Rar se intampla sa raman surprins de oferta unui magazin. Dar in prag de sarbatori, retailerul Kaufland a surprins printr-o restructurare aproape completa a raionului de vinuri importate. Nume noi, etichete proaspete, necunoscute, vinuri din Alsacia, beaujolais village, cel mai ietfin amarone din univers, rieslinguri nemtesti, cheninuri sud africane, sauvignonuri neo-zeelandeze, etc. E greu sa rezisti. Si n-am facut-o.
Cu vreo 80 de lei, m-am captusit cu: un gewurztraminer Hubert Beck din 2010, un riesling S.A. Prum "Essence" 2010, un alt riesling 2010, numit Bernkastel Kueser- un kabinett facut de Peter Mertes si un chardonnay sud african 2011- de la Rooiberg Winery. Toate vinuri din preajma lui 20 de lei. Toate au preturi suspect de mici, fata de ceea ce se poate folosi drept comparatie, cu ajutorului batranului google. Interesant e ca importatorul este chiar reteaua de magazine Kaufland, e drept, nu romania, ci ba Germania, ba Croatia, etc. Chilipiruri, bibicule?
Dar stati linisti, nu e cazul sa dati navala. Gewurztraminer 2010 Hubert Beck, un vin alsacian, m-a surprins prin lipsa prospetimii, dar si unei aciditati mai reconfortante, ceea ce ar fi un trademark al Alsaciei. Dar nu, e flasc, miroase a trandafiri si a fondante, un soi de vin de spritz, greu, uleios, tip Jidvei din 2007:) Ma gandesc ca plimbatul intre kauflanduri de aiurea i-a pus capac. Cu ceva mai mult fizz altfel statea treaba. Asa, Orschwiller-ul lui Razvan Avram, sau Hugel-urile importate de Halewood pot sta linistite: nu au un rival adevarat in acest Hubert Beck. Sigur, poate o fi fost sticla mea defecta, poate pinot blanc-ul sau alte vinuri (pentru ca sunt mai multe de la aceasta crama) sa livreze ce astepti de la un aromat sec(sau pe aproape) din Alsacia, dar lichidul din paharul meu nu s-a ridicat la nivelul asteptat. 
Riesling (de Rin) 2010 "Essence" S.A. Prum a pornit un soi de leapsa intre bloggeri. Dan a dat entuziast tonul (si puteti citi mai multe la el despre acest producator destul de cunoscut). Apoi Ciprian a dat si el o fuga in Kaufland, sa se bucure de chilipir, dar n-a fost sa fie:) Am gustat si eu vinul si e ciudat rau. Nasul e corect, de citrice si miere, nitel kerosen, gustul e plin, dar cu aciditate precara care lasa aromele in offside. Poate ca aciditatea (aceea masurata in laborator) o fi destula, dar de pomana e daca nu se intregreaza in peisaj. Daca vinul nu are un pic de fizz, mai ales la aceste entry-leveluri cu arome puternice, citrice, exotice, fara finete deosebita, cade toata sandramaua. Mandarina e usor de recunoscut, dar pe masura ce vinul se incalzeste in pahar apare un feeling des intalnit si la alte exponate ieftine, provenite din Germania, anume ca dulcele si acrul se disociaza. Parca e vitamina C cu zahar. Moment in care m-a pierdut de client. Sa-l bea pe tot cei de la Wine Spectator care i-au dat 88 pct. 
Riesling no2: Bernkastel Kueser 2010, Riesling Kabinett, trocken(sec), Gold Edition, produs de Peter Mertes. In teorie, e de alta clasa. E un Kabinett, vin de rang inalt in clasificarea nemteasca, e "single vineyard" Bernkastel Kues. Cel putin in sticla mea exista un reziduu consistent datorat precipitarii de tartrati, asta data n-au adaugat, asa de fason, fulgi de nuca de cocos:). Probabil a dardait un pic de frig. In fine, e tot riesling, cu nasul cunoscut, seamana cu Prum, tot cu mandarina si ceva senzatii exotice, dar pare si mai subtire. E drept ca aceasta subtirime vine pe fondul unei aciditati sesizabil mai mari. Oricum, ceva mai baubil, mai cu zvac, limonada cu apa minerala, dar tot din categoria "too good to be true", cum e si Icewine-ul gasibil tot in Kaufland.
Cu chardonnay-ul 2011 Rooiberg Winery aduce un miros flagrant de chardonnay new-world- fructe exotice supracoapte, scofalcite in raft in Real sau Carrefour, de la deschidere si pana azi, si un iz floral, greu, gen crini. Gustul e plin, dar dezechilibrat (din pricina aciditatii, care iese din front), cu note de ananas, banana, mar verde, si aduce pe final o mineralitate interesanta. Concluzia ar fi ca, cel putin in cazul alsacianului si rieslingurilor nemtesti, pretul e surprinzator de mic, atat pentru apelatie lor (Alsacia, Mosel) in general, cat si pentru preturile vehiculate in pentru ele in afara. Totusi exista echilibru in lume, sau cel putin in mintea responsabililor cu achizitiile, si motivul il descoperi cu usoara insatisfactie in pahar.
1.68
2.70
3.74
4.75
PS: cum e posibil ca gasesti un AOC Beaujolais si un Beaujolais-Villages, de acelasi producator si acelasi an, la acelasi pret modest, de 15,99? Pana o sa gasesc un raspuns multumitor, va las pe voi sa experimentati.
