Byzantium Rosso di Valachia 2008

Avem de-a face cu un cupaj de feteasca neagra, pinot noir si merlot, sec, 13%, DOC Dealu Mare, 2008.

Culoarea este rosu rubiniu intens, cu ceva purpuriu.

In nas- prune si visine, apoi note carnoase, animale, usor salin- sangvinic, apoi lemn parfumat si mirodenii.

In gust tot pruna domina, cu adaos de cireasa neagra, visine, afine, incepe si pare usor, dar te duce de nas. In gura castiga in corpolenta si te duce spre finalul taninos, persistent cu tuse de pruna astringenta, menta si ierburi aromatice, si o subtila nuanta cerneloasa. Acesta ar fi finishul no.1. Dupa ceva vreme, cu un ecart de vreo 20 de minute, trece linia de sosire si o impresie deja tipica de iaurt cu fructe.

Nu stiu proportia cupajului, dar ar putea trece cu succes drept o feteasca 100%, prin comparatie cu altele care uita sa aminteasca creditul de 15% merlot.

Este un vin bun la 17,90 lei cat face in acest moment vinul in magazinele Halewood. E de gasit si in hypermarketuri.

83-84 pct.

INTERVIU. 7 intrebari pentru Aurel Rotarescu

Aurel Rotarescu a absolvit facultatea de Horticultura din cadrul I.A.N.B, in anul 1990. Un an mai tarziu si-a inceput activitatea ca sef de crama la Dionysos Ceptura. Din 1994 si pana in prezent este oenologul S.E.R.V.E. Ceptura, companie fondata de regretatul Guy Tyrel de Poix, cunoscuta publicului larg prin gama Vinul Cavalerului, dar si (celor mai pretentiosi) prin gama Terra Romana, cu varfurile numite Cuvee Charlotte si Cuvee Amaury, carora li s-a adaugat recent un vin exceptional, inca necomercializat, un cabernet ajutat de putina feteasca neagra- Cuvee Alexandru 2007.

Trebuie sa amintesc ca “subiectul” nostru de astazi a mai adaugat, relativ studiilor, ca “tot o scoala consider a fi practica, si mai ales cand ai ocazia sa fi langa oameni care pot si vor sa-ti transmita informatii valoroase”.

Cuvee Charlotte este unul dintre putinele vinuri din Dealu Mare (si din Romania) care justifica fraza de marketing privind amplasarea similara cu Bordeaux, pe paralela 45. S-a urmarit intentionat aceasta similitudine de structura si gust?

Nu as spune ca am urmarit in mod intentionat sa creem un vin tip bordeaux ci un vin bun. In plus, din ce am vazut eu, amplasarea este similara insa in Bordeaux suprafetele cultivate cu vita majoritatea sunt plane, avem in vegetatie mai multa apa, clima are influenta oceanic, deci putem spune ca avem conditii diferite.

Piata romanesca este atipica, fapt arhicunoscut. Gusturile consumatorului obisnuit sunt diferite de cele ale unui consumator din tarile din vest. Cum poate un vinificator care trebuie sa raspunda nevoii de dezvoltare pe piata interna dar si dorintei de recunoastere internationala sa impace gusturi atat de diferite?

Eu as spune ca piata locala a evoluat si evolueaza in continuare (poate nu atat cat ne dorim noi), exista oameni care stiu din ce in ce mai bine ce beau (norocul nostru), noi ne adresam in primul rand acestora. Cred ca trebuie sa ne asumam si rolul de educatori ai gusturilor, noi facem asta inca de la inceput, din ‘94, cand vinul sec era privit ca “acru”, rozeul trebuia sa fie neaparat dulce.

Plecam de la ideea de a face un vin cat mai bun, e posibil ca acesta sa fie primit mai bine pe piata externa, decat pe cea interna, de exemplu pinot noir care se vinde mult mai bine afara ca in tara, dar in general, consider ca un vin bun va fi apreciat de un consumator avizat indiferent ca e in Canada sau in Romania.

Beneficiati la SERVE de o crama moderna. In aceasta ordine de idei cat de dependenta este astazi calitatea de tehnologie? Se mai poate obtine un vin de calitate constanta in maniera “artizanala”, dependenta doar de maiestria vinificatorului?

Este adevarat ca avem o crama moderna, dar cred ca nu asta este totul.

Noi la S.E.R.V.E. credem ca vinul incepe sa se faca in vie si mai exact incepe din momentul in care te-ai gandit sa infiintezi o plantatie. De aici pana la a turna in pahar e un drum lung si multe lucruri pot influenta calitatea.

Sunt situatii cand ai un strugure foarte bun si cu o tehnologie minima poti face un vin deosebit, dar nu totdeauna natura te ajuta.

Ce oameni sau circumstante si-au lasat amprenta asupra carierei dvs.?

Cred ca au fost multe situatii si oamenii care m-au ajutat in cariera, as aminti, in ordine cronologica, mai intai pe d-nul Bahrim (director la S.C. Dionysos Ceptura), cel ce a avut incredere in mine si m-a ajutat ca la 25 de ani sa incep cariera ca oenolog intr-o crama ce vinifica productia de pe 600 ha cu vita de vie.

Apoi faptul ca d-nul Guy s-a oprit si a gustat din vinul facut de mine in 1994.

D-nul Guy Tyrel de Poix care a fost pentru mine un patron si un mentor in acelasi timp, omul langa care timp de 16 ani am invatat foarte multe. Cred ca pentru noi, toti cei din echipa S.E.R.V.E., acum cand dansul nu mai este, a devenit o obligatie dar si o onoare necesitatea de a continua traditia si calitatea impusa inca de la inceput.

Este "vinul de autor" un raspuns pentru industrializarea exagerata a vinului sau e doar o alta strategie de marketing?

Da, cred ca da, vinul poarta, intr-o oarecare masura, amprenta celui ce l-a creat. Dar mai corect cred ca am putea vorbi despre “terroir”, incluzand toti factorii care influenteaza calitativ un vin, si in acest contest cred ca se poate evidentia rolul oenologolui. Vinul se diferentiaza de alte produse prin faptul ca este nereproductibil, nu are reteta, este viu, unic in felul lui, asa cum este si amprenta oenologului.

Cum a fost anul 2010 comparativ cu recoltele precedente, de la mult laudatul (in presa) 2007 incoace?

Multi ar spune ca a fost un an dificil, ca au fost probleme cu inghetul in iarna, cu ploile in iunie si la recoltat. Asa este, nu a fost un an usor ci unul pentru oameni pregatiti.

Pentru vinurile albe a fost un an foarte bun, am avut acumulari bune de zahar, in acelasi timp o buna aciditate.

Pentru vinuri rosii a fost mai dificil, deoarece nu am avut suficienta maturitate. S-a produs un blocaj in evolutia coacerii, dar totusi nu putem spune ca a fost un an prost.

Numiti un vin romanesc [altele decat ale dvs.] de +90 puncte.

Sunt multe vinuri romanesti care cred ca ar merita 90 puncte, din an in an mai multe si asta e bine. Nu as numi un vin anume.

foto: vinul.ro

Despre cateva vinuri create de Aurel Rotarescu puteti citi aici, aici, aici si aici.

Vinul.ro nr. 36

Coperta este pentru fanii vinului rosu, evident. In pofida acestui fapt, revista are si cuprins. Din el aflam ca redactorii Vinul.ro au luat Vrancea la control. Din cramele vizitate doua s-au remarcat: Crama Girboiu si Senator. Celelalte (Vincon included) sunt la limita dintre mediocritate si dezastru. Primele trei vinuri albe degustate sunt de la Garboiu. Bacanta sauvignon si feteasca alba din 2009 si sauvignonul Livia 2009. Totusi, si pentru ca am incredere in propriile papile, sauvignonul Varius 2009 de la Senator merita o soarta mai buna. Nu ma compar cu Vinul.ro, dar totusi diferenta intre 85 de puncte (Lucruri Bune) si 72 (Vinul.ro) este enorma si nu se datoreaza doar lipsei mele de experienta sau axiologie oenologica. La rosii, tot Girboiu ( care iata devine un jucator serios si profesionist, nu doar in Vrancea, dar chiar la nivel national) conduce: tot gama Bacanta- feteasca neagra si merlotul 2009, plus merlotul Livia 2009. Din nou a existat o mare diferenta intre punctajele cupajului Private Collection 2007 de la Senator(84 vs 76). De remarcat ca vinarsul Jad de la Vincon si-a respectat blazonul, fiind punctat cu 94 pct!

In acest numar mai gasim: retete cu miel propuse de Costachel, un interviu cu Richard Fox, scriitor de review-uri pentru City Compass si un fin cunoscator, despre Goodwine si zilele Vinul.ro (februarie), alte fotografii minunate ale lui Razvan Voiculescu in Bucataria Hoinara(un proiect sustinut de SERVE), Eduard Jakab ne plimba prin Campagna, Horia Hasnas sprin gastronomia franceza, Marian Timofti ne spune ce face un parmezan un parmegiano de origine controlata, iar Mihail Rotenberg isi prezinta noul Notorius (vin a carui nota de degustare in premiera o puteti citi aici). Valentin Ceafalau anunta ofensiva vinului, o noua initiativa Vinul.ro, iar Cezar Ioan vorbeste despre tipuri de carciumari si relatia lor cu vinul. Recomandarile mele din acest numar sunt Incantation 2008 de la Domeniile Dealu Mare Urlati si Cuvee IX de la Lacerta Winery.

Lectura placuta!

O altfel de Romania Pitoreasca

Ieri seara m-am pus in pielea unui cititor al blogului sau chiar a unuia care printr-o intamplare rablesiana chiar mi-ar citi recomandarile din Vinul.ro si care urmandu-mi recomandarile se va duce la un hypermarket, va identifica laudata sticla, o va aduce acasa, o va pune pe masa, eventual cu mancare pe ea, si cu familia in jurul ei, va turna in pahare, va duce paharul la nas si...

Pfaa! Doamne-fereste, hrihostomul si dumnezaul...Cam asa m-am simtit cand am mirosit feteasca neagra Romania Pitoreasca cumparata din Real. Alcool in stare pura, un soi de visinata, parea realmente o bautura spirtoasa si nu vin!

N-o sa intru in amanunte, se intampla, asa-i? Ei bine, n-ar trebui sa se intample. Cum este posibil sa existe o asemenea deosebire intre sticle cu aceeasi eticheta? Contraeticheta arata cam la fel, parca un pic mai lucioasa si cu un sticker alb care ne anunta "DOC Urlati, contine sulfiti". data imbutelierii- 23.12.2010 (imi amintesc ca cea care mi-a placut era imbuteliata undeva vara).

Cand un personaj mare din lumea scriiturii despre vin zicea ca el nu recomanda niciodata vinuri ieftine, ma gandeam "ia uite si la snobul asta", ba chiar ma simteam dator pentru poporul roman sa gasesc "diamante in noroi". Ei bine, acum inteleg perfect de ce nu recomanda vinuri ieftine. Si mai inteleg ca, din pacate, de data aceasta, nu e nici un diamant in mocirla. Doar eu, atins brusc de revelatia ridicolului.

UPDATE:

In dreapta: periculoasa infractoare. Observati data imbutelierii(20.12.2010), culoarea usor deschisa a contraetichetei, abtibildul cu "DOC CMD Dealu Mare Urlati". Cumparata din Real. Nu zic ca toate sunt la fel, dar cel putin una a fost groaznica.

In stanga: este vinisorul rustic, nepretentios, curat care m-a entuziasmat, relativ raportului pret-calitate. Imbuteliata 26.07.2010. Cumparata ieri seara din Selgros.

Notorius 2007 Crama Rotenberg:un Menestrel cu mai multi giga de RAM in plus

Nu cred sa mai fie o mare stire ca Rotenberg are un merlot nou. O data pentru stiti deja asta din numeroasele cronici privind Goodwine 2011, editia de primavara, eveniment in cadrul caruia s-a lansat acest vin. Apoi, pentru ca Rotenberg nu produce deocamdata altceva decat merlot (stiu, cu o exceptie alba, deja decartata).

Este al saptelea, dupa Rapsod, Rapsod rose, Menestrel, Rotenberg, Rotenberg rose si Emeritus. Nu stiu daca e vreun record, avand in vedere ca suprafata exploatata este de doar 17 hectare, dar este impresionant, didactic cel putin, sa afli cam cate stiluri diferite se pot aborda in crearea unui vin.

Acest merlot din 2007 este un vin single vineyard, dealul Jugaurs. Pentru unii acest fapt poate fi reconfortant.

Notorius 2007, Merlot 100%, com. Ceptura, Dealul Jugaurs, sec, 13,2%. de la 55 lei, mostra primita de la producator.

Culoare: rosu rubiniu. pur si frumos

Nas: ciocolata, visina din visinata, pruna, vanilie

Gust:incepe diplomatic, doar pentru a te "invada" ulterior cu usurinta. Acidiate, tanin abundent, ferm. Visine, pruna, alcool bine integrat, inca exista ceva urme de lemn care se vor integra, sunt convins, la fel si taninul inca nabadaios.

Final lung de porumba si dulceata de prune. Persistent.

Concluzie: un Menestrel cu mai multi giga de RAM in plus. De o simplitate agreabila, cu potential de invechire mediu. 86 pct.

PS: Daca as fi intr-un restaurant m-as gandi cum mi-ar sta pe masa cu o sticla de Notorius. Fara a fi Catalin Botezatu. Deoarece, daca as fi CB, as bea sampanie. In balon, intr-un boschet din Delta, la Polul Nord si chiar in timp ce manevrez, de ochii lumii, vreun model upgradat, updatat si tunnat.

PS II: ilustratie Ruxandra Ilfoveanu, branding George Moisescu

PS III Asta ma duce cu gandul direct la:

Byzantium Blanc de Transylvanie 2009

Ieri seara Poirot-ul din mine a adulmecat un pahar de Byzantium Blanc de Transylvanie 2009. A venit pe neasteptate impreuna cu o comanda trimisa noului magazin online al celor de la Halewood. Mostra pur-sange de 187 ml. Ficatul a tresarit de recunostinta instantaneu.

Sec, 12,5%, cupaj de chardonnay, sauvignon blanc si viognier, din podgoria Sebes-Apold.

Culoare: auriu putin intens, iluzorii tente verzui

Nas: delicat si (scuzati expresia) suav, floral (ghiocei, narcise), mar, caisa, citrice, miere, si un strop de fructe exotice.

Gust: destul de corpolent, lin, cu nuante de citrica si miere impletite cu o iluzie de ceai verde, lasa pe final o impresie lactata si usor astringenta care iese din partitura. Asadar un ceai englezesc indulcit usor cu miere, dres cu o picatura-doua de suc de lamaie si tratat englezeste cu ceva lapte. Fara a avea o aciditate debordanta, care nu se potriveste registrului "suav" in care este realizat vinul, este totusi deosebit de racoritor.

Final: destul de persistent de citrica coapta, mar golden si respectiva nota lactata, impresie invaluitoare care se cam lipeste de dinti. Cei cu dinti sensibili sa ia aminte:)

Sa tot faca vreo 25 de lei in magazine. Nu-i rau, in orice caz l-am gasit mai agreabil decat varianta 2008, cam pe la 79 pct.

INTERVIU. 7 intrebari pentru Gabriel Lacureanu

Gabriel Lacureanu este oenologul si directorul general al Cramei Basilescu, Urlati, jud. Prahova. Este absolvent al Scolii Iesene de Horticultura, Masterat in controlul calitatii bauturilor alcoolice si nealcoolice, si in prezent- doctorand in anul al III-lea la Specilizarea Enologie din cadrul USAMV Iasi. Are ca motto proverbul american "Vasleste-ti singur propria canoe".

Sunt convins ca multor iubitori ai vinului cel putin feteasca neagra Ancestral de la Crama Basilescu le spune ceva, asa ca sa intram direct in problema:

Sunteti creatorul vinurilor Cramei Basilescu, un producator care incepe sa se faca cunoscut prin calitate. Ne spuneti pe scurt cum se ajunge de la primii muguri ai vitei la un pahar de feteasca neagra “Ancestral” 2008?

In primul rand, pot sa spun ca am pornit de la bun inceput cu un avantaj si anume acela ca in cartile de specialitate se spune ca cea mai buna Feteasca neagra se obtine pe terenurile de la Urlati.

Asadar, plantatia veche de 35 ani amplasata pe terase, lucrarile si tehnicile moderne de viticultura integrata, dotarea centrului de vinificatie si perseverenta echipei au dus la obtinerea acestui vin.

Pentru ca vinul despre care vorbim inglobeaza, traditia (locul special pentru FN), multi ani de munca (varsta viei) si respectul pentru cel mai vechi soi romanesc ce se gaseste plantat doar la noi, am ales sa numesc vinul obtinut Ancestral.

Niciodata mai evident ca acum, vinul a ajuns captiv modei, gustului consumatorului sau al unor critici de vin celebri. Care credeti ca este acceptiunea contemporana asupra unui vin “bun”?

Ca in orice alt domeniu care se adreseaza simturilor, si in materie de vin e o chestiune de gust. Desigur, exista si moda, asa cum a fost pe vremuri moda aromatelor Busuioaca si Tamaioasa cu rest de zahar, iar acum ele au intrat regretabil intr-un con de umbra, acum pe val sunt vinurile albe si rosii seci. Publicul de la noi inca marseaza mult pe vinurile rosii internationalizate, cu miros de lemn, unde soiul este parte din peisaj si nu personaj principal. Am convingerea insa ca aromele puternice din lemn vor fi inlocuite in timp de parfumul de soi.

Va putea ajunge feteasca neagra un nou carmenere sau malbec [adica: un soi care prin vinuri de calitate, bine receptate international, sa atraga atentia asupra unei intregi regiuni viticole] sau sloganul “feteasca neagra- portdrapel” este o prejudecata?

Nu este o prejudecata, pentru ca daca nici noi nu vom crede ca putem face excelenta creand vinuri exceptionale, nu va veni nimeni de afara sa ne convinga. Este de apreciat ca sunt producatori care planteaza soiuri autohtone si incearca sa patrunda pe piata cu acestea. Iar dintre toate, in prezent Feteasca neagra are sanse foarte mari sa se identifice cu vinurile romanesti, lucru care se observa din feedback ul dat de piata internationala.

Ce oameni sau circumstante si-au lasat amprenta asupra carierei dvs.?

Ma bucur sa primesc aceasta intrebare, pentru ca adesea cand suntem luati de val si de viteza cu care se misca lucrurile, uitam sa privim in urma si sa spunem un multumesc celor care au vazut un potential in noi si ne-au acordat o sansa.

Sunt recunoscator profesorului Valeriu V. Cotea pentru indrumarea profesionala, pe care mi-a dat-o in momentele in care am avut nevoie, profesorul Irimia pentru lectiile de viticultura, d lui Costachescu de la Davino, Bineinteles Domnilor de la Casa Basilescu care au crezut in mine, colegilor mei de facultate cu care am aprofundat vinul in multele ocazii de timpul facultatii si nu in ultimul rand multumesc celor care m-au picat la examenul de admitere la facultatea de Telecomunicatii, ceea ce m-a facut sa imi orientez privirea spre facultatea de Horticultura.

Deci, iata! pentru a cata oara se confirma zicala, tot ce se intampla se intampla spre bine.

Se exagereaza cu interventiile tehnologice asupra vinului (enzime, acizi, tanin adaugat, baricarea in exces, etc.) sau e o realitate care trebuie acceptata de catre consumator?

Industrializarea vinului cere aceste ajutoare din partea producatorului, dar trebuie avut in vedere si cultura in materie de vin a consumatorului. Clientul final dicteaza in general producatorului, iar vinurile obtine astfel par sa incurajeze producatorul sa continue.

Lumea evolueaza, natura este intr-o continua modificare, tehnologia se perfectioneaza, asadar, toate adaosurile nu fac decat sa raspunda cerintelor consumatorului modern.

In momentele de fata toti acesti adjuvanti, din punctul meu de vedere, nu fac decat sa imbunatateasca si sa conserve calitatea vinului.

Avand in vedere ca Busuioaca de Bohotin este o pasiune a dumneavoastra cultivata (e si in titlul temei de doctorat) dar si ca a cazut in derizoriu din cauza calitatii proaste si a falsurilor, credeti ca exista cale de iesire in lumea mare pentru aceasta varietate? Va inchipuiti una vinificata in sec?

Pentru mine, acest vin este o poezie dedicata oamenilor dragi, in special sexului frumos. Incerc sa readuc acest soi in lumina reflectoarelor din mai multe motive: este printre putinele soiuri roze aromate din lume, isi modifica culoarea cu trecerea timpului, nu cum ne-am astepta de la roz la rosu, ci invers – de la roz la alb-galbui, provoaca stari emotive nemaiintalnite in trecerea lui de la must in vin J. Varianta seaca in experimentele mele pentru teza a avut calitati incomplete, de aceea, pentru a da armonie vinului, raman adeptul Busuioacei traditionale. O parere personala: este un vin care straluceste in toate etapele degustarii!

Numiti un vin romanesc [altele decat ale dvs.] de +90 puncte.

Deoarece fac parte din lumea vinificatorilor, atunci cand degust un vin nu pun puncte, ci mai degraba caut sa-l inteleg pe cel care a creat vinul si sa-i descifrez mesajul pe care a vrut sa-l transmita sau cui i s-a adresat creand acest vin.

credit foto: Vinul.ro

Enigma Mineralitatii: Doua Vorbe Si Un Raspuns

Mineralele nu au miros. Asta o spune orice chimist. Mirositi cat vreti o piatra. Chiar daca va avea un miros difuz, acesta este cauzat mai mult ca sigur de pamantul pe care a stat, de apa in care s-a scaldat pana s-o ridicati dvs. Piatra insasi nu are miros. Asa si multe altele: praf de creta, grafit, ciment, etc .

Bun, si cum ramane cu celebra mineralitate a unui riesling german sau a unui Chablis frantuzesc. Cum ramane cu toate vinurile de care ati citit (chiar si aici) si in a caror note de degustare apar mirosuri sau gusturi de sorginte minerala? Cum ramane cu ilustrele pietre de rau, cu mirosul de cremene, cu pamantul reavan, etc? Sunt doar o iluzie a degustatorului sau chimistii se inseala?

Eu unul stiu ca ultima varianta nu este posibila. Nu pentru ca as avea o incredere oarba in stiinta, ci pentru ca tatal si sotia mea sunt ingineri chimisti. Ei (si spun asta cu toata dragostea) nu se inseala niciodata, ei au intotdeauna dreptate, concretul e concret si realul real, etc. Pe de alta parte chiar intreaga lume a oamenilor care scriu despre vin de la Broadbent la Parker, de la Robinson la Suckling, de la Cezar Ioan la George Mitea sa fie captiva unei iluzii, a unui minciuni?

Ei bine dupa indelunga lectura am raspunsul. Si e unul dintre cele mai frumoase raspunsuri posibile. Sunteti gata? Ei bine, toata lumea are dreptate!!! Adica, da, chimistii au dreptate, toate minerale acestea in starea lor naturala, pura, nu au miros. Si mai mult, dupa cum nu mai departe de saptamana trecuta, oenologul Oliver Bauer, in interviul acordat Lucrurilor Bune, spunea “Daca vad, de exemplu, un specialist mestecand o farama de pamant si pretinzand ca poti regasi acelasi caracter in vinurile lor, ma vad nevoit sa rad”, adica nu exista un transfer direct de la caracteristicile olfactive (atatea cate sunt) ale solului, la produsul final, adica vinul. Poti sa mesteci cat lut vrei, poti sa adulmeci neincetat rocile de la poalele Vesuviului, ca n-o sa regasesti, neam!, acelasi miros in vinul de Campania. Dar, indubitabil, solul se resfrange in vin, toate caracteristicile sale se vor regasi acolo, dar metamorfozate, schimbate, producand, in functie de cat de potrivit este soiul de vita de vie, un vin mai reusit sau mai putin reusit.

Asa si cu aromele de pamant reavan cum ramane? De unde vin ele? Din imaginatia noastra bogata? Pai, da, si de acolo. Restul vine din licoarea insasi. Sa ne explice Attilio Scienza (tare nume pentru un savant, nu?) , profesor de viticultura la Universitatea din Milano. El zice (de fapt i-a spus Monicai Larner de la Wine Enthusiast) ca aceste arome provin de la niste compusi chimici prezenti in vin, asa-numitele nor-izoprenoide, care se elibereaza in vin datorita oxidarii prin expunere la lumina. Mai mult, schimbarile climatice, precum si cresterea intensitatii razelor UV din ultimii ani a condus la o accentuare a efectului pe care acesti compusi il au asupra aromelor vinului. Asa incat, sa rezumam, vinul poate avea arome de pietre de rau, dar nu din cauza “mineralitatii” din sol, ci din cauza unor compusi chimici care se regasesc oricum in vin, si care in anumite conditii “elibereaza” aceste arome spre receptor.

Concluzia fireasca este ca desi termenul de mineralitate este utilizat incorect, sau mai bine zis incorect dpdv stiintific, in limbajul degustatorilor, trebuie spus totusi ca aceste arome nu sunt rezultatul imaginatiei zburdalnice a unora, ci...chiar sunt acolo. Asa ca data viitoare cand asfaltul, grafitul si pietrele de rau isi vor face simtita prezenta in narile dvs. stati linistiti: n-ati innebunit, desi puteti fi considerati un pic ciudati daca va plac foarte tare.

Chateau de la Parenchere Clairet 2009 Bordeaux

M-am intrebat ce aveau in pahare muschetarii, cavalerii, doamnele si domnitele de mai-an, din filmele de capa si spada. Nu ca n-as fi putut dormi noaptea, dar intelegeti, din interes stiintific...Intotdeauna vinul din pahare era de un roz inchis ori rosu-rubiniu deschis, "color" placut ochiului. Sa fi fost doar un lichid colorat si indigest, o amagitoare cerneala cinematografica care sa atraga ochiul privitorului sau chiar asa sa fi fost vinul? Raspunsul este raspicat DA:)

Desigur ca in filme obiectele sunt iluzorii. Daca se construiesc castele din carton, cat de greu ar fi sa pui suc de cirese pe post de vin, in paharele de recuzita imitand un cristal de Boemia sau Murano?

Pe de alta parte, insa, fara voia lor, culoarea ar putea fi corecta. In engleza de astazi vinul de Bordeaux este numit "claret", provenind din denumirea latineasca "vinum clarum", semnificand un vin usor, de o culoare mai putin intensa, foarte popular in Evul Mediu, si mai ales in Anglia- principalul consumator al vinurilor de Bordeaux pana in prima parte a secolului XX.

Clairetul frantuzesc, reglementat AOC Bordeaux, este si nu este un vin rose. In toate magazinele il veti gasi catalogat "rose", dar, de fapt, gustativ este un un vin rosu foarte..."light".

Iata cum zic francezii ca il fac: Macerare peliculară, la temperatură joasă (6-7°C), timp de 24 – 28 ore, pentru a extrage cât mai multă materie din struguri, fără a colora prea intens musturile. Apoi, se scoate mustul din fiecare tanc, iar fermentaţia are loc la 15°C, pentru a obţine o concentraţie maximă a aromelor. Îmbutelierea se face foarte devreme, în primele două luni, astfel încât să se reţină un conţinut destul de mare de dioxid de carbon, care contribuie la prospeţimea atât de atrăgătoare a vinului.

De regula clairetul este un cupajul identic cu vinul rosu al domeniului respectiv, diferind doar maniera de vinificare. In acest caz avem de-a face cu 50% Merlot, 40% Cabernet Sauvignon, 9% Cabernet Franc,1% Malbec.

Aceste vinuri nu se gasesc usor, mai ales la noi, dar ca sa imi satisfac curiozitatea l-am arestat cum mi-au cazut ochii pe el, de la standul Vinexpert cu ocazia Goodwine de primavara.

Clairetul Parenchere e de un roz inchis sau rubiniu deschis, e greu de spus fara a fi creator de moda (of, doamne, o clipa era sa spun "fara a fi gay"...uf, bine ca m-am controlat). Nasul aduce indicii ce miez de paine, lemn dulce ori vata de zahar, zmeura, coacaze, cirese. In gust tot fructele rosii de padure fac legea, chiar si ceva corcoduse coapte. Finalul este sec, cu nuante citrice, de fapt ca sa pastram tonul- corcoduse, mai putin coapte. Pe hartie e agreabil, insa in gura tradeaza un mare minus: lipseste zvacul, intepatura pe limba, prospetimea. Vinul e acid, dar nu ofera cel mai important lucru pe care il astepti de la astfel de vinuri. Ma gandesc ca poate fi vorba de pastrarea nu tocmai corespunzatoare, mi-e greu sa cred ca tocmai acest aspect facil de introdus intr-un vin i-a scapat producatorului.

De la noi, sa zicem ca Rose-ul Rotenberg 2009 se invarte in aceeasi zona a roseului spre rosu, si trebuie spus (fara fals sentiment patriotic) ca in aproximativ aceeasi bani este clar superior.

In concluzie, excluzand placuta investigatie istorica, aceasta sticla de clairet nu face cei 46 de lei platiti. 73 pct.

Menestrel 2008 Rotenberg: Stop si de la capat

La recentul Goodwine am degustat noutatile Cramelor Rotenberg. Una dintre ele a fost chiar vinul de astazi: Merlot Menestrel 2008. Chiar de atunci am avut impresia ca fata de 2007, acesta este ceva profund diferit. Pentru a studia mai bine chestiunea mi s-a oferit ocazia, de catre Mihail Rotenberg, de a le putea degusta in liniste, acasa, si in avanpremiera. Asa incat va pot spune acum la ce sa va asteptati.

Noul Menestrel se prezinta cu o culoare rubinie cu atingeri purpurii stralucitoare, ceva mai putin intensa decat in 2007. Nasul este un pic funky. Este posibil sa sufere un pic de socul imbutelierii, cine stie. Am avut acelasi sentiment ca in cazul Alirei (merlotul celor de la WineRo). Oricum nu este nimic alarmant sau care sa nu se poata estompa peste cateva luni (am in vedere, din nou, experienta Alirei). Vinul miroase a magiun, glicerina, fum, ciocolata, note distincte, grele, animale si vegetale, si note fine de eucalipt. Gustul m-a surprins pentru ca e prima oara la un vin Rotenberg in care nu visina te cucereste in atac. Acum apare cireasa, zmeura si note brusturoase, puternic vegetale, usor iodate. Pare mult mai usor adordabil, realizat in registrul easy-drinking, medium-to-light. Taninul, intors din delegatie, intra in scena in partea finala, aducand impresii de visina si cireasa amara.

Finalul este puternic, lung, sugerand note de dulceturi, sa zicem de visine, prune si nuca, nelipsind ceva ierbos, condimentat din compozitie. Cred ca este destul de alcoolizat, nu va pot spune exact cat, nefiind dotat cu contraeticheta, dar in jur de 14, banuiesc. As mai zice, tot pe ghicite, ca poarta amprenta oenologului Liviu Grigorica. In fapt, noile La Cetate Miracol de la Oprisor sunt realizate in acelasi mod. Poate e o coincidenta, cine stie.

In concluzie, as zice ca spre deosebire de 2007, acest Menestrel si-a gasit identitatea de vin usor de abordat, direct, un vin de restaurant ori de petrecere, dar de calitate, plus cu oarecare subtilitate si finete. Insa, tot in comparatie cu 2007, a dat un pas inapoi in ce priveste corpolenta si- imi permit sa intuiesc- capacitatea de a evolua. Dar din nou, fiind gandit ca un vin in prag de segment premium, gasibil in retail, nici nu are nevoie de un mare potential.

Eu zic ca face 35 de lei si 83,5 de puncte.

PS: 83,5. Hm, iata cat de precis pot fi in subiectivitatea mea feroce:) De fapt m-am gandit 5 minute daca e de 83 sau 84, si cand mi-am dat seama ce tampenie este asta (atat faptul de a puncta vinurile cat si de a te simti responsabil de un punct in plus ori minus) am facut o medie.

Babeasca Neagra Evolution!

Imi amintesc ca sedeam la o masa din restaurantul Pivnitelor Rhein, in toamna anului trecut. Eu si ceilalti participanti adunati la prima intalnire a bloggerimii iubitoare de vin. La un moment dat intra un grup de turisti straini. Ghidul, un domn bine, jovial, le tot explica cum e cu vinurile. Grupul purcede la degustatul unei fetesti neagre, prilej cu care ghidul se straduie sa le traduca celebra epigrama a lui Pastorel ("babeasca place mult la tineri, pe cand, feteasca la batrani"), precum si cum ar suna in engleza numele celor doua soiuri. Si noi am tot auzit povestea babestii, stim de Nicoresti, de Stefan cel Mare si batrana ospitaliera, etc. Fetesti avem, desigur. Babeasca? Ia-o de unde nu-i!

Sigur, exista cateva variante de supermarket, vinuri de vreo 10 lei. Care mai de care mai putin potabile. Printre ele o oarecare exceptie face babeasca neagra Monser de la Senator Focsani. A nu se intelege ca e vreo revelatie, dar intre cele cateva posirci sau vinuri imbatranite (cum a devenit intre timp si Vinia din 2006 ori '05), etichetate babeasca, aceasta macar se poate bea. Pana si maniacii vinurilor, evanghelisti sau entuziasti, pofticiosi din fire dupa orice curiozitate, nu s-au manifestat plenar in legatura cu acest soi. In afara de mine desigur, vesnic si pagubos explorator al lor.

Lipsa de interes (a producatorilor, dar si a consumatorilor) poate parea ciudata avand in vedere ca in afara de feteasca neagra nu exista prea multe varietati de soiuri rosii autohtone pe care sa le putem numi. Si pana la urma citind atat pe Pastorel, cat si alte "surse" de mai-an, observi ca babeasca exista! La Capsa, acum mai bine de o suta de ani, vinul de Nicoresti era in meniu, remarcam din ghidul de calatorii al lui Newnham-Davis! Un secol a trecut de atunci si azi am ajuns sa ne gandim la babeasca ca la locomotivele cu aburi sau ca la o statuie reprezentand vreun om de stat cum astazi nu mai sunt (decat in varianta "mini": micul X, micul Y, etc.).

Ei bine, dupa multe calatorii virtuale prin lumina clar-obscura a paharului de degustare am baut in sfarsit una demna de salon. Nu sunt inca entuziasmat, dar se dovedeste ca trebuie putina dedicatie, inclinatie si inspiratie ca sa poti face un vin adevarat. La Goodwine, unde am gustat deja luata in seama babeasca Glia (despre care vom mai vorbi, si care reprezinta la randul ei un prag de dezvoltare), Lucian Neacsu de la Senator Focsani, cu intermedierea lui George Moisescu (cel care a militat pentru acest experiment) m-a improprietarit cu doua sticle de babeasca "mai altfel", aflata in stadiul de "beta-testing", ca sa zic asa. Fara etichete, fara alte informatii, decat un mic abtibild verde pe care scria "bn. stejar francez", respectiv "bn. stejar american". Le-am desfacut, le-am "testat", si puteti citi mai jos concluziile.

Babeasca Neagra-stejar francez. Culoare rosu rubiniu putin intens, stralucitor. In nas preponderent lemn, cum e de asteptat la un vin intr-un asemenea stadiu al evolutiei, cu ciocolata, paine prajita, scortisoara si dedesubt cirese negre. Gustul prezinta o corpolenta usoara, aciditate mare, usor iesita din corp, cu cafea si- trademarkul babestii-mult fruct: cireasa, visina, fructe rosii de padure (va amintiti bomboanele "juicy fruit"?), condiment si apoi ceva usor iodat, cum ar fi miezul de nuca. Exista ceva "verde", nitel acru, poate fie de la ilustrele supraproductii pentru care e recunoscut acest soi (chestiune nu prea buna, care scade calitatea) fie de la tipul de baric si nivelul de prajire folosit. Finalul este acid, fructat si condimentat (piper), cu tuse de lemn parfumat. Pe ansamblu, si cu rezerva ca vorbim despre un vin "in progress", as spune ca lemnul este inca disociat in relatie cu fructul, cauzand un usor dezechilibru. Totusi, e un vin mustos, plin de prospetime, o babeasca evoluata, care trebuie savurata la temperaturi mai joase, pe la 14C.

Babeasca Neagra- stejar american. Aici se schimba calimera. Culoarea este rosie rubinie cu nuante ciresii, ceva mai intensa decat in cazul precedent. Olfactiv da marturie privind transformarile prin care trece, existand un iz de spirt cu apa, si acetona, care se disipa in timp, apoi note florale (trandafiri, violete), paine, cacao, must. Gustul este mai compact, mai vinos decat primul, cu lemn mai putin evident sau mai bine integrat, cel putin. Este mai plin, mai corpolent, tot cu amalgamul de cireasa, visina, fruste rosii de padure, un pic de gutuie, tanin sanatos, fin, si pe final apar note usor astringente de coacaze si afine. Aciditatea este tot super, si nu trebuie sa ne mire: asa-i soiul! Finishul este persistent, de cireasa, fragi, dulceata de visine, putina pruna, scortisoara. In mod cert, trece de 80 pct.

Am gasit aceasta ultima varianta delicioasa, agreabila si usor de baut, dar cu un "twist" sofisticat. Baricul i-a facut mult bine, fara a fi prea intrunziv, deci se poate si asa. E un soi de Beaujolais Village, si nu din cel de duzina! Dar mai mult, este dovada clara ca ar trebui sa celebram redescoperirea unui batran soi romanesc.

Sigur, mai este cale lunga pana la obtinerea unui vin care sa capete laude de peste tot, dar cu mai multa atentie privind limitarea cantitatii de struguri la hectar, privind microclimatul si selectia strugurilor destinati vinificarii, cu ceva maiestrie, cu ceva baric, se pot obtine pe viitor vinuri entuziasmante din aceasta venerabila varietate. Aceasta babeasca neagra "experimentala", caci nu ai unde sa vezi prea multe babesti, si nu vezi deloc vreuna baricata, este un prim pas! Doamne-ajuta!

Castel Bolovanu 2008 Vinarte

Este un cabernet sauvignon de Samburesti, este sec si tare (14% alc). Notele de lemn nu pot alunga impresia ca este un cabernet tipic, bun, manufacturat pe gustul romanului. Poate e inca junior si de aceea lemnul si alcoolul ies un pic in fata, dar nu e deosebit de grav, pentru ca are structura buna, e un baiat bun dar neostoit deocamdata (anturajul, ce sa-i faci).

Sunt de toate aici: fructe de padure (coacaze, afine, mure), visine, cirese negre, note minerale si vegetale, taninul ca o salbaticiune mica dar feroce, final condimentat cu ierburi aromatice. Taninurile din final il fac sa para mai musculos decat este. Aciditate buna, corp mediu.

Mie mi-a placut, e unul dintre vinurile reusite ale celor de la Vinarte, de gasit in supermarketuri la vreo 25 de lei.

Pentru moment, 82 pct.

Tamaioasa Romaneasca 2009 “Castel Starmina” Vinarte

Este un vin armonios, cu un raport calitate pret bun. Este vinificat demisec, ceea ce il ademeneste din utilitatea de vin de incheiere, de “dulce”, spre inceputul sau chiar spre ceea ce romanul apreciaza, uneori impropriu, ca un vin de toata masa (de zile mari, stiti voi, in care se ingramadesc nabadaios aperitive cu mezelicuri, salate de icre, pana si sarmale, fripturi de porc si torturi cu frisca). Stiu ca unii iubitori ai vinului si-ar trage o mina ofuscata citind cele de mai sus, dar hei! daca nu poti sa-i invingi, macar da-te bine pe langa ei, ca altii nu ai, vorba aia!

Culoarea este galben-aurie ceva mai putin intense, si tuse verzui. Un nas proaspat de musetel, flori de soc, mar si un pic de condiment se continua in gust cu citrice coapte, alte fructe exotice (gen compot “mix tropical”) si nelipsita boaba coapta de muscat. Finalul, cu note dulci-acrisoare, nu tine prea mult, dar nici nu trebuie, pentru ca nu-i asa- ceafa de porc frumos caramelizata nu are multa rabdare, si chiar acum cineva in bucatarie monteaza lumanarile pe tort. Aciditatea nu este entuziasmanta, dar este atat cat sa tina cele 10 grame de zahar/litru in frau. Nici alcoolul moderat (12,3) nu sare din schema. De fapt acest echilibru fericit il scoate din anonimat si daca mai adaugam si pretul de vreo 15 lei avem un castigator pentru urmatoarea masa de familie la care e invitat si unchiul Costica.

77 pct.

INTERVIU. 7 intrebari pentru Oliver Bauer

Sunteti omul care “stapaneste” (engl. “masters”) vinurile celei mai punctate crame din Oltenia- Agricola Stribey (dupa evaluarea revistei Vinul.ro). Feteasca regala, Cramposia, Negru de Dragasani sau Novac sunt marci inregistrate printre iubitorii de vin din Romania. Asa incat spuneti-ne care este portretul unui vin de calitate?

Eu nu “stapanesc” vinuri deoarece cred cu tarie ca asa ceva nu este posibil. Sa ne gandim la recolte ca 2005 sau in unele regiuni si 2010. In astfel de momente iti dai seama cam cat de neajutorati si mici suntem daca “mama natura” nu ne da o mana de ajutor. Astfel incat ceva mai multa modestie din partea winemaker-ilor este indicat uneori. Nu stiu daca exista un consens in privinta calitatii. Cel putin in Romania ecuatia simpla “mult zahar/alcool/culoare=calitate ridicata” pare a fi inca valida. Unii pot considera un vin alb sau rose de aproape 15% alcool (si in curand poate peste??) plus ceva zahar residual ca sa “sustina” ca un vin de inalta calitate. Acelasi lucru se intampla si cu vinurile rosii. In acest caz o culoare ceva mai neagra decat rosu este foarte folositoare daca vrei ca vinul tau sa fie considerat de calitate inalta. Ei bine, gusturile nu se discuta. Oamenii sunt diferiti si asa sunt si preferintele lor. Astfel incat nu pot sa vorbesc decat despre mine insumi. Portretul sau definitia vinurilor “mele” este destul de simpla. Ele trebuie sa fie pure, bine si natural echilibrate, cu cat mai putina influenta tehnologica posibil si, cel mai important, ele trebuie sa arate caracteristicile anului, ale strugurelui si ale regiunii, si doar acestea! M-am saturat de vinuri “adaptate” si in majoritatea cazurilor destul de plictisit de ceea ce considera bun cativa lideri de opinie faimosi. Un vin de calitate trebuie sa-si arate originea, caracteristicile si nu ceea ce un specialist de marketing cere de la tine. Nu conteaza daca vorbim despre un vin mai ieftin (dar nu de duzina) sau unul foarte scump, un vin usor de vara sau un rosu greu. Toate pot fi foarte plictisitoare sau pur si simplu mari, de calitate inalta. Ca sa obtin vinuri interesante, pline de caracter, este esential pentru mine sa inteleg inainte de toate fiecare soi in parte. Ce prefera, care sunt reactiile lor si de ce au nevoie in ce priveste solul, micro-climatul si conditiile climatice. Cum sa le ajuti pe parcursul diferitilor ani (ani diferiti=cerinte diferite), cum sa previi monocultura si sa imbogatesti simbioza naturala? Si cand vorbesc despre sustinerea platelor nu discut despre “rasfatarea” lor cu irigatii, prea multi fertilizatori sau orice altceva, ci despre cum sa lucrezi si sa traiesti impreuna cu ele. De asemenea, important este sa decizi ce tip de vin doresti sa obtii din fiecare varietate sau vie. Aceasta decizie trebuie luata inaintea taierii viei si nu inainte de recoltare sau chiar dupa fermentatie. Este nevoie de multa experienta pentru a aduna toate acestea impreuna intr-un mod pozitiv, si de asemenea trebuie sa investesti multa sudoare, pasiune si energie, ani la randul daca nu zeci de ani. Desigur ca va trebui sa faci fata dezamagirilor si esecurilor, dar daca vei reusi o sa obtii ceea ce eu numesc „vinuri de calitate”.

Exista prejudecata printre iubitorii vinului din Romania ca vinurile din soiurile autohtone sunt mai greu de produs decat cele din soiuri internationale. E adevarat?

Priviti lucrurile gresit. Oamenii care gandesc in felul acesta confunda „a produce” cu „a vinde” sau cu „a intelege”. Aproape oricine poate spune pe de rost ce atribute trebuie sa aiba de exemplu un Cabernet Sauvignon (pur sau in cupaj) modelat international, datorita unor idoli faimosi dintr-o anumita regiune din Franta. Chiar si cineva nu atat de implicat in lumea vinului a auzit despre acele vinuri si le considera un etalon. Asa incat daca lucrezi cu aceste soiuri si cu stiinta (adunata pe parcursul deceniilor) a acelora care reprezinta „varful” s-ar putea sa obtii o copie mai mult sau mai putin reusita a acelor originale, copii care datorita stilului si comparabilitatii sunt mult mai usor de explicat (si de vandut) (cuvant-cheie: „WorldWine”- „Vin international” ). Pe de alta parte daca lucrezi cu soiuri autohtone in cele mai multe cazuri tu SI clientii tai nu veti avea un etalon pentru a va compara vinurile. Si acesta situatie poate fi foarte grea la inceput. Foarte grea deoarece, ca si consumator, trebuie sa ai incredere in propriul gust, iar ca si vinificator trebuie sa ai incredere in propriul gust, propria experienta si propriul instinct. Imi amintesc foarte bine primele mele contacte cu Cramposia Selectionata sau reactiile cauzate de premiera noastra- prima Tamaioasa Romaneasca vinificata in sec. Daca as fi ascultat ceea ce in special „profesionistii” mi-au spus in legatura cu aceste soiuri/vinuri, Stirbey ar fi produs astazi inca un alt Chardonnay in dauna acestei valoroase varietati-Cramposia Selectionata- iar Tamaioasa Romaneasca nu ar fi fost capabila sa arate ca poate fi mult mai mult decat un vin dulce. Acestea sunt doar doua exemple dintre multe altele, si cu siguranta in viitor vor fi si mai multe exemple. Sa sustii ca soiurile autohtone sunt mai greu sau prea greu de produs poate fi de inteles pentru marii producatori cu un volum anual mare de sticle. Pentru cramele mici si mijlocii pare a fi doar o scuza pentru a cauta o cale mai usoara sau din alt punct de vedere- o lipsa de curiozitate. Pentru mine insa adevaratii vinificatori (si iubitori de vin) sunt una dintre cele mai curioase specii de pe Pamant. Pentru ei ceva nou sau necunoscut este o provocare, o placere si nu o povara. Si in final, iubitorul de vin Oliver Bauer vrea sa cumpere originalul si nu o copie a lui. Prin urmare, si vinificatorul Oliver Bauer vrea sa vinifice originale si nu copii.

Critici de vin precum Robert Parker sau Hugh Johnson au prezis la un moment dat ca Romania ar putea fi „the next big thing” in industria vinului. Credeti ca se va intampla asta vreodata?

Nu trebuie sa fii un vizionar (sau un Parker/Johnson) ca sa prezici ca Romania detine un mare potential pentru cresterea vitei de vie. Trebuie doar sa ne uitam inapoi in istorie. Pana la al doilea razboi mondial vinurile romanesti au fost foarte apreciate. „Intai fapta apoi vorba!” Dar aici rezida marea problema. In afara Romaniei, vinul romanesc este considerat a fi ieftin, in principal rosu si dulce. Dar desigur sunt si multe alte probleme si lipsuri. Ce constituie vinul romanesc? Ce il face special si ce il diferentiaza de altele? In opinia mea adevaratele comori cum ar fi tipicitatea si soiurile locale sunt inca prea putin puse in valoare. Pentru a avea succes in viitor trebuie sa ne concentram mai mult pe plusurile noastre adevarate si autentice si sa dezvoltam intr-un final un profil al vinurilor romanesti. Dupa toate acestea sunt sigur ca Romania va reveni in pozitia si la aprecierea pe care o merita. Dar e cale lunga pana acolo.

Care este varietatea romanesca cu cel mai mare potential?

Nu vreau sa fac o lista acum, deoarece marea majoritate a soiurilor autohtone nu au avut inca sansa de a-si arata adevaratul potential si de multe ori sunt plantate pe un sol si in conditii care nu sunt optime pentru ele. Acest neajuns precum si o maniera de vinificare „la indigo” nu pot manifesta si arata adevarata valoare a acestor soiuri. Dar in locul potrivit si pe maini bune si profesioniste toate aceste vechi si istorice soiuri detin un bun potential in regiunile traditionale. Problema consta in faptul ca trebuie doar sa acceptam ca soiuri diferite din regiuni diferite rezulta in vinuri diferite cu caractere si expresii diferite. Trebuie sa le permitem sa fie in felul lor propriu si nu sa le modelam dupa forma la moda. Dar daca continuam sa mergem pe acest drum (soiurile vechi, autohtone afara- si in locul lor soiurile internationale), in curand aceasta intrebare va deveni oricum invechita.

Stiu ca sunteti unul dintre rarii vinificatori care crede intradevar in terroir. Este un loc pentru vinurile de terroir in industrie astazi sau e doar inca un cuvant gol de marketing?

De ce „rar”? Oficial suntem foarte multi. Dar pe de lata parte ai dreptate. Multi producatori folosesc acesta expresie doar ca un instrument de marketing si prin urmare majoritatea oamenilor(inclusiv eu) am tot obosit sa auzim aceeasi veche poveste. Trebuie sa intelegem ca Terroir-ul este mult mai mult decat solul sau micro-climatul. Daca vad, de exemplu, un specialist mestecand o farama de pamant si pretinzand ca poti regasi acelasi caracter in vinurile lor, ma vad nevoit sa rad. Terroir-ul te ajuta pe tine, viticultor/vinificator, doar daca esti dornic sa te incluzi in el, sa-l respecti/sa-l intelegi si sa devii o parte din el. Asa incat, desigur, ar fi loc de o mai mare aplecare spre terroir din partea vinificatorilor. In vremurile noastre oameni vorbesc de terroir dar de fapt pentru ei cel mai important lucru este vinificatorul, artistul. Dar daca vrei sa ai vinuri de terroir, noi ca vinificatori trebuie sa ne dam un pas in spate si sa realizam ceea ce suntem: doar o parte din „echipa”. Uneori mai mult, alteori mai putin importanti, dar intotdeauna doar o parte. Clientul pe de alta parte nu beneficiaza cu necesitate in mod direct de Terroir. Poate primi un vin pe care sa-l aprecieze, dar nu e nimic sigur. Asadar ecuatia terroir=calitate nu are mare insemnatate pentru consumator si de asemenea, nu este punctul lor- doar suna bine, atat. Ceea ce discutam cu adevarat aici este daca exista un loc si o deschidere din partea consumatorilor pentru vinuri cu o anume semnatura, stil, caracter si tipicitate. Si raspunsul este: Da, desigur !!

Ar fi bine ca enzimele, acizii si alte substante sa fie interzise in productia de vin?

De ce? Cine te forteaza pe tine ca producator sa folosesti toate acestea sau cine te obliga pe tine- clientul- sa cumperi produsul final? Nu-mi place daca statul trebuie sa normeze totul prin legi. Noi ca adulti responsabili ar trebui sa fim capabili sa decidem singuri ce sa consumam si ce nu. Informeaza-te si daca nu poti obtine informatiile necesare sau daca nu ai incredere in ce-ti spune producatorul, atunci nu cumpara. Cel putin pentru mine functioneaza.

Numiti un vin romanesc (altul decat unul dintre vinurile dvs.) de +90 puncte. Daca exista.

Eu nu pretuiesc vinurile in puncte, dar exista un vin mai vechi care m-a impresionat deja de cateva ori. Un Merlot de Dealu Mare din 1980, depozitat in pivnita din Palatul Stribey. Din pacate nu stim sigur cine l-a vinificat si unde. Desigur acest vin este acum la sfarsitul cercului vietii si sunt diferente mari intre o sticla si alta din cauza dopurilor proaste. Dar din sticlele bune acest vin arata inca tot ce astept de la un premier cru. Tipicitate, individualitate, eleganta, perfect echilibrat puternic (in ciuda a doar 12 vol. %) si creeaza acel sentiment de „mai da-mi un pahar”. Un vin care dovedeste ca avem potentialul- trebuie doar sa re-invatam sa-l folosim.

D-le Bauer, va multumesc pentru interviu.

Germanul Oliver Bauer (n. 1974) a absolvit cei trei ani ai scolii vocationale din Heilbronn, Württemberg, cu specializarea viticultor/vinificator. Sa zicem doar ca sistemul german de educatie este oarecum diferit de al nostru (este un sistem “dual” care imbina cursurile cu lungi stagii de practica). A mai studiat si practicat la Weingut Fürst zu Hohenlohe (2 ani), Öhringen, Württemberg and Weingut Schwarzer Adler Franz Keller, Oberbergen (1 an), Baden.

Pentru a obtine calificarea in scoala secundara a lucrat 2 ani la Paul Sauer, Escherndorf, Frankonia. A urmat ucenicia ca technician (specializarea viticultura si oenologie) la colegiul tehnic din Veitshöchheim/Würzburg, Frankonia. Apoi, a lucrat un an ca viticultor/vinificator pentru Weingut im Pfülben, Randersacker, Frankonia. Dupa inca un an de studii la acelasi colegiu tehnic din Veitshöchheim/Würzburg a obtinut titlul de “pivnicer” ( ceea ce inseamna o forma superioara de calificare in domeniu). Si sigur, din 2001 pana in prezent, este vinificatorul-sef al Agricolei Stirbey din Dragasani. Oarecum ironic si pilduitor, avand in vedere ca pana in acel moment singura sa legatura cu Romania consta doar in Raluca, sotia lui, el este omul care ne-a readus in atentie soiuri stramosesti aproape uitate precum cramposia, negru de Dragasani si novacul.

Iata mai jos cateva linkuri catre vinuri Prince Stirbey care mi-au trecut prin fata ochilor:

Feteasca Neagra 2008, Feteasca regala 2009, Tamaioasa Romaneasca 2009 dulce, Tamaioasa Romaneasca 2007 sec, Cramposie Selectionata 2008, Rose 2009, Feteasca Regala Genius Loci 2006, Feteasca Regala Genius Loci 2007

credit foto: Vinul.ro

Prince Matei 2007 Vinarte

Avem un clasic! An de an, constanta in calitate a intarit renumele acestui Merlot produs de Vinarte la Zoresti, Dealu Mare (partea buzoiana).

M-am intalnit cu versiunea 2007. E genul de vin la care trebuie semnalata mai mult structura si tipologia, decat note de degustare mustind de amintiri de fructe si flori ori condimente. Este un vin de finete, din capul locului. Tanini, care sunt polisati, dar iti amintesc ca ai de a face cu un vin si nu cu un nectar de fructe alcoolizat, si aciditatea moderata intregesc portretul unul vin amplu, elegant, in acelasi timp usor de baut, dar si profund (pe cat de capabil de profunditate e bautorul, se intelege).

Stiu ca pare ciudat, cel putin imprecis, dar nu nuantele elegante si flamboaiante date de fruct si baricul exemplar integrat, cum ar fi ciocolata, pruna afumata, visina, afine, piper, petale uscate si tronand peste toate un idem de baton cu rom si vanilie glorios, plus multe coacaze, sunt adevarul memorabil despre Prince Matei, ci faptul ca este cine vrei tu, este ca o oglinda in care se rasfrang toti receptorii posibili. Tanar si matur, fin si ferm, fructat si condimentat, elegant sau salbatic, aici sunt de toate pentru toti!

Este un vin reusit, fara indoiala, care merita 60 de lei(la producator) sau chiar 100 (cat face in magazine specializate si restaurante). Bautor de orice fel ai fi nu se poate sa nu-ti atinga coarda sensibila. Ma intreb cum or fi fost 2006 si 2001, ipostaze laudate de toata lumea! Singurele lucruri mai putin bune ar fi aciditatea moderata si finetea timpurie, motive care nu cred ca-l recomanda ca cel mai colectionabil dintre Matei (din citite, parol!). Insa il fac foarte baubil acum, eu si Ciprian putand depune oricand marturie in acest sens!

Asa ca : pe el!

87 pct.

Goodwine Martie 2011

A semanat cu ultimul, cel din noiembrie. Poate asa si trebuie, nu sunt inca sigur. Adica a fost usor sa gasesti expozantii, deoarece erau in acelasi loc ca data trecuta. Apoi, cred ca n-ar strica un loc in care oamenii care se intalneasca cu aceasta ocazie- sa stea, sa sada, sa zaboveasca. Niste mese undeva acolo. Nu de alta dar daca te intalneai cu cineva si te opreai la o vorba, te umpleai de scuze din partea acelora care dadeau peste tine.

De data aceasta am degustat selectiv. Bine, de selectie s-au ocupat chiar unii expozanti, in sensul in care nu-ti dadeau de ales. Mi s-a parut un pic ciudat ca la Recas, beneficiari ai ditamai standului, erau doar doua sticle desfacute, si cand am trecut eu pe acolo Solo Quinta nu era printre ele. Totusi, noul rose 2010 din gama Sole merita semnalat.

O atractie au fost micii producatori moldoveni. Inainte de vin, care nu mi s-a parut rupere, dar curat si decent oricum, trebuie remarcate brandurile, sticlele si etichetele, destul de originale si inspirate. Nu le-am gustat pe toate, dar un traminer mi-a sarit in nas (cred ca se numea Fautor), din cauza aromelor puternice, un Cuvee Blanc 2009 Et Cetera, un shiraz 2009 Equinox si un rkatsiteli 2009 Galusca, prezentat chiar de jovialul domn...Galushca.

Printre lansari si alte vinuri inedite sau remarcabile: un zinfandel alb din gama Caloian, mai mult inedit decat remarcabil, doua tamaioase demiseci, una de la Oprisor (La cetate Miracol 2010) si alta mai prietenoasa (cu buzunarul) de la Vinarte (Castel Starmina 2009), un chardonnay de la SERVE, care se anunta remarcabil de la degustarea din baric, la vizita din decembrie la crama.

La rosii, Mihail Rotenberg ne-a prezentat noutatile Notorius 2007 (care deocamdata e un pumn inmanusat in zale, si care mai are nevoie de timp si pace pentru a-si dezvalui firea nobila), dar si Menestrel 2008(mai prietenos si mai elegant decat primul). Voi reveni cu opinii pe larg despre ele. M-a surprins placut, aproape de finalul vizitei, intalnirea cu Castel Bolovanu cabernet sauvignon 2008 mult mai "cabernet de Samburesti" decat vinul din reclama tv al celor de la Domeniile Samburesti. L-am gasit tipic si foarte interesant mai ales ca in cazul intalnirii cu Alin si Nicoleta Ionita mi-a cauzat un efect de "double vision", destul de bulversant, drept pentru care mi-am permis sa achizitionez o sticla spre ulterioara analiza. Apoi in cazul Cabernetului de Oprisor 2008 (eticheta rosie), ori era la Goodwine de toamna alt vin (ori alt an), dar baricul atotstapanitor atunci s-a calmat de tot acum, confirmand laudele aduse.

Senator Focsani a prezentat o babeasca neagra "Glia" care a surprins prin doua lucruri: 1. pentru prima oara mi-am dat seama de ce Pastorel tot pomenea de babeasca in scrierile lui si 2. vine de la Insuratei (jud. Braila). Oricum, am fost invrednicit cu doua sticle de babeasca en-primeur si mai si decat prietenoasa Glia, baricate diferit, sub juramantul ca voi comunica cu repeziciune care e mai care. Ma voi achita de sarcina saptamana aceasta, in mod public, adica nu mai departe de aici. In aceeasi ordine de idei trebuie semnalata efervescenta creativa a celor de la Senator (via George Moisescu) care au lansat o gama de vinuri bio, precum si una destinata...hm...femeilor! Glumesc, o idee noua si foarte buna, si nu pot decat sa sper ca faptul ca mi-a placut Tamaioasa din aceasta gama, nu-mi va cauza probleme de constiinta:)

Mai departe: m-am intalnit cu un prieten mai vechi- Barbaresco de la Tenuta Caretta, Enira 2007 e si mai eleganta decat precedenta, feteasca neagra Bacanta 2008 de la Crama Girboiu mi s-a parut ca are nevoie de invechire in sticla (adica asa sper, pentru ca alcoolul si baricul inca planeaza deasupra vinului). Ah, pana si Domeniile Ostrov cu un rose ok+, m-au surprins placut, semn ca unde e vointa e si putinta. Inca putina din aceasta si la Casa de vinuri Husi si zghihara ar putea redeveni un vin de baut.

Au mai fost cu siguranta multe altele, dar fie nu mi-am pus semnul de carte in dreptul lor, fie intalnirea fugitiva (din pacate), cu Cosmin Grozea, Ciprian Haret (ok, cu el m-am intalnit chiar inainte de a pleca spre Bucuresti:), Alin Ionita, si in premiera cu Bogdan Bocse si Nicusor Cazan, le-a eclipsat.

PS: in final, ii multumesc pentru fotografii si tovarasie lui Sorin Pamint care s-a

mai sacrificat o data pentru propasirea lucrurilor bune in vinul romanesc

Rheinriesling 2010 Lacerta Winery Dealu Mare

Cand sa ma apuc de scris o alerta de pe facebook m-a anuntat ca Ciprian tocmai si-a facut publica parerea despre acest vin. Nu am nimic de obiectat, ba chiar ii multumesc ca prin radiografia fidel realizata mi-a salvat ceva timp. Daca sunteti curiosi sa aflati nota de degustare despre aceasta varietate germana valoroasa va invit sa-i cititi articolul, la care subscriu in totalitate.

Un adaggio: nu este exact ce ma asteptam, avand in vedere la ca sfarsitul anului trecut a fost inclus pe lista vinurilor care au impresionat in 2010 de catre Vinul.ro (de fapt de Liviu Grigorica), dar nu e un vin rau, oricum ai lua-o. E adevarat ca devine mai agreabil servit la temperatura mai inalta. Amprenta acrisoara de lamaie, ori caisa verde, potentata de gradele celsius in plus, compenseaza oarecum lipsa unei aciditati mai bune.

Macar atat sa fac si eu: 78 pct

Feteasca Neagra Prince Stirbey 2008

Feteasca Neagra Prince Stirbey 2008, Dragasani, 14,5% alc, sec.

Cele bune: e "greu", corpolent, balsamic, aduce un melanj de fructe de padure, prune, visina, ciocolata, dar si forma bruta: lemn. In gust apar note evidente de prune in toate formele sale: uscate, afumate, "natur" (un soi de replica in gama "pruna" a recentului Emeritus Rotenberg, care poate va amintiti, venea cu visina in toate ipostazele imaginabile), condimente, lemn parfumat, iaurt cu fructe. Final lung cu pruna natur coapta si lemn. Alcool bine integrat

Cele rele: lemn, mult lemn! Un iz dulceag pe final, usor disociat de restul elementelor. Putea avea o aciditate ceva mai buna.

Concluzie: este o feteasca neagra surprinzatoare, de categoria 80+ cu certitudine, cu o "plinatate" pe care am intalnit-o doar la Eclipse Crama Basilescu (din acelasi an), dar nu sunt sigur ca-i pregatita pentru consum. Un an, doi, trei i-ar face mai multa dreptate. Cel putin in momentul de fata imi pare un pic rau ca am platit 70 de lei pe ea (sau mai bine zis: ca am desfacut-o)

Ganduri cu voce tare despre interviurile care stau sa vina

Tocmai puricam traducerea raspunsurilor pe care mi le-a returnat Oliver Bauer, vinificatorul celor de la Stirbey, si pe care o veti citi intr-una din zilele urmatoare. As vrea sa va spun, de fapt gandesc cu voce tare, ca am avut temeri si remuscari pentru ca primilor intervievati le-am trimis aproximativ acelasi set de intrebari. Boy, I was wrong! Raspunsurile sunt atat de interesante si diverse, precum personalitatile respectivilor, incat intrebarile chiar n-au mare importanta:) Si e bine ca e asa, avand in vedere ca experienta mea in domeniul se rezuma la un interviu pentru revista liceului (care culmea a fost cu directorul liceului rival! Alo, Realitatea, Antena, take that for editorial independence!). Pe de alta parte sunt placut surprins (si le multumesc pentru asta) ca mi-au raspuns destul de promt.

Bine, daca veni vorba, Robert Parker, James Suckling si Jancis Robinson nu mi-au raspuns inca, da' mai au timp! Ca tot ma gandeam sa-mi extind baza de selectie si la alte categorii profesionale din domeniu. Cezar, ai cateva minute?

un mic extras din urmatorul:

"Pentru mine insa adevaratii vinificatori (si iubitori de vin) sunt una dintre cele mai curioase specii de pe Pamant. Pentru ei, ceva nou sau necunoscut este o provocare, o placere si nu o povara. Si in final, iubitorul de vin Oliver Bauer vrea sa cumpere originalul si nu o copie a lui. Prin urmare, si vinificatorul Oliver Bauer vrea sa vinifice originale si nu copii"

Sauvignon Blanc Terra Romana 2010

Acest vin produs de SERVE Ceptura in podgoria Dealu Mare, de aceasta data (pentru ca in trecut sauvignonul SERVE venea din Dobrogea), mi s-a parut un sauvignon blanc care impaca Lumea Noua si Lumea Veche cu delicatea si fragilitatea unui misionar, mai degraba decat cu impetuozitatea razboinica a unui conquistador.

Tonuri puternic minerale, ierboase se impletesc cu arome exotice! Culoarea este galbena cu reflexii verzui. Nasul indica mineralitatea pietroasa cu tonuri proaspete de pulpa de grapefruit, ananas, banana, mar, para, inflexiuni care trec lin in gustul de mar golden, suc de limeta, nuante vegetale parca amplificate de aciditatea foarte buna si pana in finalul de citrica coapta.

Este un vin pentru vremuri mai calduroase, frust, dar caruia nu-i lipseste finetea in adordare.

Pret estimativ: 35 lei. Mostra primita de la producator. 81 pct

PS: lecturi suplimentare. Si acum lasati-ma! Vizez la un Kindle 3...

Un Nomad de treaba: Cabernet Sauvignon 2007

Au trecut deja vreo 4-5 zile de la degustare si bateria memoriei mele mai are o liniuta. Imi amintesc ca l-am vazut ca pe un vin care face banii (17 lei in Real), un cabernet tipic, care are nevoie de putin timp pentru a se aseza, cu toate celea pe care le astepti de la un cab: arome directe de fructe de padure (coacaze, afine), visina. Apar si condimente, o mineralitate evidenta. In gura pare initial direct, puternic, cu tanin sanatos si aciditate, cu un extract bun, alcool integrat, ciocolata neagra, lemn, si iar ceva mineral si vegetal, inmuindu-se spre final intr-un finish surprinzator de lung cu impresii dulci de fructe confiate si dulceturi.

Dupa feteasca neagra si pinotul, care nu au trecut pragul celor 70 de puncte, cabernetul din seria Nomad a Aureliei Visinescu se prezinta mult mai pregatit, sigur cu limitarile normale avand in vedere pretul, dar sta bine in categoria vinuri sub 20 de lei.

80 pct. O sa-l mai incerc si alta data.

INTERVIU. 7 intrebari pentru Catalin Zamfir

Catalin Zamfir, oenolog:

"Gândesc la ora actuală, că, dacă echivalenții în domeniul Oenologiei ai unui Michelangelo sau Mozart ar exista sau există, finețea creației lor ar trece neobservată"

"Cu siguranță nu vom ajunge “the next big thing” pe piața vinurilor dacă încercăm în continuare să producem vinuri din soiuri cosmopolite și nu încercăm să pătrundem pe piața externă cu soiuri autohtone."

....

Uitam uneori ca dincolo de culoarea translucida, purpurie, a unui pahar de feteasca neagra si mai departe de stralucirea aurie a unei tamaioase romanesti sta travaliul unor oameni priceputi, care incepe in mirosul de pamant reavan si se continua in clar-obscurul cramelor, printre baricuri si instalatii de vinificatie. Asa am inceput sa cochetez cu ideea ca a aduce in fata dumneavoastra "artistii" care folosesc strugurele ca o modalitate de expresie. Vinificatori, cercetatori, oenologi, winemakeri, spuneti-le cum doriti, ei sunt oamenii care transforma fructul unei plante in cea mai complexa licoare care se poate gusta pe fata pamantului. Nu incep ode aduse vinului: sunt un om care scrie un blog despre vin, asa incat pasiunea mea este subinteleasa.

Interviurile au fost concepute pentru a nu rapi prea mult din timpul intervievatilor, dar nici din rabdarea dvs., si constau in sapte intrebari a caror relevanta mi-o asum. In aceasta ordine de idei, daca aveti intrebari care va framanta peste poate, va rog sa mi le trimiteti si voi gasi eu o voce care sa va raspunda competent.

Incepem seria cu domnul Catalin Zamfir. "Opera" sa (desi el insusi o atribuie intregii echipe), care a sarit anul trecut in ochii si papilele lumii, este remarcabilul Aligote "Gramma" 2009, Casa Olteanu, Iasi. Au fost multe pareri laudative despre acest vin surprinzator, de la Marius Cristian la... subsemnatul, de la profesorul Valeriu V. Cotea si pana la, poate mai important- tatal meu (traitor in Iasi o vreme si prieten, ca orice student de la sfarsitul anilor '70, al vinului de Bucium) care a spus ca e cel mai fin aligote pe care l-a gustat vreodata:)

Catalin Zamfir s-a nascut la Faurei, jud. Braila, a absolvit liceul militar A.I. Cuza din Constanta, Facultatea de Horticultura din cadrul USAMV Iasi, masterul "Tehnologia si Controlul Calitatii Bauturilor" organizat de aceeasi institutie, este Doctor in Horticultura, specializatea Viticultura si Oenologie, cu tema "Studiul autenticitatii si tipicitatii vinurilor rosii obtinute din soiuri autohtone" sub indrumarea prof. Valeriu V. Cotea. Este consilier pe probleme de agricultura (zona Moldova) pentru Patronatul National al Viei si Vinului din Romania, dar si membru ADAR, asistent de cercetare stiintifica in cadrul Centrului de Cercetari pentru Oenologie al Academiei Romane, filiala Iasi, iar studentii il pot regasi ca sef de lucrari in cadrul studiilor de master ale Facultatii de Horticultura Iasi. Sa mai spunem ca ofera consultanta (e prudent oare sa zic "pro bono"?) diversilor producatori care doresc "altceva" de la vinurile lor.

....

1. Domnule Catalin Zamfir sunteti autorul surprinzatorului Aligote Gramma, care ocupa un loc important in lista mea cu surprize placute din 2010. Este Aligote un strugure care si-a depasit conditia in “interpretarea” dvs. sau a fost doar prost exploatat pana acum?

Reușita brandului GRAMMA se datorează eforturilor unei întregi echipe din care face parte și domnul inginer Iulian-Valentin Teliban și care mi-a suportat criticile și sugestiile cu stoicism aș putea spune. Mi-aș dori să fim autorii cât mai multor surprize plăcute și vă anunț că deja am mai pregătit una pentru 2011, sper plăcută, și anume un Cuvee Vișan – Single Vineyard. În acceptiunea mea, majoritatea soiurilor de struguri pentru vin au ceva de "spus", reușita vinurilor depinzând într-o oarecare măsură și de capacitatea oenologului de a pune într-o lumină favorabilă caracteristicile specifice fiecărui soi de struguri în parte, rezultatul final fiind însă rodul influențelor exercitate de o multitudide de factori. Unii dintre aceștia ar fi practica viticolă folosită în obținerea strugurilor alături de cea oenologică necesară în elaborarea vinurilor. Vorba proverbului “Nu poți face poşetă de mătase din urechea scroafei” se aplică și în cazul vinului, și anume că un vin bun nu se poate produce din struguri de o calitate scăzută. Macroclimatul este un alt factor ce face referire la influențe climatice determinate de trăsături regionale majore cum ar fi latitudinea, apropierea față de curenții oceanici sau zonele muntoase și altitudinea zonei de proveniență a strugurilor.

Terroir-ul sau microclimatul este un alt factor deosebit de important insemnând totalitatea condițiilor locale induse de trăsături ale solului, modul de cultivare a viței de vie precum și topografia și orografia terenului. Pe lângă aceștia se adaugă iată soiul de struguri folosit la obținerea vinurilor, portaltoiul pe care este altoit, producția dorită a se obține la unitatea de suprafață, dotările tehnologice, toate procesele fermentative, de condiționare, maturare și învechire, calitatea produselor și materialelor de uz oenologic folosite la obținerea vinurilor etc. Totuși, fără îndrumare adecvată, cei mai buni struguri nu vor da naștere neapărat la un vin de calitate.

2. Care este portretul robot al unui vin bun? Ce structura si ce calitati trebuie sa aiba?

Îmi este foarte greu, dacă nu imposibil să creionez un portret robot al unui vin bun. E ca atunci când ai avea mai mulți copii și ai fi condiționat să alegi pe cel la care ții mai mult sau care-ți este cel mai drag. Îmi sunt dragi toate vinurile bine făcute, atât vinurile albe cât și cele roze și roșii, atât cele tinere cât și cele învechite, seci sau cu rest de zaharuri, mai mult sau mai puțin alcoolice, barrique-ate sau nu.

Încercarea de a defini conceptul de calitate a vinurilor este aproape imposibilă, depinzând în special de variabilitatea indusă de percepția umană. Cu toate acestea, atribute ca echilibru și armonie în vinuri fac referire la senzația de gust bun al vinului, ținând cont de faptul că acesta prezintă peste 800 de principii active, cel de simetrie se referă la percepția compatibilității dintre impactul sapid (senzații gustative) și aromele sau nasul (senzații olfactive) vinului. Aprecierea modului de evoluție (dezvoltare) se referă la modificările asupra caracterului aromatic și al intensității acestuia ce apar la vinuri după turnarea acestora în pahare. Durata, complexitatea și subtilitatea aromelor sunt de asemenea atribute importante pentru percepția calității. Impactul generat de toate aceste atribute asupra memoriei este probabil cel mai important în aprecierea generală a calității vinurilor și conferă caracterul deunicitate. Mai bine zis apreciez mai mult calitatea estetică a vinurilor reprezentată în acest context de atributele de mai sus: echilibru, armonie, simetrie, evoluție (dezvoltare), durată, complexitate, subtilitate, unicitate.

Ce ne-ar impiedica să afirmăm despre un vin obținut dintr-un soi catalogat ca fiind de mare producție, că este un vin memorabil dacă întrunește toate aceste atribute?!? Greșeala majoră care văd că se perpetuează și în lumea “cunoscătorilor” este că mereu se încearcă a se compara soiurile între ele, în special de acea clasă pe care eu o denumesc generic ABC (Anything But Chardonnay). Nu e păcat ca aflându-te într-o bibliotecă cu sute de mii de titluri să citești numai un singur autor???

3. Mari critici de vin, cum ar fi Robert Parker sau Hugh Johnson au prevazut in trecut ca Romania ar putea fi “the next big thing” pe piata vinurilor. Credeti ca se va intampla asta vreodata?

Termenul de critic nu-mi sună prea bine, din punctul meu de vedere vinul se apreciază, pentru că este rodul unui act de creație izvorât din iubire împletită cu pasiune și de aceea nu ai ce critica. Mai bine încerci să empatizezi cu creatorul în demersurile de apreciere a vinului, e mai sănătos! Subiectivi oricum rămânem!!!

După cum evoluează atât piața vinurilor din România, cât și aporturile de capital din domeniul viticulturii și vinificației se pare că suntem pe drumul cel bun. Însă mai avem multe de pus la punct, pornind de la legislație și controlul respectării acesteia și terminând cu productivitatea realizată în unitățile de profil, aspecte ce-și pun amprenta asupra calității finale a vinurilor românești. Cu siguranță nu vom ajunge “the next big thing” pe piața vinurilor dacă încercăm în continuare să producem vinuri din soiuri cosmopolite și nu încercăm să pătrundem pe piața externă cu soiuri autohtone. Credeți că vom putea fura vreun procent din cota de piață corespunzătoare vinurilor Chardonnay, Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon etc.? Eu nu cred!!! Trebuie să speculăm momentul (în sensul bun al cuvântului) și să introducem în bibliotecă câteva titluri valoroase ce vor dizolva „rutina” creeată pe această piață. Cred că e valabilă afirmația și pentru piața românească.

4. Ce oameni si circumstante v-au influentat dezvoltarea profesionala?

Cred că primul om care mi-a influențat dezvoltarea profesională a fost soția mea Marcela, prin faptul că m-a înțeles și mi-a asigurat un confort material fără de care nu aș fi putut ajunge până aici, apoi colegul meu de la Centrul de Cercetări pentru Oenologie al Academiei Române, domnul doctor Gheorghe Odăgeriu care a fost “vinovat” de faptul că am ajuns să susțin examenul de admitere la Facultatea de Horticultură și nu în ultimul rând mentorul meu în domeniul Oenologiei, omul care mi-a lansat cele mai interesante provocări din viață și căruia îi datorez foarte mult, domnul Prof. Univ. Dr. Valeriu V. COTEA. Îmi aduc aminte că prin anul I de facultate fiind reprezentantul studenților din anul meu în Consiliul Facultății de Horticultură și stând alături de domnul profesor Cotea, l-am întrebat ce condiții ar trebui să îndeplinească un student pentru a participa la Cercul de Oenologie, așa se numea pe vremea aceea și așa cred că se numește și acum, mi-a răspuns: “Niciuna! Numai să nu se răzgândească după două săptămâni!!!”. Și de atunci a început totul!!!

5. Exista prejudecata ca este mai greu de produs un vin de calitate din soiurile autohtone decat din cele internationale. E adevarat?

Ați spus bine prejudecată. Depinde din ce perspectivă vorbim! Dacă vorbim din perspectiva unui oenolog sau tehnolog, cred că ar trebui să se lase de meserie dacă ar considera că este greu de produs un vin, înseamnă că nu o face cu dragoste și rezultatele vor fi pe măsura investiției, adică zero. Desigur sunt anumite particularități prezentate de fiecare soi în parte în procesul de vinificare, dar cred că această prejudecată survine din percepția greșită creeată de-a lungul timpului, conform căreia soiurile noastre autohtone nu ar avea potențial oenologic ridicat. Nimic mai fals, totul depinde de cunoașterea noastră și de capacitatea de a ne adapta tehnologiile la ceea ce avem!!! Și avem!!!

Să nu uităm însă că aprecierea calității vinurilor este, ca și în cazul frumuseții, în „ochii” celui care admiră (percepe senzorial), adică și în percepția consumatorului. Vorba aceea: “Consumatorul îți dictează ceea ce să produci!!!”. Și din păcate la capitolulcultura vinului la consumatorii din România stăm cam prost, de aceea militez și cred că un producător de vinuri, în special de vinuri premium, își asumă responsabilitatea în momentul demarării unei afaceri în acest domeniu și de a culturaliza consumatorii, de ai determina să uite prejudecățile ce alterează percepția în ceea ce privește calitatea vinurilor obținute din soiuri autohtone.

Gândesc la ora actuală, că, dacă echivalenții în domeniul Oenologiei ai unui Michelangelo sau Mozart ar exista sau există, finețea creației lor ar trece neobservată.

6. Care considerati ca este varietatea romaneasca cu cel mai mare potential?

Nu mă pot opri numai la un soi, argumentele le-am expus mai sus. Mă gândesc acum numai la câteva ca: Fetească albă, Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Busuioacă de Bohotin, Fetească neagră, Băbească neagră, ca să nu mai spun de Șarbă, Fetească regală, Frâncușă sau Novac, Negru de Drăgășani, Bătută neagră, Negru moale, Negru aromat, Negru vârtos, Vulpe, Samoveancă și altele foarte multe cu potențial foarte bun dar care din păcate nu sunt toate extinse în cultură la această dată. Mă bucură însă un lucru, că în cercetarea românească de profil se pune accent din ce în ce mai mult pe evaluarea și diseminarea potențialului oenologic al soiurilor autohtone. Rămâne numai faptul de a găsi câțiva investitori care să înțeleagă aceste aspecte și să pună în valoare aceste soiuri, ar fi o reușită din punctul meu de vedere!

7. Numiti un vin romanesc de +90 puncte.

Îmi vine în minte un vin pe care am avut plăcerea de-al degusta nu mai târziu de săptămâna trecută, la degustarea prilejuită de clasarea vinurilor cu Denumire de Origine Controlată organizată de ONVPV Iasi, fiind vorba de o Tămâioasă românească sau Busuioacă de Moldova cum i se mai spune, din 2010, dulce, un vin extraordinar nu numai din punctul meu de vedere, care cred că va avea și o evoluție foarte bună.

foto 1: Catalin Zamfir; foto 2: echipa "Gramma"