Traditia vinului romanesc de calitate

Logica ne impune sa consideram istoriceste vinul romanesc in doua epoci, neted distincte:  inainte si dupa filoxera.(...)

Exagereaza aceia care afirma ca toate vinurile romanesti dinainte de filoxera erau bune. E foarte adevarat, in schimb, ca in absolut toate podgoriile noastre se gaseau atunci si vinuri bune.(...)

La noi, anarhia replantarilor facute dupa fantezia fiecaruia si dupa cele mai arbitrare criterii, ignoranta si cupiditatea producatorilor a venit sa desavarseasca opera de distrugere a unui produs care(...)ar trebui sa constituie unul din cele mai mari venituri pentru economia nationala si un titlu de justa mandrie pentru prestigiul tarii. Grava eroare! Podgorii altadata celebre s-au compromis de la o zi la alta si vinuri de mare clasa, incapute pe maini profane de iremediabili agiamii, si au atras un unanim si nedrept discredit(...)

Raspandirea sifonului a dus incet, dar sigur la pervertirea gustului, la falsificarea notiunii de vin si in cele din urma la totala ei disparitie. Prea putini mai sunt aceia care stiu ce inseamna un vin bun si de unde vinul romanesc era menit, atat prin climat, cat si prin compozitia geologica a solului sa reprezinte o considerabila cifra. In economia nationala a ajuns astazi quasi-inexistent la export (amintim in treacat ca suntem a patra tara producatoare din lume). Si daca sifonul nu este cauza unica a acestei stari de lucrari, e fara indoiala una din cele mai importante...

Podgorenii acuza consumatorii, consumatorii acuza podgorenii. Ambii au putina dreptate si ambii mint putin...Din cauza lui (a sifonului,n.n.) vinurile rosii (si ce vinuri rosii produceau podgoriile noastre!) nu au cautare; din cauza lui vinurile albe sunt toate dulci, urate si cu mult prea alcoolice; din cauza lui nu mai avem vinuri de calitate si nu mai stim bine ce-i aceea(...)

Cand alcoolul dintr-un vin depaseste un anumit numar de grad (cam intre 15 si 16) fermentii sunt ucisi si vinul e altceva decat ceea ce trebuie sa fie. Acest amanunt e total ignorat de majoritatea producatorilor nostri de zama de struguri si de mai toti traficantii de butoaie si sticle en-gros si en-detail.  Indignat si uluit de atata agresiv primitivism, i-am auzit, nu o data, laudandu-si marfa dupa gradele de alcool pe care le contine, ca si cand nu armonia elementelor componente, ci taria ar hotara calitatea unui vin.

De unde sa fie citatele acestea? Dintr-un articol de-al meu scris acum 2 ani,  din ultimul editorial furibund din Vinul.ro scris de Cezar sau de Vali,  de pe blogul altui confrate? Dupa zvac, cam astea-s posibilitatile, nu-i asa?

Ei, asi! Ca sa nu va mai chinuiti, va spun ca pastisele de mai sus sunt extrase din Gastronomicele lui Pastorel Teodoreanu!

Ele ajung la ochii si mintile dvs. prin truda lui George Moisescu, care nu a facut altceva decat sa citeasca Gatronomicele cu ochi critic si in grila enologica.  Hai sa le trecem in revista si sa tragem unele concluzii.

Filoxera. Pastorel arata ca marile problemele de calitate a vinului romanesc au inceput cu mica insecta. Chiar daca nici inainte Romania nu era tocmai pamantul fagaduintei din acest punct de vedere, totusi vinuri comparabile cu unele mult mai ilustre din Franta existau fara indoiala. Si sa nu uitam ca aceste lucruri n-au fost scrise in 1903, ci in 1943, la mai mult de jumatate de secol dupa ce filoxera si-a desavarsit “opera”.  Nici dupa 60 de ani nu ne revenisem, ci mai mult- din buimaceala si dezorganizarea noastra genetica- am reusit alte performante notabile- sa ne pierdem buna parte din soiurile neoase, sa replantam tot felul de plante inferioare care nu puteau da vinuri de calitate.

Si apoi, daca ne gandim mai bine, cade alt mit ilustru: anume ca anii comunismului au distrus vinul de calitate. Observam ca pesta mediocritatii e semnalata de Pastorel inainte de colhozuri, IAS-uri si combinatele de 2000 de hectare. Deci, dupa cum observa George Moisescu, nu comunismul a facut via si vinul romanesc una cu pamantul, ci doar a pus- meticulos si sistematic cum il stim- bombonica pe coliva.

Sifonul. Ca iadul e plin de popi este garantat si de clericul englez  Joseph Priestley. Caci el a inventat ignobila bautura numita sifon! Si pe seama ei pune Pastorel o buna parte din ignoranta consumatorului, care habar nu mai are ce mai insemna un vin bun. Daca pui sifon in vin chiar nu are mare importanta ca-i molan sau Lafite. Si daca consumatorul e ignorant, producatorul nu mai poate de bucurie! Nu trebuie sa se chinuie prea tare, sa faca vinuri bune, elegante, echilibrate. Orice sirop alcoolizat e bun! Producatorul spune ca face ceea ce ii cere piata, consumatorul nu are de ales si se obisnuieste cu posirca, iar cercul vicios este perfect. Cat de putin s-au schimbat lucrurile de atunci, nu-i asa?

Nivelul escaladat de alcool? Zilele trecute citeam o nota de degustare undeva in care se spunea ca respectivul vin are “un continut moderat de alcool”,  la doar 13,5%! Apoi, tulai doamne, acum 50 de ani nici Petrus n-avea 13,5%! Sigur, poate ca stiinta enologiei nu avansase intratat cu toate drojdiile campioane din ziua de azi extrase din rosii sau alte fructe decat struguri, dar cred ca era si alt motiv: se urmarea echilibrul, moderatia gustativa, agreabilul. Azi si un vin de vara, alb sau roze, vin de an cum se spune pe la tara, are peste 14 %!  Ca tot imi vine in minte un articol recent al lui Rares Marinescu din Vinul.ro, care se intitula sugestiv “Tarii cat mai multe grade!”. Licoarea duhneste, sau te omoara din doua pahare? Asta e, daca esti alcoolic si-l bei “sec”! O fi si din motiv de spritz, exact vinul de vara e predispus la el, si atunci trebuie sa fie mai viguros, chiar in ciuda altor amanunte nesemnificative care fac printre altele ca vinul sa fie considerat superior obisnuitelor bauturi alcoolice.   

In concluzie, mai vedem ceva dupa toate evidentele, anume cat de putin se schimba lucrurile, ce inertie enorma are reconstructia, dupa ce totul s-a prabusit. Vorbim de reintoarcerea la o glorioasa traditie, de dinainte de comunisti, in care viile boieresti faceau vin adevarat, de se lua cu Haut Brion la tranta, slogane de marketing care infloresc in ziua de azi. Dar citindu-l de Pastorel observam ca traditia vinului interbelic nu exista. Observam doar o nostalgie dupa vinurile prefiloxerice, pe care sa fim realisti, nici Pastorel nu le-a gustat. O fi adulmecat el vreo grasa veche sau un vartos de Dragasani venerabil, dar nu cred sa fi fost mai mult de atat.

Deci traditie? Sa fim seriosi. Singura traditie a vinului romanesc de calitate este continua sa lipsa. In cel mai bun caz vorbim de o traditie a regasirii, a incercarii de a egala un iluzoriu trecut. 

La noi, cu putine exceptii, si de butoi mic, accesibil doar fericitilor, se face vin bun doar din anul 2000 incoace. Pe de alta  parte, sa ne bucuram: vom putea spune peste ani ca am fost acolo cand s-a infipt piatra de hotar, ca am gustat primul Matei, primul Charlotte, primul Flamboyant sau Uberland, si- de ce nu- primul Golem, primul Nectar de Lechinta, sau cate si mai cate!