La sfarsitul anului 2012 am participat la o degustare de Domaine Ceptura Rouge de la origini si pana in prezent (la vremea aceea recolta 2009 era prezentul). Atunci, din motive pe care toti participantii le-am cautat, vinurile mai vechi nu s-au prezentat prea bine. Poate pastrarea, ori poate vinurile in sine, este greu de raspuns acum. Ei bine ieri, in compania unor prieteni mai vechi sau mai noi, am trecut in revista o verticala 2007-2010, si lucrurile au fost mult mai...bune!
Exista un miez comun, foarte evident la primele trei, un mix de fructe confiate (gen curmale, prune, stafide), afine, mure dar si o fateta mai funky de pielarie si cerneluri. Un alt aspect comun e integrarea magistrala a nivelului destul de mare de alcool- 14-14,5%. Oricat de tare s-au incalzit in timp vinurile alcoolul nu a iesit din corp.
2007 prezinta vizual semne de maturitate, culoarea fiind rosie-rubinie clasica cu bordura incolora. Aromatic pare mai depliat, multe din "pachetul de baza" de care aminteam fiind usor de gasit. A parut si ceva mai polizat (stiu, am mai folosit acest cuvant, inteleg prin asta curat, lustruit, lucios, smooth pe englezeste. Zic asta ca sa nu credeti ca ma refer la polizor si aschii de lemn. E doar un feeling de finete si lipsa de asperitati) decat fratii sai (cu exceptia notabila a lui 2010), desi niste taninuri obraznice, "abrazive" tot isi fac de cap in gust. Vinul pare intr-un moment potrivit consumului, cel putin judecand dupa aceasta sticla. Probabil dupa cativa ani va incepe sa coboare. Dar din nou: judecand dupa aceasta sticla. 86
2008. Prima mea impresie a fost ca e un vin mai bun decat 2007. Am fost singur pe baricade. Mi s-a parut, chiar si cromatic, mai tanar decat fratele mai mare, cu reflexiile sale inca purpurii. Adica disproportionat de mai tanar:) Visine, prune uscate, o vigoare vegetala usor amaruie, cu inflexiuni iodate, ca de miez de nuca. 87
De aici mi s-a parut o evolutie, un salt. Parerea mea, dati-ma in judecata daca gresesc.
2009. Un vin solid, rosu-rubiniu intens, cu tuse purpurii. N-am mai regasit tusele de carmangerie, de care vorbeam aici, poate doar ceva ca de paprika dulce tot rezida. Mai dens, cu tuse de cafea si praf de cacao, ceva vanilie, afine, cirese negre, mai concentrat decat fratii sai, mai dens, mai lung. 89 pct
2010. Aici a fost sesizabila si o oarecare schimbare de stil, vinul parand mai juicy dar si mai fin decat rudele sale. E firesc intrucatva, avand in vedere ca e ultimul lansat, dar tusele de fruct proaspat (visine, fructe rosii de padure) sunt mediate intru finete de tusele picante, ca de nucsoara si fineturi lemnoase, ba chiar de o senzatie usor glicerinoasa care transforma tusele de stejar in impresii de stafide si uoare tuse de baton cu rom. Carcterul remanent usor iodat, amarui al celorlalte vinuri se exprima mai putin evident aici. Corp sanatos, delicios. Desi e cel mai tanar pare si cel mai abordabil. 91 pct
O concluzie fireasca ar fi ca principiul Davino de perfectionare si cautare a celor mai bune procente din cupaj si combinatii de baricuri, grade de prajire, etc- este vizibil urmarit. Nu e doar o iluzie mascata de prospetime ca vinurile mai recente sunt si cele mai bune. Dupa parerea mea, chiar sunt mai bune si mai de perspectiva. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Puteti verifica chiar dumneavoastra acesta opinie, intrucat mai multe magazine online au scos recent la vanzare verticale de DCR. O cutie cu 2007, 2008 si 2009 costa in jur de 400 lei, iar eticheta curenta- 2010 poate fi achizitionata si ea, separat, cu aproximativ 100 de lei. Asadar, pentru 500 de lei puteti repeta experienta. Care va fi interesanta, va promit!
Add-on: Pe langa verticala de DRC ne-am mai amuzat pe post de welcome-drink cu onestul Chateau Sarcley 2012, un entre-deux-mers alb, un vin care nu numai dupa parerea mea isi depaseste cu mult pretul pus de Lidl (sau, dintr-un alt punct de vedere, ofera destul pe multe la pretul sau, cum vreti s-o luati). L-am supus degustarii deoarece am spus la momentul respectiv(cu vreo 5-6 luni in urma) ca este mai bun decat 99% din vinurile romanesti de acelasi profil si pret. Inca cred asta. Dupa care ne-am delectat cu un Revelatio 2012, un vin care de aici (noiembrie 2013) si-a mai redus din tupeul bombastic, e drept sustinut de multe calitati. Foarte bun vin.
Add-on: Pe langa verticala de DRC ne-am mai amuzat pe post de welcome-drink cu onestul Chateau Sarcley 2012, un entre-deux-mers alb, un vin care nu numai dupa parerea mea isi depaseste cu mult pretul pus de Lidl (sau, dintr-un alt punct de vedere, ofera destul pe multe la pretul sau, cum vreti s-o luati). L-am supus degustarii deoarece am spus la momentul respectiv(cu vreo 5-6 luni in urma) ca este mai bun decat 99% din vinurile romanesti de acelasi profil si pret. Inca cred asta. Dupa care ne-am delectat cu un Revelatio 2012, un vin care de aici (noiembrie 2013) si-a mai redus din tupeul bombastic, e drept sustinut de multe calitati. Foarte bun vin.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu