Misterul celei mai scumpe sticle de vin

Sticla de Lafite 1787 a intrat in folclor. Este cea mai scumpa sticla de vin din lume. S-a vandut in 1985 cu fabuloasa suma, neegalata pana astazi (pentru o sticla normala, de 0,75ml), de 156000 USD. “Fericitul” comparator a fost Kip Forbes, baiatul “mogulului” Malcom Forbes. Valoarea enorma a sticlei n-a fost data atat de continut sau de numele producatorului, ci mai ales de inscriptia gravata pe sticla “Th. J”, indicand aparent ca sticla a apartinut sau a fost destinata lui Thomas Jefferson, al treilea presedinte american si autorul Declaratiei de Independenta. Autenticitatea sticlei, desi confirmata cu destule scrupule si rezerve, a fost realizata de Michael Broadbent, autoritatea mondiala nr. 1 in vinuri vechi, seful departamentului de bauturi al casei de licitatie Christie’s si autor a numeroase carti de referinta in domeniu, colaborator “etern” al Decanter, in paginile carei reviste articolele sale pot fi citite si astazi. A fost sau n-a fost, iata intrebarea? Este sticla autentica, a apartinut cu adevarat lui Thoma Jefersson, vinul mai este baubil, este intr-adevar Lafite din 1787, iata o serie de intrebari care au aparut aproape simultan cu sticla.

Benjamin Wallace este cel care s-a incumetat ca caute raspunsuri la aceste intrebari, iar rezultatul a fost controversata carte “Billionaire’s Vinegar- The Mistery of the World’s Most Expensive Bottle of Wine” aparuta in toamna anului 2008. Cartea este non-fiction mistery, categorie literara pe care doar americanii o puteau inventa.

Cartea literaturizeaza portretele personajelor principale, Jefferson, Broadbent, Forbes, Koch sau Sokonin si doar pesonajul principal si omnipresent nu este descries decat indirect, prin intermediul celorlalte personaje. Hardy Rodenstock este un mare colectionar de vinuri german, cel care a pretins ca intr-o buna dimineata o echipa de muncitori care demola o cladire dintr-un cartier vechi al Parisului a descoperit un perete fals in spatele caruia se odihneau in perfecta izolare cateva lazi cu sticle de vin, care au ajuns ulterior in posesia sa. Unde anume au fost gasite, de la cine le-a achizitionat, cate sticle, etc. sunt intrebari al caror raspuns a fost evitat pana in ziua de astazi. Cert este ca s-au vandut sau desfacut chiar de catre Rodenstock (organizator al unor degustari monstruoase- verticale de 150 de ani de Lafite sau Yquem, la care toata floarea cea vestita a vinului a fost invitata: Parker, Jancis Robinson, Broadbent, etc.) aproximativ 12 sticle.

N-o sa va povestesc cartea care e rapid cititoare, atat in debutul mustind de istoria Bordeauxului, de unde se pot afla multe chestiuni inedite, cat si in laborioasa investigatie de presa. Aflam ca Parker a acordat 100 de puncte unui vin pe care insusi producatorul a spus ca nu l-a produs in acel an, cum de s-au gasit urme de praf radioactiv intr-o sticla de vin din secolul 18, si mai ales cat de vanitosi pana la prostie pot fi unii dintre bogatii planetei (daca vreunul dintre dvs are o sticla din secolul 18 va rog sa n-o tineti vertical, sub un spot luminos:).

In rest ramane credulitatea marilor oameni de vin, fara indoiala competenti si educati, care s-au lasat tarati in iluzoria poveste a "sticlelor Jefferson", si care a durat vreo 20 de ani.

De altfel, fie ca sticla este autentica, fie ca nu, marele act de magie intreprins de Rodenstock&Co a fost sa convinga lumea ca Thomas Jefferson a fost un mare cunoscator.

Recomand lectura cartii cu toata caldura. Nu e plictisitoare, iar autorul nu cauta senzationalul ieftin, ba chiar dovedeste resurse narative demne de o cauza mai buna. Spor la vanatoare!

2 comentarii:

Ciprian spunea...

Abia astept sa o "editez" si eu :D Din cate am citit din ea, e savuroasa

George Mitea spunea...

mai ales inceputul cu detaliile de epoca din Bordeaux:)