DOC Dragasani, 13,5%, 35-40 lei, 82 pct
Rose Avincis 2016
Un rose somon din Cabernet si Merlot, din zona Dragasanilor, cu aromatica de zmeura si grapefruit roz, continuand impresia citric amaruie in gust si in remanenta, imbiind la asocieri gastronomice, mai degraba decat la consumul convivial.
DOC Dragasani, 13,5%, 35-40 lei, 82 pct
DOC Dragasani, 13,5%, 35-40 lei, 82 pct
Etichete:
40-100 lei,
80-90,
Avincis Dragasani,
Romania,
vin rose
Feteasca Negra La Cetate (2015) Crama Oprisor

Iata o Feteasca neagra bine facuta, rosie-rubinie cu reflexii purpurii, cu aromatica de prune, mure, cu adieri vanilate, bine integrate in corpul mediu sustinut de taninuri neintruzive, amabile. Nivelul de alcool e respectabil, 14,5%, asa incat am gasit ca racit un pic mai mult, pe la 16 celsius, devine si mai cu duca-s-ar pe gat.
IG Dealurile Olteniei, 14,5%, ~ 40 lei, 85 pct
Etichete:
40-100 lei,
80-90,
Crama Oprisor (Carl Reh),
feteasca neagra,
Romania
Note despre notele de degustare
Oricat ar parea de incredibil, oamenii nu s-au ocupat de critica de vin dintotdeauna. Sute si sute de ani au folosit un lexic minimal, formal din "fin", "gros", "usor", "elegant", "parfumat", cu "un buchet minunat" si alte cateva cuvinte.
Deschid Revue des vins et liqueurs, numarul din ianuarie 1891 si ce sa vezi? Nici un "review" in ditamai Revue-ul! Se vorbeste de piata, preturi, liste de producatori, dar nimeni nu invartea paharul inainte sa se pronunte scriptic, public si definitiv asupra licorii.
Cum s-a ajuns la lista nelipsita de descriptori, la "cafea", "fructe negre de padure", la "paducel" si "cutie de mingi de tenis proaspat desfacuta"?
![]() |
credit foto decanter.com |
Eu unul cred ca totul a inceput de la titanii Andre Simon si ulterior Michael Broadbent. Ei au fost unii dintre primii care si-au propus o analiza directa, frontala a vinului, o descriere totala dpdv organoleptic, moderata ici colo de figuri de stil. Un stil distinct, ironic si elegant il are si Hugh Johnson.
Apoi a venit Robert Parker. Intr-un fel, el a preluat mult din stilul lui Broadbent, dar l-a impins mai departe. El a introdus cu pasiune descriptorii oarecum bizari gen "cutie de trabucuri", "cap de cibrit" si o pleiada intreaga de plante, fructe si obiecte, propulsate iata! la o celebritate nebanuita si neasteptata! De exemplu: "ataca palatul cu un crescendo de fructe negre intense, coapte si concentrate intretesute cu arome de baric, carbune si jar arzand"
Apoi a venit Robert Parker. Intr-un fel, el a preluat mult din stilul lui Broadbent, dar l-a impins mai departe. El a introdus cu pasiune descriptorii oarecum bizari gen "cutie de trabucuri", "cap de cibrit" si o pleiada intreaga de plante, fructe si obiecte, propulsate iata! la o celebritate nebanuita si neasteptata! De exemplu: "ataca palatul cu un crescendo de fructe negre intense, coapte si concentrate intretesute cu arome de baric, carbune si jar arzand"
Jancis Robinson a propus intotdeauna o abordare mai spontana a descrierii. "Inca plin de aderenta, cu o usoara impresie de ceara invechita. Admirabila dovada a potentialului de invechire a Muscadetului. Dar inca plin de prospetime si extrem de suculent si apetisant, oarecum salin. O treaba minunata si cu doar 12% alcool! "
Andrew Jefford (Decanter) are o certa latura poetica, nu chiar atat de extinsa ca a Marinelei Ardelean ( :) ), dar orisicat: un vin "gata sa porneasca, cu mustatile atent periate si cravata spilcuita pentru o intalnire turbulenta cu bautorul sau". No comment!
Astazi e de neconceput o revista de vinuri fara cronica de vin. Care recolta, ce arome, cat alcool, cati bani? Are o mineralitate caracteristica? Are corp?
Insa odata cu aplicatiile gen Vivino, pana si cea mai succinta nota de degustare a devenit oarecum caduca. E un vin de 4,7 stele la 25 de lei, ce sa vrei mai mult?
Pana la urma depinde de cine e cel care scrie si de ceea ce cauta consumatorul acestor note de degustare. Daca cauti ludicul in paragraful unei descrieri de vin atunci bine ati venit, dragi metafore si comparatii! Insa daca esti bautor de puncte, vorba lunga, saracia omului. Cum zicea si Hugh Johnson: intr-un tabel, un simplu numar bate un epitet intotdeauna!
Trei vinuri românești și tot atâtea lucruri bune!
Am ales câteva vinuri din Selgros Galați gândindu-mă la un singur lucru: la ce nu
aș alege în mod obișnuit :) Din variate motive, căpătăm de-a lungul timpului
marote: nu ne place eticheta respectivă, am gustat ceva acum 10 ani și nu ne-a
plăcut, s-a uitat urât cineva de la marketing la noi (glumesc,
toți oamenii de PR și marketing ne iubesc sincer) etc etc.
Apoi, fiind slujbaș în templul diversității, gustând aproape zilnic
vinuri din te miri ce și de aiurea, trimise de negustori și importatori spre
competenta mea dare cu părerea (s-aveți rezon și mizericordie dacă
ironia/autoironia mea e uneori prea camuflată), ajungi să nu te întâlnești prea
des cu vinuri românești provenind de la nume foarte cunoscute publicului larg.
Așa că mi-am zis: Oh, mărită Fortuna, să ridicam paharele și să
începem cu:
Promessa Rose 2016 Aurelia Vișinescu. Un nume
cunoscut în lumea vinului românesc, Aurelia Vișinescu s-a făcut remarcată la
Cramele Halewood, mai ales prin obținerea unei mari distincții în 2002, la
Concours Mondial de Bruxelles, pentru un vin din cunoscuta și acum defuncta
gama Prahova Valley. Au trecut aproape 15 ani până un alt producător autohton
să egaleze aceasta performanță. Între timp, Aurelia Vișinescu a început o nouă
aventură la Domeniile Săhăteni (jud. Buzău, chiar la granița cu jud.
Prahova), care s-a "rebranduit" în urmă cu câțiva ani sub numele
oenologului.
Nu avem informații pe etichetă despre strugurii folosiți, insa
Google ne indică prin meandrele sale un blend neobișnuit de Pinot noir, Syrah
și Pinot Gris/Grigio.

Este
un DOC-CT (cules târziu), oarecum neobișnuit pentru un rose, cu 13,5% alcool și
preț gravitând în jurul a 35 lei. Fără a fi ceva luxuriant, își face bine
treaba de licoare jovială, răcoritoare, de vară, eventual potrivită pentru
ocazii fericite, după cum denumirea și eticheta ilustrează fără prea mare
echivoc. În atare condiții nu pot scăpa de imaginea "ordefului" de
nunta/botez cu nelipsitele sale rulade de carne. Cea de pui ar intra mai bine,
dar să vedem dacă merge și cu așa ceva.


Crama Isărescu are reputația producerii unor vinuri mai de moda veche.
Apropos, dacă se numește Purpuriu să știți că e din soiul care pătează. Dacă nu
spălați paharul imediat după utilizare, s-ar putea să aveți nevoie de oțet și
bicarbonat ca să scăpați de nuanțele purpurii.


Of, ați obosit?
Păi după atâta turism interactiv, cred și eu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)