O seară demidulce cu o Tămâioasă roză

Să începem cu puțină istorie. Suntem în 1884, iar Guvernul și Parlamentul trebuie să ia o decizie în privința finanțării Curții Regale. Se ajunge la concluzia că o finanțare integrală de la bugetul de stat ar îngreuna efortul de dezvoltare al unui stat abia consolidat, astfel încât, pe lângă o sumă anuală fixă destul de mică, se decide trecerea în patrimoniul Coroanei a unor posesiuni, în diverse regiuni ale țării, ca aceasta să-și organizeze și să-și finanțeze singură activitatea.

Unul dintre aceste domenii a fost la Segarcea, în județul Dolj. După preluare, Coroana a înființat o pepinieră de viță de vie, pe care s-au încercat nu mai puțin de 60 de soiuri, iar din 1904 s-a construit crama care există și astăzi. In interbelic vinurile de Segarcea au căpătat o bună reputație. După naționalizare, domeniul a devenit IAS Segarcea și în ciuda schimbărilor de obiective, specifice noii “orânduiri”, cultura viței de vie a continuat. După ’89 și tribulațiile post-decembriste, în 2002, Domeniul Coroanei Segarcea a devenit o societate comercială, datorită privatizării către familia Anghel, investitori deja bine înrădăcinați în afacerile agricole. Au urmat replantări, dar și ample investii în cramă, import de tehnologie și know-how. Astăzi domeniul are în exploatare aproximativ 300 de hectare. De remarcat că legătura cu regalitatea s-a păstrat, DCS având în continuare statutul de furnizor al Casei Regale a României.

Vinul de astăzi este o reminiscență a începuturilor, pe când Segarcea juca în zona pepinierei experimentale. Tămâioasa Roză este un soi sinonim cu Muscat Rouge de Frontignan sau Muscat rouge a petit grains, un soi foarte puțin plantat. Face parte din marea familie a muscaturilor, originare din Grecia sau din Orientul Mijlociu, dar răspândite azi în toată lumea, fiind înrudit cu Tămâioasa românească și cu Muscatul ottonel, ca să amintim cele doua varietăți mai larg plantate în România. După preluarea din 2002 s-au identificat 1,5 hectare plantate cu acest soi, cu o vechime de peste 100 de ani. Din acestea s-a recoltat material săditor și s-au plantat încă 12,5 hectare, ridicând suprafața ocupată la 14. Amintim și că există dispute între ampelografi dacă este același lucru cu Busuioaca de Bohotin. Cert e că există o oarecare similitudine organoleptică în ce privește vinurile rezultate, însă literatura nu e foarte clară în acest sens.

Altfel, cu mare efort am găsit online o altă etichetă pe care să scrie Muscat Rouge de Frontignan, Muscat rouge a petit grains sau sinonime (și asta, culmea, chiar după colț, în Australia!), deși e posibil să existe mici plantații și în podgoriile lumii vechi. Iar de Tămâioasă roză per se nici nu poate fi vorba, Segarcea fiind singurul producător.

La proba paharului, licoarea de un rose strălucitor se relevă (dacă avem puțină grijă să nu-i punem căluș la gură servindu-l prea rece) ca un vin expansiv, aromatic, cu arome de fructe roșii de pădure, căpșuni, piersici și adieri florale. Gustul este plin, cu o greutate firească având în vedere încadrarea în categoria demidulce, însă bine strunită de aciditatea care joacă gustativ între note ușor tonice, ca de piersică albă, și apăsate impresii de dulceață de trandafiri.

Am constatat că vinul se completează fericit cu un desert fructat, cum e o mini tartă cu cremă de vanilie și căpșuni, vinul părând în atare situație chiar mai lin curgător, fără a se pierde însă – și completând experiența cu un mix delicat tonic-acid care face întreg ansamblul mai agreabil.

Însă nu e niciun motiv pentru care nu vă puteți înveli între vaporoasele pliuri orientale ale licorii, acompaniați doar de o seară de vară și, eventual, de briza mării.

Tămâioasă Roză 2017, Domeniul Coroanei Segarcea, DOC-CMD Segarcea, vin demidulce, 12,5% alc., aprox. 60 lei, disponibil în SELGROS*.

*articol aparut in cadrul campaniei selgroscautapasiunea.ro

Impresii despre vinuri: Domeniul Coroanei Segarcea, Tohani, Purcari (25.06.2019)

Domeniile Coroanei Segarcea.
Am participat, la Balcic, in apropierea palatului Reginei Maria, la un eveniment ocazionat de lansarea gamei Marama. Vinurile au fost incercate intr-un mediu deschis, la masa, deci nu ideal dpdv tehnic, insa pana la urma in habitatul lor natural, fiind vinuri dintr-o gama destinata Horeca. Din ce imi amintesc, toate sunt seci si toate au un continut de alcool mai mic de 13%, cu exceptia vinului rosu (14%). Lucru bine gandit, daca ma intrebati pe mine.

Feteasca alba 2017- are caracterul acela cumpatat, usor liniar, specific soiului, cu arome delicate de flori albe, moderat citric, corp bun si final usor mineral, vag vegetal. E vin de vorba lunga. 85
Feteasca Regala 2018- atat tineretea, cat si aromatica caracteristica soiului, il vor face in ochii multora de preferat Fetestii albe, insa nu cred ca acompaniat de el poti vorbi atat de mult ca in cazul anterior :) Din nou, bine facut, cu un profil apropiat de canon, flori si fructe coapte, adieri chiar un pic exotice, intensitate aromatica mai accetuata, un atac cu  ambușură captivanta care se rasfira in senzatii usor tanice, ca o muscatura dintr-un fruct cu pulpa tare, aciditate bine dozata, final mediu in registrul dulce-acrisor. 86
Tamaioasa Romaneasca 2018- lipseste din memorie. Cred ca discutia despre literatura franceza contemporana a ocupat slotul de memorie alocat acestui vin. Daca vreti, pot sa va vorbesc despre opinia lui Radu Rizea despre Michel Tournier, insa despre acest vin, sorry!
Tamaioasa Roza 2018- pentru unii acest vin poate fi un highlight al gamei, fiind si prima data vinificata in sec. Well, e exact cum te astepti, cu un caracter aromatic imposibil de ignorat, in care se captureaza trandafiri, piersici, fructe rosii, picanterii orientale si ne sunt livrate intr-un corp mediu spre light, fin cat sa nu se rupa, curat, cu aciditate revigoranta, usor citric, usor tonic. 86
Feteasca neagra Rose 2018- din nou: nothing fancy, dar un rose competent, curat, care nu bate, nu troncane, ci acompaniaza bine multe lucruri de pe masa, vinul nehotaratului, cum se spune. Fructe rosii, aciditate buna, mediu, din categoria "inca una, baiate!". 85
Feteasca Neagra 2017- vin rosu suculent, destul de fidel canonului, arome de prune si mix de fructe de padure, de corpolenta medie, taninuri prezente, dar imblanzite, care dau gustativ o usora senzatie de ciocolata, sau cacao, desi majordomul palatului meu nu mi-a comunicat prezenta lemnului in incinta. Remanenta respectabila, cumva picanta. 86
Ah, preturi...vad in online ca sunt in zona 45-55 lei (nu costa toate din gama la fel)

Tohani
Siel rose 2018, vin de supermarket, 23-35 de lei, dupa cum bate vantul in saptamana respectiva.
Acest vin e un blend din atatea soiuri incat nici nu-mi vine sa le mai insir. Oricum, felicitari pentru originalitate. Nu cred ca vreun francez s-ar gandi vreodata sa puna Cabernet sauvignon laolalta cu Syrah si Pinot noir. Mai apar in primul 11 Merlot, Feteasca Neagra si...Busuioaca de Bohotin! Am uitat vreunul? Tot ce se poate. Oricum rezultatul e un rose intens, cam prea intens, cu o aromatica destul de impetuoasa si care vine de peste tot (floral, fructe rosii si exotice, picanterii), dar care din cauza obiectivelor cu care probabil a fost facut, pare greu la proba bautului, apasand cam tare pe papile. Altfel, vin decent, nimic de zis. 82
Siel alb 2018, la fel e din 7 soiuri. Nu stiu, poate au vrut sa-i zica Solo Siete, dar semana prea tare cu Solo Quinta asa ca a ramas Siel, un diminutiv al prenumelui. Ca un Georgel fata de un George. Sunt rau, stiu, cunoastem, am vazut reclama la tv, asta daca nu am citit textul de pe contra. Siel- suflet in Afrikaans, limba din sudul Africii, de unde vine si oenologul etc.
Feteasca Albă, Tămâioasa Românească, Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Riesling, Pinot Gris și Chardonnay. Parol, e mai bun decat prima editie, 2017! Parca s-a mai polisat pe la colturi. Plin de fructe exotice, cu fateta florala, un gust cu muscatura buna, insa cred ar fi fost de preferat o aciditate mai vibranta. Ok, e posibil tehnic vorbind ca aciditatea sa fie ridicata, insa gustativ nu sustine incarcatura aromatica. E un vin foarte bun de un pahar. Apoi devine obositor, cel putin pentru mine. Insa, una peste alta, la 23 de lei, ai un vin intens, fara defecte, insa departe de a fi pe toate gusturile. 83

Purcari
Incep prin a remarca ca vinurile de la Purcari se remarca an de an prin constanta atat in calitate cat si organoleptica. Aici nu prea vezi diferente notabile intre ani, desi...s-ar putea zice ca parca 2018 a facut munca in crama mai usoara pentru vinificatori
Sauvignon blanc 2018. Arome asteptate, in stil moderat new-world, grapefruit, agrise, usor exotic, usor floral. In gust nu are mare densitate insa are prospetimea de partea lui, coloana vertebrala acida face vinul agreabil, fara cine stie ce complexitati. 85
Chardonnay 2018. Vinul a devenit un subiect de discutie dupa ce s-a capatat cu 97 puncte la premiile Decanter. Fac precizarea ca am incercat vinul si inainte si dupa aceasta isprava. O fi ceva cu mine, insa n-am sesizat vreo diferenta :)  Este un Chardonnay solid, modern, cu o fateta nu pregnanta de lemn, usor moscat, floral (un iz mai apasator), cu fructe exotice, pastaie de vanilie si indicii tonice. In gust se releva cu o corpolenta medie, continua cu impresia moderat vanilata, usor prajita, insa are suficienta impetuozitate acida cat sa inchida bine angrenajul. 86 pct

Piraţii de la Marea Neagră şi Tămâioasa românească *

Se zice că trăia odată la malul Mării Negre o ceată de haiduci. De fapt, dacă privim cu seriozitate problema, erau niște tâlhari de joasă speță. Și mai bine zis, erau niște pirați de uscat. Cum vine asta, vă întrebați? Vă explic imediat.

Metoda lor era relativ ingenioasă. Se știe ca în nopțile fără lună, sau în nopțile cu furtună, exista obiceiul de a aprinde focuri pe mal, astfel ca navigatorii să știe cam pe unde se află și care e distanța până la țărm. Banditul dobrogean era inventiv: aprindea și el focuri, dar nu pentru a-i ajuta pe marinari, ci pentru a-i ademeni mai aproape de tărm decât ar fi fost prudent. Stânci, naufragiu, morți, o sticlă de rom, bărci, jaf, ahoi!, arrr! etc.

Legenda zice că șeful bandiților era un domn numit Radu Soare care trăia în pădurea Comorova, adică pădurea de la Neptunul zilelor noastre.

Și într-o zi furtunoasă îi ajunge la ureche lui Radu Soare că în zare a apărut o “corabie cu trei catarge și pântecele lung” care se lupta cu furtuna. E un aspect important, care ne spune că nava era de origine occidentală. Baieții noștri s-au pus pe treabă, au aprins focurile astfel încat să ademenească nava spre țărm, zis și făcut, corabia s-a lovit de stânci, mulți morți, nu că pe “haiducii” noștri i-ar fi interesat prea tare subiectul. A doua zi furtuna s-a potolit, iar Radu Soare și ai lui s-au urcat în bărci să exploreze epava. Dar “n-au gasit nimic care să le răsplătească strădania”. Tocmai când se întorceau obidiți la mal, mândra lor căpetenie a băgat de seamă că marea era plină de joarde de viță de vie provenind de la epavă. El le-a ordonat ortacilor să adune toate joardele. Ei l-au ascultat dezamăgiți si crâhnind, zicându-și că partea lor de lume e plină de viță de vie roditoare din moși strămoși și că nu prea merită efortul.  Dar Radu Soare a ramas ferm pe poziție- a curățat o parte a pădurii, unde și-a plantat prada și a asteptat. După câțiva ani a gustat din poama viței și i-a plăcut atât de mult că s-a lăsat de haiducie ca s-o îngrijească mai bine.

Peste ani si ani cele trei fete ale ex-căpitanului s-au măritat. Prima cu un transilvanean, a doua cu un oltean și ultima cu un moldovean. Deja bănuiti ce s-a întâmplat: pe lângă zestrea din tâlhărie le-a dat ginerilor și un dar în joarde de viță. Pe care le-a plantat fiecare de unde era. Și de asta avem azi tămâioasă de Drăgășani, Busuioacă de Moldova și muscat de Târnave. Și toate de la o corabie franțuzească și de la niște tâlhari neaoși.

Sfârșit.

Trebuie să indic ca sursă bibliografică o interesantă cărticică scrisă de Gherasim Constantinescu (mare om, a fost presedintele OIV- Organizația Internațională a Vinului) și Adrian Alexandru Heraru, numită “Metamorfozele Vinului – legende și povestiri despre vița de vie și despre vin”, ed. Niculescu, Bucuresti, 2005, pg 97 “Via adusă de valuri”. [later edit: deși este o poveste distractivă, trebuie să aveți în vedere că nu există alte surse mai serioase din punct de vedere istoric și documentar care să confirme legenda]

Din Google aflăm și o altă variantă a legendei, în care dl. Soare era de loc din Murfatlar și “de aceea se spune că Murfatlar stă la originea vinurilor romanești” (fals citat). Partea aceasta e puțin probabilă, pentru că acum 200 de ani (să zicem) într-un punct oarecare al actualei podgorii Murfatlar ar fi fost mai comună priveliștea unei turme de oi, decât cea a rândurilor de viță de vie. Abia din 1887 s-au făcut acolo primele plantații experimentale, apoi s-a dezvoltat o stațiune de cercetare viticolă, dar abia după cel de-al doilea război mondial plantațiile s-au extins rapid. Dacă ne gândim un pic la istoria zonei și la toponimul turcesc, deja ideea unei tradiții multimilenare neîntrerupte pare doar o poveste de marketing.

sursa foto: pietroasaveche.ro

Cât privește caracterul național implicat de nume, să zicem că în lucrarea de referință Wine Grapes (Robinson, Harding și Vouillamoz) Tămâioasa românească este amintită doar ca un sinonim al unui strugure larg răspândit, anume Muscat blanc à petit grains. Așadar, face parte din marea familie a muscaturilor, care cuprinde în jur de 200 de varietăți, printre care și cunoscutul Muscat Ottonel. De ce anume a simțit cineva nevoia să o boteze “românească” rămâne a fi stabilit, cam în același rând cu celebrul ou românesc, cunoscut așa doar prin unele cărți de bucate de la noi.

Până la urmă, dacă o luam pe aia dreaptă și după povestea noastră de azi, Tămâioasa românească e de fapt cam franțuzească, oricum venită de peste mări și țări, dar deh! să nu mai zică lumea că n-avem povești de spus despre vin.  [later edit: de fapt grecească, studiile ADN confirmând ipoteza originii est-mediteraneene. Fiind un strugure cu multiple denumiri regionale, se prefera generic denumirea franceză, mai des utilizată în literatura de specialitate]

N-o să insist asupra profilului organoleptic, pentru că sunt convins că stiți toți cam ce soi de vin poate da acest strugure.

În ce privește exemplarele pe care le putem găsi în rafturile Selgros, din cele pe care le-am încercat, v-aș recomanda două etichete, ambele din zona Olteniei, de la Domeniul Coroanei Segarcea, respectiv Crama Oprișor. Ambele sunt vinificate în sec, devenind astfel pe de o parte mai prietenoase asocierilor culinare, pe de alta chiar potrivite consumului colocvial (sau convivial, depinde cum o luați). De exemplu, as fi curios cum ar sta lângă acesta rețetă. Poate îmi spuneți într-o zi. Iar din cele pe care nu le-am încercat, e pe lista de încercări viitoare una dulce și venerabilă, cu an de recoltă 1996. Eu zic să ținem legătura!

*aparut in cadrul campaniei SELGROS cauta pasiunea

Viognier 2013 si Marselan 2013 Domeniul Coroanei Segarcea

Buna ziua!
Iar a trecut caravana Segarcea prin targul meu, cu Radu Rizea in rol de vocalist, brand manager si satir cult (scuzati oximoronul, dar in cazul lui Radu trebuie nuantat). Asa mai aflu de existenta unor lacasuri de cultura din oras, cum ar fi Gazetto, unde e vorba in special de cultura japoneza, adica de sushi.
Aceste vinuri sunt noutati pentru mine si au fost lansate nu demult in gama Prestige, pretul final fiind undeva in jur de 40 lei. Sticla aleasa e similara cu cea de la Tamaioasa Roza, daca va spune ceva.

Strugurii folositi sunt exotici pentru Romania, Viognier producand doar Segarcea, Halewood și...Alcovin Măcin (în curand) . Soiul e specific Ronului de nord, dar s-a intins repede in lumea noua. Da vinuri plinute, intense aromatic si cu bun potential. O dovada este chiar vinul de azi.
La Marselan avem un singur producator si ironia face ca un Marselan, e drept dintr-o gama superioara, este cel mai galonat vin al producatorului (cel putin dupa Wine Advocate). In caz ca va intrebati, vorbim de o incrucisare dintre Cabernet Sauvignon si Grenache. Este destul de plantat in sudul Frantei, insa chiar si acolo sunt putini producatori care sa se incumete a-l vinifica cu simt de raspundere si sa-l arunce pe piata ca monovarietal.

Viognier 2013 vine intr-o roba alb-galbuie, cu o aromatica intensa, de ceai de păducel, pere, pomelo, subsecvent un gust plin, gros, dar reconfortant, citric. Într-un univers posibil te-am putea păcăli ca e un Chardonnay. Doar ca Chardonnay-ul de la Segarcea (din Prestige) e mult mai rezervat aromatic si de aici si diferenta. Vinul are cateva luni in lemn (as fi foarte surprins daca macar fractionar n-ar fi asa) 12,5% 85

Marselan 2013 este un rubiniu intens si mustos, cu arome clare, fructate de prune, coacaze si afine, amalgam cu taninozitate si corp mediu, foarte prietenos. Vinul nu a vazut lemnul, dar daca o sa vi se nazareasca niste picanterii suspecte, sa stiti ca-i din macerare/fermentare. Usor rustic. Daca ajunge pe la 19-20 C capata tuse amarui, care nu se prea potrivesc cu ansamblul. Dar altfel vin onest, de baut mult si cu folos. Ceea ce am si facut. 13,5% 84.

Sauvignon blanc Prestige 2014 Segarcea

In vreme ce Sauvignonul Elite se prezinta mult mai impetuos aromatic, cel din gama superioara s-a infatisat intr-o structura mult mai "clasica", de moda veche, bazat pe aciditate, aducand impresii de coacăze negre, fiind ierbos, citric, cu fructe albe si mere verzi. Mi s-a parut genul de alb care are nevoie de putin timp ca sa-si regleze conflitele interne. Ma gandesc si anul 2014, unul mai racoros, a contribuit la aceste repere, dar si la un nivel de alcool mai scazut ca de obicei (12% alc). 84 pct. Face in jur de 40 lei, in magazinele specializate si mai nou in marele retail (vezi Metro).

Daca vorbim de clasici, desi hip-hop-ul si vinul par pe planete diferite, va invit sa vedeti Straight outta Compton, filmul recent care stapaneste box-office-ul american de 3 saptamani. 

E un "bioptic" despre NWA, trupa de reality rap sau gangsta rap care i-a facut mari pe Ice Cube si Dr. Dre. Filmul merge cu protagonistii, din liceu si pana in 1995, la moartea lui Easy E. 

Ma gandesc ca prin '88-'89 nimeni nu se gandea ca oamenii astia cu nume ciudate cantand versuri extrem de dure, vor ajunge sa fie considerati legende ale muzicii. 

Dar daca vorbele sunt sincere si adevarate, pana la urma vor rezista vremurilor. Iar Dre, nu numai ca e unul dintre cei mai importanti producatori din lume, dar e si unul dintre cei mai bogati muzicieni. De exemplu, anul trecut a castigat 620 milioane de dolari! 620 milioane! E drept ca mare parte din ei s-au datorat vanzarii companiei Beats (producatoare de accesorii audio) catre Apple, dar e lung drumul din suburbia Compton...

Simfonie 2011, o compozitie Domeniul Coroanei Segarcea

Pe 15 octombrie 1905, la Paris, Claude Debussy si-a prezentat noua creatie, cu ajutorul orchestrei Lamoureux. Compunerea ei a durat 3 ani. Lucrarea are in functie de interpretare intre 23 si 24 de minute. E formata din trei parti: "De l'aube à midi sur la mer", "Jeux de vagues" si "Dialogue du vent et de la mer".
Debussy avea asteptari mari. "Schitele simfonice" (cum le-a numit, nefiind tehnic o simfonie) aveau o structura avangardista, inovatoare si neconventionala.

"La Mer" (link youtube) a fost un fiasco. Criticile au facut sa para lucrarea ca o umbra a mult mai cunoscutei opere Pelleas si au culminat cu parerea lui Pierre Lalo care a scris ca n-a auzit, n-a vazut si nici n-a simtit marea in notele lui Debussy (cf. Janácek Studies, ed. Paul Wingfield). Daca o ascultam azi, cu urechile noastre formate de pop/rock/etc pare destul de adecvata, ambientala, ca o muzica de film, fara tonalitati perimate. Poate aceasta a fost un motiv pentru receptarea critica nefericita a piesei. Era usor in afara structurii clasice, la acea vreme. 

Dar mai e ceva care explica dezastrul. Lumea buna din Paris era scandalizata de relatia extraconjugala pe care compozitorul o avea cu Emma Bardac, o cantareata in voga. Debussy o cunoscuse in timp ce compunea La Mer. Astazi canapelele talkshow-rilor de noapte ar fi primitoare cu personajele, le-ar folosi si lor in cariera, ca sa zicem asa; ar scrie de ei ziare gen Libertatea&Click ("Debussy, rusinica!","Emma, ce-ti mai place Marea"), insa in plin Belle Epoque lumea tinea inca la decenta. 

De dragul adevarului istoric, trebuie sa spun ca n-a fost doar un adulter. A fost totul nitel mai flaubertian. Nesuportand umilinta, doamna Debussy a incercat sa se sinucida, si nu asa oricum, ci tragandu-si un glont in piept, ziua in amiaza mare, in Place de la Condorde... A supravietuit, dar glontul i-a ramas prins intre vertebre toata viata. Va dati seama ce scandal...Asa ca nu mare ne e mirarea ca in ziua premierei domnul Debussy isi cam pierduse simpatia publicului (si a criticilor).

Oricum, de ce va vorbesc despre compozitori impresionisti? Pentru ca vinul alambicat de azi, blend aiuritor de (stati, sa-mi dreg vocea): Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Cabernet Franc, Touriga Nacional, Feteasca Neagra, Syrah si Marcelan, are pe eticheta niste note muzicale. Care provin din partitura "schitelor" lui Debussy. La Mer. 8 struguri rosii are Segarcea, 8 note muzicale in gama majora, ergo Simfonie.
Oricum, un asemenea amestec eterogen, mai rar! Ce fel de vin e? Este unul care in ciuda aparentelor (cand ingramadesti atatea soiuri, te-as astepta la un "concentrat", ca un gem) este un vin de corpolenta medie, plin de fructe si arome picante, lemnoase, mustos, galgaitor. Curge, stropeste, face valuri. Nu e o nava spatiala, un vin maret, dar este unul de buna calitate, agreabil. 

Nu stiu daca acest asamblaj cu de toate este tocmai o simfonie, sau mai bine zis, nu stiu daca impreuna dau ceva suficient de elevat incat sa merite intru totul asocierea, insa mi s-a parut mai degraba ca un jam session de jazz, in care instrumentistii fac solo-uri pe rand. Astfel, in cateva ore, vinul s-a exprimat diferit, cand fibros si fructat, cand cu arome uscate de toamna, cand parfumat, cu tuse de dulceturi vanilate. Are 13,5% alc, procent foarte bine integrat. E imbuteliat doar in magnum (1,5l), care face in jur de 90 de lei, deci sta binisor.

Ca sa ma intorc la Debussy, povestea compozitiei continua mult dupa moartea lui (din 1918). Incet incet, gusturile s-au schimbat. Incet-incet La Mer a ajuns hip, intai in lumea muzicii simfonice, si apoi in cultura pop, unde a trecut prin coloana sonora din Jaws, ba chiar pastisata pe Fragile, albumul din 1999, al celor de la Nine Inch Nails. 

Ma indoiesc ca Simfonia doamnei Ghislaine Guiraud va avea soarta simfoniei lui Debussy, dar indubitabil ambele au patina si amprenta frantuzeasca.  

Oricum de partea vinului stau cel putin doua argumente: (1) e mai usor de inteles decat muzica lui Debussy si (2) ma indoiesc ca din pricina lui se va impusca cineva in piept, ziua in amiaza mare, in Place de la Concorde.

Principesa Margareta Alb 2013 si Printesa Mononoke 1997

Acesta vin, evident produs in cinstea ASR Principesa Margareta, este un blend de Viognier, Chardonnay si Pinot gris, din care doar Viognierul e fost baricat. 

Pentru moment nu este un vin foarte complicat, fiind destul de compact olfactiv, de ca si cum vanilia ar tine inca prizoniere aromele abia mijite de cocoduse galbene, ananas, limonada si flori albe. Gustul merge pe finete si nu pe abundenta, tusele dulci-lemonate transmitand prin toti porii (in fine, prin toate moleculele) impresia de prospetime juvenila. Totusi, are o lungime remarcabila. 13% alc, bine integrat. 87 pct. Te duce cu gandul la Revelatio, insa e altceva, plecand de la intentie.

Cred ca e un vin care se va exprima mult mai plenar peste cativa ani, ceea ce nu inseamna ca nu-l poti bea cu placere de pe acum. Dar, daca tot scoiateti suta pentru el, n-ar strica sa-l lasati in pace o perioada. Nu-i genul de vin care se lanseaza in luna decembrie a anului de recolta si trebuie dat pe gat musai in anul urmator. 

Ca tot e vorba de moda veche si regi, dati-mi voie sa va recomand ceva. Nu stiu daca sunteti familiarizati cu filmele de animatie ale japonezilor de la Studio Ghibli. Ei bine, sunt cu totul altceva decat Disney. Sunt ca un cross-over de manga si folclor japonez, un pic ciudate colt cu exotic, dar oricum extrem de bine inchegate, fiind pentru copii si adulti deopotriva.

Din lista lor azi pare potrivita alaturarea cu Princess Mononoke, filmul din 1997. Acesta e ancorat in perioda Muromachi (sec. 13-16), cu samuraii, daimyo razboinici, demoni si zei mai vechi sau mai noi si o printesa din clanul lupilor- San, printesa Mononoke (mononoke= mostru, spirit), de unde si numele filmului. Totul e prins intr-o trama ecologista (omul consumator de resurse vs. fortele naturii), dar nu se limiteaza la ea.

Si daca prindeti gustul "exotismelor" astea, credeti-ma, o sa le vedeti pe toate din lista studioului!

Onoare 2011 Domeniile Coroanei Segarcea

Saptamana trecuta vanzarile de bere Tuborg au crescut peste asteptari, in Galati

Motivul? Radu Rizea a stat doua zile in scumpa mea urbe. 

Il cunosc pe Radu de ceva vreme si pot spune ca putine "intinderi la bere" sunt mai placute, desi ca sa fie si dimineata de dupa placuta trebuie sa ai un management al consumului bine pus la punct, pentru ca nu-i usor sa tii pasul cu un gigant de 2 si 10. De fapt, e simplu: nu trebuie sa iti propui. 

De cand a devenit brand manager al DCS, Radu a batut tara in lung si-n lat, tinand sute de "gig"-uri, prezentand vinurile oltenesti de la Segarcea. Dupa atatea valuri de vin, desigur ca merge o bere.

In conditiile specifice de "terroir" ale pietei de vin romanesti, se pare ca numai contactul direct cu potentialul consumator mai poate misca ceva, mai ales in zone conduse tiranic de vinul la carafa produs intr-un garaj din Vrancea. 

Referitor la Segarcea, cred ca din seria asta de simtaminte nobile se vand foarte bine Respectul si Recunostinta, "La multi ani, dom' director! V-am luat un cadoaș!" sau "Daca-mi permiteti, dom' inspector...[fara alte cuvinte, ca nu se stie cine asculta]".
Sinceritatea si Onoarea mai putin. Ma intreb de ce oare?

(edit: glumesc, habar n-am cum si care se vand in realitate)

Cum am un oarece deficit in ce priveste evaluarea portofoliului DCS, am acceptat cu placere participarea la cele doua degustari, una la Casa Romaneasca, a doua la The Folly.  Iata azi unul dintre vinurile care mi-au atras atentia:

Onoare 2011 este un blend alambicat de Feteasca Alba, Chardonnay baricat, Chardonnay nebaricat, Sauvignon Blanc si Pinot Gris. Aduce un nas de miere, vanilie și flori albe, inclusiv crini, cherimoya, mere verzi, caise tari. Gust foarte fin, elegant, persistent, cu un final dulce amărui, alive&kicking, cu alcool foarte bine integrat (13%). Aciditatea o să-l mai țină în viață cativa ani, pun ramasag. Lasa impresia de vin bine lucrat, care transmite finete. Deci cum ar veni, avem un vin foarte onorabil. 88pct, vreo 100 de lei, dar ce mai e suta in ziua de azi? 

Principesa Margareta rosu 2009 Domeniul Coroanei Segarcea

Nu stiu cum pot unii scoate vinuri remarcabile din vii foarte tinere. Presupun ca-i vorba de stiinta. Daca la Alira am inteles ca Marc Dworkin a compensat tineretea lasand strugurii sa se supracoaca, la Segarcea se pare ca doamna Ghislaine Guiraud a aplicat (printre altele) o limitare drastica a recoltei la hectar. Oricum, din plantatii din 2005, cu un soi inedit, sa obtii un vin catalogat cu 90 pct Parker nu-i tocmai la indemana oricui. 

Imi mentin opinia ca obtinerea DOC-ului la acest soi din primul an de vinificare este un exemplu ca observarea atenta a evolutiei plantelor si a vinului din acei struguri intr-un areal delimitat NU este un criteriu pentru autoritatile care ofera certificarea de origine controlata. Verii noștri italieni, banditi si ei de firea lor, sunt in domeniul vinului mult mai rigurosi. Marchizului Antinori i-au trebuit 20 de ani ca sa scrie pe eticheta acum celebrului Tignanello altceva decat vino da tavola. Sa inchidem paranteza.

Licoarea de azi e un Marselan 100%. Strugurele a fost obtinut in anii 60, in sudul Frantei, din incrucisarea soiurilor Cabernet sauvignon si Grenache.

Imediat dupa deschidere se prezinta intr-o culoare rosie rubinie intensa, opaca, denota o aromatica vinoasa, cu sageti vanilate si picante. L-am reincercat dupa o zi si marturisesc ca se depliase foarte frumos, cu multe condimente, marochin, ciocolata cu lapte, fruct moderat- capsune (ca sa fiu sincer cu memoria olfactiva: jeleu cu aroma de capsune), afine, gust cu aciditate buna, taninuri abundente, dar foarte fine, o persistenta picanta. Alcoolul (13,5%) e foarte bine integrat. Are nevoie de o aerare serioasa pentru a se exprima plenar.

Vinul in sine m-a surprins foarte placut. 90 pct. 93 lei pe bauturaonline, adica un pret foarte bun, avand in vedere ca e peste 100 cam peste tot.

Tamaioasa Roza 2013 Domeniul Coroanei Segarcea

Acest strugure este un simbol al reconstructiei. 

Plantatiile actuale s-au refacut din "ochii" plantelor centenare, supravietuitoare la IAS Segarcea. Sigur, DCS pretind ca cele 14 hectare cu Tamaioasa Roza aka Muscat de Frontignan aka Muscat Rouge à Petits Grains, nu mai exista altundeva. Este o asertiune discutabila, cel putin. Astfel, dupa unele surse, nici Busuioasa de Bohotin n-ar fi altceva. Si sa nu uitam ca prima editie a vinului a purtat pe eticheta mentiunea "Muscat de Frontignan".

Oricum, la nivel de vizibilitate mare, DCS este singurul producator care imprima "tamaioasa roza" pe eticheta unui vin. Avem un rose demidulce, cu 12,5% alcool, care ne intampina cu un "nas" elegant, cu arome flagrante de piersici, caise, flori albe, litchi si condimente dulci. Gustul e elegant, zaharul fiind echilibrat de note tonice, ca de piersica dobrogeana si sfarseste cu o remanenta dulce-vegetala, de dulceata de trandafiri. 

E un vin de desert competent, cu prospetime si aciditate buna. 85 pct. Pretul variaza in online de la 54, 47 si pana la 42 lei pe bauturaonline.ro.

Vardo 2011- vinurile. Domeniul Coroanei Segarcea

Se incepem frust si cu aplomb: 

Puterea Vointei, Cabernet franc&marselan 2011, 14%.  Nas de vin serios. În care domina cabernetul. Mure,  prune,  ciocolata,  stafide,  un pic de cerneala (albastra :) mai glumim si noi, dragi tovarasi). Și o dulceață de strugure uitat în vie. Are ceea ce am numi in jargonul nostru irational "un nas întunecat". Gustul e puternic, taninos, dar e taninosul dulce și nisipos al cabernetului franc. Persistent si invaluitor. 85

Adierea Vantului, Syrah 2011, 13,5%. Un nas de nouveau (100% maceratie carbonica, mi se spune), cu adieri de banana, fructe negre, ciocolata si bacon. Exista un mix de exotic si de tipicitate, un sentiment straniu. In gust e juicy, dar exista si niste taninuri pierdute pe acolo, apar senzatii dulcege, moi, prompt compensate de un caracter general acid si suculent.  85

Patima Serii, Feteasca neagră 2011, 14%.  Miroase a ciocolată și prune. Mai aduce a afine, vișine și condimente. Taninuri fine, cum și trebuie, cu picanterii pe final. O feteasca buna, cu spatele drept, fasra a fi supra-baricata, desi a stat "în butoaie de stejar francez, de prima şi de a doua trecere, o perioadă variabilă, între 8 luni şi un an, în funcţie de tipul butoiului"(in caz ca va intrebati cat sunt baricate celelelate vinuri, raspunsul ar fi: la fel).  84

Picatura Vietii, Touriga national 2011, 13% Un "nas" frumos, floral, de boaba coapta, lemn parfumat si scorțișoară. Gustul e ușurel,  Light spre mediu, cu taninuri delicate și aciditate de fructe negre proaspete:  mure, dude, cireșe. si foarte picant, iute pe final. 84

Gustandu-le unul dupa altul, te raportezi evident la celelalte vinuri, ceea ce e o greseala, dupa mine, deoarece sunt vinuri care "canta" pe diferite tonalitati. Touriga national e light, pe cand cupajul de cabernet franc si marselan e mult mai heavy, prin comparatie. Feteasca semana oarecum cu cea din La putere de la Recas, fiind mai degraba musculoasa decat trupesa, iar syrahul m-a surprins prin metoda de producere, in care taninurile provin cel mai probabil din stejar si nu direct din struguri.

Pe ansamblu am fost placut surprins de diversitatea stilistica a vinurilor. Cumva, prin prima anilor trecuti, ma asteptam sa fie mult mai multe note comune intre licori. E bine ca nu sunt. Probabil ca sunt vii tinere si cred ca e loc de mai bine pe viitor.

Apoi, aceasta colectie ampelografica eterogena, ori,  daca avem in minte brandingul inspirat din viata tiganilor, ar fi mai bine sa zicem "viu colorata", are farmecul ei. Insa, pentru mine, ar fi avut si mai mult farmec daca ar fi plantat negru de Sarichioi, plavaie sau samoveanca. Dar asta e alta discutie.

N-as vrea sa inchei referindu-ma la altceva decat la vinuri, asa ca va impartasesc o nedumerire: am observat ca pretul acestor vinuri variaza destul de mult in online, la magazine cu profil asemanator: 38, 42, 47. E o diferenta cam mare, avand in vedere ca pretul de lista e cam acelasi pentru toti, anume: 35.

Despre Vardo, gama "țigănească" de la Domeniul Coroanei Segarcea

"Vardo- o colectie de vinuri inspirata din bucuria de viata a tiganilor"

"Vardo inseamnă „caravană” pe limba ţiganilor. Pe limba noastră e bucuria de a trăi şi a iubi, la fel de intens, la fel de liberi, la fel de fericiţi cum o fac ei. Pentru că, de cele mai multe ori, fericirea se află în lucrurile simple

Aşa cum caravana le oferă libertate fără oprelişti, la fel acest vin te inspiră să trăieşti liber şi să guşti din bucuria pe care ei o încearcă de fiecare dată când vin în contact cu cele patru elemente care le definesc modul de viaţă: apa, aerul, pământul şi focul.

Aceste patru elemente primordiale conturează ceea ce de-acum vei cunoaşte sub numele Vardo."

"Vardo: aer-libertate"

sursa: domeniulcoroanei.com.

Nu cred ca e o decizie de business prea stralucita sa etichetezi vinuri in relatia cu natia tiganeasca/rroma, dar nici nu sunt de acord cu felul in care Dan Micuda a tratat subiectul. 

Cred ca cel care a brand-uit acesta gama are un soi de candoare hippy. Ideea pare izvorata undeva la confluenta dintre filmul Satra, Mica Tiganiada, Phoenix, "raiul meu beteag, de pe alt meleag, cat imi esti de drag, nu stiu cum", si gitanii andaluzi ai lui Lorca.

Dar daca ideea ar putea sa nu fie stralucita, avand in vedere incarcatura negativa pe care o elibereaza in majoritar cuvantul "tigan" (chestiune vizata de ultimul DEX, care statueaza un sens peiorativ al cuvantului), s-ar putea sa nu fie foarte rea, intr-un final. 

In fond, un vin de 40 de lei, gasibil doar in magazine specializate (din ce stiu), nu se adreseaza romanului cu orizontul cultural cat o coaja de samanta pe scara blocului. Nu ca venitul ridicat ar garanta cine stie ce elevatie culturala, dar de regula oamenii care cumpara vinuri- hai sa le zicem "premium"- din wine-shop-uri, au si un nivel al educatiei peste mediu. Acesti oameni ar putea sa disjunga intre tiganul-model al prejudecatii noastre si tiganul-romantic, liber, neinfricat, pasional si nicaieri-acasa. Am zis "ar putea", pentru ca nu sunt sigur ca toata lumea are imaginatia mea:)

Nici ideea ca e un vin destinat membrilor marcanti ai etniei conlocuitoare nu mi se pare corecta. Nu cred ca asta s-a dorit de catre producator.

Apoi, e destul de clar ca amalgamul de tigani, regi si principese de pe etichetele celor de la Domeniul Coroanei Segarcea e cel putin eterogen, daca nu comic. Doream sa scriu ceva dedicat ideii pe care o voi expune in continuare, ceva mai laborios decat o fraza, dar...daca se nimereste acum: fie! Dragi producatori de vin, in special cei care aveti un portofoliu foarte vast, ati remarcat cum trateaza problema confratii dvs din Spania sau Franta? Prin grupuri de firme, portofoliu impartit in functie de branduri, de apelatii geografice, denumiri comerciale de tip "Chateau X" si "Bodegas Y" care nu sunt in fapt societatile comerciale care produc vinul, si care astfel diferentiaza produsele intre ele. In aparenta par a fi crame diferite, dar in fond e acelasi producator. 

S-ar spune ca asta cauzeaza confuzie, complicand inutil lucrurile, dar functioneaza de zeci de ani si nu duce spre situatii bizare in care un vin din Dobrogea apare sub brandul Prahova Valley, ceea ce, daca ma intrebati pe mine, induce in eroare consumatorii, desi probabil cei sensibili la asemenea subtilitati sunt vreo doi-trei.

La fel, in cazul de fata, o "crama" diferita ar fi putut modera diferenta conceptuala intre o imagine construita pe alaturarea cu regalitatea/nobilitatea si una care vizeaza exoticul unei șatre.  

In Romania stiu putine cazuri in care s-a incercat asta. Unul din ele, desi poate nu e cel mai revelant, a avut ideea de baza in separarea vinurile ieftine de cele mai rasarite. E vorba de Senator Focsani si Cramele Obobesti. Apoi ar mai fi cazul Davino. Davino e una, Iacob e alta, Faurar la fel. Producatorul e o firma numita Unicom Production, a carui unica mentiune e undeva jos, pe contraeticheta, cu caractere mici. De exemplu site-ul Davino listeaza numai produsele Davino nu si le celelalte. Ori la Segarcea, logo-ul "Domeniul Coroanei Segarcea" este primul lucru pe care-l remarci pe contraeticheta. Asta cred ca e o mica greseala.  

A se lua la cunostinta:)

PS: Sincer sa fiu, ma apucasem sa scriu despre syrah-ul din gama, dar cumva excursul meta-narativ a depasit cadrul unui simplu review. Asa ca despre vinurile in sine vom vorbi in viitorul apropiat. Scuze sincere catre cei care au dat click in cautarea unor descrieri ale vinurilor. EDIT: intre timp au aparut si parerile despre vin. AICI

Tamaioasa romaneasca 2013 Sec "Prestige" Domeniul Coroanei Segarcea

foto: berbecutio.blogspot.com

Intr-o degustare privata recenta, unde am propus unei asistente entuziaste si anglofone o serie de vinuri romanesti, am ales printre alte exponate ale industriei noastre de profil si acest vin de la Segarcea. Nu m-am inselat, fiind primit cu entuziasm. Am stiut de cand l-am ales ca asa se va intampla, deoarece aromatica impetuoasa nu prea lasa loc de dubii sau regrete. Flori albe, litchi, trandafiri de dulceata (usor parfumati si cu o fateta vegetala), sau poate pentru ca propune si un "nas" care duce spre dulce- turkish delight, ca sa nu spun rahat cu aroma de trandafiri- ca rad golanii in fundul clasei. In gust, dupa atacul in care se amesteca toate parfumurile din gust, vireaza usor de la un gust initial puternic si plin spre o linie mai suava, mai rezervata, cu tuse usoare de piersica romaneasca, pere si mere golden, mai asteptata prin perspectiva nivelului redus de zahar rezidual. Bine echilibrat sub aspectul nivelului de alcool si al aciditatii (destul de ridicate).

E un vin curat care are abilitatea de a uni bautorii de sec cu cei care prefera sa fie dusi cu zaharelul, ceea ce il face simpatic daca alegerile pentru intalniri colocviale reunesc ambele categorii de oameni. 

84 pct, in jur de 30 lei in magazinele online.

Sauvignon Blanc "Elite" 2013 Domeniul Coroanei Segarcea

Vinul are o culoare alb-aurie cu tuse verzui, lasa bule mici pe pahar si un mica spuma glicerinoasa pe margine. Nas foarte frumos, de parfum feminin, cu tuse de iasomie, soc, in plus miroase a jeleuri din acelea moi si zaharisite. De cand cu fiica-mea mi-am largit orizontul cunoasterii... Si o amprenta minerala, calcaroasa, ori poate e doar batranul grapefruit, caruia ii place mai nou sa fie trecut in descriptorii minerali, ca e mai chic. Gustul e plin, dar apasa delicat pe papile, amintind de piersici, fructe exotice (nu-mi cereti sa va spun exact care pentru de aia le zice lumea "exotice", pentru ca nu stie exact, nah ca acuma ati inteles:), lasa un rest dulce cu o virgula amaruie, vegetala, ca o coaja de para verde. E sec, iar alcoolul sta frumos in banca lui (care oricum are un nivel prietenos, la 12,5%).

Aciditatea pare foarte sus fata de restul de zahar, dar nu in sensul dezagreabil. Vinul e proaspat si "ductil". 

85 pct, 32 lei in marele retail (in cazul meu Carrefour), sticla destul de grea, serioasa. Totusi cand vezi in raft unele langa altele albele 2013 din gama Elite (care e entry-level btw) iti pui o intrebare: de ce e cu aproximativ 10 lei sauvignonul mai scump decat chardonnay-ul sau feteasca alba?

Poate dupa ce voi incerca si celelelate din gama ma voi lamuri, dar pana atunci diferenta sare in ochi. Oricum, vinul e mai bun decat sauvignonul Elite pe care l-am incercat ultima oara, in vechimea mare, si care avea un rest mai generos de zahar (demisec) si nu era scos la apel, ci statea cuminte in rand cu ceilalti din punct de vedere al pretului. Pentru ca n-am reusit sa ma lamuresc singur am intrebat si raspunsul a fost ca cererea e mai mare ca oferta si e cel mai cerut din gama. E cantitate limitata (in fine, orice cantitate e limitata pana la urma) si musterii multi. No comment.

Tamaioasa Romaneasca Prestige 2011 Segarcea

Cu ceva vreme in urma am scris despre tamaioasa sec de la Segarcea. Nu mi-a placut prea tare. Subtire si amara in gust. La cateva saptamani am stat cu un prieten la o vorba si tamaioasa a iesit din joben. 

Alta viata! Cred ca e corect sa spun cateva vorbe si despre aceasta fata a tamaioasei 2011 din Oltenia. Aromatic e ceva mai intensa, cu arome tipice florale cu pere busuioace si boaba de muscat, gustul plin, rotund si aici mi-am dat seama ca e altceva decat precedenta experienta. Intra aromat, conform canonului, dar se redreseaza cu tuse de citrica coapta si un final amarui, destul de agreabil si persistent.

Sper doar ca prima data sa fi fost ghinion, e drept unul la care am bon de casa:) 

In rest sunt toate cele bune si rele ale varietatilor aromatice vinificate in sec. Atrag si iubitorii de dulce, sunt usor de inteles, dar cred ca poate deveni si nitel plictisitoare la un moment dat si dupa pererea mea nu pot capata prin invechire nenumaratele si elegantele pliuri ale variantei dulci. De vara, aromate, cu usor fizz- sunt numai bune pentru o vorba mai lunga, dar nu pana dimineata, oricum. 83 pct.

Unsorted (Aprilie 2013, add-on): Tohani, Segarcea

Mosia de la Tohani Sauvignon Blanc 2012. Ma asteptam sa fie ceva mai exuberant si mai elegant, avand in vedere ca pretul "intreg" e de 25 lei. Asa, vorbim de un vin cu oarecare exotism si tipicitate in nas, dar care gustativ e foarte "ascutit" si rustic, in sensul ca aduce ceva din astringenta si amprenta vegetala a unui vin alb de tara (si nu dintr-o parte a ei cu traditie in facutul vinului), dar si pentru ca alcoolul sare miseleste in spate. Se poate bea, dar nu cu mare placere. Sta si acuma undeva prin bucatarie. Pare dezechilibrat, nici dopul nu e de calitate. 72.

Tamaioasa Romaneasca Sec 2011 Domeniul Coroanei Segarcea, 27 lei. Medalie de aur la Vinalies, imbuteliat 12.01.2012, lot 1. Aromatic e de intensitate medie, cu arome florale, pere, si daca se incalzeste suficient iese si boaba de strugure. Gustul in schimb este extrem de impetuos si liniar, citric- limeta- si termina amarui-vegetal. Nu amarui de grapefruit, ci mai degraba frunze de papadie sau andive. Niste andive stropite cu zeama de lamaie. Si usor piperat, spicy pe finalul-finalului. Am mai avut intalniri ciudate cu aromate vinificate in sec, iar aceasta tamaioasa e acolo pe lista. Avand in vedere ca e un vin medaliat cu aur la un concurs international, ma gandesc ca poate e ceva in neregula cu mine. Dar pana se va dovedi asta de o comisie medicala acreditata: 77 pct.

Cum nu se comunica: Domeniul Coroanei Segarcea

Mare stire mare din presa generalista de azi, ba chiar (aud) data si la TV.

Iata doua linkuri unde poate fi citita acesta stire

Jurnalul National (nesemnat)

Cotidianul (semnat de Radu Toma, care este- dupa cautarea interna pe site- la primul sau articol. Bine ai venit in profesie!)

Articolele sunt identice (pana la  greseala de a scrie Praker in loc de Parker), probabilitatea ca acestea sa fie de fapt un comunicat de presa emis de producatorul de vinuri Domeniul Coroanei Segarcea fiind foarte mare. Asta daca Jurnalul nu s-a apucat sa plagieze Cotidianul. Si daca e un comunicat, totusi de ce l-a semnat un anume jurnalist?

Dupa parerea mea, cel care l-a scris a dat dovada de lipsa de profesionalistm. Dar si presa generalista se dovedeste a fi in ultimul hal daca nu face minimul efort sa verifice informatiile continute intr-un comunicat de presa pe care-l publica mot-a-mot, de ca si cum e un articol asumat de acea publicatie.

Sa va zic de ce:

Celebrul concurs din Miami

De care n-am auzit pana acum, dar asta e, nu le stiu pe toate. Inteleg din prezentare ca priveste vinurile servite la pahar. Dar: "Juriul de la Miami a fost constituit din somelieri celebri din South Florida, de la Ritz Carlton, St. Regis şi de la multe restaurante de TOP.

Câţiva dintre membrii juriului deţin certificări de Masters of the Wine. Au fost evaluate vinuri din Spania, Italia, California, Oregon, Franţa, Germania şi câteva alte regiuni (au fost peste 200 de vinuri înscrise)"

Intram pe SITE-ul evenimentului. Citim profilele membrilor din juriu. Gasim undeva vreun Master of Wine? Nu. 

"Au fost inscrise peste 200 de vinuri". 

Wow! Chiar peste 200? La Decanter se inscriu zeci de mii, la CM Bruxelles mii, pana si la noi, in concursul Vinul.ro au fost mai mult de 200...

"Vinul Speranţa din colecţia Minima Moralia a obţinut cea mai înaltă distincţie – TOP HONORS"

Prima asertiune, privind obtinerea de catre Speranta (Hope) rose 2011 a distinctiei Top Honors, nu este verificabila dupa datele de pe site-ul oficial. E adevarat ca au obtinut o medalie de aur (felicitari!), insa numarul de medalii de aur la un concurs cu 200 de vinuri e prea mare pentru a fi respectabil sau semnificativ. 38 de medalii de aur din 200 si ceva de vinuri prezente...

Apoi "celelalte vinuri înscrise, tot din colecţia Minima Moralia, au obţinut mai multe medalii de aur". 

Fals. Celelalte vinuri (adica Recunostinta, Onoare si Respect) au obtinut medalii de argint.

Concluzia ar fi ca avem de-a face cu un concurs a carui insemnatate priveste doar industria horeca din Miami, ceea ce e ok, daca producatorii se aleg cu atentie si listare in unele restaurante. Totusi sa zici ca e un concurs celebru, sa implici ca ar fi vreo referinta in lumea vinului, e doar o dezinformare partizana.

De punctajele date de Robert Parker, in fine, de revista lui- Wine Advocate, nu pot decat sa ma bucur, bravo producatorului pentru ca e primul de la noi care sparge bariera celebrelor 90 de puncte Parker, dar deocamdata ele nu pot fi verificate undeva, si nici articolul in sine nu face trimitere la o alta sursa de informare. Cautati voi in google, poate aveti mai mult noroc!
Apoi chestiunea cu Topul Robert Parker e rizibila, de ca si cum ar fi un top gen MTV Hot 20... "New Entry pe pozitia 5 este...Domeniul Coroanei Segarcea! Yey!". Nu exista asa ceva. Exista buyers guide anuale, dar nu e cazul acum.

90 de pct Parker pentru Principesa Margareta 2008 suna foarte credibil, dar ma vad nevoit sa inchei prin a spune ca, din pacate, niste vesti bune, mai ales pentru un producator de vinuri de la noi, sunt distorsionate si in pericol de a cadea in derizoriu datorita comunicarii proaste. Iar despre profesionalismul ziarelor romanesti ce sa mai zic...

Degustare la inaltime cu bule, dulcegarii, principese si Nachbil

Ieri am fost intr-un restaurant mai...special. N-am mai gasit locuri la parter, asa ca a trebuit sa mergem la etajul 1. Problema ar fi ca intre cele doua nivele exista o diferenta de inaltime de vreo 100 de metri.  Noroc ca n-a trebuit sa urcam pe scari, cu atatea sticle si pahare, desi ar fi fost o experienta.

E vorba despre restaurantul Perla Dunarii care se gaseste in turnul de televiziune din Galati. Ceva imi spune ca e unic in Romania, dar puteti sa ma contraziceti daca aveti argumente. Ajuns sus, am remarcat cu placere ca s-a renuntat la lumina ambientala albastra, care facea intreaga experienta cam cyberpunk. Alt lucru bun: nu a batut vantul (pentru ca da, turnul se mai misca).

Una peste alta (altele fiind trei seturi de pahare profi inscriptionate Le Marche, aflate la purtator), grupul vesel format din Alina, Ionut, Ciprian, subsemnatul si cu participarea extraordinara a lui Mihai Vasile, a inceput degustarea. 

Din repertoriu:

De aperitiv si moodshifter ne-a servit Castellroig Brut Nature. 12%. O cava fara lichid de expeditie, care mi-a placut si cred ca nu numai mie. O culoare galbuie, cu perlatie fina, un nas total asteptat de drojdii fine si unt, un gust care intra cu tuse de arahide si continua citric, cu limeta. Foarte fina, dar energica sub aspectul efervescentei neobosite, si care lasa pe buze ceva neasteptat, acrisor cu o vaga idee dulce, ca de mar granny smith. A servit cu succes scopului.

Si cu aceastea fie zise, a inceput recitalul Nachbil din din Beltiug, Satu Mare, crama care ajunge cu greu in estul extrem al patriei noastre. Material didactic pus la dispozitie de Vinescu.ro (hai, da click, nu fi rusinos!).

Chardonnay Barrique 2011, 13%. Culoare aurie intensa. Un nas destul de rezervat, cu vagi impresii de apa cu lamaie, cremene, apoi, in timp,  dupa chambrare, apare o nota amintind de compotul de cirese albe.

Gustul e dominat de tonuri de pere, dar si gutui, caise, un corp sanatos, aciditate buna, dar cu un final relativ simplu, cu tuse lemonate. Interesanta e integrarea baricului, care se ascunde destul de bine, dupa ce a parduit bine fructele amintite. 83 pct.

Riesling de Rin 2010, 11,5%, demisec. O surpriza foarte placuta, prin puritatea aromatica, dar si prin tipicitatea de soi, inegalabila pana acum, in Romania. Culoarea e galben-aurie, olfactiv se impune complex, tipic, cu arome de miere, polen si cremene. Gustul e dominat de aciditatea foarte buna, creand impresii lemonate, de mandarine, caise si mar. Finisul e foarte persistent pe fond citric, amintind de o caisa necoapta in totalitate. 85p.

Trei Gratii 2011, 12,5%. Un cupaj de cabernet, merlot si pinot noir, vin tanar, de un rosu rubiniu mediu, vazandu-se prin pahar. Aromatic e interesant, aducand a ciuperci urechi de lemn, afine negre, dar si prin incalzire ies la iveala senzatii de fructe rosii si pamant reavan. Gustul e dominat de visine, prune, taninuri prezente, de granulatie medie. Finalul e usor amarui, amintind de bomboana de ciocolata cu lichior de visine. Agreabil, proaspat. 82p.

Cuvee Selection 2008, 13%. Cabernet si merlot. Un vin cu o culoare rubinie pura, cu reflexii granat. Nasul aduce a pielarie fina, tuse rustice de ferma:), poate si putin tabac, si in plus o vinozitate la fel de rustica, dar si un usor caracter balsamic (ca sa nu spun un vag indiciu al unei oarecare aciditate volatila). Gustul e dominat de visine si fructe rosii.  Un vin ok. 80-81.

Pinot Noir 2008 13%. O culoare de pinot pur, un rubiniu stralucitor. Paradoxal, tusele rustice, sau de padure  sesizate la precedentele rosii, nu se regasesc si aici. Exista in schimb o frumoasa puritate a fructului, dominata de cirese si fragi, usoare tuse de ciocolata, totul pe o panta dulceaga, persistenta. Bun si fin, profesionist, dar lipseste poezia care sa-l propulseze peste 85 puncte, dupa mine.

Si asa ajungem si la Syrah 2011, 13,5%. Problema interesanta e ca nu seamana nici cu 2008, nici cu 2009. E un rosu rubiniu de intensitate medie. Lucrul flagrant din nas este fructul. Fructe rosii, bine transpuse in gust, dar fara sa uitam niste notele olfactive de pamant, cacao si ciocolata. Gustul aduce a fructe rosii, cum spuneam, in special amintind de afine rosii si  rodie, dar si compot de prune. Finalul e dulce, persistent, amintind a prune si cirese. As zice un 82-84 pct, vin bun, dar nu e tocmai conform cu asteptarile de la un syrah.

A urmat Principesa Margareta 2008, Domeniul Coroanei Segarcea. 13,2%, vin rosu dintr-o varietate mai exotica si anume marselan, incrucisare languedochiana de cabernet sauvignon si grenache, nascuta pe la mijlocul secolului trecut. E un rosu rubiniu mai sanatos. Au fost unele transformari olfactive, aducand pe rand a carne afumata, condimente pudra, fructe dulci, confiate, vanilie, un gust cu taninuri foarte fine, gust dominat de afine si condimente. Dupa ceva vreme apar si note clare, dulci, datorate baricului fara indoiala, amintind de drajeurile cu caramel. Un vin cu o certa latura feminina, foarte princiar in aspect, sticla foarte grea, etc. Stiti desigur ca e un vin realizat pentru familia regala, asa ca unele lucruri se inteleg. 84-86.

Si la final, ne-am indulcit cu un Geiben Auslese Thornicher Ritch 1999, un riesling auriu, cu arome evidente de miere si crema de galbenele. Gustul ataca dulce, dar e rapid temperat de tuse citrice extrem de persistente, amintind de, sa zicem, o portocala nu tocmai coapta 100%. Nu tocmai complex, dar agreabil si curat, nimic de zis. Nu e foarte complicat sau de lunga pastrare, dar pentru un vin din mileniul trecut sta inca foarte bine. 82. Despre alte vinuri de la aceasta mica, dar de luat in seama crama germana mai puteti investiga aici. 

Cateva vorbe despre preturi, daca va intereseaza: cava 45 lei, chardonnay 42, riesling 44, trei gratii 57, cuvee selection tot pe acolo, pinot noir 70, syrah- 75, principesa 110,  Geiben 5 euro.

In rest, pe langa vorba lunga si discutii fertile, inutile, spumoase, etc., am ramas surprins de un ratatouille foarte aspectos si gustos (de ametit ce sunt nu i-am facut poza, dar arata bine de tot, de masterchef, credeti-ma) si la un pret  mai mult decat decent- 10 lei! Treaba care m-a surprins oarecum, deoarece la mai vechile mele vizite restaurantul din turn nu excela la capitolul inventivitate culinara. Thumb up, cum se zice, pentru acest vechi (si in egala masura nou) restaurant inedit.  

Marea controversa enologica de la etajul patru al Hotelului Galati

@Vinul.ro

Trei bloggeri de vin, Ciprian, Mihai si subsemnatul s-au intalnit ieri pentru a dezbate spinoasa problema pe care cei mai mari enologi ai planetei nu au elucidat-o inca, anume daca Feteasca Neagra "Prestige" 2008 de la Domeniul Coroanei Segarcea are gust de ciocolata cu a. rom, b.crema de zmeura, c. lapte. 

Au fost dezbateri de o virulenta extrema, aplanate doar de venirea baiatului cu pizza. Din acest punct nevralgic s-a cazut de acord ca licoarea are o aromatica interesanta, initial intunecata, amintind de carnea macra, prune natur, deschizandu-se in mixul celebru "fructe negre de padure", condimente dulci de baric (un pic de scortisoara pudra, vanilie, etc- stiti specia) si ciocolata cu lapte si rom. Pe masura ce vinul s-a incalzit, batonul cu rom s-a instalat si mai autoritar la conducere. In gura este plin, mare, cu tuse moi, lactate, si un melanj de prune si fructe de padure, mai putin negre de aceasta data, ciocolata (deh, a avut si Laura mea cu zmeura o sansa), virand spre un final respectabil, picant, cu note dulci de pruna uscata si rom. Aciditatea putea fi o idee mai mare si impactul lemnului o idee mai mic.

Un vin foarte ingrijit, dar care vine la un pret exclusivist- 120 lei. Dupa mine: 85 pct, cu mentiunea ca sunt date pe banuite, fiind prea cald pentru vinuri de soiul acesta.