Proces verbal al Zilei Nationale a Vinului din Republica Moldova (2014)

Sambata- 4 octombrie- am purces de la hotelul nostru de 5 stele (si asta spune deja destule despre bugetul evenimentului) catre Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau. 

Pentru ca Ziua Vinului in Moldova nu este un soi de Goodwine de la noi, ci o sarbatoare populara in care oamenii isi cumpara un litru de vin de undeva, ceva de mancare de la gratargii, se aseaza cu catel, cu purcel, la o masa tip berarie si dai si lupta! Din cand in cand se mai joaca o populara, dar nu toti, caci cineva trebuie sa tina locurile ocupate. Pana la urma, asta inseamna popular si national: sa se bucure toata lumea, cum poate si ea. Nu mai trebuie sa constat ca noi nu avem asa ceva in Romania, nu la scara nationala, cel putin. 

In piata, de dimineata

pe care l-am cules

Ma gandesc la toata pleiada de festivaluri ale berii, in care- culmea!- se vinde un singur tip de bere (ei, hai, doua-trei, dar de la acelasi producator). Berarii pot aduce berea in strada, dar se vede ca vinul romanesc e prea elevat pentru asta. 

Sa ma intorc in Piata, de-o parte si de alta a pietei- pavilioanele producatorilor. Inteleg ca au fost prezente cam jumatate din cramele basarabene. Un lucru interesant e ca foarte putini expozanti iti ofereau vin la degustare. Mai degraba vindeau decat ofereau.
La un stand anume (Mimi) exista o taxa pe pahar de 15 lei. Iar paharul standard era unul de unica folosinta, conic, un soi de mini-martini. Iar paharul acela nu nu iti era dat ca sa-l degusti, ci ca sa-l bei. Domnisoarele de la standul respectiv au fost cam debusolate cand le-am cerut ceva in care sa-mi desert restul din pahar. 

Inclusiv Cetatea Alba care e in Ucraina,
dar sa nu intram in amanunte

In rest, nu va ascund ca am stat mai mult la cele doua standuri surori- Purcari si Bostavan- pilduitor asezate de-o parte si de-a alta a scenei pe care se produceau diversi artisti si politicieni. E campanie electorala si-n Moldova, pentru Parlament.    

Nu mi-am propus ca gust toate vinurile si nici macar sa trec pe la toti producatorii. Mai gustam si cu ochii, ca sa zic asa. Cand standul tau e din prelata de camion si vinzi vin vrac demidulce o sa-mi permit sa nu stau la coada. Am gustat, in schimb, cateva vinuri de la asociatia micilor producatori moldoveni, ii stiti, au fost si la Goodwine in vreo doua editii.   

Un alt grand vin!

Nu-i nici lunga, nici scurta. E lunguta!

M-am distrat cu un Gogu Winery ("Gogule, probleme ma?") Merlot 2013- un vin fresh remarcabil. Apoi un Minis Terrios cabernet sauvignon. tot asa, proaspat, plin de fructe roșii. Credibil sau incredibil, numele gamei este "Admir lucrurile aparent imposibile". Am trecut si prin Crescendo feteasca neagră Rose 2013, cam inexpresiva în nas, dar un gust pe care-l regasim si la fetestile noastre rose, un vin produs de o scoala profesionala din domeniul vinificatiei! Am zabovit mai mult la Equinox unde am gustat cele doua  cupaje numite "5 elemente". As remarca calitatea celui rosu, un blend alambicat de merlot, cabernet, shiraz, malbec si carmenere, precum si compozitia celui alb: chardonnay, feteasca regala, feteasca alba, babeasca gri si pinot gris. Ati retinut, da?  La Carlevana exista un grand vin, dar mai grand decat al nostru, are 15,5% alcool si mai e si demisec. Se numeste Domaine du Soreq Codru...mis en bouteille...Can't beat that! 

Deci...

Mimi face vin premium

La Acorex am incercat sa gust ceva, dar n-am reusit. Am cumparat un sauvignon blanc 2012 numit Albastrele, pe care am platit putin, foarte putin (pret de Lidl, ce sa mai...), despre care stiam ca a luat multe medalii. Mi-a placut foarte tare ca toate erau de bronz:) Am baut vinul acasa si m-a dat pe spate, mai ales avand in vedere pretul platit.

La Mimi, posesori de stand hipsteristic, n-am prea inteles de ce atata caz, dar totusi cabernetul 2012 mi s-a parut bun, de unde si medaliile obtinute inclusiv la IWCB, pe unde am trecut si eu in fata paharului de degustare.

Noi, aici in Moldova, avem o vorba...
Mai beti un pahar si v-o spun dupa aia

Declaratia de independenta lichida

Si incet-incet s-a facut ora lansarii vinului Freedom Blend, de care va ziceam in articolul despre vizita de la Purcari. Freedom Blend 2011 este un cupaj din saperavi, soi georgian, bastardo- soi intalnit in Ucraina si rara neagra, soi pe care basarabenii il considera al lor. Radiografia se interpreteaza asa: un vin de o culoare bordo strălucitoare, cu un nas de fructe dulci si ciocolata, ca o bomboana Bucuria cu vișine si prune uscate. Gust fresh de fruct proaspăt, cum ar fi afinele si  rodia, cu un final ușor amărui, cu astringenta medie, ca de miez de nuca. 85. 

Vinul a fost prezentat ca o declaratie, nu atat oenologica, cat politica. E vorba de independenta si de distantarea celor trei foste republici sovietice de Moscova. Macar cei de la Purcari si-au manifestat clar orientarea. Despre societatea moldoveana, nu stiu ce sa zic. Am vazut pe o parte a strazii un panou electoral mare, in care un grup de politicieni periati invitau moldovenii in Uniunea Europeana. Simbolic, pe celalalt trotuar, un panou la fel de mare, cu politicieni care semanau izbitor cu ceilalti, ii invita pe alegatori spre Uniunea Vamala (cea pe care tot vrea sa o constituie Rusia cu fostele tari sovietice). 

Dupa eveniment, intr-un grup restrans, ne-am strecurat prin centrul Chisinaului catre restaurantul uzbek Caravana, despre care auzisem lucruri bune de la Elena Raluca Raducanu, cea care ne-a si calauzit. Puteti sa auziti si de la mine de acum incolo. Foarte autentic, rustic in sensul studiat si bun, fara usi de termopan langa roti de caruta si coceni de porumb, ori alte imixtiuni ale modernului in actul etnic. Ne-am delectat cu un traditional ceai aromat si neindulcit, ca aperitiv, acoperit de niste pernute cu ciucurei, servit alaturi de niste gogosele, ca altfel nu pot sa le spun (desi chipsuri dulci ar fi mai adecvat) de uns cu doua tipuri de dulceata.

No masterchef allowed!

Apoi a urmat o cavalcada de salate, ciorbe (inclusiv una de perisoare, dar cu alta textura decat alor noastre- fara orez si extrem de aromate) si miel- in variate forme. Noi am optat pentru miel inabusit cu legume. Desertul- numit Ispita lui Tamerlan- a fost delicios si surprinzator. Un fel de jumatate nuga jumatate mascarpone inghetat, plin si racoritor deopotriva. Am baut si un vin de la Gitana Winery- Lupi (fiind la masa, am fost mai neglijent cu unele aspecte- cred ca anul a fost 2009, dar nu bag mana in foc), un cupaj de saperavi, cabernet si merlot, un vin bun, serios, cu fructe negre si condimente din belsug, care s-au infratit cu cele din preparatele exoticei bucatarii uzbece. Iar nota de plata n-a fost deloc infricosatoare, sa stiti. In concluzie, ati retinut, da? Restaurantul uzbek Caravana.

Un deliciu: Ispita lui Tamerlan

Dupa atata mancare ne trebuia un digestiv si l-am gasit la standul dispus aproape providential langa intrarea in piata- cel al distileriei Bardar, tot parte din concernul Bostavan. Am gustat un vinars de 12 ani. Bun! Fara prea multi aburi de alcool in nas. Fara a fi un entuziast al bauturilor distilate, cand am aflat ca face undeva la 40 de lei in banii nostri, n-am ezitat sa achizitionez o sticla. Apoi am trecut la vecinii de la Barza Alba unde am gustat un rachiu din cidru, epigon al mai celebrului calvados, invechit 5 ani. Pret? 17 lei romanesti. Alta investitie.

Spasiba de prepelita, neamule!

Apoi nici nu mai stiu exact ce s-a intamplat. Ba un sushi la Bostavan, ba un Negru la Purcari, ba o bere Chisinau (pentru spalarea papilelor si reglarea ph-ului, bineinteles), ba o prepelita rotisata, de la standul unui crescator de astfel de zburatoare.  Am mancat-o pe bordura, in fata Mitropoliei. Apoi, din nou, Negru si Alb si uite asa, pe la 10,  a inceput concertul vedeta al serii- ghici ciuperca ce-i?- Zdob si Zdub.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu i-am vazut pe baietii astia in concert de atatea ori, incat cred ca si ei m-au vazut pe mine. Numai in Galati i-am vazut de 3 ori in 2 ani. Si s-au incins niste hore, fratilor, si jocuri din acelea- contraproductive, specific moldovenesti. Aud pe ton tipat: "esti in hora, ti se intinde de cel/cea din mijloc paharul, rade-l, umple-l, da-l mai departe, treci inapoi la joc". Sincer va zic ca n-am mai dansat asa de vreo 15 ani, client fidel fiind atunci al legendarului Fire Club. Noroc ca atata topaiala dionisiaca a avut, pana la urma, un rol profilactic. Caci nici asa nu s-a incheiat totul. Intorsi la hotel, am mai staaat, in formula reunita, in jurul sticlelor de Bostavan Via Etulia Rose 2013 sau Chardonnay 2011 (bun si ieftin vin, btw), spunandu-ne impresiile despre vinurile degustate, starea vremii sau profunzimi geopolitice.

Traditionalul sushi de Chisinau

Ce-am zis atunci, va zic si voua acum: la nivel de medie vinul basarabean este usor sub cel din Romania. Insa par ca se misca in sus mult mai rapid decat am facut-o noi. Bine, nici nu au de ales, avand in vedere ca piata rusa e inchisa pentru moment. Apoi vezi mult mai multe etichete fresh decat la noi. Sunt mai preocupati de aspect. 

Domnu' Johnny, Prutul e nitel mai mare decat Milcovul,
dar si noi suntem azi mai multi!

Se miscau prea repede pentru senzorul foto!

Insa exista cateva crame care reusesc sa produca niste mici minuni la preturi care noua ni se par infime. Iar Purcari e un soi de condor basarabean, planand deasupra nivelului mediu, atat la nivel de calitate, dar mai ales la nivel de volum! De aceea ar fi oarecum nedrept sa-i compar cu- sa zic- Davino, deoarece Purcari produce volume mult mai mari, dar cam impresia asta mi-au lasat-o. Sigur, punctual se pot gasi vinuri mai bune in punctaje decat unul sau altul de la Purcari, dar in media vinariei, ca suma a intregului portofoliu- nu exista ceva mai bun decat Purcari in Republica Moldova. Va invit sa-mi contestati aceasta impresie personala, daca puteti!

Si a doua zi am purces peste dealuri si vai, spre Galatiul nostru cam provincial, dar cu steag albastru cu stelute la intrare, intr-un microbuz plin de studenti basarabeni cu pasapoarte romanesti. Prin vama aglomerata de galateni cu rezervoarele suprapline si doua pachete de tigari de caciula. Pana la urma, nu-i condamn. In fond si noi ne-am facut plinul, dar nu cu benzina, ci cu vinuri si povesti.