Simţind vânt de Odisee, am navigat prima la dreapta pe DN1, dinspre Otopeni, şi am nimerit în Corfu, o insulă cu o istorie contrastand flagrant cu calmitatea apelor Mării Ionice. Să stiţi că zbuciumul aproape erotic al intrării şi ieşirii Greciei din UE nu s-a simţit nicio clipă. Totul e încă bine, calm, pastoral, idilic, mai ales prin paradisurile artificiale cu multe stele, atârnate de marile concernuri în ale turismului. Cum aceste “resort”-uri nu sunt tocmai paradisul unui iubitor de vin, trebuie explorate magazinele locului. Luaţi în calcul şi faptul că preţul este prin urmare “de litoral”.
Ditikos 2011, este produs chiar în Corfu, de către vinaria Livadiotis. Un vinuţ din struguri pretinşi “corfioti”, dar necunoscuţi. Un roşu-rubiniu, sec, de vară, cu nas interesant, niţel rustic, de obor, amintind de Beaujolais, sau de pinoturi obişnuite. Nasul, surprinzator de complex, mai aduce tuşe de măslină kalamata, fructe roşii şi ierburi aromatice, din care se discerne salvia uscată. În gustul destul de acid, apar impresii de cireşe şi zmeură, dar şi o iluzie ciocolatie. Notele acide, citrice, tempereaza reusit restul de zahar. Vinul pare legat, compact, mic dar robust. Finişul dulce-acrişor întăreşte impresia de fresh&fruity, un vin de vorbă care să modereze impactul cinei all inclusive asupra stomacului dvs.
Sigur, la 7,40 euro e nitel overpriced, dar pe terasa camerei de hotel privind armatele de melci si micile soparlele care misunau pe sub chiparosii, cedrii si palmierii zburliti usor de briza marii, credeti-ma ca, alaturi de un pahar din vinul acesta si langa cei dragi, nu mi-a fost prea rau.
