Romanul are o obsesie principala. Si anume ca nu e bagat in seama de aia mari, ca enormele sale calitati nu ii sunt recunoscute de lumea civilizata.
Ne uitam cu obida la unii de teapa noastra cum sunt mai bine priviti, joaca mai bine fotbal etc.
Asa au stat lucrurile si cu vinul romanesc. Revistele de specialitate nu prea ne bagau in seama si cand o faceau era vorba de vreun vin private label foarte ieftin, premiat pentru abilitatea de a nu omori bautorul englez sau de aiurea avand in vedere pretul sau minuscul. Cand cramele noastre isi trimiteau navele amiral la concursuri de regula luau o medalie de argint, un soi de "multumim pentru participare, va asteptam sa platiti taxa si la anul".
 |
| sursa foto: supermaketwine.com |
Dar...in ultima vreme, ochiul lui Sauron s-a abatut si asupra noastra. Vedem materiale in revistele mari, punctaje respectabile: 96 pct, 95, pleiade de 90+. Iar la concursurile de tip Bruxelles incep sa rasara si mari medalii de aur.
In sfarsit, am zice, am ajuns si noi in lumea buna sau mai bine zis "aha, n-au mai avut de ales si ne-au primit si pe noi, dupa ce ne-au tinut la usa 30 de ani. Scarbele!".
Dar NU! Care e prima noastra reactie la acesta oarecum neasteptata bagare in seama? "Eh, daca vinul asta are 95 de puncte io sunt Stefan cel Mare". Sau "daca vinul asta are 95 de puncte, inseamna ca astia folosesc scala de 110 puncte, dar au uitat sa ne spuna si noua" (au, stati, de fapt eu am zis-o p'asta, ca sa vedeti ca nu sunt ipocrit).
Ok. 95 pct pentru Faurar. Pentru cei care au deschis mai tarziu televizorul la programul nostru "vinul romanesc din ultimi 10 de ani", Faurar e un vin bun, constant de la an la an si ieftin, produs de Unicom Production, aia cu Davino si Flamboyant &all. Dar Faurar nu e singurul laureat. Mai e un vin, probabil de la Recas, inscris sub brand Asda, feteasca regala 2018, precum si un Noble alb 2017 de la Budureasca. 95. Bravo! La borna 93 (argintul la Decanter incepe de la 94) gasim o alta feteasca regala, 2009, de Jidvei, cel mai probabil aceeași cu marea medalie de aur la Bruxelles. Si apoi multe alte vinuri cu 90 si putin mai jos.
Problema nu e punctajul de la Faurar, vedeti voi, pentru ca acelasi producator a inscris si vinuri mai bune in concurs. Iacob 2016 (vin de mijloc) ia 90 iar DCR 2015, vin de 90 de lei, evident din alta clasa, primeste 86 pct. Moment in care te intrebi WTF?
Te uiti si peste Prut la Purcari. Au un Chardonnay 2018, vin bun, constant, gasibil in orice supermarket la 35 de lei, care a primit 97 pct! Ninetyfuckingseven! Dupa care vezi ca Negru 2015, vin de 100 lei, a luat 88! 9 puncte diferenta!? Ca la Davino! 9 puncte!!! WTF?
Decanter, revista engleza absolut respectabila, casa lui Broadbent, Johnson si Spurrier! Ce s-a intamplat?
Nu vom ști vreodata. Insa reactia la stire este interesanta in sine. Iata, am primit recunoasterea dorita! Ce facem cu ea? O dam de gard! E fake! Vorba glumei, in iad, singurul cazan cu smoala nepazit e cel cu romani. De ce? Pentru ca cum incearca unul sa se ridice, ceilalti il trag inapoi (credit Daniel Duica). Dar nu e atat de simplu, pentru ca, pana la urma, vinurile astea nu fac atat, nu dupa standardele normale, alea cu care am crescut.
Deci, care e solutia?
Solutia nu este sigur cea in care aratam aceste vinuri si ne batem joc de ele. Asta e cea mai proasta abordare. Nu e vina lor, nu e vina producatorilor, nu e vina nimanui ca au primit aceste punctaje stratosferice. Ii putem condamna ca jubileaza? NU! In fond, nu de asta le trimit la concursuri, nu de asta baga fisa si trag de maneta, daca nu in asteptarea unui castig? Si cand a sarit jackpotul si canta masina ce le facem? Radem de ei?
De fapt asta nu naste intrebarea, marea intrebare, pe care noi astia care ne jucam de-a specialistii, ne cam cutremura (sau ar trebui sa ne framante, oricum) si asta ar fi: "..."(wait for it). Cum se face ca desi peste tot sunt numai jurii formate din specialisti, rezultatele sunt atat de aleatorii? Adica cu acelasi vin iei 84 aici si 94 dincolo? Cum ar veni: "nu sunt toate concursurile astea o loterie, un joc?".
Problema, dragi mei, nu sunt vinurile, ele sunt ceea ce sunt, o evidenta organoleptica, ci problema suntem noi, "profesionistii", cei care am confiscat si verbul si gustul si, de bine de rau, le tinem ostatece! Ca daca nu noi, atunci cine?
Problema nu e punctajul de la Faurar, vedeti voi, pentru ca acelasi producator a inscris si vinuri mai bune in concurs. Iacob 2016 (vin de mijloc) ia 90 iar DCR 2015, vin de 90 de lei, evident din alta clasa, primeste 86 pct. Moment in care te intrebi WTF?
Te uiti si peste Prut la Purcari. Au un Chardonnay 2018, vin bun, constant, gasibil in orice supermarket la 35 de lei, care a primit 97 pct! Ninetyfuckingseven! Dupa care vezi ca Negru 2015, vin de 100 lei, a luat 88! 9 puncte diferenta!? Ca la Davino! 9 puncte!!! WTF?
Decanter, revista engleza absolut respectabila, casa lui Broadbent, Johnson si Spurrier! Ce s-a intamplat?
Nu vom ști vreodata. Insa reactia la stire este interesanta in sine. Iata, am primit recunoasterea dorita! Ce facem cu ea? O dam de gard! E fake! Vorba glumei, in iad, singurul cazan cu smoala nepazit e cel cu romani. De ce? Pentru ca cum incearca unul sa se ridice, ceilalti il trag inapoi (credit Daniel Duica). Dar nu e atat de simplu, pentru ca, pana la urma, vinurile astea nu fac atat, nu dupa standardele normale, alea cu care am crescut.
Deci, care e solutia?
Solutia nu este sigur cea in care aratam aceste vinuri si ne batem joc de ele. Asta e cea mai proasta abordare. Nu e vina lor, nu e vina producatorilor, nu e vina nimanui ca au primit aceste punctaje stratosferice. Ii putem condamna ca jubileaza? NU! In fond, nu de asta le trimit la concursuri, nu de asta baga fisa si trag de maneta, daca nu in asteptarea unui castig? Si cand a sarit jackpotul si canta masina ce le facem? Radem de ei?
De fapt asta nu naste intrebarea, marea intrebare, pe care noi astia care ne jucam de-a specialistii, ne cam cutremura (sau ar trebui sa ne framante, oricum) si asta ar fi: "..."(wait for it). Cum se face ca desi peste tot sunt numai jurii formate din specialisti, rezultatele sunt atat de aleatorii? Adica cu acelasi vin iei 84 aici si 94 dincolo? Cum ar veni: "nu sunt toate concursurile astea o loterie, un joc?".
Problema, dragi mei, nu sunt vinurile, ele sunt ceea ce sunt, o evidenta organoleptica, ci problema suntem noi, "profesionistii", cei care am confiscat si verbul si gustul si, de bine de rau, le tinem ostatece! Ca daca nu noi, atunci cine?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu