Alba Valahica Davino 2012, un lucru bun


Am incercat cea mai buna feteasca alba din indelungata mea cariera. Ca multi dintre voi cunosc canonul. Stiu celebrele coordonate ale acestui vechi soi romanesc. Fara  o aroma deosebita, nas floral, gustativ cu tuse de mere verzi, dar trecand peste aceasta aparenta simplitate- considerentul de e un strugure de soi, capabil de lucruri mari. Si e normal sa te intrebi: cum anume fara si fara si chiar fara sa dea asa un vin deosebit?
Ei bine, dupa aceasta Alba Valahica 2012, pe numele ei pe scena Davino (brandul- sa-i zicem "premium"- al lui Unicom Production), intelegi totul brusc. Nu e un vin de o complexitate aromatica devastatoare, nu e cheninul de Loara sau de Stellenboch, nu e sauvignonul de Noua Zeelanda sau de Chile, nu e vreun torrontes argentinian. Dar ce este? Este ceea ce vinurile amintite mai sus nu prea sunt. Si anume: fine. Aceasta finete este evidenta. Este un less is more, cum spun americanii.  O capacitate de a te face remarcat fara sa vrei, fiind un tu insuti discret. E greu de inteles asta in universul strident in care traim. Vedem, gustam, traim lucruri teribil de impetuoase. Cine si-ar dori ceva molcom, delicat, cuminte?
Ei bine, cred ca mai sunt cativa:)
Feteasca alba de care va vorbesc e un vin cu cromativa galbuie cu tuse vag verzui, arome florale, subtile, de flori albe, floare de frunza de vita, cum se spune de obicei,  impresii  fructate si minerale- ce pot fi reunite sub titulatura de grapefruit, desi ar putea fi dezvaluite ca fiind corcoduse si indicii ale unui gust amarui-  iar gustul aduce a mere- inca neparguite total, boabe de strugure, usoare tuse de praf de creta si un final destul de persistent si amplu, jucand, dupa gust si abilitati,  in aceleasi coordonate aromatice si gustative. In afara de asta ramane un contradictoriu joc intre finete, delicatete aromatica si un gust robust si structurat, dar cu morala prietenoasa, si o promisiune ca peste un an sau doi evantaiul descriptiv se va inmulti.
Intr-un final, daca permiteti, se aseamana cu o miniona, care pare mica, fragila, delicata- si intr-un sens chiar este astfel, dar in fapt avem de-a face cu un om puternic, chiar dur uneori, capabil de lucruri mari. Daca stam sa ne gandim bine, sunt cateva femei de soiul asta pe care le cunoastem, nu-i asa?
Si ar mai fi o concluzie de tras, mai ales in aceste vremuri postmoderne, in care orice seamana cu orice, dar totul e total diferit de acum o secunda. E ceva ce stim cu toti, dar uneori se pare ca uitam: sunt multe feluri de struguri pe lumea asta si multe feluri de vinuri care se pot obtine din ei. Fiecare, indiferent cat de divers, cat de old-fashioned, cat de altfel- pana la urma- fata de gustul prezentului sau al majoritatii, fiecare din ele are rostul si rolul sau.
Iar aceasta feteasca alba de la Davino a venit pentru mine, cu algoritmul sau de 70 de lei si 86 de puncte, sa ne-mi aminteasca acest lucru. Nu e vreun best buy, nu e o nava spatiala, dar e un vin foarte-foarte baubil si pe langa asta macar o data-n viata dupa ce lasi paharul pe masa poti sa spui ca ce ziceau batranii aia in cartile lor si ce ai tu pe papile e unul si acelasi lucru.