Galbena de Odobesti: sublima dar lipseste cu desavarsire

Galbena de Odobesti da un vin pe care nu cred sa fie roman sa nu-l poata recunoste. Gustul si buchetul sunt atat de unice, incat il recunosti din o mie de alte vinuri. Problema este ca romanul, in afara celui neaos si nascut mai devreme pe plaiurile criminalului din Miorita, n-a mai baut “adevarata” Galbena de vreo douazeci de ani, din doua motive:

1. In piesa shakespeariana, Hamlet isi vede tatal (adevaratul rege al Danemarcei) uzurpat de unchiul sau Claudius, care nelegitim isi aroga drepturile cuvenite unui monarh. Este un rege “de fapt”, dar nu va fi niciodata “de drept” (scuzati-ma ca murdaresc interpretarea cu asemena antinomii pseudo-juridice). Asa am vazut si noi Galbena de Odobesti otravita, murdarita, falsificata si inlocuita de celebrul si omniprezentul GOLDEN de Odobesti (care a reusit sa falsifice pana si sticla, tronand pe rafturi intr-un recipient din plastic). Golden-ul impricinat ma face sa ma gandesc doar la mahmurelile marsave si neprovocate dupa banchetul de sfarsit de liceu. Orice bautor onest se simte inselat dupa un pahar de “sinistru”. Vinul Golden, sau mai bine spus bautura aromata alcoolizata cu acelasi nume, este o rusine pentru viticultura romanesca, cum de altfel este o rusine si pentru VINCON VRANCEA care a inlocuit potgorenii cu managerii. Vinul nu este coca-cola!

2. Galbena de Odobesti, produsa evident in jurul localitatii omonime, este imbuteliata de VINCON VRANCEA in doua variante: in “brand”-ul Vita Romanesca ( 7-10 lei ) si in clasica sticla cu eticheta galbena, pe care o stie toata lumea (cu vreo 1-2 lei mai ieftina). Ambele sunt vinuri demidulci (desi unele etichete le dau demiseci), de un galben auriu, cu aroma de muscat si cu aciditate scazuta.

Aici e si problema: conform omologarii soiul Galbena produce un vin sec, de o culoare galbui-verzuie, acidulat. Deci, draga Vincon (Luchi, Netoiu, si care mai sunteti pe-acolo) ce ai facut cu Galbena de Odobesti? Unde este? O mai face cineva? Daca da, spune-ne si noua- sa ne facem provizii pentru posteritate!


Nu pot spune ca n-am dormit de nerabdare gandindu-ma la reintalnirea cu Galbena, dar am dat nas in nas accidental.

Galbena de Odobesti din 2006, Vita Romaneasca, Vincon Vrancea. Vin demidulce, foarte aromat. Atacul e fructos (sau mai ingrijorator: “parfumat”, indicand oaresce ajutor ingineresc) , “imbatator” si nesincer (cam ca ciobanul din balada). Evolutie buna. Post-gust alcoolic. Pentru pretul sau- nu-i rau, nici extraordinar, si nici macar nu-i Galbena de Odobesti.


Despre Galbena:

“Vinurile sunt seci, usoare, vioaie si lasã în cavitatea bucalã o senzatie plãcutã de proaspãt si de rãcoare. De obicei, vinurile din soiul Galbenã de Odobesti se consumã tinere, adicã în primul lor an de viatã. Se recomandã sã acompanieze brânzeturile proaspete si mâncãrurile usoare pe bazã de peste, fructe de mare si carne de pasãre” Dr. Ing. Ec. Ion Pusca –oenolog http://www.topbusiness.ro/romania/archive/article/Galbena+de+Odobesti.html

“Un lucru trist este acela ca aceasta Galbena care se gaseste pe la Odobesti, Jaristea, Brosteni, Carligele, Cotesti si Bolotesti nu este soiul clasic, inregistrat in nomenclatorul de specialitate, ci unul demi-dulce, usor degenerat, in timp ce adevarata Galbena produce un vin sec, de o culoare galbui-verzuie, acidulat, care i-a facut de altfel si faima”-Marian Garleanu, Romania Libera

http://www.romanialibera.ro/a105055/odobesti-intre-turismul-istoric-si-cel-viticol.html

“Galbena nu acumuleaza foarte mult zahar, deci vinurile nu ies prea tari. Vinificat in sec e proaspat, placut, baubil, cu aciditate agreabila, gust memorabil si, cum se zice in general despre vinurile de Odobesti, „il poti bea in sanatatea altora fara sa ti-o ruinezi pe a ta". Se consuma ca vin tanar, ideal in primul an de viata. Ca mai toate soiurile albe autohtone, este si o buna materie prima pentru obtinerea vinarsurilor”

http://giony.ro/vin/vinuri-albe/galbena-de-odobesti/9

2 comentarii:

Bogdan Rusu spunea...

Acu vreo 15 ani costa 1200 lei si se bea in cantitati mari, alaturi de un alt vin neaos despre care ar merita sa scrii, Dealurile Bujorului. Era celebrul vin de pastila, pe care nu il deosebeai cu nimic de Mucatelul tot din pastila. Am aflat dintr-o sursa destul de demna de crezare ca pe vremuri Goldenul, Galbena, toate astea se adunau punand la fermentat toata poama alba care se gasea pe la tarani, toate rezidurile, vreme de 40 de zile, dupa care se arunca in haznaua de ciment unde avea loc procesul de "vinificatie" o anumita cantitate de pastile occidentale plus sare de lamaie si alte meremeturi. Zoaia rezultata, demidulce , rar demiseaca dar intotdeauna fara nici o proprietate olfactiva sau gustativa precisa, era vinul nostru cel de toate zilele, in sticle de litru cu capac de tabla, in bidoane de plastic sau chiar si in cutii de carton, mi se pare. Sunt foarte multi ani de cand n-am mai baut asa ceva (ultima data s-a intamplat prin '99-2000 si a fost crunt) si nici un fel de nostalgie (eh! ale tinereti valuri ...) nu m-ar putea impinge sa reiau experienta.

George Mitea spunea...

MMM, eu l-am gustat din interes stiintific :) Este trist ce se intampla cu VINCON, desi am auzit ca este singurul loc din tara unde se produce cel mai pretentios vin din lume (prin conditiile de recoltare, vinificatie, etc): "vinul de gheata"- Icewine. In comert, ia-l de unde nu-i. Iar exportam comunist...