Beaujolais-uri de la Emag si Mega Image

Intr-una din zilele saptamanii trecute ma uitam pe emag.ro in cautarea unui accesoriu pentru o tableta. Cand, prin meniu, imi sare in ochi cuvantul Vinoteca. Mai sa fie. Dau click si ma gasesc in fata unei oferte luxuriante, in principal sustinuta de Mega Image/Delhaize, dar si de la alti importatori care s-au dat pe mana gigantului de vanzari online. 
Acuma pentru un bucurestean poate parea ciudat, in fond, trebuie sa aiba grija cat lipseste de acasa, deoarece s-ar putea sa gaseasca un Mega Image in sufragerie la intoarcere, dar pentru astia, mai prostuti, din provincie, Mega Image nu exista. Nu ca am suferi prea mult din pricina asta.

Dau de cateva etichete care imi atrag atentia, in special niste cru-uri Beaujolais. Am plecat de la ele si mi-am facut un "cadoas", ca sa zic asa. Inainte de "confirma comanda" m-am uitat dupa costurile de transport: 20 lei, indiferent de cantitate. Foarte frumos. A doua zi, bip, bip, curierul, da banii, ia marfa. Ajuns acasa deschid cutiile. Care nu sunt speciale pentru vin, dar asa alandala cum stateau sticlele, erau suficient de bine incotosmanate in folii, cat sa nu raceasca sau sa se loveasca la cap.

Pana acum am incercat cele cinci Beaujolais-uri. Toate 2013. Toate produse chiar de Delhaize, care joaca rolul de negociant-eleveur. Toate cu 12,5% alcool. Desi as paria ca au variatii, dupa simtamintele din corazon, dar nu sunt un alcoolmetru vivant infailibil. Toate costa un pic mai mult sau mai putin de 25 lei si, evident, sunt Gamay 100%. Le-am vazut intre 80-82 pct.
Ma bucur totusi sa va spun ca la proba organoleptica nu s-au prezentat chiar la fel, ceea ce e multumitor. 

Astfel, in ordinea degustarii vorbim de:
Moulin a Vent 2013. O culoare matura, rubinie, un nas foarte tipic, cu aromatica florala și dulceag fructata, cu cireșe, vișine, prune, cu un gust surprinzător de vinos, ușor astringent, cu taninuri prezente dar fine, amintind de miezul de nuca. 

Saint Amour 2013.  Rosu rubiniu mediu. Nas tipic, de intensitate medie, floral, cu violete, cu prune, cireșe, piele și ușor iodat. Gust cu note de cireșe, ciocolată, afine. O remanenta medie, ușor picanta.
Julienas 2013. Aici tusele florale specifice sunt mai "oprimate". Vinul, desi absolut ok, are un caracter mai generic, de rosu usurel. cu arome asteptate de fructe rosii, and not much else, usoara dilutie daca e servit la temperaturi mai joase de 14 C.
Cote de Brouilly 2013. Un vin în care "beaujoleitatea" se arata mai discret. Jeleu de căpșune, ierburi. Gust mediul, light, fruity, dar consistent.
Morgon 2013. Singurul din gașca ca se poate bea si la temperatura camerei. Violete, fructe roșii. Ok, mediu, extract mai bun decat fratii sai, cu picanterii pe final. Pare cel mai serios din serie si singurul caruia aerarea ii foloseste usor.

In concluzie, sunt vinuri decente, baubile insa fara mari surprize sau asteptari. Costurile s-au mai redus si din calitatea sticlelor, etichetelor sau capisoanelor.

Distanta fata de nume consacrate din zona, ca Lapalu, Lapierre sau Domaine Piron, este mare. Le lipseste fie consistenta, fie profunzimea celor din urma. E drept ca sunt si de vreo doua ori mai ieftine.