Negroamaro si Primitivo din 2004 Terragnolo Apollonio, Italia

Negroamaro. Rosu rubiniu foarte intens, nas complicat cu tonuri de marochin, tutun aromat, pudra de cacao, gem afumat. Gust plin, dens, cu arome carnoase suculente de cireasa neagra, rodie, pruna, tanini puternici, dar dulci, sustinuti de o aciditate foarte buna pentru un vin din 2004. Un finish tonic, cu nuante de bitter, deci tonalitati dulcege temperate de un mic amarui herbal. Un vin intens, surprinzator, desi de baut acum, zic eu. Nu cred ca l-au pus pe piata anul trecut, asa, de fason, ci tocmai deoarece e gata de consum. Cere carne, multa carne. Un vin de sarbatori foarte nimerit. 89 pct.

Primitivo. Rosu rubiniu intens. Nas de ciocolata, cacao, mix de fructe de padure, sos de soia, dar si indicii dulci de fructe confiate. In gura se exprima visina, prunele uscate,  tuse de lemn dulce si ciocolata, se duce spre un final piperat, un amestec de sa-zicem- afinata si note de ierburi aromatice. Aciditate buna care sustine dulceata fructului. Fata de Negroamaro si Valle Cupa are un corp mai spre mediu. 88 pct

Trebuie sa marturisesc ca in acest caz toate vinurile sunt cam la acelasi nivel. Si toate lasa acelasi feeling, gustos si balsamic. Faptul ca mi-a placut mai mult negroamaro e o treaba aproape aleatorie. Depinde de ce mananci, cum te simti, etc.

Despre un alt vin de la acelasi producator: aici. 

Toate trei au obtinut distinctii la Mondial de Bruxelles 2010. Aur pentru Valle Cupa si Negroamaro, Mare medalie de aur pentru Primitivo.
Eu am cumparat mai multe pe la mijlocul lui decembrie. Aud ca Valle Cupa 2004 s-a terminat intre timp (sorry!), dar 2005 sta sa apara.  

Le puteti cumpara: de aici, contra a 44 lei/butelie. 

Valle Cupa 2004 Apollonio Italia

Acest vin provine dintr-o regiune care dincolo de cliseu este intr-adevar incarcata de istorie. Vorbim de tocul cizmei italice. Fosta colonie greaca/spartana (sub numele Taras, dupa eroul mitologic spartan) a fost cucerita de romani si a devenit Tarentum. Apoi, de-a lungul vremurilor, au trecut pe aici gotii, longobarzii, bizantinii, spaniolii (aragonezii), normanzii, sarazinii, ba chiar si turcii. E probabil coltul de Italie cu cea mai zbuciumata istorie.
Dar oricum, nu de asta scriu aceste randuri, istorii zbuciumate aveam destule (sa dam si altora, as zice), ci datorita unui vin din respectiva regiune, vin produs de Casa Vinicola Apollonio, familie ce detine domeniul din 1870. Este o afacere de familie si in ziua de azi, vinificatorul mentionat pe eticheta numindu-se Masimiliano Apollonio. Acesta de fata este un asamblaj 50-50 de negroamaro si primitivo. De altfel, exista si vinuri monovarietale din aceste doua varietati, dar despre ele in viitorul apropiat.

Vinul a fost baricat 2 ani, ceea ce pare mult, si a mai stat inca minim un an in sticla. In practica insa vinurile parasesc crama cu un delay de 5 ani! Asta da invechire la producator. In Romania ajung prin Crama Musat, un magazin din Bucuresti, iar pretul este de 43 de lei, adica 10 euro batuti.

Culoarea este foarte intensa, foarte tinereasca, rosie-rubinie. In nas nuante moi, placute, de trufles belgiene cu praf de cacao, o nuanta cerneloasa si indicii condimentate. Ca fruct,  desi in secundar, apare cireasa neagra, grasa. Gustul este carnos, plin, cu tonuri la fel de calde de ciocolata si coacaza, cafea, curmala. Aciditatea contribuie la echilibru, salvand tonalitatile lactate, amintind  de iaurt, sa preia controlul. Tanini abundenti, dar bine crescuti, dulci. Finalul este ierbos, tonic, cu tonuri amintind de baric, dar si ciocolata neagra ori poate ceva din savoarea unei cirese amare. Interesant twist, care salveaza vinul. 

Pe ansamblu, nu este un vin care sa exprime prea multe. Dar e delicios, plin, carnos, ar putea face fata carnurilor "dure", dar si pastelor cu sosuri grele. Sigur, e ultrabaricat, si unii ar putea spune ca aromatic se simte mai mult baricul decat strugurele, dar credeti-ma, bine ar fi sa fie toate baricatele de +1 an atat de baubile.
N-o sa gasiti istoria provinciei in el. N-o sa sesizati cine stie ce tehnica enologica de pe vremea lui Taras spartanul, fiul lui Leonidas, sau decadenta imperiala, sau obiceiurile bahice ale tuturor hoardelor de pradatori care au trecut pe acolo. Insa ceea ce veti descoperi este un vin carnos, plin, delicios, cu arome calde, atragatoare, un vin de 14,5 alc. fara urma de volatili neplacuti. Iar asta, doamnelor si domnilor, e traditie. Nu din secolul 7 inainte de Hristos, ci din 1870 de cand primul Apollonio a pus mana pe niste pamant.

88 pct. 43 lei. Un import cu RPC foarte bun.