Aparentele inseala: Schloss Gobelsburg Messwein (Austria)


De ce oare am cumparat ceea pe pare a fi vin de masa, austriac, fara an, fara soi, la sticla de 1 litru cu screwcap, de ce oare l-am chinuit pe amicul Berbecutio s-o care din Austria pana aici, apoi pe un alt cetatean s-o care de la Bucuresti la Galati? Adica, va exprimati poate nedumerirea, posirci nemtesti/austriece la 1 litru gasesti in Kauflandul de langa tine, la 10 lei, nu trebuie sa dai 7 euro si sa chinui atata lume pentru asta. Sa va explic.
1. Schloss Gobelsburg e un producator austriac destul de renumit, avand sediul in castelul omonim. Chiar ieri am primit un newsletter Snooth care, intr-un top al rieslingurilor sub 30 euro din Europa, plasa un anumit Gobelsburg pe locul 2.
2. Dupa Hugh Johnson, Schloss Gobelsburg e un domeniu de doar 35 hectare, localizate in nordul Austriei, podgoria Kamptal, din jurul manastirii. Nu cumpara si nu face vin din alti struguri. Veti descoperi unul din motive mai jos. Asadar am lamurit-o si cu indicatia geografica.
3. Messwein nu inseamna "vin de masa", asa cum ne-am astepta intr-o traducere dupa metoda "furculision". Messwein inseamna vin de mesa (ca sa traduc mot a mot) sau vin de altar ori vin de impartasanie. In acesta ordine de idei ca sa poti pune Messwein pe eticheta trebuie sa obtii aprobarea episcopului din zona, ceea ce regresand in rationament, inseamna respectarea regulilor eclesiastice, in cazul vinului- agricultura organica, fara zahar, drojdii sau aditivi adaugati, etc. Sa mai zic ca lipsa detaliilor nesemnificative cum ar fi podgoria si anul o pun pe seama dimensiunii liturgice care nu da doi bani pe treburile mundane. Oricum, asa cum vom vedea imediat,  legaturile cu biserica sunt si mai...nemijlocite.
4. Nu e doar un Messwein, ci si mai precis este vinul liturgic al manastirii Stift Zwettl, care detine plantatiile si crama (construita in secolul 18). Din 1996, Schloss Gobelsburg este manageriat de niste cetateni din afara bisericii, cu experienta in domeniul vinului.  Via e insa lucrata de calugari, in continuare, ca doar au exercitiu din 1171! In fine, toata sandramaua face parte dintr-o asociatie a producatorilor de vin traditional din Austria, a carei membri utilizeaza numai metode traditionale de vinificatie, lucru placut auzului in vremurile doctoratelor in chimie. Sigur, e si marketing la mijloc, sa nu credem chiar tot ce citim, dar nici sa nu ne indoim prea tare, nu de alta, dar e in joc nemurirea sufletelor noastre!
5. Nu am fost mirat sa aflu din marele online ca de fapt e un mono-varietal din strugurele cel mai raspandit in Austria- Gruner Veltliner, care constituie aproximativ 50% din plantatiile manastirii.
6. Si in ultimul rand, inainte de achizitionare, domnul Berbecutio a primit asigurari ca este vorba de anul de recolta 2011.

Dupa cele de mai sus poate sunteti curiosi sa aflati cum e vinul in sine. 
Vine cu o culoare alb-galbuie stralucitoare, cu reflexii verzui. Are un nas interesant, care excede categoria de pret. Prima adulmecare: fresh, mieros, ierburi dulci. Apoi kiwi, pastarnac, lime, banana. Gustul aduce pulpa de lamaie, nu suc, se simte corpolenta fructului, aciditatea este excelenta. Si piper, mult piper! Finalul e pe aceeasi tenta citrica cu limeta, poate si o idee amaruie de pulpa de grapefruit roz. Provoaca salivatie, evident, dar aciditatea nu e iesita din corp. Care e mediu, rigid. Gustul remanent e citric, intens, placut, nu acru. Nu e la fel de divers in gust precum in nas, dar lasa impresia unui vin de calitate, autentic si - dupa literatura si mica mea experienta cu soiul gruner veltliner- tipic, prietenos cu mancarea. Orice peste s-ar simti bine in compania lui, ba chiar un piept de pui cu sos de lamaie. La aproximativ 30 de lei  pe litru si 82 pct pot spune ca sta de partea buna a vietii. 
Doar ca sa aveti in minte faptul ca nu are finetea lui calugar caligraf, ci mai degraba robustetea unui cistercian agricultor. Doamne-ajuta!