Nu am putut onora invitatia de a lua parte la evenimentul descris aici si aici. Sesizand durerea si regretul din raspunsul meu, Alex Achim (director de vanzari in echipa Aureliei Visinescu) mi-a trimis spre degustare mostre din gamele Artisan si Anima!
Bun, stiti deja, am luat in vizor, nu cu multa vreme in urma, gama de retail numita Nomad, din care am gustat o feteasca alba ok si un cabernet ok+ (cel putin), dar si o feteasca neagra si un pinot mai putin remarcabile. Asa ca urcam o clasa, si ajungem la gama destinata horeca- numita Artisan. Orice s-ar spune despre originalitatea conceptului, mie imi place cum se prezinta. Acuma, nu poti judeca oamenii pentru ca poarta aceeasi marca de costum sau pentru ca detin aceeasi marca de autovehicul, nu-i asa? In orice caz, o serie de vinuri asumate, care poarta (in premiera nationala), nu numai semnatura oenologului, dar si numele pe eticheta- ca o marca, ca o pecete a mestesugului personal.
Artisan Feteasca alba 2008 barrique, vin sec, 13,1%.
Culoare: galben auriu cu "irizatii" verzui.
Miros: lemn parfumat, fum, compot de gutui, citrice, o usoara aroma de fermentatie si miere
Gust: cremos, afumat, cu nuante de gutuie, grapefruit, fructe exotice, pastise puternic ierboase si piperate.
Final: persistent, citric, mar, migdala, condimente, si note dulci specifice baricului.
Vinul este realizat intr-un registru fin, cu impresii usor oxidative. Baricarea ii confera inedite nuante condimentate si dulcegarii de bragerie, aciditatea este potrivita sustinandu-i roba delicata. As zice, totusi, ca temperatura de servire trebuie sa fie scazuta(6C), baricul si aromele puternice "parjolind" papilele la temperaturi mai mari. Una peste alta, este o feteasca alba intensa, senzuala, eleganta si unica deocamdata.
De la 35 de lei, in magazine specializate si restaurante.
85 pct.
8 comentarii:
Offf George George....cate Lucruri bune poti a spune de multe ori dar cateodata te limitezi la a lua parte la un cor care suna fals, hodorogit, are fosnetul "subtiil" al pupatului de mana...ce mai o fi si scuza aia cu aceeasi haina sau ca au acelasi autovehicul?...asta ca sa sune mai bland ca e un esec de concept, imagine si promovare?...of of....da ce sa te astepti din tara in care aproape toti oamenii merg cu capul plecat amenintati secular de o sabie ruginita....cateodata e bine sa ai ochii inchisi.
Scuze de deranj....desi imi promisesem ca pana la Paste nu mai zic nimic...uite ca macar un comentariu am facut la un om la care ii citesc scrisul cu placere ...de cele mai multe ori.
HE he , era o capcana pentru marchizi. Eram curios daca mai traiesti, sau te-au ambuscat cativa directori suparati.
Hai sa-ti spun ce cred eu: esti domeniile sahateni, ai un singur asset, pe Aurelia Visinescu, care isi trage renumele dintr-un vin cu pret rezonabil de mai an. Ideea nu-i rea. Acuma executia, ce sa-ti spun...La acesta, de exemplu nu-mi place paharul acela din mijlocul amprentei, parca-i lipit cu scotch, apoi nu stiu daca era nevoie de jumatatea de amprenta enorma de pe margine. Parca ar fi vin de uriasi, ori Aurelia este un urias?!
Oricum, presupun ca au apelat la cineva sa le faca brandigul, pachetul. Respectivul sa si-o ia, mi se pare mai corect.
Sa nu spui George ca va era dor de Marchiz, ca imi da o lacrima in coltul ochiului de sticla...:))
Multe capcane s-au tot pus in jurul domeniului marchizului, de la capcanele de fier pentru ursi pana la vrajile si datul in bobi al vrajitoarelor scapatate cu gaini atarnate la cingatoare.
Revin la ideea intregului, in lumea contemporana in care cred ca importanta nu pica pe a bea vinul cu butoiul sau din sticle pline de praf (desi se tot practica), ci imaginea si ideea / conceptul fac corp comun cu vinul si calitatile sale in ecuatia oenologica finala.
Nu poti separa una de alta.
E ca si cum ai imbraca un rege in cersetor sau in hot de buzunare..."print si cersetor"
Dar la noi boala e grea, ne place sa stam in balta, semnele de insanatosire sunt rare iar la unii boala recidiveaza, tichia de margaritar pare accesoriul cel mai dorit....Cum sa poti schimba ceva?
Dar la voi, comentatorii independenti , am eu un mare semn de intrebare....de ce preferati sa puneti plapuma pufoasa rozalie mancata de molii pe rana deschisa. Ok, apreciati si comentati licoarea, dar acolo unde scartie usa de ce preferati sa spuneti ca daca stati sa ascultati mai bine suna a concertul pentru pian si vioara?
E o contradictie majora pe care sincer nu o inteleg.
Se prea poate sa ai dreptate, si sa fie o maladie de care suferim aproape toti, fara sa ne dam seama, cine stie. Pestera lui Platon, bla, bla, bla. O data- eu cred in diviziunea muncii. Ma refer in principal la vin. Apoi, Tu spui concept, eu spun aparenta. Iar aparenta este altceva decat esenta. Aparenta, ambalajul, haina este doar iluzia fiintei, expresia ei. In fine, e cu dus intors, dar principiul frust ar fi ca am gustat destule vinuri si am intalnit destui oameni ca sa-mi dau seama ca povestea, "conceptul", marketingul au o mare influenta asupra receptarii produsului doar pentru unii. Pentru altii, printre care si eu, mai putin. Sau cel putin ma complac in a crede asta:)
Pai asa de ce nu umblam toti goi? sau de ce naiba nu lasam sticlele fara nici o "haina", de ce se mai chinuie lumea sa faca etichete deosebite, de ce se mai chinuie sa faca cutii si impachetari de toate soiurile?
De ce hainele sunt asa apreciate si nu numai in vin si exista o adevarata armata de "croitori" care mesteresc la ele....Doar "sa manace si gura lor ceva?"
Dupa mine nu exista aparenta si esenta ci exista o suma. un tot, ce nu poate fi separat.
Asa ducand la extrem discutia de ce oare mai punem dopuri si nu infundam cu cine stie ce trasnaie pe care sa o smolim dupa aia?
De ce, de ce , de ce? multe intrebari, putine raspunsuri...sau mai bine zis....putina dorinta de a raspunde...si astfel de a intelege.
De ce nu se numesc toatte blogurile"Lucruri bune"?..si daca s-ar numi te-ar deranja...si daca ar fi toate facute la fel ca al tau si ar scrie fix cam aceleasi lucruri ar mai fi esenta si aparenta?
Poate ai si tu dreptate George...mult zgomot pentru nimic....poate ca nu e nevoie de asa ceva, de cineva care sa arate mizeriile de sub presuri. Poate asa ar trebui sa stea lucrurile
Magistre, nu spun ca aspectul de care te ocupi nu inseamna nimic, sau ca toti cei care traiesc si fac asta isi pierd timpul, pentru ca as da dovada de o naivitate de neiertat. Lucrez intr-un mediu corporatist si stiu ca marketingul face din rahat bici, si daca e vandut bine, mai si pocneste. Ca sa punem lucrurile in mod filosofic.
Spun doar ca trebuie sa existe o justa masura. Nu poti responsabiliza un oenolog pentru ca firma de pr a copiat conceptul sau mai bine zis s-a inspirat copios din alta parte. Probabil si cei din alta parte s-au inspirat la randul lor, etc. Nu sunt de acord cu tine ca produsul este un tot unitar intre continut si ambalaj si exagerezi reducand totul la principiul conform caruia fara haina nu exista om (sau sticla fara eticheta). Exista bineinteles. Pe de alta parte spunem tot timpul ca aparentele inseala, dar deschidem larg usa escrocului bine imbracat. E cu dus-intors, si nu trebuie sa fim cu totii de acord. Ce faci tu e util, cum sper ca si contributia mea sa fie. Pentru cativa, cel putin
Poti responsabiliza intotdeauna pe cel ce conduce o firma, si din cate stiu eu in cazul de fata oenologul tine si fraiele afacerii.
Il poti responsabiliza pentru ca nu are atitudine fata de firma, care asa cum spuneai si tu, s-a "inspirat" de ici si colo. Orice scapare de genul acesta trebuie inteleasa si corectata....Asta desigur daca ai justa masura.
Atunci cand vorbesti de escrocul bine imbracat imi dai dreptate, pentru ca si acolo este un dezechilibru, bineinteles din extrema cealalta...cand continutul este prea jos. Nici acolo intregul nu exista. De aceea nu trebuie sa lasi nici un fel de ecscroc inauntru, fie bine imbract sau nu.
Pana la urma justa masura este echilibru si bun simt.
Sincer sa iti spun am stat sa ma gandesc daca ceea ce fac este util, uitandu-ma cu tristete la ce se afla in jur, si daca are rost sa mai vedem filmul cu "nefericitul" care moare cu mana pe sirena uzinei trezindu-si compatriotii la revolta sociala.
La fel ca si in societatea romaneasca contemporana toata lumea sta pitita pe la ferestre, in spatele perdelelor prafuite. E o forma de teama, sau o comoditate amestecata cu teama.
De aceea ....ce rost are?
Eh, poate ca stau pititi dupa perdele, dar au calculatorul deschis si-l citesc infocati pe marchiz si poate si pe mine:) Si urmatoarea data cand vor dori sa scoata un produs sau sa-l cumpere, depinde daca sunt transcendenti sau transcendentali tejghelei, vor lua aminte la "independentii" astia, chiar daca n-o sa le alungi-neam!- banuiala ca "este cineva in spatele lor"
Trimiteți un comentariu