Cuvee Charlotte 2010 SERVE si alte metode de chill-out

Am redegustat recent acest vin binecunoscut, de la SERVE Ceptura, editia 2010,  si raportez urmatoarele: 
Cupajul de merlot si feteasca neagra se prezinta foarte bine.  :)
De la degustarea din septembrie anul trecut, tusele glicerinoase de baric (de care nu sunt foarte atasat, cred ca v-ati dat seama pana acum) s-au integrat bine. Impresiile de carmangerie (atunci vorbeam de carne afumata) s-au calmat, iar starea de fapt prezenta este cat se poate de normala. 
Suntem intampinati de o culoare rosie-rubinie, de intensitate medie, un "nas" serios, cu arome de violete, mure, dude coapte, afine si picanterii (piper si praf de boia dulce). Exista si o fateta vegetala, ca de ardei gras verde, care in timp se disipa. Gustul denota finete, o taninozitate bine integrata, ca de afine proaspete, repede calmata de ideea generala de fruct suculent- prune, cirese negre, mure, usoare tuse glicerice, vanilate si un final tonic, condimentat. E agreabil, asperitatile prezente anul trecut s-au polisat si trebuie sa recunosc ca absenta cabernetului din blend face vinul sa para mai mladios, mai feminin, mai...artistic. Daca ar fi sa punem fata in fata un 2007 cu 2010 diferentele ar fi notabile, ca stil. 86 pct, desi- in conditiile descrise in continuare- as fi tentat sa ridic un pic nota. Dar ...atat despre astfel de frivolitati. Sa trecem la lucruri cu adevarat importante:)
Am incercat licoarea cu o portie de piept de rata, pe care l-am comandat din pricina...garniturii de orez cu stafide. 
Cand aveam 10 ani am ascultat discul Pariul Marii Negre (dramatizare radiofonica dupa "Keraban Incapatanatul" de Jules Verne). Keraban manca la pranz orez cu stafide, chestiune care pentru cineva obisnuit sa vada orezul doar in sarmale sau in pilaful fiert in zeama de carne si asezonat cu piper, ca sa nu mai vorbesc de orezul cu lapte, parea exotic. Asa ca m-am rugat de bunica sa-mi faca orez cu stafide. Care n-a iesit conform asteptarilor(din pricina ca bunica l-a facut ca pe un desert), spre deosebire de cel mesterit de bucatarul de la restaurantul Caffino din Galati (din complex Tiglina 1), care desi cu tenta dulce din pricina stafidelor era suficient de condimentat ca sa faca vinul si mai suculent si bun. Nici pieptul de rata n-a fost rau:) De fapt, din pricina suculentei acestui Cuvee Charlotte, mai toate felurile de carne rosie pot fi potrivite- ma gandesc la niste cotlete de berbecut cu salvie, ori chiar un t-bone sanatos, la care vinul ar face fata fara probleme fie si numai datorita aciditatii si rotunjimii.
Daca nu aveti chef de asocieri gastronomice, permiteti-mi sa va recomand o asociere cu care sunteti mai obisnuiti la aceasta adresa virtuala. Ei bine, acest film regizat de italianul Paolo Sorentino, are toate ingredientele necesare ca la un pahar de Charlotte sa para si mai bun decat este. Si viceversa.
Eu unul marturisesc ca este cel mai stilat film pe care l-am vazut in ultimele luni si nu ma indoiesc ca va castiga fara drept de apel categoria "cel mai bun film strain" la care e nominalizat la Oscar 2014. Este o grande belezza cinematografica. Totul pare scos dintr-un album de arta sau de design artistic, iar jocul lui Toni Servillo e fara cusur. Practic orice print-screen ai face, absolut aleatoriu, ar fi un poster foarte bun. 
Iar daca nu sunteti in starea cinefila, ci doar vreti sa dati play la ceva interesant, pot sa va recomand ceva numai bun pentru o sesiune de chill-out asistata de un pahar cu vin. De Lorde, adolescenta neozeelandeza care a speriat topul Billboard cu al ei Royals, presupun ca a auzit toata lumea. Insa am fost surprins sa constat ca si albumul ei - Pure Heroine- este foarte interesant si...fresh, intr-un stil neintruziv, chiar minimalist. Un sneak peek- aici. Vi-l recomand!