E un vin single vineyard, adica e produs din struguri recoltati dintr-o singura vie– in acest caz Dealul Tiganului. Anul: 2009. Un alt aspect interesant este baricarea vinului. Nu vezi prea des feteasca regala “barrique”. Acuma, punctul meu de reper in fetestile regale este cea de la Stirbey, un vin varatec, proaspat, “viu”, dar “elegant” nu este primul epitet care iti vine in minte.
Avand in vedere pretul (undeva la 40-50 lei) ma asteptam la un anumit nivel de calitate. Vinul nu mi-a inselat asteptarile. Ce au incercat cei de la Recas sa faca cu feteasca Sole a fost obtinerea unui vin elegant, fin, lucrat, dintr-un strugure care e usor..ei bine…vulgar. Adica un soi de Eliza Doolittle din My Fair Lady. Partial le-a reusit, desi daca ii iei vivacitatea neaosa si o educi la pension e posibil sa obtii o gasculita snoaba cu nasul pe sus si nu o tarancuta incantatoare din desaga careia sa se iveasca un volum de poezii.
Initial vinul are un miros clar de flori de musetel, si cum a remarcat sotia mea- miros de frunze verzi scuturate de furtuna (try to beat that, snooth.com!). Se si aud acorduri din BeethovenJ. Sau daca sunteti mai putini romantici, dar tot iubitori de natura- miros de miriste dupa ploaie. Cred ca asta vine din solul calcaros al parcelei cu pricina. Gustul este lucrat, elegant si aduce note de caisa, mar, piersica, ceai verde, un strop de vanilie (maturat 2 luni in stejar transilvanean), aciditate buna. Este curat, iar un usor iz de zahar ii asigura un final agreabil dulce-acrisor de fruct copt, sa zic para, mar, corcodusa galbena.
In concluzie, avem un vin interesant, o feteasca tipica, dar mai “altfel”. Daca o comparam cu feteasca de Dragasani, e o sora geamana, cu radacini la fel de adanci si autentice, dar ceva mai serioasa, mai introvertita, mai putin vivace. As spune ca temperature de servire este sensibila- prea rece aduce o structura apoasa, devine usor de baut, dar fara corpolenta. Asa ca n-o gustati imediat dupa scoaterea din frigider, indiferent cat de cald e afara:)
81 pct.
foto: depozitvin.ro
4 comentarii:
Sa stii ca Stirbey face si o fetesca mai smechera, dar pe care n-o vand decat la crama :-) Se cheama Genius Locci si tot prin lemn petrece si ea ceva vreme inainte sa poposeasca la inox si apoi la sticla.
Mie sincer nu-mi place feteasca baricata, am gustat si Sole 2009 de la Recas, am incercat si Stirbey, si vinurile albe si baricate de la Clos des Colombes si sunt toate neatractive pentru mine. Deci de-aia nu postez note de degustare despre ele, pentru ca nu sunt in stare sa vad partea lor buna dupa care se innebunesc altii :-)
Ei, Mihnea, doua luni in baric nu-i enorm. Genius Loci 2006, din cate stiu, a stat 14 luni(!) in stejar. Sigur, albele baricate sunt o chestie de gust. In parte iti impartasesc parerea.
Cat despre Genius Loci se mai gasesc si prin alte parti. Altfel, cum as putea avea cate una din fiecare(2006, 2007):))
Uite aici:http://vindor.ro/store/listItems.asp?idCategory=53
Eh, acuma daca Stirbey a decis sa vanda si-n afara cramei... ei asa anuntasera seria asta de Genius Loci, c-ar fi exclusiv cu vanzare la crama, ca sa amusinezi terroir-ul si sa-i cunosti pe cei care fac vinul. Frumoasa idee, de altfel.
Dar feteasca lor n-a stat in baric 14 luni, ci intr-un mare butoi, ceea ce schimba proportia de lemn/vin.
Dar asa e, gusturile sunt gusturi.
Eu unul ma bucur. Nu prea am drum prin Dragasani:)
O sa vedem. Pe 2006 o sa-l degust in curand. 2007 poate o sa prinda toamna. Pana la urma, feteasca Stirbey si asta prezenta mi s-au parut cele mai bune de pana acum. Sigur, cea de Recas putea sa aiba un corp mai viguros, dar s-au axat pe finetea vinului...cam mult.
Trimiteți un comentariu