Degustare de vin la Galati: Yes, we can…almost

O degustare de vinuri in orasul Galati este un eveniment rar si exotic. Atunci cand am aflat ca se pregateste, am promis ca voi participa. E una sa nu poti onora invitatiile la diverse degustari organizate in Bucuresti, dar in urbea natala asa ceva pur si simplu nu se face :)

Degustarea s-a facut intr-un anonimat aproape total, pe terasa unui club destul de populat de clienti fideli care urmareau amuzati desfasurarea, asteptand sa se incheie pentru a putea privi linistiti meciul de la Cupa Mondiala.

Vinurile si prezentarea au apartinut Alcovin Macin, brandul Curtea Regala. Evident, raspunderea organizarii apartine producatorului, carciumarul punand la dispozitie doar cat s-a acontat (feliile de mar au fost destul de bune, desi cam oxidate:). In aceasta ordine de idei, avand in vedere si amploarea producatorului tulcean, nu ma asteptam la enorme relevatii in ce priveste organizarea. Nu le-am avut.

S-au prezentat vinuri din promotia 2009 (cel putin aparent- gustativ am avut dubii), din soiurile aligote(sec), feteasca regala(demisec), sauvignon blanc(demisec), muscat ottonel(demidulce), un roze din merlot(demidulce), un merlot(sec) si un pinot noir(sec).

Inteleg ca acestea se gasesc deja in comert, orice ar insemna asta. Eu unul nu le-am vazut in hypermarketurile pe care le frecventez.

Aligote si feteasca regala mi s-au parut vinuri corecte daca pretul lor e undeva in 10-15 ron, proaspete si vioaie (desi feteasca e cam dulce pentru consum la masa). Sigur, la sprit si altele merge…desi nu de apa ducem lipsa in zilele acestea. Sauvignonul blanc vinificat demisec mi s-a parut un esec. Muscatul a fost ok, tipic, curat dar fara mare rafinament, dar cu o aciditate care lasa gura curata. Poate l-am luat cam de sus, avand in vedere ca are mai multe medalii de argint la editiile recente din Muscats de Monde, iar eu nu sunt mare fan al vinurilor cu rest de zahar semnificativ.

Roseul demidulce avea ceva prospetime, o aciditate mare dar nu suficienta sa tina zaharul in frau. Totusi de calitate acceptabila.

Vinurile rosii insa…mai bine nu spun nimic despre ele, doar ca notele de fructe de padure nu se traduc prin astringenta necontrolata. Poate ca asa s-au gandit ei ca asteapta bautorul de vin rosu din Romania, desi cu asa ceva nu-ti poti face loc nici macar pe piata locala, ca sa nu zic mai mult.

Una peste alta, un eveniment care in nefiinta vinului din Galati, merita semnalat. Dar mic, saracut, provincial. Ca tot spunea ambasadorul american acum doua-trei zile sa ne schimbam zicala nationala din “Asta-i viata!” in “Yes, we can!”, zice si galateanul din mine, aproximand romaneste: “Yes, we can…almost!”

vineri 2 iulie 2010

2 comentarii:

alibus spunea...

orice inceput e dificil. :)

George Mitea spunea...

la noi si cuprinsul si incheierea e dificila:)