Gamza (Cadarca) 2004 Septemvri Hebros Winery

Al doilea razboi balcanic nu este o amintire placuta pentru bulgari. De altfel, animozitatea bulgareasca fata de romani isi trage seva de acolo. Nu vor uita prea repede ca in timp ce repurtau victorii impotriva sarbilor si grecilor, brava armata romana- neutra pana atunci- a trecut Dunarea si a ocupat nestingerita Dobrogea de sud, amenintand Sofia, cauzand astfel Pacea de la Bucuresti in urma careia Bulgaria a pierdut cam tot ce castigase in urma primului razboi balcanic.

Trecand peste acestea si chiar peste celebrele mentiuni xenofobe din Scrisoarea III, care tin pentru multi romani loc de adevarata istorie si realitate (de altfel, ilustra creatie eminesciana a fost foarte eficient exploatata de catre comunisti, care aveau nevoie de un text literar simplu din care sa extraga frica fata de vecini si ura pentru tot ce este strain, adica diferit de tine insuti), cele doua tari impart si lucruri mai surprinzatoare.

Un lucru bun pe care il impartim cu vecinii nostri este un soi de vita de vie numit la noi (si in Ungaria) Cadarca (cu sau fara K), iar la vecinii bulgari Gamza, si in Serbia- sub numele asemanator de Skadarska. Vinul obtinut din strugurii de cadarca este rosu, de regula sec, corpolenta medie, culoare rosie intensa, cu note condimentate subtile (nu atat de evidente ca la Feteasca Neagra), un iz de visina, dar pe ansamblu- in cazul vinurilor de calitate- se poate spune ca proprie ii este tocmai o non-identitate, o non-continuitate a gustului in degustare, fapt care il face interesant dar mai greu de apreciat. In teorie, cadarca are si o tehnologie de producere mai deosebita (boabele stafidite se culeg separat se preseaza usor si se pun pe fundul unei cuve peste care se toarna vin de buna calitate si se lasa la fermentat 4-6 saptamani, etc). Nu stiu daca se mai produce astfel, ma indoiesc totusi.

O noua infruntare bulgaro-romana, fatisa si fara neutralitati false, a avut loc saptamana trecuta in sufrageria mea. Combatantii au fost: Gamza, 2004, Septemvri (in vestul extrem al Thracian Valley) producator Winery Hebros, si Cadarca, 2005, Minis de la Wine Princess ajutata de al sau Sancho Panza- Cadarca 2008, Dealurile Tirolului de la Senator Focsani (Monser) care se gasea intamplator in treacat prin frigiderul meu. Intuiam o infruntare inegala si asa a fost.

Gamza s-a dovedit un vin medium spre light-body, care o fi fost bun la vremea lui (au ramas unele indicii ale finetii si echilibrului), dar acum e oxidat si cu un neplacut gust de rugina. Scortisoara se mai simte inca. Despre post-gust si alte asemenea nu are rost sa vorbim in conditiile date. Oricum, apartenanta la aceeasi familie cu celelalte doua este neindoielnica. Marturisesc deschis ca nu stiu daca gamza respectiva este reprezentativa sau nu pentru aceasta varietate asa cum este facuta in Bulgaria, dupa cum nu stiu daca producatorul (Hebros Winery) este un fel de Carl Reh Oprisor sau de Vinexport Focsani.

Despre ale noastre am scris aici si, in treacat, aici. Nu mi-am schimbat parerea.

Concluzie: Nu-l pot recomanda nimanui. Poate intr-o aparitie mai recenta ar merita degustat, dar sticla incercata (din 2004) nu-i face favoruri producatorului.

Multumiri lui Dragos Capatana care a fost suficient de amabil sa-si gaseasca timpul necesar sa dibuiasca acest vin, in vacanta fiind, dar si ulterior pentru mica si nepretentioasa degustare comparativa.