Am vrut sa petrecem un mini sejur la mare. La o mare accesibila cu masina in cateva ore. Am mai vrut sa fie intr-un loc linistit. Si cazare la un pret decent. Cu trei zile de presupusa plecare am inceput asaltul telefonic. La pensiunile de pe faleza nordica a Costinestiului preturile depaseau bugetul si chiar asa din cele 3 pensiuni contactate nici una nu avea locuri libere. La Eforie Nord preturile o idee mai mici, dar cele care au corespuns cerintelor minime (distanta comoda fata de plaja, aer conditionat, nu vorbesc aici de apa calda care ar trebui sa nu mai fie un lux pe undeva) nici una nu mai avea camere disponibile, fie pretul diferea semnificativ fata de ce gasesti pe diversele site-uri unde sunt listate. Vama Veche si 2 Mai nu mai corespund asteptarilor mele, si ele si eu schimbandu-ne destul de mult in ultimii 10 ani. Plus ca o fetita de 3 ani si jumatate in Vama Veche ar fi generat un val de intrebari si nelamuriri avand in vedere ce se intampla acolo mai ales dupa o anumita ora, a caror raspunsuri prefer sa le aman cativa ani buni.
La sosire am avut surpriza placuta de a constata ca am primit o camera tripla, cu un pat single extra, care a fost util la desfasurat haine, pentru ca fiica-mea refuza inca sa doarma la distanta de noi. Dar multumim pentru intentie, oricum. Chiar daca pensiunea respectiva (Villa Artea***) are mici neajunsuri, nu pot spune ca am fost prea furiosi, dar nici ca ne vom intoarce tot acolo data viitoare, daca va exista una.
Ulitza principala (sunt asfaltate toate, in caz ca va intrebati) face o curba la dreapta si continua cateva sute de metri de-a lungul tarmului pana in capatul satului, care coincide cu capatul hotelului Yanitza ***, locul care parea cel mai cu motz din sat (piscina, sezlonguri, intelegeti stilul), posesor de parculet si loc de joaca (ambele publice). Faleza satului este protejata in intregime de o structura de placi de beton suprapuse, intr-un loc se poate cobori pe scari pana jos, unde se poate face baie ori plaja, dar in regim de avarie si doar daca marea o permite.
Pana la plaja de nisip, salbatica si neamenajata, sa fie vreo 1,5km pe un drum ce se face la stanga de la strada principala. De altfel se si vede pe harta marita ca plaja este undeva in nordul satului, iar undeva la mijlocul ei, de partea cealalta, se observa lacul Durankulak, despartit de mare in punctul minim de doar 20-30 de metri.
Noi n-am plimbat pana la marginea lacului, unde am costatat ca se poate ajunge si cu masina, dar inteleg ca poti ajunge plimbandu-te pana la Durankulak, de fapt pana la Vama Veche (asta daca n-ar exista granita). Deci terminati odata cu certurile voastre politice ca sa intram in Schengen si sa pot trece eu la pas, pe plaja, din Romania in Bulgaria sau invers! Iar despre lac, sa stiti ca n-a trebuit sa ma chinui prea tare sa vad lebede si alti pasaroi. Ornitologii au ce sa vada acolo.
Daca ai rabdarea sa mergi cateva sute de metri de-a lungul plajei mai departe de intrarea unde se gasesc 2-3 terase (cu doar cateva mese fiecare) si unde campistii trag in mare majoritate, o sa te sperii de cata intimitate ai. Si asta iti da acel; sentiment de liniste si chiar as zice-exclusivitate, pe care celebrul weekend la Mamaia in care vara nu dormi nu poate sa ti-l ofere desi e mai costisitor. E drept ca la Krapets n-o sa-ti admire lumea BMV-ul. Nici tenisii Converse nu mi s-au parut a fi la o prea mare pretuire.
Exista si cateva particularitati curioase. Felul pe care il comanzi nu contine garnitura sau salata si nici nu te intreaba cineva daca vrei. Salatele, garniturile si carnurile vin pe farfurii separate si nu in ordinea fireasca pentru un roman. Pentru ei (ca pentru mai toata lumea) salata e un aperitiv si ea va veni prima. Painea e ceva exotic, am remarcat ca bulgarii nu prea mananca ce mananca cu paine, asa ca trebuie sa fii precis. De asemenea, painea nu se comanda la portie (ca la noi), ci la felie.
Apoi, cel putin la Yanitza am mai gasit ceva bizar. Daca ai in meniul limba de vita, care costa vreo 15 lei portia in banii nostri, poti sa te chinui s-o prepari ceva mai elaborat decat fiarta si condimentata cu sare si piper. In fond, e o trufanda, ce Dumnezeu. Aveau in meniu (care, apropos!, e si in limba romana) inima de gasca, dar dupa dezamagirea de care va pomeneam, n-am mai indraznit. Serviciul in schimb e destul de promt si personalul numeros. Ah, si se descurca bine la treburi rustice de tipul ghiveciului cu pui in oala de lut sau sufleu de cartofi in tigaie. Iar ciolanul, of, ciolanul, o necuvioasa opera gustativa!
De vinuri, ce sa va zic, am incercat un merlot Chateau Karnobat 2010, o gama inferioara bicicletelor, corect pentru pretul extrem de modest, dar prea taninos si greu la stomac, cu iz cunoscut de rosu demisec. Semana cu Halewood in gama lor Premiat. In schimb Khan Krum Chardonnay 2011 a fost mai satisfacator, la pret de restaurant 14 leva, un vin nebaricat (sau baricat in mica parte, pentru ca existau iluzorii tuse vanilate in gust) destul de bogat si plin, cu fructe exotice si final mineral de praf de creta si grapefruit alb. Acesta s-ar apropia cumva de 80 pct.
Am mai incercat cateva rakia, bautura sora buna cu ciorba de peste, si mi-au ramas in minte Carnobatska Special si Kehlimbar, doua rachiuri foarte evoluate si fine, surprinzatoare mai ales la nivel aromatic, emanand ceva floral si intens fructat. In rest, sa nu ma ascund dupa degete, berea Kamenitza este de baza.
Alte mici sfaturi: luati-va fructe de acasa, n-o sa gasiti alceva decat ce e in sezon, iar micul magazin alimentar din piata nu detine si raion de fructe. Cat am fost noi se gaseau doar prune si pepeni. Apoi, nu uitati acasa umbrela de plaja! Si inca ceva: nu aveti de unde sa cumparati vin potabil. Deci duty-free, da?
Concluzia excursiei a fost multumitoare: de mult nu m-am intors dintr-o vacanta atat de relaxat si cuprins de serenitate. Se vede ca imbatranesc, locuri gen Mamaia mi se par iadul pe pamant fata de molcomul rural al acestor localitati litorale. Si, sincer, fata de vacarmul intortocheat si suprapus al teraselor din statiuni, ragetul magarului din satul bulgar mi s-a parut o minimalista simfonie romantica.
3 comentarii:
rakia Kehlibar este o minunatie si o finete de tarie
Cred ca alegerea ta a fost foarte buna, eu as fi luat de acasa 2 sticle de back-up. Am fost de 3 ori vara asta pe litoral si pot spune ca preturile la cazare sunt foarte mari, mancarea in afara de faptul ca e foarte scumpa e foarte proasta, n-ai sa gasesti un loc de parcare de la CT pana la Vama. De zgomot si Conversi-Bmw nu mai zic. In acelasi timp, nici la Caciulata n-a fost rau ;).
Berbecutio. (blogger are o sincopa momentan).
Ciprian, rakia e ok. Am incercat o muscatova(Khan Krum) si nu prea mi-a placut. Aveam impresia ca voi gasi ceva mai aromat(stiam ca e un mix de vin si rachiu), dar a fost comuna.
Mihai, bineinteles ca mi-am luat rezerve, ma lasam eu in baza lor. La mancare stau bine bulgarii. PLus ca era si ferma de scoici la 30 de km, langa Kavarna, in drum spre Cap Kaliakra, unde merita mers pentru ciorba si cratita de scoici natur(care are un pret modest avand in vedere nu numai ce e la noi la restaurante, dar si ce e in Metro)
Trimiteți un comentariu