Cu Gore Pîrgu, la un șpriț de indigen

Pașadia si Pantazi, oameni fini, sampanie, Bordeaux. Gore Pirgu, român adevarat, descurcaret, fara briz-brizuri. Daca ar fi de-a dreptul, in zilele noastre, l-am vedea la tv, combatand politic la un talk show decadenta celor de la guvernare, numai pentru a fi inhatat de DNA cateva ore mai tarziu. De altfel, de la ecranizarea din 1995, cu greu mai poti separa imaginea lui Gorica de cea a lui Gheorghe Dinica, cel care si-a imprumutat prezenta unei intregi serii de pungasi, profitori, șnapani si descurcareti.
Ce bea omul? Hai, ca nu-i greu.
"Se gaseau pe atunci, slava Domnului, si nu scumpe, vinuri de Bordeaux si de Bourgogne sa fi facut cinste unui ospat regesc. Lui Gorica nu-i erau insa pe plac, el vrea un vin mai usor, vin indigen, vin de gradina, descoperea el cate unul grozav si ne cara, prin cine stie ce fund de mahala, sa ne catraneasca cu vreo posirca mucegaita si tulbure " (Craii de Curtea Veche, in Opere, ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1994, pg 76).
Si evident: "se putea spune chiar ca mai mult se facea ca bea, umflandu-se cu sprituri cu sifon, cu sifon albastru".
Cum altfel?