Daca la prima am pus steluta la Furmintul sec 2015 al lui Demeter Zoltan, vin texturat, adanc, o buna reclama facuta soiului, la Antinori e intotdeauna o placere sa te intalnesti cu Tignanello (2014) sau cu Brunello Pian delle Vigne (2013). In rest au mai fost evenimente tinute de fondatorul Millesime, Dorin Popa (limbajul nonverbal - elemente de identitate şi diversitate a vinului), Oliver Bauer (degustare verticala Cabernet Sauvignon Prince Stirbey), Adrian Butuc (vinuri din Portugalia, o tara a contrastelor) si Alin Ursu (Masterclass Lheraud, legenda si traditie in Cognac).
Ca o paranteza, desi poate e redundant acum, e interesant de inteles cum s-a ajuns aici. Asociatia Millesime s-a fondat in 2010 sub obladuirea lui Dorin Popa si Cristian Drimba. Astazi au 110 membri cotizanti. Practic s-a transformat intr-un club al iubitorilor vinului, care iubitori in schimbul unei cotizatii anuale pot participa gratis la toate degustarile bilunare ale asociatiei. De remarcat ca desi Millesime este prima si cea mai mare, astazi in Oradea mai sunt inca cel putin doua, deloc concurente, mai degraba organizate ca cercuri concentrice. Iata ca putina pasiune (si un pic de bani) pot in timp "civiliza" un oras pe calea vinului. Intre timp a aparut si revista Millesime, unde am fost invitat si eu sa scriu in cateva randuri. Desi revista apare sporadic, oricine care a tinut in mana un numar poate depune marturie asupra nivelului (ridicat) al continutului.
Au fost prezenti 26 de producatori si importatori. Lista completa poate fi consultata aici. Au fost nume grele ale industriei de profil din Romania, cum ar fi Davino sau Stirbey/Bauer, apoi Oprisor, Balla Geza, Licorna, Corcova, Gramma, Liliac, Vitis Metamorfosis, Avincis, ca sa amintesc alti "corifei". Am privit cu interes cateva din cramele aparute mai recent, in special cele din denumirea generica de Transilvania (Lechburg, Jelna, Aramic, Thesausur, Fort Silvan), dar si din alte parti de tara (Amfiteatru Vitis, Casa de Vinuri Cotnari, Vladoi). Ma tem ca mi-au scapat cateva standuri, dar nu cred ca am o obligatie fata de tara sa degust 200 de vinuri in 6 ore.
Mi-a placut si snackul oficial de la Meatic-ul lui Adi Hadean, disponibil la o toneta din preajma intrarii: pork'n pita. De fapt, mi s-a parut atat de delicios, incat imi vine sa dau o fuga pana la Oradea doar ca sa mai incerc combinatia geniala intre chifla crocanta si pieptul ala de porc maruntit si zemos, cu un sos verde, aromat. Se apropie ora pranzului, cand scriu acestea, scuze!Am stat la hotelul Ramada din Oradea, care pare si el cuprins de febra vinului. Exista un restaurant numit Syrah, sali de conferinte cu nume de podgorii celebre, un winespa (yap!), decoratiuni in camere care duc spre vin si destule altele, mici. Desigur, surpriza! patronii sunt membri asociatiei.

Una peste alta, n-a fost tocmai ca la alte targuri la care am fost. M-am simtit intr-adevar onorat si pe langa asta a fost si sentimentul pe care ti-l transmite acest oras, o frumoasa surpriza si un loc de vizitat pe care nu pot decat sa-l recomand. Sunt si cateva restaurante de clasa, unele aparute in proaspatul apărut ghid Gault Millau Romania. Cred ca ideea unui city break intern nu e deloc deplasata. Oradea are aeroport iar pretul biletului nu mai e astazi asa cum era odata.
În final despre Salonul Millesime, ce sa spun...Organizarea a fost la fel de buna ca la orice eveniment de vinuri din tara, fie el anuntat national, mondial sau mai stiu eu cum. Asa ca la anul in perioada aceasta, stati cu ochii pe Oradea, pentru ca, sunt sigur, asa cum a fost in 2018, vor fi multe vinuri bune de degustat si la anul.
![]() |





































0 comentarii:
Trimiteți un comentariu