Vardo 2011- vinurile. Domeniul Coroanei Segarcea

Se incepem frust si cu aplomb: 

Puterea Vointei, Cabernet franc&marselan 2011, 14%.  Nas de vin serios. În care domina cabernetul. Mure,  prune,  ciocolata,  stafide,  un pic de cerneala (albastra :) mai glumim si noi, dragi tovarasi). Și o dulceață de strugure uitat în vie. Are ceea ce am numi in jargonul nostru irational "un nas întunecat". Gustul e puternic, taninos, dar e taninosul dulce și nisipos al cabernetului franc. Persistent si invaluitor. 85

Adierea Vantului, Syrah 2011, 13,5%. Un nas de nouveau (100% maceratie carbonica, mi se spune), cu adieri de banana, fructe negre, ciocolata si bacon. Exista un mix de exotic si de tipicitate, un sentiment straniu. In gust e juicy, dar exista si niste taninuri pierdute pe acolo, apar senzatii dulcege, moi, prompt compensate de un caracter general acid si suculent.  85

Patima Serii, Feteasca neagră 2011, 14%.  Miroase a ciocolată și prune. Mai aduce a afine, vișine și condimente. Taninuri fine, cum și trebuie, cu picanterii pe final. O feteasca buna, cu spatele drept, fasra a fi supra-baricata, desi a stat "în butoaie de stejar francez, de prima şi de a doua trecere, o perioadă variabilă, între 8 luni şi un an, în funcţie de tipul butoiului"(in caz ca va intrebati cat sunt baricate celelelate vinuri, raspunsul ar fi: la fel).  84

Picatura Vietii, Touriga national 2011, 13% Un "nas" frumos, floral, de boaba coapta, lemn parfumat si scorțișoară. Gustul e ușurel,  Light spre mediu, cu taninuri delicate și aciditate de fructe negre proaspete:  mure, dude, cireșe. si foarte picant, iute pe final. 84


Gustandu-le unul dupa altul, te raportezi evident la celelalte vinuri, ceea ce e o greseala, dupa mine, deoarece sunt vinuri care "canta" pe diferite tonalitati. Touriga national e light, pe cand cupajul de cabernet franc si marselan e mult mai heavy, prin comparatie. Feteasca semana oarecum cu cea din La putere de la Recas, fiind mai degraba musculoasa decat trupesa, iar syrahul m-a surprins prin metoda de producere, in care taninurile provin cel mai probabil din stejar si nu direct din struguri.

Pe ansamblu am fost placut surprins de diversitatea stilistica a vinurilor. Cumva, prin prima anilor trecuti, ma asteptam sa fie mult mai multe note comune intre licori. E bine ca nu sunt. Probabil ca sunt vii tinere si cred ca e loc de mai bine pe viitor.

Apoi, aceasta colectie ampelografica eterogena, ori,  daca avem in minte brandingul inspirat din viata tiganilor, ar fi mai bine sa zicem "viu colorata", are farmecul ei. Insa, pentru mine, ar fi avut si mai mult farmec daca ar fi plantat negru de Sarichioi, plavaie sau samoveanca. Dar asta e alta discutie.

N-as vrea sa inchei referindu-ma la altceva decat la vinuri, asa ca va impartasesc o nedumerire: am observat ca pretul acestor vinuri variaza destul de mult in online, la magazine cu profil asemanator: 38, 42, 47. E o diferenta cam mare, avand in vedere ca pretul de lista e cam acelasi pentru toti, anume: 35.