Lasatul secului de dulce: Busuioaca de Bohotin Basilescu 2011

In aceasta zi voi face o pauza de la lupta cu morile de vant, dar doar pentru a ma lupta cu un balaur. Cum soiurile romanesti m-au animat intotdeauna, chiar daca n-au fost prea reusite:), mi-am indreptat atentia spre un soi aproape distrus de nepasare, nepricepere si falsificare. E vorba de neaosa Busuioaca. Care culmea isi gaseste azi expresia cea mai reusita nu la Bohotin, ci la Pietroasele, unde dupa canon e a doua patrie a acestui soi. Ciudat, dar razboinicul din mine s-a imprietenit cu acest balaur, care s-a dovedit destul de gingas si prietenos.
Noua editie Crama Basilescu, 2011, se prezinta cu o noua fata, pe stil art-nouveau si alambicari neo-romanesti, dar si format- 0,5l. In rest e tot demidulce, cu 13,4% alcool. 
Faptul ca directorul enolog al cramei are un doctorat in busuioaca se simte in produsul final. Tot de la Gabriel Lacureanu am aflat ca nu va face niciodata o busuioaca in sec, numai pentru a se alinia modei actuale, care secatuieste orice. Vorba unui prieten, de ce s-o razi in cap pe Angelina Jolie?  Iata, nu exista tamaioasa romaneasca in sec care sa nu-ti dea impresia ca-i lipseste ceva. Chiar daca e facuta de Oliver Bauer. Inteleg ca recenta grasa de Cotnari sec are aceeasi problema. Asa ca te intrebi de ce sa lupti cu natura, cu microorganismele acelea care isi dau obstescul sfarsit, in mod natural, lasand vinul cu rest de zahar consistent? De ce sa manipulezi strugurii, caci fara interventii nu ar ajunge niciodata sa se metamorfozeze inspre zero zahar rezidual? Sigur ca vinurile dulci au pierdut la nivel global din avant, industria avand azi secul drept etalon. Dar, cum nu poate fi eradicat tortul de la sfarsitul unei mesei aniversare, nici vinul dulce nu va disparea vreodata. Sigur, o sa ne mai prostim un pic, o sa experimentam, o sa dovedim ca se poate, dupa care vom vedea ca lipsind obiectul de sine  nu-l vom eleva, ci doar il vom altera. 
In fine, nu asta doream sa va comunic in principal, ci ca am gasit o busuioaca foarte reusita, cea mai reusita de pana acum. Are tot ce-i trebuie de la bogatie aromatica, la complexitate, greutate bine moderata de aciditate si prospetime. E dulce, dar e usor de trecut peste asta. Culoarea este de rose foaie de ceapa, fara mare intensitate. Nasul odera indicii, florale, parfumate de trandafiri si lamaita, caprifoi, dar si note fructate de cocoduse galbene si capsune. In gura melanjul puternic e dominat de fructe rosii- zmeura si fragi, dar si tuse de pepene galben, piersica coapta si pere (busuioace, cum altfel?). Finalul e bine proportionat, cu o latura tonica, usor astringenta (amintind de coaja de para), care face vinul mai prietenos si mai imbietor. 
Singurele limitari ale acestui vin sunt genetice, ca sa zic asa. Nu poate oferi complexitatea unui alb dulce de mare clasa, nici prospetimea varatica a unui rose bine facut. Dar cum mai-binele e dusmanul binelui, sa ne bucuram de ce ne-a dat Dumnezeu, sa cultivam si sa facem in continuare vinuri din acestea, neoase si autentice. 
Mie mi-a placut foarte mult, e unul dintre vinuri romanesti dulci de top si probabil cea mai buna busuioaca  din univers:). 85 pct.

5 comentarii:

Dan spunea...

Asta cu vinficarea in Sec a anumitor soiuri cred ca vine si din dorinta anumitor producatori autohtoni de a se disocia de 'vechile" practici si de a fi perceputi pe o treapta superioara de calitate. Deja la noi exista o fobie sau cel putin o anxietate a producatorilor "quality" cu privire la vinurile dulci...
La unii e si dorinta de explorare si inovare cu privire la soiurile de mai sus care nu au avut sansa unor variante in sec pana cum.Poate in timp, pe masura ce vor capata experienta voi iesi si variante in sec din ce in ce mai reusite. La ora actuala cele Dulci sunt intr-adevar peste acestea.
Dintre ele sa stii ca Grasa mi s-a parut cea mai reusita, probabil si pentru ca nu exista termen de comparatie la varianta Cotnari.
La Tamaioasele lui Oliver e vorba aia: mi-ar fi placut foarte mult varianta in Sec, daca nu ar fi existat cea in Dulce..:) Oricum si la cea in Sec mi se pare cam cea mai reusita...

George Mitea spunea...

Sigur, vine din dorinta laudabila de a se alinia tendintei globale. Pentru asta trebuie laudati si incurajati toti cei care incearca. Daca la tamaioasa este posibil cu ceva maiestrie sa capturezi aroma chiar in sec, la busuioaca cred ca este imposibil, fapt intarit de mai multi specialisti cu care am vorbit sau pe care i-am citit. Se pierde ceva. Iata busuioaca demisec de la Tohani, un rose chiar reusit avand in vedere cazierul acestui producator! E aproape indiscernabila de alte roseuri obtinute din merlot sau syrah. Tonurile florale, trandafirii, etc nu se regasesc in nas...Si atunci aduni: suprafata cultivata e foarte redusa, mai obtii si un vin fara personalitate, asa ca de ce sa-l faci sec?

Unknown spunea...

Buna seara !
Ce părere aveți de vinul frantuzesc din Lidel DOMAINE DES ROCHERES ( loupiac)???????

George Mitea spunea...

Salut! De dulce de la Lidl n-am gustat decat asta
Am auzit insa ca si Loupiacul ar fi bun.

Unknown spunea...

Eu cred ca merita sa-l încercati.si prețul este bun !