Despre cum m-am intalnit cu un bun prieten si am ajuns in pivnita Patriarhiei. Via Domnului- Vinul manastiresc cu doua medalii la PdE Vinul.ro

Intr-o zi, saptamana trecuta, dupa ce mi-am terminat treaba la concursul Vinul.ro, ma gandeam sa-mi vizitez un prieten care lucreaza la una din cele mai mari corporatii din Romania. Nu incercati s-o ghiciti, nu apare in Forbes sau Ziarul Financiar. Dar cei mai multi dintre noi trecem cel putin o data pe zi pe langa sediile si sucursalele sale. Unii chiar isi fac cruce. Ati inteles: e singura "firma" din Romania care are ca obiect de activitate nemurirea sufletului. O "firma" care imparte dividendele in soapte de rugaciune si fum de lumanare.
Eu unul (dupa cum probabil intuiti, he he) nu sunt habotnic, dar nici nu fac parte din cei care dezavueaza aceasta institutie doar pentru ca se ocupa si de afaceri lumesti pe langa cele divine. Sunt, pentru a adapta o sintagma a lui Orhan Pamuk, un "ordodox cultural". Adica inteleg si respect majoritatea obiceiurilor si credintelor, fara insa a avea o relatie prea stransa cu Biserica. Dar...ma gandesc ca nu e totul definitiv pierdut, ca sa zic asa.
Bun, asadar il sun si ne intalnim la o cafenea de pe langa facultatea de teologie. Si vorbim de una, de alta, ca doi prieteni din vechimea mare care nu s-au vazut de mult si cand ajungem la motivul prezentei mele in Bucuresti ii spun ca "Sunt in juriu la un concurs de vinuri ". "Interesant, spune el, sa stii ca si noi avem niste vinuri, ar trebui sa le gusti". Hm, sincer impresia mea despre vinul manastiresc nu era cea mai luminoasa. Stiti dumneavoastra, metode antice, budane mari, bun-nebun, Doamne-ajuta! Eventual vinificate cu rest de zahar generos, pentru ca au uz liturgic si nimeni nu vrea ca un copilas sa se inece cu un batranesc sec de ti se strepezesc dintii. "Acestea sunt pentru consum, nu pentru impartasanie", zice el. "Dar nu vrei sa-l intalnesti pe parintele responsabil cu vinul si eventual sa vizitezi si pivnita?". Acuma ce sa zic si eu, nu mi se intampla prea des sa vizitez o pivnita aflata chiar sub resedinta patriarhala, aflata evident pe dealul Patriarhiei, ori cum am aflat cu aceasta ocazie ca se numeste: Colina Bucuriei. 
Am coborat cativa pasi intr-un demisol unde la un birou statea Parintele Petru. Am aflat (desi aspectul m-a pus oarecum in garda) ca este preot-calugar, absolvent de Agronomie si Teologie, responsabilul cu vinul de la Patriarhie. Am mai aflat ca pe langa vinul liturgic, exista si vinuri a caror comercializare se incearca, iar acestea noi provin de la Cooperativa Agricola Via Domnului Urlati, care reuneste cateva manastiri din zona Dealu Mare. Deci, ca sa nu ducem discutia in zone nepoliticoase si recurente in presa, avem o persoana juridica platitoare de taxe ca orice muritor. Crama este la Manastirea Jercalai, de langa Urlati, jud. Prahova, deci in miezul podgoriei Dealu Mare, fiind vecini cu unele din cele mai prestigioase firme producatoare de vin din Romania. Mai mult, vorbim de o crama noua, la contructia careia s-au utilizat inclusiv fonduri europene. Plantatiile sunt vechi, bine lucrate, calugarii fiind destul de meticulosi. Parintele Petru a aflat cu oarece mirare ca ma aflu printre juratii de la Vinul.ro, iar eu cu si mai mare mirare ca au inscris doua vinuri in concurs!!! Am mai discutat cateva minute in care mi s-a spus ca vinurile sunt curate, produse cu interventii minime, doar cu sulfitare, si aceea la nivele minime. La plecare mi s-au incredintat cele doua licori- un Merlot si o Feteasca Neagra, ambele 2012 si DOC-CMD Dealu Mare.
Mi-am luat la revedere de la parintele Petru si de la vechiul meu prieten si m-am dus la cina oferita de Vinul.ro si Avincis la Cafe Van Gogh, de langa Banca Nationala. Cum l-am vazut pe Cezar Ioan, l-am intrebat de vinurile de la Patriarhie, mai ales ca n-au fost repartizate comisiei din care faceam parte. "Via Domnului? zice Cezar. Da, sunt in concurs. Si nu asa oricum, am impresia ca au punctaj de medalii!" Am ramas pentru a doua oara masca, va dati seama.
Cam asta e povestea. Merlot-ul l-am desfacut la o cina tarzie de la Charme si am concluzionat ca e un merlot tipic, sec, cu extract bun, aromatica impetuoasa din pricina tineretii, are acea combinatie tipica de moliciune dulceaga si taninuri sanatoase, cu fructe negre si tuse glicerinoase, dar si o aciditate si structura care ii poate asigura cativa ani linistiti de acum incolo. 
Feteasca, vin demisec bagat in viteza de cei 14.6% alcool, a fost o alta poveste interesanta. Nu ma feresc sa spun ca, ca in ciuda alcoolului cam nabadaios daca vinul nu e frapat pe la 14-15 grade, e dupa mine una din cele mai sincere expresii ale strugurelui pe care le-am gustat. Are o aromatica de boaba coapta de strugure, atat de naturala si iesita din comun fata de altele de pe piata dar si un gust cu buna tipicitate, amintind de prune suculente si variate condimente. Precum merlotul, are o corpolenta buna si o aciditate capabila sa faca extrem de baubil un demisec cu numai putin de 8 gr zahar! 
Primul vin (merlot-ul) a fost superior (in sensul ca ar fi primit o nota mai mare in orb de la mine). De altfel, a si primit o medalie de aur pentru performanta sa. Cosmin Grozea l-a punctat cu 89 de puncte. Eu l-as vedea ceva mai jos (85), dar axiologia notelor date la concursuri e nitel diferita de cea normala, de consum. Feteasca, medaliata cu argint, mi s-a parut insa foarte expresiva si onesta. 83 pct.  Din pricina nivelului mare de alcool trebuie sa luam foarte in serios recomandarea de pe contraetichata (a se bea cu "buna masura!"). Sa avem grija, suntem ispititi!   
In ce priveste pretul, inteleg ca se poarta discutii cu mai multi retaileri, ramane de vazut unde se va gasi si la ce pret il vor urca acestia. Oricum, pretul de la crama ar fi undeva in jur de 15 lei, deci cuviincios, cel putin.
In concluzie, eu cred ca ar trebui sa stam cu ochii pe rafturile magazinelor. 
Nu-i de gluma cu calugarii acestia!