Cioran, Noica si Stefan Gheorghiu

Dupa experienta Sibiu, am luat-o un pic spre sud, numai ca in acest caz sudul inseamna vreo 1000 de metri in sus. 
Vreau sa va spun ca distanta dintre Emil Cioran si Constantin Noica nu a fost niciodata la fel de pitoreasca ca in acea zi. Peisaje superbe intre Rasinari, o localitate cu un pitoresc aparte, strazi inguste si case colorate, si Paltinis, caruia nici nu stii cum sa-i spui- nu e nici localitate (nu exista niciun paltinisan, ca sa zic asa), nici statiune- in sensul unei dezvoltari acerbe (si isterice pe alocuri) cum vezi pe Valea Prahovei. Un spatiu intre locul unde s-a nascut un filosof celebru si locul unde a murit un altul. 
Am stat la un hotel amplasat la cativa pasi de reconstruita Vila Noica, stabiliment foarte bun daca iti place tarasenia asta noua cu spa-uri, piscine, saune etc.
E bine ca in acest ambient am luat la cunostinta de deja celebra scrisoare deschisa adresata mie si semnata de un om imaginar.  Dupa un rechizitoriu demn de un absolvent cum laude la Stefan Gheorghiu- adica tot tacamul ("esti prost, corupt, ipocrit, etc, etc, reabiliteaza-te, tovarase!"- dar totul impachetat intr-un discurs decent ca limbaj) eram rugat sa nu mai murdaresc lumea vinului romanesc, in special o anumita parte a ei. N-as putea spune ca nu am anticipat o reactie vehementa din partea celor doi producatori, mai ales stiind carentele mari de comunicare pe care le au. Daca la Cotnari am inteles oarecum reactia de frustrare a unui angajat de acolo (eu sunt doar curios cati ani vor mai trece pana un vinut fermentat pe fast-forward va inceta sa fie numit de autori "opera de arta oenologica"), in cazul WineRO lucrurile au mers ceva mai departe. 
Oricum, un lucru a fost util: asemenea situatie iti arata cine iti sunt prietenii sau sustinatorii si care sunt persoanele care nu te inghit si care au nevoie doar de un mic impuls ca sa se burzuluiasca nitel la tine sau sa se bucure de circumstanta.
Mi se pare ciudat ca oamenii reactioneaza atat de violent. Eu mi-am exprimat un punct de vedere asupra unei denumiri comerciale pe care nu am gasit-o in regula. Reactia a fost fabuloasa. E ca si cum i-ai spune cuiva "vezi ca ti-a iesit usor camasa din pantaloni", iar reactia respectivului ar fi "ce-ai zis de mama, mai animalule?".   
Noroc cu drumeagul umbrit de brazi batrani, cu jocurile de lumini si umbre, cu linistea aceea fecunda. Iti dai seama de ce a stat Noica atata amar de vreme acolo.
Andre Comte-Sponville, un filosof francez pe stil nou, spunea intr-un interviu ca filosofia este femeia de serviciu a culturii. Ei bine, mi se pare ca presa libera de indatoriri si prejudecati, cu bloggerit-ul inclus aici, asigura acelasi serviciu igienico-sanitar, la un nivel mai necalificat, desigur. Nu am dubii ca oamenii carora le atragem atentia sa nu mai arunce hartiile pe langa cos se vor enerva in continuare si vor reactiona previzibil, spunand ca ce ne bagam noi, ca sunt hartiile lor in fond, ba chiar vor spune ca ne pierdem vremea dand cu mopul si ca ar trebui sa lasam totul asa cum este, adica frumos si curat.
E minunat sa fii liber, sa poti spune in orice moment ce-ti trece prin cap, fara temeri. Iar asta e un lucru care ne separa. Asta stiu sigur. Incerte sunt lucrurile care ne pot uni. Ori acestea nu sunt prea usor de descoperit in acest moment.