Lui Lucien Foucauld din Cognac, cu stima, Jacques Brunner din Galati, partea a II-a

Vreau sa recititi acest articol, ca sa stiti despre cine si ce vorbim.  Dupa lecturarea acelei misive aproape nu mi-a venit sa cred ca un producator de cognac de la mama lui s-ar gandi sa cumpere vin romanesc. Ne-am dat cu presupusul de unde era vinul, poate din Georgia, din Basarabia, etc. Poate am inteles gresit si de fapt francezul nu dorea sa cumpere vin, pentru ca, nu-i asa, de ce ar cumpara un producator de cognac vin de la un negustor din Galati, Romania?
Ei, sursele noastre de incredere (adica d-l Emil Popa) ne-au mai servit doua scrisori din anul urmator (1889, anul Expozitiei universale de la Paris la care Lucien Foucauld a castigat o medalie de aur pentru licoarea sa!) care fac oarece lumina in afacere. Sunt scanuri si nu au cea mai buna rezolutie, asa ca am apelat la omul nostru de la Paris (d-l Bogdan Rusu) sa ne ajute cu franceza lui de la fata locului, dar si cu abilitatile sale de detectiv filologic. 
Reconstructia sa conceptuala s-ar traduce cam asa:
"Brunner ii scrie lui Foucauld (scrisoarea din septembrie) pentru a confirma oferta de vinuri albe facuta anterior de Roth (angajatul lui Brunner). Il asigura ca recolta va fi foarte buna calitativ si cantitativ. Cum recolta nu se va face decat la sfarsitul lunii, numai atunci ii va putea trimite esantioane de vin si lista de preturi. Daca pe Foucauld il intereseaza vinurile, dar n-are destule butoaie, Brunner ii poate furniza vinul in butoaie de 700-750 litri".
"In scrisoarea din octombrie se confirma trimiterea a doua esantioane de vin alb, din Focsani, pe 22 octombrie. Are de vanzare 5000 hectolitri de vin din care a trimis probele. Pretul e de 34 franci pe hectolitru fara taxe, livrat la Bordeaux, vinul e in butoaie noi, butoaie 'pierdute' pantru Brunner, care trebuie deci platite de cumparator, jumatate inainte, jumatate la primire ".

Dupa propria buchiseala as putea sa contest doar pretul pe hectolitru, care pare foarte mare, mai ales dupa socotelile din precedentul articol, unde socoteala ne iesise pe la 11 franci/hl. As zice ca ar putea fi 14 sau 24 franci/hl. Cine stie, erau ani foarte grei, anii filoxerei, asa ca o escaladare a pretului n-ar fi chiar imposibila.
Dar, oricum, trecand peste aspectele pecuniare, cred ca e clar. Lucien Foucauld chiar cumpara  vin (sau, cel putin, dorea sa cumpere) din Regatul Romaniei, vin alb din Focsani (asa cum reiese din primul paragraf din scrisoarea din octombrie). 
Intrebarea care se pastreaza ar fi: ce facea cu el? Folosea vinul ca sa produca cognac, incalcand astfel regulile? Il folosea pentru altceva, poate pentru un rachiu generic? 
Eu cred ca parcimonia lui Occam ne invata ca cea mai simpla explicatie e de obicei cea corecta.
Asa ca imi permit sa inchei si acest episod cu aceeasi fraza, doar ca acum doza de incertitudine s-a redus destul de mult. 
"Atunci cand observam pe lista unei degustari (organizata de aceasta societate de iubitori ai vinului) un cognac Lucien Foucauld "circa 1890" nu putem sa nu ne intrebam daca prin meadrele rafinate ale acelei licori frantuzesti pur-sange nu se simte cumva o iluzorie adiere de feteasca alba sau plavaie."