Sau cum ziarul devine suplimentul plictisitor al suplimentului sau
Acum doi ani Cotidianul se relansa pe piata cu o campanie agresiva. Pentru prima oara(daca 
nu gresesc) se ofereau carti ca supliment al unui ziar, si nu una-doua ci o intreaga colectie, sute de carti. De fapt, vorbeam despre o re-editare selectiva a colectiei Romanul Secolului XX a editurii Univers (care mi-a tinut loc de televizor in anul IV de studentie, la etajul 5 al unui bloc enorm din cartierul Titan). Ok, editii ieftine (cred ca prima oara ziarul si cartea costau sub 5 lei- 4,99 ca sa fiu precis degeaba), accesibile, mosite de Ioan T. Morar si compania. Apoi, se lanseaza si alte colectii ale aceluiasi ziar: enciclopedice, ghiduri de calatorie, etc.
La scurta vreme, nesuportand aparentul succes al entreprizei Cotidianului- Jurnalul National
lanseaza un supliment mai facil: cd-uri cu muzica lautareasca, folk, muzica usoara, etc. Pentru nostalgici. Dupa ceva vreme, se relanseaza marca Biblioteca pentru toti, doar cu titluri romanesti, dar intr-o aparitie mult mai eleganta decat originalul.
Adevarul, ziar vechi si nou deopotriva, isi lanseaza si el, printr-o campanie perpetua si omniprezenta - 100 de carti pe care trebuie sa le ai in biblioteca, o aparitie excelenta (piele ecologica, semn de carte, ilustratii). Ce socheaza, insa, sunt titlurile alese- alandala- aruncand in aceeasi oala- Dostoievski si Sven Hassel, romane politiste si Dickens. Orisicum, pentru ca orisicat e foarte ieftin (12 lei). Basca, aditionale- colectie de carti pentru copii (care a nascut o adevarata goana intre chioscuri si linguseala vanzatorului de ziare).
Nu mai spun de alte si alte ziare mai mici, reviste de tot soiul care purtate de curent ofera si ele publicului fidel sau celui pe care vrea sa-l seduca, carti de tot soiul, de la kabbala pana la romane politiste de mana a saptea, de la literatura self-development pana la teoria relativitatii pentru prosti.
Aceste eforturi ale ziarelor respective au un succes aparent. Numarul de abonati creste, ziarele se vand la chiosc mai mult ca supliment al cartii decat independent. Astfel, Ziarul devine suplimentul plictisitor al Suplimentului sau. Nu stiu daca la asta s-au gandit initial. Oricum in era “media”- ziarul a ajuns ruda mai saraca a televizorului. Cititul, chiar si cel al gazetei de scandal, implica un minim efort din partea cititorului, o participare la idealul descris in semne, pe cand imaginea intra direct, involuntar, foarte “fiziceste” in mintile noastre. Am ajuns prea lenesi pentru citit, mult prea comozi.
Totusi, succesul acestor colectii se datoreaza unor factori subiectivi. Si eu deschid portofelul, uneori, in schimbul Neuromantului sau Aventurilor lui Sherlock Holmes. O iau ca pe o completare a bibliotecii cu titluri pe care ori nu le-am citit la vremea lor ori pe care le-am citit dar nu le posed. Majoritatea cartilor aparute nu sunt cine stie ce. Imi inchipui ca multi oameni le colectioneaza ca pe timbre. Apoi, ma indoiesc la un tip la 50 de ani se apuca brusc dupa o viata de citit SF sa savureze Crima si Pedeapsa.
Eu unul cumpar aceste carti si dintr-un alt motiv. Pe cand trebaluiam prin Bucuresti, una dintre placerile zilnice, si care facea ca drumul de 50 de minute cu 2-3 mijloace de transport dintre casa si scoala sa para mai atragator, era trecerea prin dreptul anticariatelor ambulante de la Universitate. Ziua si cartea- rar urmarita indelung- aleasa de obicei la “inspiratie”. Ei bine, sentimentul acela de vanatoare, al privirii avide pe taraba plina cu bunatati, il regasesc uneori la chioscul de ziare. De aceea, nu ma informez niciodata asupra cartilor care urmeaza sa apara, chiar ma enerveaza vocile sumbre (de video-stiri sovietico-naziste) care imi stica surpriza- anuntand la tv ce va apare saptamana viitoare.
Apoi, ce sa ne ascundem, le cumparam si pentru ca sunt ieftine. O carte “calda” costa de obicei de vreo 5 ori mai mult intr-o librarie. Sigur, in afara colectiei Cotidianul, care ofera ocazional surprize inedite si placute, celelalte sunt menite profesorilor de gimnaziu pensionati, acelora care doresc sa-si “orneze” rafturile si cu altceva decat piramide feng-shui sau lumanari chinezesti in forma de budha gras, precum si acelora care necitind literatura romana la vremea lor se revanseaza la varsta a doua. Dar, sa citesti- orice- nu este rau, si cel mai prost roman din istorie are un efect potential benefic asupra cititorului. Apoi, daca nu toate cartile vor castiga premiul nobel, tot asa nu toti cititorii sunt facuti pentru a aprecia forme mai speciale de scriitura. Caci exista scriitura “exclusivista”(ce cuvant siluit de mondenitati!) . Unii dintre noi nu vor conduce niciodata o masina “exclusivista”, sau nu vor locui niciodata intr-o “locatie exclusivista” (apropos, ziaristilor si gurnalistilor de breaking-news: locatie=chirie), dar macar pot avea acelasi sentiment trufas ca baiatul de bani gata privind "pulimea" prin vitrina cafenelei. Savurand o pagina din Celine (sau ce va place dvs) te poti simti unic, transportat acolo unde marlania si “efectiv”-ul obsesiv al stirilor nu pot ajunge. Si nu pe scaunul “de firma” al unei cafenele din Dorobanti, ci acasa, intr-un fotoliu comod, chiar daca uzat si old-fashion, si nu acompaniat de o apa plata sau un ceai la plic care sa coste 20 lei, ci de un pahar de vin bun sau ce va face dvs. placere.
Lectura placuta! si Noroc! sau dupa caz: Noapte buna!
later edit: mai exista o specie de cumparatori de carte+ziar, anume cei care chiar dorind sa citeasca "ceva", dar care intrand intr-o librarie raman descumpaniti de abundenta de titluri si de multimea de autori pe care nu-i cunosc, prefera- in loc sa plateasca 50 de lei pe o potentiala dezamagire sau pe vreun roman "modernist" de neinteles pentru ei- sa i se dea de-a gata- chestiuni care i se par familiare, de genul romanelor studiate in manualul de romana. Altii o vad ca pe o lista de lecturi suplimentare pentru vacanta de vara, fiind comod sa iti "impuna" altcineva, un mare cunoscator, fireste, ce anume sa citesti. Acestia sunt masocititorii.
Pe cand oare un "ziar+o sticla de vin" sau o "revista+bon de masa"?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu