Din cauza mormaielii lui Gary Moore: Beaujolais Chardonnay Classic 2010 Terres Dorées (Franta)

Inca un vin din lotul belgian. Pe Jean Paul Brun si al sau Domeniu Terres Dorées i-am cunoscut mai bine cu aceasta ocazie. Despre vinul de azi am amintit acum cateva zile aici
Faptul ca l-am cumparat are o poveste nascuta din eroare. In masina, cand ma satur de ce am ars pe cd-uri in perioada respectiva, ascult ca orice om- Rock fm. Si la acel post de radio am fost asaltat iar si iar cu Parisian Walkways varianta live- "I remember Paris in '49", bla bla- inca un vers si  "and the old beaujolais white". Cel putin asta am inteles eu. Vai de capul lui Gary, atata a putut si el sa bea in Paris? Un beaujolais, si alb pe deasupra? Exista si alb? Pai exista, mai putin, dar exista! Cand am zarit unul pe lista comerciantului cu problema, ba chiar si admonestat de Parker cu 91 puncte, mi-am zis "Hait! Sa se faca lumina!". Cateva zile mai tarziu si la 9,95 euro departare- iaca vinul avand cea mai simpla eticheta din lume, dar rustica si potrivita cu ce a urmat. Cred ca numai francezii (si in special cei din Beaujolais) isi pot permite astfel de etichete fara sa fie calcati in picioare. Daca erau australieni faceau un neck hanger "BEST BUY ROBERT PARKER 91" mai mare decat sticla.  
Asadar acest "beaujolais white" e un chardonnay nebaricat, frust si sincer cu el insusi. Aduce note puternice de fruct (pepene, mar, para, lamaie), dar si in secundar impresii vegetale si florale (soc, musetel, o impresie salina de ceai verde). Aromele se transfera firesc in gust care este plin, cremos, cu greutate in gura, predominant citric, de acesta data si se termina intr-un finish persistent de lamaie indulcita. Nu e nimic fancy, ci doar un vin alb de vara, nepretentios, dar exceptional realizat. Ah si asta e tot pe drojdia lui, ca sa vezi ca se poate. Nu stiu daca chiar face 91 pct, dar faptul ca cineva mare l-a punctat cu atatea spune mai multe. Este ceva deosebit, pare...stati, care e cuvantul acela atat de rar folosit de mine?...A, mi-am adus aminte: "autentic". Da, asta era!
 Daca ar fi fost vin produs de cine stie ce mega corporatie, m-ar fi dus gandul la prostii, dar Jean Paul Brun e doar un fermier ceva mai avut, nu si-ar permite el ce imi inchipui ca este necesar.
Vinul meu e 2010, dar eticheta e la fel, cu exceptia anului

Doamne fereste, ce uituc sunt! Sa termin povestea cu Gary Moore. Ei, cand sa scriu cele de mai sus, caut in google sa pun link catre piesa si dau de versuri. Cand ma uit, imi dau seama ca din cauza mormaielii lui Gary, care, stiti si voi, n-are o voce prea buna, am inteles gresit: nu e "beaujolais white", ci "beaujolais wine"! Ei, asta e, mi-am zis, n-a iesit introducerea pe care mi-o imaginam, dar macar am baut ceva bun. Ceea ce va doresc si voua!

PS: