Micul print si betivul


Daca nu ati citit marele meu eseu foileton despre viciu, betivi si a lor halena de sublim, sau daca v-ati plictisit incercand sau pur si simplu vi s-a parut inutil de greu de inteles, iata un rezumat al sau scris de bunul si concisul meu amic Antoine de Saint Exupery:

Pe planeta urmatoare traia un betiv. Vizita fu aici foarte scurta, insa il cufunda pe micul print intr-o adanca amaraciune.

- Ce faci acolo? ii spuse betivului, pe care il gasi sezand tacut in fata unei gramezi de sticle goale si a unei gramezi de sticle pline.
- Beau - raspunse betivul, cu un aer jalnic.
- Si, de ce bei? il intreba micul print.
- Ca sa uit - raspunse betivul.
- Ce sa uiti? il cerceta micul print, caruia i se si facuse mila de el.
- Ca sa uit ca mi-i rusine - marturisi betivul, lasandu-si capul in jos.
- Si de ce ti-i rusine? intreba micul print, dorind sa-i vina in intr-ajutor.
- Rusine ca beau - incheie betivul, care se fereca pe totdeauna in tacerea lui.

Si micul print se duse, naucit.
"Oamenii mari, de buna seama, sunt foarte, foarte ciudati" - isi spunea el, continuandu-si calatoria.

(daca doriti sa recititi cartea in integralitatea ei- iaca AICI)

Si pentru ca la meditatie (si dincolo de ea) e nevoie de un vin, ce poate fi mai potrivit decat o licoare dulce, dar nu din cale afara, din tara d-lui mai sus amintit. Mai exact din Gasconia, si mai exact din Jurancon. E un cupaj de petit si gros manseng- soiuri infratite, specifice regiunii- vinificat in dulce, pe numele de scena Ballet d'Octobre 2011,  asadar cules mai tarziu, in octombrie, dupa cum ii spune si numele, productie mica, presare gentila pneumatica, fermentatie in baric, apoi 8 luni de stat cuminte in sticla si baut intr-o seara vesela de niste oameni, de acum si pana in 2020 (ca sa scot asa o cifra din joben). Domaine Cauhape e un producator foarte laudat pentru calitatea vinurilor de  Parker, RFV, si pana la ghidul Guide Bettane et Desseauve dar si de cativa din bloggeri "care conteaza". De fapt ca sa va dati seama ce inseamna acest domeniu iata repere: 43 de hectare, 15 angajati si un oenolog/patron foarte apreciat: Henri Ramonteau. In rest gros si petit manseng, in toate formele posibile, plus alte cateva varietati si mai obscure. Vinul de azi nu impresioneaza prin complexitate aromatica- ci chiar mi s-a parut relativ simplu, mi-a amintit de un fruct exotic cremos- numit chirimoya, chiar de la impresia aromatica nitel funky, ca sa nu zic stinky (am zis nitel, da?)- vorba lui Ciprian- old sock, pana la atacul untos, cu o densitate mare, si picanterii de cofetarie pe final. Simti in gura chiar si coaja zaharisita a numitului fruct si te bucuri cand apar si niste citrice care tonifiaza rezultatul. O lucrare foarte buna, diferita de atatea vinuri dulci si extrem de baubila si echilibrata. Bravo lor! Si rusine mie ca am cazut in pacatul lacomiei in seara aceea. Bine ca n-am cazut pe scari sau alte nenorociri:) Oricum, mi s-a parut mie ca ma intreaba ceva un copil cu parul blond, dar nu l-am ascultat si i-am dat instinctiv 1 leu, sa-si ia o paine. De unde sa stiu cine era?