Aligote 2013 Gramma (Casa Olteanu)

Duminica dimineata am trecut pe la Crama Olteanu, pe dealurile aferente localitatii Visan, limitrofe Iasiului. A fost o ocazie buna sa gustam unele vinuri din tanc, dar si gata imbuteliate. Azi despre vinul care a surprins multa lume la aparitia sa, din recolta 2009. Iata cat de repede au trecut patru ani. Mai intai a trebuit sa ne strecuram pe langa dulaul infricosator din fotografia de mai jos, dar ne-am descurcat pentru ca d-na Olteanu ne-a deschis usa cu promptitudine. 
Aligote 2013 vine intr-o culoare alb-galbui cu nuante verzui si lasa mici bule pe pahar, semn de certa vivacitate. Olfactiv aduce a flori de lamaita,  iarba,  mere,  mango, para williams. Gust cu aciditatea caracteristica pentru acest strugure dar si cu o untozitate surprinzatoare pentru un vin dintr-un an nu tocmai prielnic (ca sa nu mai vorbim de strugure in sine), cu tuse dulci-acrisoare de para si zarzara parguita, plus un final usor amarui, magnezian. "Doar" 12,5% alcool, bine echilibrat, 
Avand in vedere ca recolta 2013 nu a fost cea mai generoasa, consider ca Iulian Teliban, oenologul de serviciu al cramei Olteanu, s-a descurcat admirabil.  83-84.

Un alt punct de interes ar fi noile etichete, care in premiera, poarta diverse ilustratii. Cea de mai jos este un autoportret caricatural al lui Horatiu Malaele, care pe langa talentul actoricesc care l-a facut cunoscut si in cele mai obscure unghere ale patriei "pe care am baut-o"...Cum ii spunea acelei scenete, oare? Ca am un..zi...lipsis, am un...lipsis? un lopsis! lipsis? am un lipsos! da. Nu, asta era alta. Aia cu doi marinari, ba nu trei. Care intra intr-o alimentara. Nu, intr-un restaurant. Da. A lua sau a nu lua? Nici asta nu-i. Oricum, deci, asadar, pe langa talentul de actor, iata ca Horatiu Malaele mai are un talent si anume caricatura, ori-ma rog- arta plastica in general. Intamplare intamplatoare, cineva i-a propus sa-i fie folosite unele desene pentru niste etichete de vin, el a zis "dar e bun vinul?", i s-a raspuns ca da si uite asa  le vedeti dumneavoastra acum.
In ce priveste interpretarea acestui desen, variantele diverg de la metafora introspectiei si analizei de sine pana la scene cu Hannibal Lecter, in functie de latimea orizontului cultural. Oricum ar fi, desenul te face sa-l privesti si sa-ti pui niste intrebari. Mie mi se par indraznete, istete si deosebite de marea majoritate.