Chardonnay 2013 Moulin de Gassac (Franta)

N-am gresi in a spune ca Mas de Daumas Gassac produce cel mai bun vin de Pays de L'Herault. E ciudat cand te gandesti ca apelatia din sudul Frantei e una enorma, responsabila de cantitati uriase de vin plonk sau neinteresant, in cel mai bun caz. 

Motivele pentru care crama isi plaseaza produsele in aceasta categorie, desi ar putea foarte bine sa fie macar Languedoc-Roussillon AOC, pot fi descoperite mai pe larg in cele scrise despre unul dintre vinurile de top ale cramei. 

Gama Moulin de Gassac este produsa de familia Guibert in colaborare cu cooperativa locala, din Aniane, pe valea Gassac-ului, de unde si volumele mai mari decat am fost obisnuiti. 

Rezultatul consta in vinuri foarte bune, de consum curent, fara pretentia de invechire. De altfel cumparatorul e avertizat sa nu le tina mai mult de doi ani. Cati fac asta in lumea mare? Oricum nu cred ca dupa fix 24 luni vor face implozie, dar sunt vinuri de baut tinere si nu e nimic in neregula cu asta. Singurul lucru care ma deranjeaza e eticheta care e urata nevoie-mare. Cea pe negru din editiile trecute era mai ok.

La obiect: chardonnay-ul Moulin de Gassac 2013 aduce a flori albe, vanilie, iarba udă, miere, citrice. Un gust în care apar și pastise minerale, pe langa cele asteptate- cremoase, dar și un finish decent cu impresie de gutuie. 84 pct. 

Pe total e un vin gustos si eficace, jovial si nepretentios, facut sa nu dezamageasca la un pret decent. 13% alcool, excelent integrat. 50000 sticle (5 euro, vintatis.com). Recolta "in vigoare" e 2014, listata acum cateva zile de magazinul amintit. 

Acuma, stiti marfa, urmeaza asocierea. Sa va recomande altii peste-spada cu sparanghel sau rulouri de salau cu sos alb, pentru ca aici ne ocupam cu alte vicii. Eu am alta dambla.

O carticica usoara, dar fara a fi lipsita de oarece substanta, este Palatul Chelfanelii de Pascal Bruckner, controversatul scriitor si eseist francez. Ei bine, maretul conducator al unei tari fictive decide ca urechelile si palmele peste ceafa etc. aplicate copiilor de catre parinti nu sunt tocmai cea mai eficienta metoda educativa. Asa ca instituie Palatul Chelfanelii, un loc in care trasul de urechi si batutul la palma devin monopol de stat. Iata un scurt fragment elocvent: 

"Când în dimineaţa zilei de 20 martie, după ce şi-au luat un rămas-bun sfâşietor de la părinţi, cei doi prieteni se înfăţişară la poarta Palatului, fură uluiţi. Se aşteptau să vadă o clădire întunecată, în stil medieval, cu carcere subterane şi cu turnuri; aveau însă în faţă o construcţie zveltă din oţel şi sticlă; cu patrusprezece etaje ţâşnind înspre văzduh, cu lifturi diferit colorate. Un steag pe care era brodată o mână pregătită să se îndrepte spre un funduleţ gol şi rotunjor flutura pe acoperiş şi pe o pancartă de un roşu aprins stătea scris: "Trăiască dreapta bătaie democratică! Trăiască chelfăneala bine temperată!"

Efectul era nemaipomenit. La intrare se afla deja o grămadă de curioşi, dintre care unii veniseră de cu noapte. Reclame mari luminoase explicau publicului regulile de funcţionare ale stabilimentului.

Atracţiile erau repartizate pe etaje după cum urmează:

- La etajul întâi, se trage de urechi.

- La etajul al doilea, se dau perechi de palme.

- La al treilea, copiii sunt puşi la colţ.

- La al patrulea, drăcuşorii întind unor adulţi nostalgici degetul cel mare pentru a fi supt şi unghiile pentru a fi roase cu nervozitate.

- La al cincilea, se administrează câte o bătaie la fund cu palma şi se distribuie şuturi.

- La al şaselea, se ciupeşte pielea şi se trage de păr.

- La al şaptelea, se distribuie jordii.

- La al optulea, li se aplică îngeraşilor câte o sărutare sonoră şi udă. N-au dreptul să se şteargă.

- La al nouălea, sunt lovite degetele şi extremităţile cu o riglă de lemn sau de fier.

- La al zecelea, se aplică cravaşa pe părţile cărnoase.

- La al unsprezecelea, se biciueşte cu urzici proaspete dispuse în mănunchiuri.

- La al doisprezecelea, se aruncă ciulini pe pielea goală şi se freacă derbedeii cu ierburi tăioase.

- La al treisprezecelea, intră în funcţiune maşina de bătut, un robot automatizat cu patrusprezece braţe care furnizează toate pedepsele descrise mai sus.

- La al patrusprezecelea, se poate astâmpăra setea la o cofetărie şi se poate admira panorama capitalei.

În decursul unui an fiecare copilaş are datoria să treacă de cel puţin două ori pe la fiecare dintre cele treisprezece etaje. Ordinea se stabilea prin tragere la sorţi. Toţi aşa-zişii "voluntari" erau înregistraţi pe ordinator."

Unde vor duce aceste initiative nobile ale Presedintelui puteti afla achizitionand cartea in ultima sa editie de aici (sau de unde vreti dvs). Daca va petreceti mai mult de 20 de minute zilnic in metrou, ar fi si pacat s-o ratati. :)