Craciun cu Chateau Monbrison 2004 Margaux si Cuvee Uberland 2008 Recas

Prietenia este acea dispozitie habituala de a dori in mod deliberat si reciproc binele celuilalt, fara constrangeri sau dorinta de a beneficia invreun fel de celalalt decat in scop etic- adica intru virtute, pentru modelarea propriului caracter si intelect. Nici macar distanta nu poate rupe aceasta legatura intre doi oameni. Cam asta imi mai aduc aminte din cartea dedicata Prieteniei de catre Aristotel in Etica Nicomahica. De Bogdan ma leaga ani de harturi intelectuale, baricadati in transeele sapate de altii, dar purtand razboiul in felul nostru. Cu el am invatat ca poti discuta in contradictoriu ore in sir, fara pic de resentiment, cu un cavalerism de scrimeur exemplar care striga onest touche!, atunci cand spada il atinge.

Acum il vad o data pe an, atunci cand timpul ii permite sa se intoarca in tara. Armele sale sunt tot mai ascutite, remarc cu usoara obida- comparandu-le cu vechile mele sabii ruginite.

In seara de Craciun, impreuna cu prietena sa Jacqueline, Bogdan m-a onorat cu prezenta si cu un Chateau Monbrison 2004 din Margaux, Bordeaux. Pentru ca risc sa devin patetic, asta daca randurile duioase de mai sus nu m-au facut deja, sa vorbim despre vin:

Vinul pare "monobloc", cu structura care a facut ilustre vinurile bordoleze. Cabernet+merlot+petit verdot+cabernet franc. Tipic! E un cru bourgeois, o treapta de clasificare medie, din randul careia pot iesi destule surprize placute, cum este si acest caz.

Culoare tinereasca, rosie intensa cu ceva purpuriu. Nasul aduce piele, pruna afumata, volatili florali intensi, coacaze negre, fructul se deschide prin aerare, cu pruna, visina, ciresa, afine, tanini fini, abundenti. Final mediu, dar interesant, cu un rest de zahar care sustine fructul. Aciditate buna, un vin care fara mancare e nitel mizantrop.

87 pct. Dar n-o sa va ascund urmatoarele: 84 Parker; 90(!) Wine Spectator, 15 Decanter.

Costa 20-30 de euro, dar ar putea costa mai mult. E un vin cu raport pret/calitate bun, mai ales pentru pasionatii vinurilor frantuzesti.

Vinul pe care l-am scos eu la mezat- i-a fost promis d-lui Rusu de ceva vreme. N-am atentat la

el, virtuos fiind. E vina mea ca nu l-am putut recepta critic mai bine decat peste pragul perceptiei generale, asa cum veti vedea mai jos. De ce? Pentru ca in vreme ce Monbrison are cabernetul in prim plan, care- stim cu totii- e un soi impetuos, Cuvee Uberland 2008 de la Cramele Recas e 85% merlot, ceea ce creeaza un vin mult mai easy-drinking, chiar imi permit sa spun- mai agreabil, dar atentie!- agreabilul nu este o categorie estetica. Sigur pot spune cateva note: pielarie, ceva mineral, coacaze, afine, pruna- suspectii obisnuiti, un vin de calitate fara indoiala, comparabil cu bordolezul, pana si in pret. Dar in vreme ce nu-mi pot imagina vinul din Margaux fara mancare (sa stiti ca porcariile traditionale de Craciun se asorteaza destul de bine), Uberland merge si de unul singur- la o vorba mai lunga. 87 pct, pentru a fi conform cu opiniile anterioare.

In concluzie, nu sunt 100% sigur ca prietenia este un suflet in doua trupuri, dar sunt destul de incredintat ca vinurile bune subliniaza ceea ce era deja acolo, intre prieteni, si ii scutesc de complezente inutile.

Vinul.ro nr. 33

E numarul de sfarsit de an. Aduce- cum e firesc- unele bilanturi si concluzii. Majoritatea sunt deja pe Vinul.ro, asa ca nu consum bitzii de pomana. Sa pomenesc doar de prezentarea noilor vinuri ale Aureliei Visinescu- Nomad, Artisan si Anima, vinuri primite foarte bine de redactorii Vinul.ro, si pe care mor de nerabdare sa le incerc. Urmeaza reportaje despre vizita la SERVE si concluzii despre Goodwine.

Recomandarea mea de la pg. 28 este Negru de Purcari 2003, R. Moldova. Bun venit aici amicilor bloggeri Cosmin si Ciprian.

Sarbatori fericite si toate cele bune!

Cel mai rosu rose: Rotenberg 2009

Incep prin a spune ca mai degraba l-am lua ca pe cel mai usor (a se citi netaninos) vin rosu, decat ca pe un rose clasic. Nu sunt un mare fan al roseurilor, desi au utilitatea lor certa, mai ales la mese cu sapte feluri de mancare diferite (gen craciun, revelion, paste, onomastice, stiti voi, din acelea la care participa si unchiul Costica). Ei bine, pana acum am considerat roseurile, indiferent de strugurele din care a fost obtinut, mai degraba ca un soi decat ca un sortiment de vin. Pentru ca obtinute fie din merlot (cum e cazul de fata), din cabernet, grenache, feteasca, babeasca, etc., maniera de vinificare specifica roseurilor (contactul limitat cu pielitele) si drojdiile folosite le uniformizeaza oarecum.

Roselul Rotenberg, vin single vineyard- plai Jugaurs, Ceptura, 13,9% alc, sec, este un vin care te intriga. Chiar si culoare e mai intensa decat obisnuitul rose-foaie de ceapa, fiind un rose-somon. Nasul aduce note complexe de miez de paine, violete, zahar vanilat, dulceata de trandafiri, coacaze, spuma de capucino. Gustul este schimbator si daca initial te intampina cu nuante fine de prajitura de casa, cu vanilie si scortisoara, ulterior apar si fructele dulci de padure: capsuna, fragi, coacaze rosii. Apoi, in partea finala a gustului apare gama de senzatii untoase, alune de padure si nuci. Finalul durabil pare dominat de coacaze negre si condimentele amintite. Aciditatea este placuta, dar moderata, bine integrata.

E un rose pe placul bautorilor de vin rosu, dar si a iubitorilor de dulcegarii, pentru ca aduce tente dulci, iluzorii, pentru ca vinul e un sec serios din punctul de vedere al zaharului rezidual. Este un rose surprinzator, elegant dar prospat, care face 86 pct. Avand in vedere ca il consider remarcabil il voi introduce pe lista vinurilor memorabile din 2010.

PS: Atentie la preturi in aceasta perioada, daca cautati bine se poate achizitiona chiar si cu 30 de lei/sticla, o reducere serioasa avand in vedere ca pretul de intrare a fost de peste 45 de lei.

Vinuri memorabile din 2010

Pe tot parcursul lunii decembrie specialistii nostri s-au intrunit in mod repetat pentru a intocmi lista definitiva si irevocabila a vinurilor memorabile in 2010. Inainte sa intrebati, va comunicam ca Cheval Blanc 1947 si Petrus 1975 nu s-au calificat, identificandu-se defecte majore (de pret).

Ok, lasand gluma la o parte, as vrea sa va impartasesc si sa-mi amintesc si eu, cu oarece placere, ce vinuri mi-au ramas in memorie din anul care sta sa se sfarseasca. Nu vorbesc de cele mai bune, pentru ca- deja stiti- punctez vinurile, si mi-ar fi usor sa vad ce vinuri au primit cel mai mare punctaj, ci despre cele memorabile, cele de care iti amintesti cu usurinta, chiar in ciuda defectelor. In majoritatea cazurilor vinurile memorabile sunt si cele mai bune, dar nu e obligatoriu.

Ca sa dau un exemplu incep cu Chardonnay Nyakas 2009 din Ungaria(cramanoastra.ro). L-am evaluat la 82 de puncte, asadar un vin "caldut". In ciuda unor mici deficiente, cum ar fi un iz de fructe rascoapte, chiar alterate, un final nu tocmai epocal, vinul acesta mi-a ramas in memorie prin corpul absolut minunat (n-are ochi verzi, da' asta e). Un chardonnay foarte bun pe care l-am recomandat si altora. Costa 25 de lei.

Cuvee Carmenere 2005 al chilienilor de la Misiones de Rengo sta oricum la loc de cinste. Costa 60 de lei (vindor.ro), deci ma asteptam la un vin bun, sigur nu un clasic, dar ceva ok, cel putin. Cred ca si Ciprian isi aminteste ca a fost maret. E unul dintre cele mai bune vinuri care se pot cumpara in categoria 40-100 lei. A primit 5 stele Decanter, deci si fara sa-l laud eu, tot bun ramane:) Tot din Chile - sauvignonul blanc Vina Mar 2007 (evinoteca.ro) a fost incantator.

Apoi as mentiona doua vinuri din Languedoc, Loup du Pic 2004- Gerard Bru, si Champ du Coq 2008 (si 2007) Domaine de la Croix Belle, doua vinuri minunate, mustoase, rustice si elegante in acelasi timp, smooth taste- french style. Pret moderat pentru calitatea lor- aprox 35 de lei (primul la cramanoastra.ro, al doilea la vindor.ro sau evinoteca.ro).

Din Italia ar fi nedrept sa uit un Brunello 2005 de la Picini, incercat la seminarul Picini, organizat de Cramele Recas (importatorul) si tot via Recas- doua vinuri Masi- un Costasera Riserva 2004 si Campolongo di Torbe 2003, toate vinuri din preajma celor 90 de puncte, totusi destul de piperate ca sa ma astept la reintalniri.

Din Spania au venit destule surprize, sa zic cele ocazionate de Blogdevin 1, Alma Tobia Tinto 2004 (peste 200 lei, Goodpoint Iasi), Pago de los Castelanes 2007 si un Marques de Victoria Gran Reserva 1996. In rest, vacanta mea in tara lui Cervantes mi-a adus alte revelatii, cum ar fi prioratul Clos Gebrat 2007 si verdejo Protos 2009. N-ar fi frumos sa uit jerez-ul de la Gonzalo Byass- Pedro Ximenez(40 lei, vindor.ro, evinoteca.ro), o licoare de desert foarte buna, sau Ibericos 2007 Torres (40 lei, Real hypermarket), un rosu miscator.

Simonsig Chenin blanc 2010 poate acompania orice vorba lunga, si orice aperitiv, peste, pui, etc. Plin, racoritor, proaspat, cu atat mai bun cu cat a costat doar 22 de lei(la magazinul Halewood din Azuga).

Enira bulgareasca (2006), vin de 50 de lei (Real, online) si Negru de Purcari 2003 (80 lei, depozitdevinuri.ro) au fost surprize placute, vinuri care fac mai mult decat pretul (mai ales prin comparatie cu vinurile de top de la noi).

Si sigur ar mai fi multe, cate si mai cate, dar timpul trece, leafa merge...

Asa ca ajungem la astea ale noastre, batranele, care inconvoaie rafturile magazinelor, ne bucura sau ne dezgusta, dupa caz.

As zice fara sa gresesc prea mult ca cele mai memorabile sunt:

Cuvee Uberland 2006, Cramele Recas. Acuma, le-am baut pe toate, inclusiv 2009 (en-primeur), dar primul mi-a ramas cel mai viu in memorie. Nu cred sa-l mai gasiti pe undeva.

Cuvee Charlotte 2007, SERVE, nu ca 2008 ar fi rau, dar 2007 e acum mai bun cu o lungime (70-90 lei, vindor.ro, evinoteca.ro, sau direct de la crama prin clubulcavalerilor.ro)

Emeritus Merlot 2007, Cramele Rotenberg. Super!(deocamdata nu poate fi gasit decat direct de pe site-ul producatorului rotenberg.ro)

Dragaica Rosie 2008, Crama Oprisor. Un vin elegant si rustic in egala masura, dar in alta clasa gustativa decat precedentele. E mai easy-drinking. De gasit in multe locuri (carrefour, online evinoteca, vindor)

Cuvee Alexandru 2008, SERVE. Un vin mare, o promisiune care sta sa se indeplineasca, lucrat bine, complex. Are de toate. Doar ca nu se gaseste:)

O sa zambiti cu superioritate, dar mie mi-a placut tare mult Chateau Domenii 2007, al celor de la Unicom, desi e vinul B sau C, si nu Rezerva sau Domaine Ceptura. 40 lei (vindor)

Solo Quinta 2009, cupajul alb de la Recas, pentru ca are tot ce-i trebuie unui vin alb, inclusiv un pic de merlot:) Aciditate, corp, aroma, final. E si de petrecere (sigur, pentru cine petrece cu 60 de lei/sticla- de la newrolax.ro) si de rafinament.

Alte vinuri care mi-au ramas in minte, la un nivel ceva mai mic, sunt:

Scurta Vineyard Viognier-tamaioasa 2009 a celor de la Halewood(30 lei depozitdevinuri.ro)+ cabernet Hyperion 2009 (inca nerasarit in sticla).

Chardonnayul si Sauvignon Blanc Sole 2009 de la Recas. Bune, fine, pline. Merge si Chardonnay cocosul 2009, ba chiar si Frunza 2009, V-drinks 2009. Le ies chardonnayurile acolo in vest. De gasit la suspectii de serviciu de pana acum.

Pinot Noir 2008 Segarcea, un vin corect, destul de elegant. 35 lei vindor.ro.

Aligote 2009 Crama Olteanu, un vin foarte fragil si delicat- un debut frumos. 32 lei vindor.ro

Feteasca regala 2009 Stirbey. Unii vor zice ca sauvignonul are intaietate la Dragasani, in 2009, dar eu imi permit un gest patriotic. 30 lei vindor.ro

Prince Mircea 2008, Vinarte. Habar n-aveam ce bun s-a facut asta micu', da' face 35 de lei, fara indoiala.(real)

Shiraz 2006 La cetate, Crama Oprisor. Pacat ca nu se mai gaseste.(metro)

Tamaioasa romaneasca 2007 Origini Budureasca(de la crama). Alaturi de Stirbey 2009(40 lei vindor.ro), mi s-au parut cele mai bune tamaioase- ever!

CS/Merlot Corcova 2008. Roy&Damboviceanu. 25 de lei (Universal Horeca Bucuresti). Un alt debut reusit.

Hai sa zic ceva si despre roseuri, un sortiment mai marginal, dar versatil la masa si agreabil in functie de context. Roseul care mi-a ramas in minte cel mai tare a fost Chateau Domenii 2009 Unicom Ceptura(vindor.ro), apoi Terra Romana 2009 (si parca 2010 e si mai bun), si Stirbey 2009. New entry: Rotenberg Rose 2009- cel mai rosu rose pe care l-am gustat pana acum!

Si asa ajungem la preturile pentru a caror observatie e necesar un microscop:

Merlot Rapsod 2008 Cramele Rotenberg. 18 lei, real, metro, carrefour. De ar fi toate vinurile sub 20 de lei asa...

Fume Blanc 2008/2009 si Pinot Noir 2009 Budureasca. 15 lei la crama- pana'n 20 in magazine.

Babeasca Neagra 2009 Casa Panciu. Desi are unele neajunsuri, e cea mai buna babeasca neagra de pana acum, ceea ce sigur nu inseamna mare lucru. Dar e un vin rosu corect, fara tanin abundent, usurel, cu rest de zahar. Eu am dat 8-9 lei la Goodwine, deci in comert o fi un pic mai mult.

Feteasca neagra Castel Hinog 2007 Vinex Murfatlar- buna sau rea, cum va e cautatura si inima. Sub 10 lei. selgros

Chardonnay frunza 2009 Cramele Recas. Pentru 11 lei (doar in Carrefour) e un vin agreabil, cu tuse elegante. Merita. Tot din gama aceasta n-o sa va faceti de rusine daca puneti pe masa cupajul de feteasca neagra si merlot, sau chiar roseul.

Si in final sa desfacem sampania!

Recomandarilor mele de anul trecut nu li s-au adaugat prea multe. Sigur am gustat cateva cava importate de Razvan Avram- foarte bune, dar cu mici defecte (tot de pret). Asa ca in categoria rezonabil si neaos mentionez:

Rhein Brut, Cramele Halewood (ca extra brut nu mai exista). 30-40 lei(in majoriutatea hypermaketurilor)

Cashmere Tamaioasa Romaneasca, dulce. Oenoterra. Sub 20 lei (tot asa).

Imi cer scuze celor pe care le-am uitat. Am facut acordul corect, deci nu producatorilor, ci vinurilor. Producatorilor n-am de ce sa le cer scuze, ci doar le urez un an nou mai bun, si mai bun (in cazul unora), mai multa deschidere si inspiratie! Toate bune!

foto: reuters.com

Atlas etnobotanic cu Merlot 2007 "Emeritus" Cramele Rotenberg

Orchidaceae Emeritus (sau Floarea Mierlei in denumirea populara) este o specie rara de planta din familia monocotiledonatelor. Planta in sine are radacini lungi si subtiri care se rasfira in jurul ei. Aspectul florii este rosu inchis, cu reflexii purpurii, coloratura menita a atrage interesul prazii, pentru ca, fapt mai putin cunoscut, Orchidaceae emeritus este responsabila pentru decimarea speciei de mamifere mici si mijlocii- diogenus blogus.

In fapt, atrasi de culoarea deosebita a florii si mai ales de mirosul cu volatili puternici, precum si alte arome agreate de victima, cum ar fi cel de miere, must, visine, piele si prune uscate, diogenus blogus se apropie de floare, aplecandu-se in pistil fermecat de aromele deosebit de placute ale plantei, moment in care aceasta isi inchide petalele dotate cu asperitati deosebit de dure, taninoase, dispuse radiant inspre interior, si inghite la propriu victima. Instantaneu, planta secreta un ser dens, cu aciditate mare si cu puternica aroma de fruct dulce amintind de cireasa si visina, care ataca sistemul nervos central al prazii, lasand-o incapabila de a se apara.

Indigenii din Insula Cepturionis, habitul natural al plantei, sunt cunoscuti pentru sacrificiile de diogenus blogus, in scopul venerarii plantei pe care o considera cea mai mare zeitate a lor. Astfel, este documentat ca in urma digestiei prazii, planta emana un reziduu lichid foarte apreciat de localnici si utilizat in ritualurile lor. Daca ar fi sa ne luam dupa insemnarile postume ale exploratorului Giorgios Oinologos, primul cercetator al Orchidaceae Emeritus, lichidul recoltat are un gust incredibil de persistent, si pe fondul unei astringente iesite din comun aminteste de gustul visinei din visinata. Planta incepe sa se bucure de o mare popularitate in randul iubitorilor de flori din intreaga lume, putand fi- in conditii de microclimat controlat, la aproximativ 18 C- cultivata chiar si in apartamentele de bloc. Totusi, o mai mare atentie este ceruta de la proprietarii de animale de talie mica.

Merlot 2007 “Emeritus” Cramele Rotenberg, Ceptura, single vineyard- Dealul Stelus, 4000 de sticle, pret: 100 lei.

Mostra primita de la producator.

Rosu sec, 13,4 % alc., oenolog Liviu Grigorica

Culoare- rosie-rubinie intense cu reflexii purpurii

Miros: aminteste de brunello, glicerios, mieros, must, puternice arome florale, piele.

Gust: puternic taninos, corpolent, paralizant, cu mult fruct (cireasa, visina, pruna), si note de lemn bine ascunse (vanilie, condiment)

Final: pe fondul astringentei, care de aceasta data nu e un defect, postgustul este lung, amintind de visina din visinata, deci si un pic etilic, dar nu foarte deranjant, smochina uscata.

Memorabil, profund, fara mare varietate aromatica, nu veti gasi zeci de arome. Dar are o structura absolut fabuloasa, e un vin eveniment. Pot spune carcotasii ce vor despre pubelele in care fermenteaza vinul, daca rezultatul e atat de spectaculos, n-ai ce sa mai spui.

90 pct.

PS: intr-adevar nu am gustat acest vin la standul Rotenberg de la Goodwine. Mi-as fi amintit de el, cu siguranta.

Despre regi si proverbe cu Pinot Noir 2008 "Prestige" Domeniul Coroanei

Daca la feteasca neagra stam mai prost, la pinoturi viitorul pare luminos. E tipic, ne-a fost intotdeauna mai greu sa manageriem ceea ce ne este propriu, dar la "importuri" ne descurcam. Asa se face ca tarisoara noastra a ajuns o mica putere condusa de niste nemti dintr-o aripa a castelului din Sigmaringen. Nu ca ar fi fost geniali, dar au descoperit ca proverbul neaos "capul plecat sabia nu-l taie" are o continuare ascunsa pe contraeticheta: "dar nici soarele nu vede", si oameni iubitori de soare fiind- au schimbat placa. Imi amintesc de o discutie aprinsa, la Azuga, cu Pivnicerul in rolul principal, si cu mine intr-un cameo, in rolul tragatorului cu urechea.

Nu discutam meciuri pro si contra monarhiei, stim cu totii ca este prea tarziu. Dar mi se pare fabulos- un soi de victorie umilitoare si degradanta a ordinii noi, ca un judecator de provincie sa unga cu mir un domn numit Paul. Este trecerea ireversibila de la dreptul divin la dreptul comun.

Ca veni vorba de regalitate- vinul de azi e Domeniul Coroanei Pinot Noir Prestige 2008 DOC Segarcea. Se pare ca sunt primul care scrie un review asupra lui. Nu pot sa ma abtin sa nu remarc brandul pretios din cale-afara. Stelute, coroane, lauri, insertii aurii, ce mai...au pus pe eticheta respectiva tot ce aminteste de regalitate. Mie imi pare cam "blink", si-mi sugereaza mai degraba regii americani ai canapelelor, ai periutelor de dinti, etc, da's mai rau-voitor de firea mea, ca sa-i fac!

Vinul in sine e bun. Nu credeti tot ce scrie pe contraeticheta, decantari peste decantari, reziduuri, aerari de 30 de minute, dar probabil ideea se inscrie in regiunea asta "classy", domnoasa si princiara unde isi plaseaza dumnealor produsul. Cred ca 20 minute in sticla la 18C sunt de-ajuns. Nici imediat nu va recomand sa-l gustati, pentru ca veti da de o amareala care va va arde papilele, si va necesita un aport de vitamina C dintr-un mar intreg, ca sa va reveniti. Vinul evolueaza, e drept, ori mai bine spus se schimba. Lasati-l prea mult in aer si veti da in final de un caracter puternic cernelos, amar. Sau poate trec eu printr-o faza:)

Culoare e rosie pura si simpla, tipica. Nasul aduce a conserva de porumb (domnu' Dan, sunteti pe receptie?), fructe de padure, note de piele, tabac, plus ceva floral, greu, si lemn umed. Gustul nu aduce aceeasi bogatie promisa de miros, dar nu dezamageste. Fructe rosii, cireasa, visina, scortisoara, o usoara (si poate iluzorie) nota de tamaie, tanin fin, aciditate buna. Lemnul cam iese in evidenta. Finalul aduce initial in prim plan cireasa, dulceata de visine sau de visina din visinata si doar un pic de ciocolata amaruie, de unde apare "visina trasa in ciocolata", iar odata cu trecerea timpului vireaza in note cerneloase, pamantoase, amarui.

Bun, destul de complex, profund si putin mizantrop.

30-40 de lei in magazinele specializate.

84 pct

Tamaioasa romaneasca 2007 "Origini" Budureasca

Asta e una din cele bune.

E demidulce si singura tamaioasa cu care seamana deocamdata este cea de la Stirbey.

Are o culoare galbena stralucitoare, un nas copilaresc de vata de zahar, dulceturi, mango, mere si pere, si petale de trandafir (zice o voce din audienta)

Un gust conform soiului cu boaba de strugure coapta, lyche (din compot), usor untos, cu aciditate surprinzator de buna dupa 3 ani. Finalul seamana foarte mult cu cel al tamaioasei de la Stirbey, aducand acelasi gust de vermouth dry, un finish usor astringent care "stinge" ceva din dulceata vinului. Interesant de stiut cum se realizeaza acest "twist"...In rest, ca sa continui comparatia cu sora de la Dragasani, aceasta -de Dealu Mare- e mai delicata, si mai tipica, dar nivelul de calitate e asemanator. E drept ca punem in balanta un 2007 cu un 2009, ceea ce nu prea se face.

Costa vreo 40 de lei (eu am luat-o de la crama si cred c-a fost in jur de 30 de lei, daca nu mai putin, asa ca atentie la indicatoare cand treceti prin Mizil), dar daca sunteti fani ai vinurilor dulci, trebuie sa-l incercati, ca sa descoperiti ca se poate face un vin alb dulce de calitate, care sa se poata bea fara apa si fara dureri de cap, si care sa nu fie vreun vin de colectie din o mie noua sute toamna.

nu prea am calibrata scara de valori la dulci, da' daca am inceput acuma ce sa fac... 85 pct

credit foto: fromgrapestowine

Feteasca Neagra 2009 "Livia" Crama Girboiu

Dupa ce si-au facut debutul in forta in 2009 cu probabil cea mai reusita sarba din cate sunt pe piata (adica vreo 3), in acest an Crama Girboiu au lansat si vinuri rosii. Am incercat feteasca neagra din gama Livia, care exista doar in varianta demisec.

Sa stiti ca nu-i rea. Nici extraordinara. Dar pentru un vin de aproximativ 20 de lei sta bine. Are acea structura buna, cu tanin sanatos, aciditate mare, corp bun, fruct de intensitate moderata, de tipic frantuzesc, dar din pacate si prea mult zahar. Dupa un atac rezervat, de condiment, vanilie, fructe de padure, pruna uscata, cireasa neagra, mure, te-ai astepta la o evolutie inspre sec. Nu se intampla asa din cauza zaharul care strica armonia mai ales ca pe langa acesta apar si notele vanilate de lemn care amplifica senzatia de dulceata. Totusi, n-as spune ca lemnul, desi sesizabil in toate fazele, este excesiv. E binisor integrat. Se chimba foarte rapid dupa deschidere, nu recomand carafarea, eu am facut-o si fructul oricat de dulce a virat rapid in final spre o usoara amareala. Depinde de gust.

E un vin decent, tanar, nabadaios, si in paranteza fie spus, draga Costachel, nu cred sa evolueze remarcabil in viitor. Adica are structura, dar nu-i facut pentru invechire si nu cred ca va castiga ceva in timp. Parerea mea!

Cu toate acestea, inteleg ca se pregateste si o feteasca in gama superioara numita "bacanta", care va fi sec. O astept cu nerabdare.

Una peste alta este cea mai buna feteasca neagra din Vrancea pe care-mi amintesc s-o fi gustat (excluzand sticle de colectie si altele din butoiul cel mic).

Metro Cash&Carry, online- 23 de lei

Indicatie geografica: Dealurile Vrancei

14,5%, rosu, demisec

Culoare: rosu-purpuriu

Miros: prune afumate, fructe rosii, piper, condimente, vanilie

Gust: visina, coacaza, mure, cireasa neagra, aciditate buna, dulceturi

Final: mediu, cu taninuri dulci, ciresa amara

scor: 76 pct

Doua vinuri frantuzesti de duzina

1. Chateau Bois Pertuis 2008, Bordeaux. O combinatie clasica de Merlot, CS si Cabernet Franc. So they say...

E o vin lipsit de caracter. Nas de fructe de padure si vanilie, asa ca am lamurit-o cu baricul bine integrat din prima. Gustul e subtirel, greu de apucat, cu fructe iluzorii- merisoare, coacaze, si alte chestiuni acrisoare, ceva cirese negre. As fi spus ca taninii sunt catifelati, daca ar fi fost. Nu mi-a placut, dar puteti plati 30 de lei in Selgros ca sa ma contraziceti. 72 pct

2. Cuvee Benedikt 2009, Cotes du Rhone, produs de Les Vignerons de l'Enclave des Papes. Un grenache/syrah specific zonei. Inteleg ca vor sa fure ceva din prestanta

ilustrului Chateauneuf des Papes, atat prin denumirea comerciala- Enclave des Papes (a nu se confunda cu indicatia geografica, care e doar un general Cotes du Rhone) cu care n-are nici in clin, nici in maneca. Vinul miroase a vin, fara multe amanunte picante. Culoare coacazei negre. Gustul e taninos, acid, te intampina monolitic si lipsit de inflexiuni. E atat de neutru incat seamana foarte mult cu un vin de tara, neaos. Chiar daca e greu de descris, sigur cu exceptia suspectilor de serviciu ai vinului rosu- fructe de padure, visine si prune, finalul aduce ceva amarui, usor neplacut. Daca il serviti la temperatura camerei- zaharul destul de abundent dupa parerea mea se deschide si face vinul antisocial. Nu e absolut rau, dar n-o sa-l mai cumpar vreodata. 21 lei Selgros- 68 pct

Pumnul de fier al lui Jackie Chan in manusa de catifea frantuzeasca: Dynasty Cabernet Sauvignon China

Scriu randurile acestea la o tastatura fabricata in China, privesc spre un monitor cu firma europeana, dar fabricat neindoielnic tot in China. Probabil majoritatea componentelor calculatorului sunt fabricate tot in tara lui Mao, iar celelalte in cu totul alta parte, adica in Taiwan. Dau fuga la oglinda speriat de ideea ca mi s-au alungit ochii. Totul e in regula cu mine, doar lumea s-a schimbat. Totul a ajuns sa fie facut in China. Ieri la cumparaturi, am vazut un borcan de ciuperci obisnuite, din China. Ma odihnesc pe o canapea cumparata din magazinul de prezentare al unui producator roman. Am descoperit dupa ceva vreme ca pe spate poarta o eticheta micuta pe care scrie...ati ghicit, "made in China".

Nu vreau sa par rasist sau xenofob, dar nu pot sa nu ma intreb ce se va intampla cand totul, dar absolut totul se va produce in China. Unii dintre oamenii cu care lucrez contempleaza chiar relocarea din tari astenice, cum e Romania, in tari mai prietenoase si ieftine, cum ar fi...China.

Poate ca ideea de a bea un vin chinezesc poate repugna unora. In fond, China inseamna din ce in ce mai putin istorie si marele zid, armata de teracota sau Confucius, si din ce in ce mai mult "chinezaria", produsul din plastic, finisat prost si care se strica peste vreo doua zile.

Stiam de ceva vreme ca in China vinicola se intampla lucruri. Cu resursele pe care doar statele totalitare le pot pune la dispozitie, se infiripa din ce in ce mai des parteneriate chino-straine, in care marele popor chinez vine cu pamantul si probabil numeroase subventii, iar strainul vine cu know-how-ul si cu ceva bani de-acasa (pentru spagi, desigur).

Dynasty Cabernet Sauvignon, din "renumita" podgorie Jinwangchao. An neprecizat, 12,5% alc, aparent sec spre demi, 30 lei, la Metro. "Produced and bottled by Sino-French Joint Venture Dynasty Winery LTD., Tianjin, PRC".

Culoare imbatranita, rosu-rubiniu spre caramiziu. Nasul e interesant, de vin matur, cu piele, tabac, piper, si ceva animal, sangvinic- bacon, afumatura, sange, si niste prune afumate pe fundal. Gustul dezamageste, fiind subtire, apos, lipsit de fermitatea asteptata de la un Cabernet Sauvignon. Se simt ceva fructe de padure (coacaze in principal), putin tanin, putina menta. Finalul e episodic, fara regrete, si te face sa te bucuri ca ai scapat de el.

Concluzia ar fi ca 30 de lei pentru aceasta curiozitate e mult prea mult. Dar e un inceput. Pun pariu ca la fel s-a spus si la primele aparitii din lumea noua. "Vin din Australia, din Africa de Sud, ia uite- din Chile! Doamne fereste, din California! Spre ce se-ndrepta lumea asta...". Si iata-i acum in orice top 10 al preferintelor de la Decanter la Wine Spectator sau Wine Advocate!

Asa ca dupa ce primele exemplare sunt rudimentare pe scara evolutiei, eu zic sa stam cu ochii pe ei. Maine-poimaine, urmarind la tv-ul si dvd-ul facut in China un basm cu "zburatori" karatisti, ne va delecta- din paharul facut in China, un vin chinezesc de 92 pct Parker.

Pana atunci, voi rezista eroic: 71 pct, si un raport pret calitate de nesuportat.

Vinul.ro nr. 32

In numarul aparut la inceputul lunii decembrie, gasim lista castigatorilor premiilor de excelenta 2010, precum si o serie de articole cu privire la acest eveniment(statistici, parerile juratilor, etc.). Nu insist, dar va invit pe vinul.ro sa le cititi direct. Rotenberg vorbeste despre noul sau vin Emeritus, vin pe care l-am degustat la Goodwine, dar mi s-a parut doar puternic baricat si atat. Loreta Budin ne vorbeste despre tipurile oenoturistilor din Franta, Radu Rizea ne prezinta celebra podgorie Haut Brion. Sa nu uit editorialele lui Vali Ceafalau care vorbeste despre un subiect sensibil si actual- vinurile de autor si cele de sablon. De sablon vedem destule. Cezar Ioan lamureste cateva aspecte legate de Premiile Vinul.ro.

Recomandarile mele din acest numar sunt Ibericos 2007 Torres din Spania si Simonsig Chenin Blanc 2010 Africa de Sud.

PS: Il salut pe noul coleg de pagina 30, Horia Hasnas (vidinpresa.ro), si din numarul viitor il voi saluta si pe Ciprian Haret! Dar pe ultimul il salut mai des, oricum:)

Un pahar de vin pentru Otelul Galati

In general, indiferent de scor, galateanul microbist vrea un singur lucru: echipa sa atace. La Galati suporterii sunt rai. Adica nu le ia mult sa fluiere propria echipa. "Baietii" trebuie sa atace, sa dea dovada de daruire si toate cliseele pe care nu le mai insir aici. S-au auzit aplauze la final si dupa ce Otelul a fost spulberata (la cate d'astea n-am fost martor), important era cum a jucat. Spre deosebire de alte orase si echipe, Galatiul n-a fost vreo mare putere fotbalistica si de aceea nu exista asteptari prea mari. A terminat Otelul pe 12? Foarte bine, inseamna ca vedem fotbal si la anul!

Fotbal la Galati s-a jucat si inainte de comunisti. La fel cum industrie metalurgica a fost si inainte de Combinat. Asa se face ca in 1937, echipa Metalosport evolua in divizia C. Galatiul e obisnuit cu fotbalul de matineu: au trecut 50 de ani pana sa vada fotbal de prima divizie, Otelul promovand in A abia in 1986, dar cu aplomb- in 87-88 calificandu-se in cupa UEFA. Stadionul Dunarea (pe care joaca acum Dunarea Galati- Otelul joaca pe...Otelul- 13,500 locuri) a fost modernizat heirupist, intr-o vara. Are 22.000 de locuri si a fost plin doar la primul meci- cel cu Juventus Torino. Nu mai stiu exact data cand au jucat, dar imi amintesc ca nu incepuse scoala.

N-o sa uit prea curand cum s-a cutremurat pamantul (la propriu) cand Profir a transformat lovitura de pedeapsa. S-a terminat 1-0. Mare victorie, care a tinut doua saptamani, pana la Torino, unde baietii nostri si-au luat o mama de bataie, sora cu moartea. La Juventus jucau Stefano Tacconi, Nicolo Napoli, Pasquale Bruno, Luigi De Agostini, Michael Laudrup, Alessandro Altobelli şi Rui Barros, iar echipa Otelului de atunci era Călugăru, G. Popescu, Anghelinei, Agiu, Borali, Burcea, M. Stan, Profir, Oct. Popescu – Ralea, Antohi. Pun pariu ca in afara de Marius Stan, actualul presedinte al clubului cei care nu sunt galateni n-au auzit de nici unul. Culmea e ca Otelul a retrogradat la finalul sezonului, confirmandu-si porecla ABBA, adica "unu’n A, doi in B, unu’n A".

Si asa ajungem la perioada de “glorie”, daca putem numi asa anii 96-98, cand Otelul a ocupat locul 4. Cred ca toti din generatia mea isi amintesc de aceea echipa, de jocul tehnic si rapid. Din ea faceau parte Haraga, Valentin Tanase, Vali Stefan, Ion Gigi, Males, Ion Viorel. Vai ce bine jucau! Dar erau vremuri in care nu putea castiga campionatul oricine. Apoi, a mai urmat o perioada buna, culminand cu castigarea Cupei Uefa Intertoto in 2007. Pacat ca ajunsi in Uefa mare, am dat de niste bulgari batrani si grasi care ne-au linistit. Am fost pe stadion la returul cu Lokomotiv Sofia, si pe langa enorme ratari, am vazut cum o echipa poate (cu success) sa traga de timp din minutul 1.

Si ajungem in ziua de azi, cand stiti desigur, sau daca ati trait in ignoranta pana acum, va aduc eu la cunostinta: Otelul Galati e pe primul loc in liga 1 dupa 18 etape jucate.

Cred ca e o victorie a linistii. Aici nu vezi vedete flamboaiante, patroni grobieni si agramati, presedinti cu retorica de gang. Totul e calm, se face performanta cu bani putini, si in loc de transferuri de sute de mii si milioane de euro banii se investesc in centrul de copii si juniori. Centru de juniori care intoarce favorul, aducand la echipa mare un grup de tineri, care pe langa calitatea de a fi uniti, mai sunt si galateni, de firea lor. Si, cred eu, e ceva daca esti fotbalist, sa te duci acasa dupa meci si sa te laude sau sa te faca de ocara vecinul Costica de la parter, cel din balconul caruia iti recuperai mingea cand jucai mamaliga cu tovarasii tai. Asta s-a pierdut in fotbalul modern- echipele s-au desradacinat, devenind firme de import-export, fara legatura cu…hm…terroir-ul J.

Acuma, ce sa spun, le urez toate cele bune, sa castige campionatul sau daca nu pot, macar sa nu se faca de rusine in retur.

Vorba unui amic din grupul “ultrasilor” familisti de la tribuna 1, chiar langa tunel, care l-a injurat pe Dorinel Munteanu tot campionatul trecut, dandu-i sfaturi care mai de care mai competente: ba despre palton, ba despre cine sa iasa si cine sa intre. Ei, anul asta, nu prea l-a mai certat. Il intreb, da’ ce s-a intamplat, vad ca stai linistit. Si el zice: eh, il las in pace, vad ca s-a indreptat…

Asa ca pentru performantele nascute parca din nimic, pentru bunul simt, investitia in juniori, si pentru lipsa de tumult mediatic, ridic in cinstea lor un pahar de vin.

Ce vin ma intrebati? Pai, ar trebui sa fie precum echipa croita dupa imaginea de fotbalist al lui Dorinel Munteanu: fara mare talent dar extrem de muncitor, cu conditie fizica, adica de cursa lunga, modest dar cu 130 de meciuri pentru Romania.

Propunerile mele sunt: cramposie selectionata de la Agricola Dragasani, o sarba de la Crama Girboiu, iar la rosii- o feteasca neagra Cocosul de la Recas, si cupajul rosu de la Corcova (Roy&Damboviceanu). Ah, si rose-uri euforice: Faurar de la Unicom Ceptura sau Vinul Cavalerului (SERVE), ambele din 2009.

Va astept cu sugestii:)

foto:otelul-galati.ro

Feteasca Alba Budureasca 2009

Feteasca alba. Aici iubitorii vinului sunt impartiti intre sordida realitate si calduta fictiune, ca intr-un film recent de Scorsese. Adica e considerat soiul alb romanesc cel mai cel, e pe toate drumurile- conform statisticilor- dar pana la urma, in pahar, mare lucru nu ofera.

Vinul de azi nu e o feteasca de medalii, dar ca vin de consum curent nu e rau. L-am luat direct de la crama din Mizil, in drum spre intalnirea de la SERVE. Pretul e in jur de 15 lei. 2009, DOC-CT, sec.

Culoare alb-galbuie cu nuante verzui. Miros tipic, fan, mere verzi, plus ceva exotic, sa zic ananas. In gust, se simte un rest de zahar, sub forma mierii, care face vinul..hm..."ductibil", lamaie, mar copt, o aciditate ok, un final in care gustul ierbos se intretaie cu o comuna si puternica aroma de piersica (cam ca in sapunul lichid). Acuma, partea buna este ca zaharul face ca aroma din final sa se dilueze si vinul sa devina baubil.

Nu e un vin alb rau, ba chiar imi inchipui sa are fanii lui. Ma intreb daca se gaseste vrac sau bag-in-box, unde i-ar sta mult mai bine.

74 pct

Am fost la SERVE si am baut vin

Ganditi-va cum ar fi sa va faceti un hobby din vizitarea fabricilor de profile pvc. Sa ramaneti singuri, fata in fata cu profilul de plastic, sa-l mangaiati, sa-l ciocaniti, sa evaluati culoarea si impresia generala. Sa scrieti pe blog ca profilul 1 e ok, dar profilul 4 e cam nerafinat si mai are nevoie de ceva munca. Palpitant, nu?

Din fericire, fara a minimiza cumva importanta tamplariei pvc, cramele sunt cele mai cool fabrici din lume. Pe langa sentimentul de plenitudine si comuniune cu universul pe care ti-l lasa produsul finit (da, sunt un pic ironic acum), in ele este curat, ordonat, civilizat, atat de curat si de civilizat incat contrasteaza cu drumul plin de gropi de pana la crama, cu caruta plina de vreascuri depasita cu greu, si cu parloaga de dupa gard, de unde incepe si pentru multi se si termina- Romania profunda si adevarata (din pacate).

Asa a fost si sambata 4 decembrie cand am ajuns la marginea comunei Ceptura, la Cramele SERVE, societate patronata de un conte corsican, a carui familie are ceva experienta in producerea si vanzarea vinului- Guy Tyrel de Poix - primul investitor strain din industria vinului romanesc (inca din 1994). Am fost intampinati cu umbrele de catre Dan Savulescu (mai mare peste marketing), plimbati prin zona de Aurel Rotarescu- vinificatorul si tatal vinurilor Serve, indrumati de doamna contesa Mihaela de Poix si d-l Louis Heriard Dubreuil- director comercial.

Ce ni s-a pregatit a fost diabolic, aproape peste puterile mele (am zis “aproape”), dar impreuna cu ceilalti bloggeri (Alin, Ciprian, Horia, Razvan Avram, Pivnicerul si vestik-ii lui, discretul incaunvin- atat de discret incat spre rusinea mea, l-am identificat vizual doar dupa citirea cronicii lui Alin, si jovialul Chinez, chinez ca orice maramuresan, adica), cu somelierul Sergiu Nedelea, si cu Vinul.ro, in frunte cu Cezar si Vali, am izbandit, ba chiar am infrant pe alocuri, mareea de vinuri si bucate pe baza de trufe, pregatite de celebrul maestru in arta culinara- Stefan Bercea. Acuma, trebuie sa spun ca pentru o ciuperca neagra si urata care creste sub pamant- trufandalele acestea sunt destul de bune : ). Si cand spun ca meniul a fost pe baza de trufe vreau sa spun ca pana si tortul din final a fost- ati ghicit- cu trufe!

Trebuie sa mentionez si concursul de asociat vinul potrivit cu tortul cu trufe si inghetata de usturoi, unde mi-am indeplinit cu oarecare competenta obligatia de jurat si am avut satisfactia sa constat ca prietenul galatean Sorin Pamint a fost unul dintre finalisti, si chiar mai important unul dintre detinatorii unei sticle rare si dorite de toti cei de acolo. Doar trei fericiti, finalistii consursului de asociere, au intrat in posesia a cate o sticla. Evident juratul din mine nu a participat activ la concurs, dar, ca o paranteza fie spus, planul meu diabolic de a pune mana pe sticla de Cuvee Alexandru 2007, a dat roade la intoarcerea in Galati, in urma nenumaratelor rugaminti si amenintari cu linsajul.

Si acum vinul, caci pentru el am depus atatea eforturi si sacrificiu de celule hepatice si neuroni:

Chardonnay 2010- mostra din baric- o mare promisiune, un chardonnay cu arome exotice, stratificat si corpolent (84 pct, pentru moment)

Verticala feteasca neagra Terra Romana:

2006- proba nedecantata- inchis si cu note de prizonierat, a fost desfacuta doar pentru a evidentia importanta aerarii.

2006- decantat 90 de minute: culoare rosie intensa, gem de fructe, cireasa, fragi, un vin matur cu aciditate inca foarte buna, dar cu subtirimea pe care vinurile din vie tanara o au. 76 pct.

2007- decantat 90 de minute: inca de la examenul vizual se infiripa idea unui mare progress. Rosu-purpuriu intens, mult mai corpulent decat precedentul, cu piele, tabac, pruna, fructe negre de padure si condiment. Frumos, tipic- 83 pct

2008- lemnul nu s-a integrat inca foarte bine, e mult mai dulce (nu zaharul rezidual, ci lemnul cu vanilia sa induce aceasta iluzie), plin de ascutimi inca nepolisate. 79pct

2009- asamblaj in lucru- mostra din vas- gliucerios, mieros, lemnul mai bine integrat decat precedentul- extract bun, smochine, caramel, condiment- promite multe. E realizat in alt registru decat versiunile anterioare si cred eu- promite mai mult-84

Cuvee Charlotte 2008 (45% feteasca, 30 CS, 25 merlot)- seamana fara indoiala cu 2007, are aceeasi structura fabuloasa, cu tanin abundent, elegant, cu ciocolata, cireasa, visine, pruna goldana, scortisoara- 87 pct, in acest stadiu.

Cuvee Alexandru 2007- Cabernet sauvignon cu 14% feteasca neagra. Voi scrie cuvant cu cuvant notitele de la fata locului, oricat de alandala par: “miere, elegant, cel mai bun vin al degustarii, rosu-rubiniu intens, piele, tabac, fructe dulci, taninos dar feminin, lemn, vanilie, scortisoara, cireasa neagra, coacaze, afine, si usoare note de eucalipt”. Nu l-am punctat la fata locului, cu teama temerarului care mai are un pas pana pe piscul muntelui. Dar e drept ca si punerea in scena a fost dibace regizata. O voi face acum: 90 pct. Daca ar fi sa aleg intre Uberlandul 2006 si Cuvee Alexandru, l-as insfaca pe amandoua si as fugi, chiar de as fi urmarit de comersantul furios cu ferocitatea jandarmilor in zi de derby.

Un vin foarte, foarte bun, din care sa fie vreo 5000 si ceva de sticle. Partea proasta e ca via care l-a nascut si-a dat obstescul sfarsit dupa 40 de ani de truda, si va dura ceva pana sa vedem un nou Cuvee Alexandru.

S-a mai degustat (de fapt, de la un punct incolo, s-a baut de-a dreptul:) Rose-ul Terra Romana 2010- la fel de proapat si incantator ca versiunea anterioara, cu notele frumoase de visina, fructe exotice, si adiind cu parfumul petalei de trandafiri si ceva drojdie rebela. 83 pct si fara indoiala unul dintre roseurile neaose de top.

La capitolul superlative sa mai amintesc de friptura de vita a d-lui Bercea- extraordinar de gustoasa si suculenta, acompaniata fericit de Charlotte 2007. That’s life, man! O clipa m-as fi dorit sa dispara toata lumea, sa raman singur cu Faramita Lambru, departe de toate si mai ales de mine insumi. Dar, dupa reverie, mi-am dat seama brusc de egoismul neimpartasit, si ca atata ospitalitate e pacat si stanjenitor sa se rasfranga doar asupra unui om.

La SERVE Ceptura, pe 4 decembrie, s-au dat lupte grele, epice si la sfarsitul zilei, la Conacul dintre Vii, mi-am dat jos paltonul greu de atata ploaie si oboseala, precum cavalerii medievali armura insangerata.

Of, tare greu e sa pui niste poze in ordinea dorita pe blogspot- asta, asa ca priviti-le alandala:

Furata de la Cezar Ioan, poza reprezinta niste lucruri bune:

Natura moarta la Conacul dintre Vii, unde am stat peste noapte:

Sorin Pamint (copilotul meu) si Cristina Stanescu (Vinul.ro) in finala pe aparate a concursului de asociere:

Doi titani ai oenologiei romanesti (Valentin Ceafalau- in stanga, si modestul subsemnat- in dreapta) jurizand cu neindoielnica competenta ce vin s-ar potrivi cel mai bine tortului cu trufe:
oricand, iubito:
Instantaneu pastelat: Contesa servind cu eleganta oaspetii si taran cu cusma (in planul doi):
Antreuri cu...desigur, trufe
Stefan Bercea si fiul la munca. No' amu eu credeam ca maestri in arta culinara doar tipa la subordonati prin bucatarie, dar se pare sa uneori chiar gatesc:
Maestrul in arta culinara Stefan Bercea:
Aurel Rotarescu si Dan Savulescu explicand utilitatea unor monstri mecanici:
No comment:

Pinot Noir 2009 Budureasca

Intamplarea face ca inainte de a pleca de la Goodwine, m-am gandit sa cumpar cateva sticle de fume blanc 2009 Budureasca, un vin pe care il consider super, la pretul de 15 lei (cat face la crama). In fata standului, amicul Cosmin Grozea, mi-a semnalat Pinot-ul. Nu prea mai aveam chef de verificat, dar am cumparat o sticla spre analiza (ca sa spunem asa, de altfel am baut-o la cina fara mari probleme:).

Primul lucru pe care il observi e ca s-a cules tarziu in 2009, fapt care pe mine, ma bucura. A doilea lucru de observat este culoarea rosie-rubinie putin intensa. Nu e chiar pinotul pe care il asteptam- dupa aspect, dar nasul e foarte interesant: piele, tabac, cafea, fructe rosii, ceva floral. Evolutia e lina, de vin usor cu fruct dulce, taninul parand a se concentra in final, contribuind la impresia de sec, in ciuda restului de zahar (vinul e demisec). Visina, coacaze, capsuna cu un finish bun de visina coapta.

Pentru un vin sub 20 de lei este foarte agreabil, destul de complex dar si foarte usor de baut. Are acea vioiciune de beaujolais sudic (mai de doamne ajuta), dar cu un nas serios de Burgundia.

Un vin interesant la un pret mic. 81 pct.

PS: atentie insa la temperatura de servire (eu unul propun un friguros 12C), deci frapati-l usor inainte de consum. Ah, si un pahar potrivit n-ar strica.

Niegru di Purcari 2003

Pientru aşest articol dăm liegătura diegustărorului nostru autorizat din Moldouva di dincoaşe şî di dincolo di Prut- Jeorjel Aluharcalea, autorili pajinii di pi intierniet- lucruribuni:

Bună zâua!

Jhinu nostru di azi (nota: consideram ca transcrierea fonetica a cuvantului care semnifica bautura fermentata din struguri, asa cum este folosita oral de Jeorjel Aluharcalea este imposibila. Pentru lamuriri vezi Papuşoi si Chistol, Prolegomene pentru o interpretare adecvata a slovelor moldoveneşti, cap. Incomprehensibilitatea polifatetata a cuvantului jhin, pg. 765-787, Editura Academie, Bălţi, 1993) iesti di pi partea drieaptî a Nistrului, din jhii viechi di şăl puţîn douăzăşi di ani, criescuti pi o bătăturî arjiloasî şî nisipoasî. Niegru di Purcari, carivasîjîcî, iesti un jhin matur, din douîniitrii, înhiechit în budani di stăjar nu mai puţîn di tri ani. Apoi, o mai stat şeva vriemi în cramî, pănî sî-l slobozeascî pi piaţî. Iesti şăptizăşi la sutî cabierniet, douăzeşi saperavi şî zeşi di rarî nieagrî, sau cum îi zîşi prin alti părţi, babeascî nieagrî. Jhinu ari un aspiect jingaş, roş-rubiniu cu sclipoşiri purpurii şî şireşii. Are un nieros plăcut, di fructi di paduri, şeva floral, apoi haţuri viechi di tieleguţî, şireasî, pruni afumati si un piculeţ di condimenti, di aşelea scumpi, cari nu si-e gasiesc pi la noi. În gurî iesti subţirel, învăluitor, precum orişici jhin batrîn, şî aduci aromi di smochini, vişini, perji uscati sî chiar şeva vanilii şî şiocolatî. Ari aşiditati şî lasî pi gîtlej nişti gusturi nobili, di fructi confiati, lemni şî vişinî coaptî, dulşi-acrişoarî, da chiertroasi.

Iesti un jhin foarti bun, cari faşi 80 di lei, cât am dat pi el. Ouptzăşi şî şăpti di puncti.

PS 1: Cam seamana eticheta cu cea de Corcova merlot/CS, nu? Oare asta fiind mai veche cu care vin frantuzesc o fi semanand?

PS2: Sper din tot sufletul ca prietenii basarabeni sa inteleaga licenta poetica si sa nu se supere prea tare. In fond e o limba utopica cea de mai sus.

Babeasca Neagra 2009 Casa Panciu

Pentru mine exista ceva induiosator si inalienabil in aceste soiuri de vin, mitilele si garbovite, cu accent, si pe care le scoti din ograda si tabieturile lor mai greu decat pe Shakespeare din Enciclopedia Britanica. Sunt ca bunicile de la sat- mamaele, cu nelipsitul batic, fara multa scoala dar laureate nobel la crescut copii si copt placinte, sunt precum bunicile citadine, cu povesti despre lumea de altadata, cu stralucirea pe care doar vorbele lor o sufla peste amintiri.

Babeasca neagra are reputatia de a fi un vin rosu, light, usor de baut dar greu de facut la un nivel acceptabil. Mai stiti si celebrele povesti cu batrana din Nicoresti si Stefan cel Mare.

Ei bine, babeasca de la Crama Natura din Panciu, 2009, daca n-o mirosi, e un vin destul de bun. Cam ca shirazul Lindemans, asa ca termen de comparatie. Adica fresh&fruty cu tanini suculenti, dati prin masina de tocat. Culoare rosie-violet, gust fructat, de vireasa, pruna, coacaze rosii, ciocolata, si un pic de condiment, usurel in gura, se duce pe gat ca Ozana in albia ei, si un final destul de placut, curat, de visina si pruna suculenta. De luat la bag-in-box daca plecati la pescuit in Delta.

Pana atunci: O tochitura, ospatar! Si inca o ulcica de vinisor d'asta!

75 pct (vreo 8 lei, la Goodwine)

Update: bag in box 10 litri/48lei pret de ditribuitor. Mi se pare, desi nu sunt expert in vinuri de 5lei/litru, ca e o afacere tare. Vinul este curat, si servit bine racit, cum sade bine vinurilor rosii rustice si cu un continut redus de tanin, sta foarte bine pe masa, mai ales daca masa e in curte la umbra unui nuc si pe ea sunt niste gratare, tocituri, ori chiar peste. Recomandare ferma pentru bugete reduse!

La Goodwine. Editia noiembrie 2010

Sambata, la ora 6 dimineata, m-am trezit cuprins de un sentiment de sarbatoare (temperat de faptul ca-mi cadeau ochii in gura, fire boema, nah!). Si am plecat spre Bucuresti pe drumurile nationale ale patriei si 3,5 ore mai tarziu ma gaseam printre standurile de la targ.

Cum intri- dadeai de standul Murfatlar, unde niste picioare lungi iti ofereau pahare cu picior lung. Pacat ca in afara de prezenta ingenua si placuta a respectivelor, nu era nimeni de la Murfatlar sa dea o informatie, ceva. Am profitat de ocazie ca sa gust cabernetul Arezan. Avand in vedere pretul destul de mare, nu cred ca-l voi cumpara vreodata. Ne miscam. La Vinchile am ramas placut surprins de sauvignonul blanc Santa Carolina Reserva 2010- foarte expresiv. La Rotenberg am gustat noul Emeritus 2007 dar si Rotenberg 2007. Acuma, oi fi inteles eu gresit care si cum, dar Emeritus a parut baricat prea intens, in vreme ce merlotul fanion, pe care l-am gustat in premiera, e ok, chiar si in pretul lui. La Serve, am purtat discutii interesante cu Dan Savulescu, Louis Heriard Dubreuil (directorul comercial si nepotul proprietarului- contele corsican), si oenologul Aurel Rotarescu, udate de o degustare rapida a vinurilor din portofoliu. Mi-au ramas in amintire Cuvee Amaury 2009, rose-ul Terra Romana 2009, Millenium, dar si o feteasca alba foarte buna (am si scris despre ea mai in vara), nu mai vorbesc de Cuvee Charlotte.

Cramele Recas a organizat o serie de prezentari ale vinurilor pe care le importa, intr-una din salile de conferinta ale hotelului. Eu am participat la cea in care winemakerul italienilor dela Picini, d-l Santo Gozzo ne-a prezentat trei ipostaze ale strugurelui sangiovese. Poggio Teo 2004, un chianti clasico, Brunello 2005, si un brunello riserva din 2004. Toate sunt vinuri bune, complexe, desi cu exces de fruct si vanilie, bombe aromatice, glicerinoase.

Intors in sala mare mi-am continuat periplul, remarcand in haotica mea odisee printre standuri, un sauvignon blanc argentinian-Michel Torino 2009, un carmenere Aromo 2007 (private reserve), un barbera d'alba de la Tenuta Carreta dar si un foarte bun barolo din 2004, shirazul de la Corcova- un vin onorabil, desi tot cupajul de cs si merlot mi-a ramas in ordinea gustometrica cu steluta. De la Oprisor am gustat Semerenie 2009, un vin foarte prietenos, usor de baut, dar am si ramas un pic dezamagit de Cabernetul din gama Oltenia profunda, cam profund baricat. In aceasta ordine de idei trebuie sa marturisesc ca dupa un numar insemnat de mostre degustate, oboseala senzoriala sta in calea receptarii corecte a unui vin, doar notele mai stridente atragandu-mi atentia. De aceea, cred e una sa bei un pahar si sa discuti cu el, intr-o placuta lentoare, si alta este sa-l arunci in papile cu rigoarea unei competitii sportive. De aceea, nu ma grabesc cu concluziile asupra vinurilor degustate, unele avand nesansa sa vina chiar dupa altele cu arome mai puternice si dominante.

De la importatorul Heinrig trebuie mentionate shirazul australian Peter Lehmann, dar si surprinzatorul si catifelatul zinfandel californian de la Gallo- Rancho Zabaco 2007. De la Winero, Alira 2009 si-a confirmat calitatea, desi acum, aproape de imbuteliere, parea usor "zdruncinat". Oricum, BV-ul bulgaresc al acelorasi este un vin de zile mari (si daca fiecare zi e mare in viata dvs. va felicit pentru situatia financiara in care va aflati:), foarte complex, dar usor de baut deopotriva.

O prezenta interesanta au fost cei de la Wine Distribution, importatorii unor vinuri frantuzesti din Saint-Emilion, printre care as mentiona un Chateau La Grave Figeac 2004, dar si un Roc de Boissac 1998, un bordeaux matur, excelent si la un pret decent (avand in vedere zona).

La Budureasca am gustat o tamaioasa 2007 excelenta, am si luat doua spre o ulterioara aprofundare a problemei, dar si un cupajul Reserva 2006, care m-a surprins placut si care ar merita si el o soarta mai buna decat o degustare lapidara.

Ce sa mai remarc? Poate cupajul Incantation al celor de la Domeniile Urlati, feteasca neagra Ancestral 2008 de la Crama Basilescu. Ca veni vorba de Basilescu, multumirile mele d-lui Florin Preda care a gasit timpul necesar sa ne ofere (mie si d-lui Marcel Simota) o degustare pe fast-forward din portofoliul cramei. Feteasca neagra Ancestral 2008 merita, intr-adevar toata lauda, precum si atentie! cupajul rosu inca nenumit si nelansat, pe care am avut ocazia sa-l gustam in avanpremiera. La capitolul albe n-as spune ca sauvignonul si rieslingul italian sunt foarte reusite. Poate si faptul ca au asteptat din 2008 incoace sa fie desfacute sa aiba ceva de-a face.

In schimb, feteasca alba mi-a placut si as zice ca-i printre cele mai bune.

De la Crama Natura din Panciu, Vrancea, m-a surprins placut o babeasca neagra, si m-a surprins neplacut babeasca rose, cu carente mari la aciditate. Tot din Vrancea am incercat Cramposia din gama Monser, fara comparatie cu cea de la Stirbey, dar curata si accesibila, oricum. Apoi am trecut pe la Girboiu de unde as remarca Sauvignonul 2009 dintr-o gama noua numita Bacanta, precum si Sarba 2009, la fel de agreabila ca-n 2008. La sfarsit mi-am permis o Sirena Dunarii 2000 de la Vinarte, care adevar graia juriul de la premiile Vinul.ro- este un vin alb dulce excelent.

In concluzie, marturisesc, speram sa fie mai multi participanti, dar spatiu de la Hotel Pullman a limitat numarul. Oricum, si asa, nu cred ca era posibil (si nici indicat) sa gusti toate vinurile prezentate. Aceste targuri sunt foarte utile pentru consumator, care poate sa deguste inainte de a cumpara. Evident e bine si pentru importatorii care cauta distributie, si pentru vinurile straine care stateau ca pisicile in vitrina petshop-ului, in cautarea importatorului si a cumparatorului, e bine si pentru producatorii care-si fac cunoscute produsele. Plus ca din punctul meu de vedere e flatant sa afli ca destul de multa lume te cunoaste din cele scrise pe blog, si ca parerea ta chiar are importanta pentru unii.

Sa mai spun doar ca organizarea a fost excelenta si (din auzite) urmatoarea editie (de primavara) va strange mult mai multi producatori si importatori. Fiti siguri ca ma voi convinge cu ochii mei si va voi raporta in consecinta :)

Asadar, a fost o zi plina de vinuri si strangeri de mana, revederi si prieteni noi, iar drumul spre casa a parut mai scurt si mai putin plictisitor.

Mai vorbim.

Dragaica rosie 2008 Crama Oprisor

Oltenia Profunda. Asa se numeste gama din care face parte acest vin. Este un cupaj din mai toate lucrurile bune, adica cabernet, merlot, pinot si shiraz.

Realizarea grafica a conceptului e ok, chiar frumoasa as zice (in ordine estetica), o reprezenzare a unui detaliu "fotografiat" de George Moisescu pe un covor popular de la Muzeul Taranului Roman. Acuma, n-o sa ma mai stradui sa gasesc semnificatii savante, si probabil incorecte, asa cum am facut cu imaginea de pe eticheta Purpurei Valahice a celor de la Davino, dar evident tot d-l Moisescu e "vinovat" si pentru aceea.

Voi spune ce cred despre concept: e o meta-Oltenie, o Oltenie care n-a fost sa fie, si care n-a fost niciodata, decat in potenta. E fabulos sa-ti inchipui ce s-ar fi intamplat daca printr-un accident istoric, poate fericit, Oltenia ar fi ramas in Imperiul Habsburgic (a si fost, fapt mai putin cunoscut, vreme de vreo 20 de ani). E o ifologie fantastica, nicaieri mai elocvent identificabila decat pe eticheta sticlei de Passarowitz ( tot din aceeasi gama), care reproduce tot un fragment de covor popular, un soldat imperial, asadar "luat" in cultura populara.

Dar n-a fost sa fie.

Totusi, teutonii de la Carl Reh au luat in posesie, peste ani, podgoria de la Oprisor. Si fac treaba.

Dragaica este un vin interesant, contradictoriu, precum conceptul, in care se impletesc atat note rustice, cat si "civilizate". E "easy-drinking", cu tanin rarefiat, "light", cu un nas in care se impletesc mirosuri extravagante de cireasa (mai apoi visina), pruna, coacaze, dar si piele, un pic de tabac si musetel (da, este!). Gustul e agreabil, cu aciditate, vin de restaurant as zice, cu coacaze, visina, pruna, un iz de tamaie, si trebuie sa spun- nu la fel de complex precum nasul, dar plin si dezirabil, in ciuda usuratatii, si fara lemn in exces. Finalul este destul de lung, in aceeasi nota alambicata de fruct si mineralitate.

In concluzie, un vin cu "zbucium" interior, combinatie de lume noua si veche in egala masura, de rustic saruros si pamantean, alaturi de o eleganta frantuzita. Concept interesant, executie buna. Daca Liviu Grigorica s-a ocupat si de "reteta" lui 2008, il felicit si ma felicit si eu ca am cumparat acest vin (merci pentru sugestie, Andrei!) in defavoarea altora in acelasi pret.

86/100