Relatia dintre evaluarea critica si pretul viitor al produsului

Cu mentiunea ca multe notiuni economice mi se par straine, neavand formatie in acest sens, vreau sa va impartasesc  cateva idei desprinse din lecturile mele suplimentare.

Asadar, dispesia preturilor este circumstanta in care diferiti vanzatori (in cazul de fata- producatori) vand acelasi produs (sau produse diferite, dar cu aceleasi caracteristici) cu preturi diferite. 
Plecand de la aceasta notiune, citind studiul efectuat de Karl Storchmann, Alexander Mitterling si Aaron Lee, The Detrimental Effect of Expert Opinion on Price-Quality Dispersion Evidence from the Wine Market (AAWE WORKING PAPER No. 118, 2012) descoperim o dimensiune noua. Autorii introduc si calitatea in ecuatie, astfel incat vorbim despre o dispersie a RPC-ului (raport pret calitate) in timp. 

Practic domnii economisti pasionati de vin au luat baza de date cu review-uri a reputatei reviste americane Wine Spectator din perioada 1984-2012 si au analizat diferentele de pret ale aceluiasi vin in functie de nivelul receptarii critice in timp  (adica cat de luata in seama este crama), respectiv punctajele acordate diferitelor vinuri ale cramei.  Rezultatele sunt deosebit de interesante. Iata mai jos cele trei concluzii la care s-a ajuns:

1. Dispersia pret-calitate creste odata cu nivelul expunerii critice
2. Dispersia pret-calitate creste odata cu nivelul notelor maxime obtinute, in special daca diferenta dintre notele maxime si cele medii este mare.
3. Ambele efecte mentionate mai sus exercita cel mai mare impact in zona de calitate joasa rezultand intr-o marire semnificativa a pretului. 

Daca privim concluzia 1, nu putem decat comenta ca da! cu cat lumea ia in seama un anumit producator cu atat acesta va creste pretul. Studiul nu releva daca acest aspect se datoreaza cresterii cererii sau e un efect psihologic al producatorului care incearca sa capitalizeze de pe urma receptarii critice. E o concluzie de bun simt, foarte vizibila in realitatea inconjuratoare.

Concluzia 2 induce o conditie inedita. Adica daca o crama cu media de 85, are unul-doua vinuri receptate la- sa zicem- 93 pct- in viitorul apropiat e mult mai probabil sa existe o marire de preturi, decat ar fi in cazul unei crame in care media e mai aproape de maxima. Pe sleau: “Am dat lovitura! De maine marim preturile!”  

Concluzia 3 “Am luat aur la Bruxelles, 92 pct in Wine Advocate si vreo 50 de bloggeri orgasmeaza band vinul nostru al mai bun, de 100 de lei. De maine- afise cu medaliile in toate magazinele! Ah si mariti pretul la vinul vrac cu 1 leu! ”. Pare ciudata o astfel de gandire, dar daca studiul nu se inseala, asta inseamna ca producatorul respectiv va folosi receptarea critica a vinurilor high in scop de marketing pentru vinurile low.  Interesant este ca s-a observat ca maririle de pret au loc in special in segmentul de calitate joasa din portofoliul cramei. Apoi la vinurile de calitate ridicata. Pe segmentul mediu de calitate (80-89 pct) nu s-au observat variatii semnificative, alt aspect interesant. 

O alta partitie secundara este observatia ca infuzia de receptari critice nu conduce- asa cum ar fi de asteptat- la o capacitate de cautare mai mare si mai facila a cumparatorului cu impact direct asupra pretului. Sa explic: daca stiu (beneficiind de receptarea critica extinsa, vizibila fara mare efort in  online) ca un vin de 85 pct costa in 85% din cazuri undeva pe la 10 euro, nu prea o sa-mi vina sa dau 25 de euro pe unul de aceeasi calitate. Insa studiul contrazice prejudecata economica de bun-simt (cumparator informat=pret mic). In fapt e invers: cu cat mai mare expunerea- cu atat mai mare pretul!

Iata un mic paradox la care (in special) review-erii de produse ar trebui sa mediteze data viitoare cand isi vor deschide portofelul la cumparaturi.