My God, DAVINO! Revelatio 2010 si Purpura Valahica 2008

Revelatio 2010 (Sauvignon blanc 85%, feteasca alba 15%) si Purpura Valahica 2008 (Feteasca neagra 100%) sunt doua vinuri produse de Unicom Production sub marca Davino, un soi de Dumnezei ai segmentului premium romanesc. Pot sa par putin ironic, dar nu asta e intentia mea (primordiala). De la geneza vinului "premium" romanesc si pana azi, mai toti nou sositii au avut un idol in fata: Davino. Ciudat ca nu pe Vinarte sau pe SERVE. Nu, nu, pe Davino! S-au inspirat asupra vinului in sine, desi la randul sau Davino a luat ceva de la SERVE (printre altele acum clasicul merlot-cab-feteasca neagra), dar mai ales asupra felului de a face afaceri, si chiar (zic unii) asupra preturilor. E un lucru stiut ca Davino te admite ca vanzator, nu poti sa te duci asa acolo netam nesam sa zici "da' si mie sefu' 10 baxuri de Domaine Ceptura Rouge".
Soiul asta de tratament pare domnos si demn de emulat, desi pentru ceilalti, vanzatorii, pare cam arogant. Ar trebui sa fie ceva in ecuatie: calitatea iesita din comun. Si pretul decent. Si mai e ceva: cand te joci singur, ai impresia ca esti cel mai bun. Si pentru ca marketingul e pentru oameni credinciosi nu pentru cei cu logica de fier, functioneaza! Adica ramai cel mai bun, atata vreme cat nu te joci cu altii. Ce,  unul dintr-a 8-a se joaca cu unii dintr-a patra? Apoi, Davino nu trimite vinuri la concursuri sau alte treburi din acestea. Nici macar la reviste din afara, pentru ca nu exporta, si nu exporta pentru ca vinde bine aici.  Si vinde bine pentru ca e no.1. Vedeti cercul vicios?
Ce mai trebuie spus: luate vinurile unul cate unul si facuta o medie la sfarsit, Unicom este crama cu cel mai bun rating din Romania, dupa review-ul Vinul.ro de anul trecut. Deci stim un lucru: in raport cu producatorii interni, acesti oameni au un standard ridicat. Dar sa vedem vinurile si sa tragem niste concluzii bulversante pentru unii, dar, cred eu, interesante.

Revelatio e un sauvignon-like elegant, un alb romanesc de top, cu structura si fara prea multe exotisme. In nas tonuri florale, evoluate, soc si tei, dar si nuante minerale. Exista si tonuri vagi fructate. In gustul robust, dar elegant, apar inflexiuni elegante, dar destul de subtile, de citrica coapta, ceva grapefruit si indicii minerale. Finalul nu e luxuriant, dar mediu, placut. Alcool bine integrat (13,8). 87pct.
Pret: aproximativ 90 de lei. Rivalul din 2010: Solo Quinta de la Recas- pret 70 de lei. Ratingul meu 89. Cuvee Amaury de la Serve. 85p. 65 lei. Si daca imi permiteti, alte doua vinuri neasteptate, cum ar fi Gramma Cuvee Visan. 85 pct. 40 lei si Chardonnay Nachbil, 85-87, la 50 de lei. Sa nu exageram cu matematica, diferente de 2-3 puncte nu sunt foarte relevante, mai ales daca sunt date in circumstante diferite, dar se observa clar ca este cel mai scump dintre ele, si nu cu 2-3 lei. Nu vorbesc de vinuri straine, sunt cateva insa (chiar pe piata noastra) care ne fac de rusine, mai ales la raportul pret calitate in clasa asa zisa "premium".

Purpura Valahica este o feteasca neagra de top. Nu e extraordinar de greu de descris, are o buna tipicitate, apar ilustrele note de pruna uscata, fructe de padure, ciocolata, condimente (piper, scortisoara) si un final lung, dulceag, agreabila, in ansamblu. Corp mediu, nu foarte adanc, dar un nivel de alcool (14,3) iesind un pic din nas. Pentru mine e de 86 pct. Costa 80 lei.
Rivalitati. Spre deosebire de vinurile albe, unde in lipsa unor lucruri absolut minunate am facut apel la intreg portofoliul romanesc, indiferent de soi, la feteasca neagra hai sa limitam baza de selectie, atat la soi cat si la an.  Prestige de la Segarcea. 85 pct. 80-90 lei, dar a fost o editie cam prea limitata. Prince Stirbey se gaseste  la oarecare distanta (in jos), dar pretul e asemanator, la 75 de lei. Basilescu. 87, un vin ceva mai viril decat expresia Davino si cred cu ceva mai mult potential. Costa 85 de lei, daca nu ma insel. Hyperion de la Halewood, e totusi campionul anului 2008, la 88 pct, dar si la pret 100 de lei. Aici observam un oarece echilibru, mai ales sub aspectul pretului, dar si al calitatii. Un rpc relativ echilibrat. Totusi nici nu aduc vorba la  ce vinuri straine se pot cumpara la 20 de euro, s-ar putea ca unii sa considere ca e nedrept sa compari mere cu pere.

Nu tin neaparat sa trag o concluzie taioasa. Observ ca in relatie cu producatorii interni, Davino sta acceptabil, atat calitativ cat si la rpc. In aceasta ordine de idei, are sens sa-i idolatrizezi. Insa cercul vicios se intoarce:  Davino pune 50-70 de lei pe feteasca lor "premium", si peste un an, doi,  toate fetestile "premium" stau cam in acelasi pret. E greu sa fii primul pe felie. Si pentru noi, sa le multumim asadar:)
Daca extrapolam piata insa, ne gasim in aceeasi disproportie fata de rpc-ul extern, pe care am expus-o si constatat-o pe propriile papile si finante de multe ori. Davino e o reprezentare buna a pietei romanesti. Totul e bine si are sens in ea insasi. Comparativ cu altele insa, suntem departe, departe.