
Byzantium Rosso di Valachia 2008

INTERVIU. 7 intrebari pentru Aurel Rotarescu
Aurel Rotarescu a absolvit facultatea de Horticultura din cadrul I.A.N.B, in anul 1990. Un an mai tarziu si-a inceput activitatea ca sef de crama la Dionysos Ceptura. Din 1994 si pana in prezent este oenologul S.E.R.V.E. Ceptura, companie fondata de regretatul Guy Tyrel de Poix, cunoscuta publicului larg prin gama Vinul Cavalerului, dar si (celor mai pretentiosi) prin gama Terra Romana, cu varfurile numite Cuvee Charlotte si Cuvee Amaury, carora li s-a adaugat recent un vin exceptional, inca necomercializat, un cabernet ajutat de putina feteasca neagra- Cuvee Alexandru 2007.
Trebuie sa amintesc ca “subiectul” nostru de astazi a mai adaugat, relativ studiilor, ca “tot o scoala consider a fi practica, si mai ales cand ai ocazia sa fi langa oameni care pot si vor sa-ti transmita informatii valoroase”.
Cuvee Charlotte este unul dintre putinele vinuri din Dealu Mare (si din Romania) care justifica fraza de marketing privind amplasarea similara cu Bordeaux, pe paralela 45. S-a urmarit intentionat aceasta similitudine de structura si gust?
Nu as spune ca am urmarit in mod intentionat sa creem un vin tip bordeaux ci un vin bun. In plus, din ce am vazut eu, amplasarea este similara insa in Bordeaux suprafetele cultivate cu vita majoritatea sunt plane, avem in vegetatie mai multa apa, clima are influenta oceanic, deci putem spune ca avem conditii diferite.
Piata romanesca este atipica, fapt arhicunoscut. Gusturile consumatorului obisnuit sunt diferite de cele ale unui consumator din tarile din vest. Cum poate un vinificator care trebuie sa raspunda nevoii de dezvoltare pe piata interna dar si dorintei de recunoastere internationala sa impace gusturi atat de diferite?
Eu as spune ca piata locala a evoluat si evolueaza in continuare (poate nu atat cat ne dorim noi), exista oameni care stiu din ce in ce mai bine ce beau (norocul nostru), noi ne adresam in primul rand acestora. Cred ca trebuie sa ne asumam si rolul de educatori ai gusturilor, noi facem asta inca de la inceput, din ‘94, cand vinul sec era privit ca “acru”, rozeul trebuia sa fie neaparat dulce.
Plecam de la ideea de a face un vin cat mai bun, e posibil ca acesta sa fie primit mai bine pe piata externa, decat pe cea interna, de exemplu pinot noir care se vinde mult mai bine afara ca in tara, dar in general, consider ca un vin bun va fi apreciat de un consumator avizat indiferent ca e in Canada sau in Romania.
Beneficiati la SERVE de o crama moderna. In aceasta ordine de idei cat de dependenta este astazi calitatea de tehnologie? Se mai poate obtine un vin de calitate constanta in maniera “artizanala”, dependenta doar de maiestria vinificatorului?
Este adevarat ca avem o crama moderna, dar cred ca nu asta este totul.
Noi la S.E.R.V.E. credem ca vinul incepe sa se faca in vie si mai exact incepe din momentul in care te-ai gandit sa infiintezi o plantatie. De aici pana la a turna in pahar e un drum lung si multe lucruri pot influenta calitatea.
Sunt situatii cand ai un strugure foarte bun si cu o tehnologie minima poti face un vin deosebit, dar nu totdeauna natura te ajuta.
Ce oameni sau circumstante si-au lasat amprenta asupra carierei dvs.?
Cred ca au fost multe situatii si oamenii care m-au ajutat in cariera, as aminti, in ordine cronologica, mai intai pe d-nul Bahrim (director la S.C. Dionysos Ceptura), cel ce a avut incredere in mine si m-a ajutat ca la 25 de ani sa incep cariera ca oenolog intr-o crama ce vinifica productia de pe 600 ha cu vita de vie.
Apoi faptul ca d-nul Guy s-a oprit si a gustat din vinul facut de mine in 1994.
D-nul Guy Tyrel de Poix care a fost pentru mine un patron si un mentor in acelasi timp, omul langa care timp de 16 ani am invatat foarte multe. Cred ca pentru noi, toti cei din echipa S.E.R.V.E., acum cand dansul nu mai este, a devenit o obligatie dar si o onoare necesitatea de a continua traditia si calitatea impusa inca de la inceput.
Este "vinul de autor" un raspuns pentru industrializarea exagerata a vinului sau e doar o alta strategie de marketing?

Da, cred ca da, vinul poarta, intr-o oarecare masura, amprenta celui ce l-a creat. Dar mai corect cred ca am putea vorbi despre “terroir”, incluzand toti factorii care influenteaza calitativ un vin, si in acest contest cred ca se poate evidentia rolul oenologolui. Vinul se diferentiaza de alte produse prin faptul ca este nereproductibil, nu are reteta, este viu, unic in felul lui, asa cum este si amprenta oenologului.
Cum a fost anul 2010 comparativ cu recoltele precedente, de la mult laudatul (in presa) 2007 incoace?
Multi ar spune ca a fost un an dificil, ca au fost probleme cu inghetul in iarna, cu ploile in iunie si la recoltat. Asa este, nu a fost un an usor ci unul pentru oameni pregatiti.
Pentru vinurile albe a fost un an foarte bun, am avut acumulari bune de zahar, in acelasi timp o buna aciditate.
Pentru vinuri rosii a fost mai dificil, deoarece nu am avut suficienta maturitate. S-a produs un blocaj in evolutia coacerii, dar totusi nu putem spune ca a fost un an prost.
Numiti un vin romanesc [altele decat ale dvs.] de +90 puncte.
Sunt multe vinuri romanesti care cred ca ar merita 90 puncte, din an in an mai multe si asta e bine. Nu as numi un vin anume.
foto: vinul.ro
Despre cateva vinuri create de Aurel Rotarescu puteti citi aici, aici, aici si aici.
Vinul.ro nr. 36

O altfel de Romania Pitoreasca

Notorius 2007 Crama Rotenberg:un Menestrel cu mai multi giga de RAM in plus


Byzantium Blanc de Transylvanie 2009

INTERVIU. 7 intrebari pentru Gabriel Lacureanu

Gabriel Lacureanu este oenologul si directorul general al Cramei Basilescu, Urlati, jud. Prahova. Este absolvent al Scolii Iesene de Horticultura, Masterat in controlul calitatii bauturilor alcoolice si nealcoolice, si in prezent- doctorand in anul al III-lea la Specilizarea Enologie din cadrul USAMV Iasi. Are ca motto proverbul american "Vasleste-ti singur propria canoe".
Sunt convins ca multor iubitori ai vinului cel putin feteasca neagra Ancestral de la Crama Basilescu le spune ceva, asa ca sa intram direct in problema:
Sunteti creatorul vinurilor Cramei Basilescu, un producator care incepe sa se faca cunoscut prin calitate. Ne spuneti pe scurt cum se ajunge de la primii muguri ai vitei la un pahar de feteasca neagra “Ancestral” 2008?
In primul rand, pot sa spun ca am pornit de la bun inceput cu un avantaj si anume acela ca in cartile de specialitate se spune ca cea mai buna Feteasca neagra se obtine pe terenurile de la Urlati.
Asadar, plantatia veche de 35 ani amplasata pe terase, lucrarile si tehnicile moderne de viticultura integrata, dotarea centrului de vinificatie si perseverenta echipei au dus la obtinerea acestui vin.
Pentru ca vinul despre care vorbim inglobeaza, traditia (locul special pentru FN), multi ani de munca (varsta viei) si respectul pentru cel mai vechi soi romanesc ce se gaseste plantat doar la noi, am ales sa numesc vinul obtinut Ancestral.
Niciodata mai evident ca acum, vinul a ajuns captiv modei, gustului consumatorului sau al unor critici de vin celebri. Care credeti ca este acceptiunea contemporana asupra unui vin “bun”?
Ca in orice alt domeniu care se adreseaza simturilor, si in materie de vin e o chestiune de gust. Desigur, exista si moda, asa cum a fost pe vremuri moda aromatelor Busuioaca si Tamaioasa cu rest de zahar, iar acum ele au intrat regretabil intr-un con de umbra, acum pe val sunt vinurile albe si rosii seci. Publicul de la noi inca marseaza mult pe vinurile rosii internationalizate, cu miros de lemn, unde soiul este parte din peisaj si nu personaj principal. Am convingerea insa ca aromele puternice din lemn vor fi inlocuite in timp de parfumul de soi.
Va putea ajunge feteasca neagra un nou carmenere sau malbec [adica: un soi care prin vinuri de calitate, bine receptate international, sa atraga atentia asupra unei intregi regiuni viticole] sau sloganul “feteasca neagra- portdrapel” este o prejudecata?
Nu este o prejudecata, pentru ca daca nici noi nu vom crede ca putem face excelenta creand vinuri exceptionale, nu va veni nimeni de afara sa ne convinga. Este de apreciat ca sunt producatori care planteaza soiuri autohtone si incearca sa patrunda pe piata cu acestea. Iar dintre toate, in prezent Feteasca neagra are sanse foarte mari sa se identifice cu vinurile romanesti, lucru care se observa din feedback ul dat de piata internationala.
Ce oameni sau circumstante si-au lasat amprenta asupra carierei dvs.?
Ma bucur sa primesc aceasta intrebare, pentru ca adesea cand suntem luati de val si de viteza cu care se misca lucrurile, uitam sa privim in urma si sa spunem un multumesc celor care au vazut un potential in noi si ne-au acordat o sansa.
Sunt recunoscator profesorului Valeriu V. Cotea pentru indrumarea profesionala, pe care mi-a dat-o in momentele in care am avut nevoie, profesorul Irimia pentru lectiile de viticultura, d lui Costachescu de la Davino, Bineinteles Domnilor de la Casa Basilescu care au crezut in mine, colegilor mei de facultate cu care am aprofundat vinul in multele ocazii de timpul facultatii si nu in ultimul rand multumesc celor care m-au picat la examenul de admitere la facultatea de Telecomunicatii, ceea ce m-a facut sa imi orientez privirea spre facultatea de Horticultura.
Deci, iata! pentru a cata oara se confirma zicala, tot ce se intampla se intampla spre bine.
Se exagereaza cu interventiile tehnologice asupra vinului (enzime, acizi, tanin adaugat, baricarea in exces, etc.) sau e o realitate care trebuie acceptata de catre consumator?
Industrializarea vinului cere aceste ajutoare din partea producatorului, dar trebuie avut in vedere si cultura in materie de vin a consumatorului. Clientul final dicteaza in general producatorului, iar vinurile obtine astfel par sa incurajeze producatorul sa continue.
Lumea evolueaza, natura este intr-o continua modificare, tehnologia se perfectioneaza, asadar, toate adaosurile nu fac decat sa raspunda cerintelor consumatorului modern.
In momentele de fata toti acesti adjuvanti, din punctul meu de vedere, nu fac decat sa imbunatateasca si sa conserve calitatea vinului.
Avand in vedere ca Busuioaca de Bohotin este o pasiune a dumneavoastra cultivata (e si in titlul temei de doctorat) dar si ca a cazut in derizoriu din cauza calitatii proaste si a falsurilor, credeti ca exista cale de iesire in lumea mare pentru aceasta varietate? Va inchipuiti una vinificata in sec?
Pentru mine, acest vin este o poezie dedicata oamenilor dragi, in special sexului frumos. Incerc sa readuc acest soi in lumina reflectoarelor din mai multe motive: este printre putinele soiuri roze aromate din lume, isi modifica culoarea cu trecerea timpului, nu cum ne-am astepta de la roz la rosu, ci invers – de la roz la alb-galbui, provoaca stari emotive nemaiintalnite in trecerea lui de la must in vin J. Varianta seaca in experimentele mele pentru teza a avut calitati incomplete, de aceea, pentru a da armonie vinului, raman adeptul Busuioacei traditionale. O parere personala: este un vin care straluceste in toate etapele degustarii!
Numiti un vin romanesc [altele decat ale dvs.] de +90 puncte.
Deoarece fac parte din lumea vinificatorilor, atunci cand degust un vin nu pun puncte, ci mai degraba caut sa-l inteleg pe cel care a creat vinul si sa-i descifrez mesajul pe care a vrut sa-l transmita sau cui i s-a adresat creand acest vin.
credit foto: Vinul.ro
Enigma Mineralitatii: Doua Vorbe Si Un Raspuns

Mineralele nu au miros. Asta o spune orice chimist. Mirositi cat vreti o piatra. Chiar daca va avea un miros difuz, acesta este cauzat mai mult ca sigur de pamantul pe care a stat, de apa in care s-a scaldat pana s-o ridicati dvs. Piatra insasi nu are miros. Asa si multe altele: praf de creta, grafit, ciment, etc .
Bun, si cum ramane cu celebra mineralitate a unui riesling german sau a unui Chablis frantuzesc. Cum ramane cu toate vinurile de care ati citit (chiar si aici) si in a caror note de degustare apar mirosuri sau gusturi de sorginte minerala? Cum ramane cu ilustrele pietre de rau, cu mirosul de cremene, cu pamantul reavan, etc? Sunt doar o iluzie a degustatorului sau chimistii se inseala?
Eu unul stiu ca ultima varianta nu este posibila. Nu pentru ca as avea o incredere oarba in stiinta, ci pentru ca tatal si sotia mea sunt ingineri chimisti. Ei (si spun asta cu toata dragostea) nu se inseala niciodata, ei au intotdeauna dreptate, concretul e concret si realul real, etc. Pe de alta parte chiar intreaga lume a oamenilor care scriu despre vin de la Broadbent la Parker, de la Robinson la Suckling, de la Cezar Ioan la George Mitea sa fie captiva unei iluzii, a unui minciuni?
Ei bine dupa indelunga lectura am raspunsul. Si e unul dintre cele mai frumoase raspunsuri posibile. Sunteti gata? Ei bine, toata lumea are dreptate!!! Adica, da, chimistii au dreptate, toate minerale acestea in starea lor naturala, pura, nu au miros. Si mai mult, dupa cum nu mai departe de saptamana trecuta, oenologul Oliver Bauer, in interviul acordat Lucrurilor Bune, spunea “Daca vad, de exemplu, un specialist mestecand o farama de pamant si pretinzand ca poti regasi acelasi caracter in vinurile lor, ma vad nevoit sa rad”, adica nu exista un transfer direct de la caracteristicile olfactive (atatea cate sunt) ale solului, la produsul final, adica vinul. Poti sa mesteci cat lut vrei, poti sa adulmeci neincetat rocile de la poalele Vesuviului, ca n-o sa regasesti, neam!, acelasi miros in vinul de Campania. Dar, indubitabil, solul se resfrange in vin, toate caracteristicile sale se vor regasi acolo, dar metamorfozate, schimbate, producand, in functie de cat de potrivit este soiul de vita de vie, un vin mai reusit sau mai putin reusit.
Asa si cu aromele de pamant reavan cum ramane? De unde vin ele? Din imaginatia noastra bogata? Pai, da, si de acolo. Restul vine din licoarea insasi. Sa ne explice Attilio Scienza (tare nume pentru un savant, nu?) , profesor de viticultura la Universitatea din Milano. El zice (de fapt i-a spus Monicai Larner de la Wine Enthusiast) ca aceste arome provin de la niste compusi chimici prezenti in vin, asa-numitele nor-izoprenoide, care se elibereaza in vin datorita oxidarii prin expunere la lumina. Mai mult, schimbarile climatice, precum si cresterea intensitatii razelor UV din ultimii ani a condus la o accentuare a efectului pe care acesti compusi il au asupra aromelor vinului. Asa incat, sa rezumam, vinul poate avea arome de pietre de rau, dar nu din cauza “mineralitatii” din sol, ci din cauza unor compusi chimici care se regasesc oricum in vin, si care in anumite conditii “elibereaza” aceste arome spre receptor.
Concluzia fireasca este ca desi termenul de mineralitate este utilizat incorect, sau mai bine zis incorect dpdv stiintific, in limbajul degustatorilor, trebuie spus totusi ca aceste arome nu sunt rezultatul imaginatiei zburdalnice a unora, ci...chiar sunt acolo. Asa ca data viitoare cand asfaltul, grafitul si pietrele de rau isi vor face simtita prezenta in narile dvs. stati linistiti: n-ati innebunit, desi puteti fi considerati un pic ciudati daca va plac foarte tare.
Chateau de la Parenchere Clairet 2009 Bordeaux
Menestrel 2008 Rotenberg: Stop si de la capat
Babeasca Neagra Evolution!


Castel Bolovanu 2008 Vinarte

Tamaioasa Romaneasca 2009 “Castel Starmina” Vinarte

Este un vin armonios, cu un raport calitate pret bun. Este vinificat demisec, ceea ce il ademeneste din utilitatea de vin de incheiere, de “dulce”, spre inceputul sau chiar spre ceea ce romanul apreciaza, uneori impropriu, ca un vin de toata masa (de zile mari, stiti voi, in care se ingramadesc nabadaios aperitive cu mezelicuri, salate de icre, pana si sarmale, fripturi de porc si torturi cu frisca). Stiu ca unii iubitori ai vinului si-ar trage o mina ofuscata citind cele de mai sus, dar hei! daca nu poti sa-i invingi, macar da-te bine pe langa ei, ca altii nu ai, vorba aia!
Culoarea este galben-aurie ceva mai putin intense, si tuse verzui. Un nas proaspat de musetel, flori de soc, mar si un pic de condiment se continua in gust cu citrice coapte, alte fructe exotice (gen compot “mix tropical”) si nelipsita boaba coapta de muscat. Finalul, cu note dulci-acrisoare, nu tine prea mult, dar nici nu trebuie, pentru ca nu-i asa- ceafa de porc frumos caramelizata nu are multa rabdare, si chiar acum cineva in bucatarie monteaza lumanarile pe tort. Aciditatea nu este entuziasmanta, dar este atat cat sa tina cele 10 grame de zahar/litru in frau. Nici alcoolul moderat (12,3) nu sare din schema. De fapt acest echilibru fericit il scoate din anonimat si daca mai adaugam si pretul de vreo 15 lei avem un castigator pentru urmatoarea masa de familie la care e invitat si unchiul Costica.
77 pct.
INTERVIU. 7 intrebari pentru Oliver Bauer


Prince Matei 2007 Vinarte

Goodwine Martie 2011



Rheinriesling 2010 Lacerta Winery Dealu Mare

Feteasca Neagra Prince Stirbey 2008

Ganduri cu voce tare despre interviurile care stau sa vina
Sauvignon Blanc Terra Romana 2010
Un Nomad de treaba: Cabernet Sauvignon 2007

INTERVIU. 7 intrebari pentru Catalin Zamfir
Catalin Zamfir, oenolog:
"Gândesc la ora actuală, că, dacă echivalenții în domeniul Oenologiei ai unui Michelangelo sau Mozart ar exista sau există, finețea creației lor ar trece neobservată"
"Cu siguranță nu vom ajunge “the next big thing” pe piața vinurilor dacă încercăm în continuare să producem vinuri din soiuri cosmopolite și nu încercăm să pătrundem pe piața externă cu soiuri autohtone."
....
Uitam uneori ca dincolo de culoarea translucida, purpurie, a unui pahar de feteasca neagra si mai departe de stralucirea aurie a unei tamaioase romanesti sta travaliul unor oameni priceputi, care incepe in mirosul de pamant reavan si se continua in clar-obscurul cramelor, printre baricuri si instalatii de vinificatie. Asa am inceput sa cochetez cu ideea ca a aduce in fata dumneavoastra "artistii" care folosesc strugurele ca o modalitate de expresie. Vinificatori, cercetatori, oenologi, winemakeri, spuneti-le cum doriti, ei sunt oamenii care transforma fructul unei plante in cea mai complexa licoare care se poate gusta pe fata pamantului. Nu incep ode aduse vinului: sunt un om care scrie un blog despre vin, asa incat pasiunea mea este subinteleasa.
Interviurile au fost concepute pentru a nu rapi prea mult din timpul intervievatilor, dar nici din rabdarea dvs., si constau in sapte intrebari a caror relevanta mi-o asum. In aceasta ordine de idei, daca aveti intrebari care va framanta peste poate, va rog sa mi le trimiteti si voi gasi eu o voce care sa va raspunda competent.
Incepem seria cu domnul Catalin Zamfir. "Opera" sa (desi el insusi o atribuie intregii echipe), care a sarit anul trecut in ochii si papilele lumii, este remarcabilul Aligote "Gramma" 2009, Casa Olteanu, Iasi. Au fost multe pareri laudative despre acest vin surprinzator, de la Marius Cristian la... subsemnatul, de la profesorul Valeriu V. Cotea si pana la, poate mai important- tatal meu (traitor in Iasi o vreme si prieten, ca orice student de la sfarsitul anilor '70, al vinului de Bucium) care a spus ca e cel mai fin aligote pe care l-a gustat vreodata:)

Catalin Zamfir s-a nascut la Faurei, jud. Braila, a absolvit liceul militar A.I. Cuza din Constanta, Facultatea de Horticultura din cadrul USAMV Iasi, masterul "Tehnologia si Controlul Calitatii Bauturilor" organizat de aceeasi institutie, este Doctor in Horticultura, specializatea Viticultura si Oenologie, cu tema "Studiul autenticitatii si tipicitatii vinurilor rosii obtinute din soiuri autohtone" sub indrumarea prof. Valeriu V. Cotea. Este consilier pe probleme de agricultura (zona Moldova) pentru Patronatul National al Viei si Vinului din Romania, dar si membru ADAR, asistent de cercetare stiintifica in cadrul Centrului de Cercetari pentru Oenologie al Academiei Romane, filiala Iasi, iar studentii il pot regasi ca sef de lucrari in cadrul studiilor de master ale Facultatii de Horticultura Iasi. Sa mai spunem ca ofera consultanta (e prudent oare sa zic "pro bono"?) diversilor producatori care doresc "altceva" de la vinurile lor.
....
1. Domnule Catalin Zamfir sunteti autorul surprinzatorului Aligote Gramma, care ocupa un loc important in lista mea cu surprize placute din 2010. Este Aligote un strugure care si-a depasit conditia in “interpretarea” dvs. sau a fost doar prost exploatat pana acum?
Reușita brandului GRAMMA se datorează eforturilor unei întregi echipe din care face parte și domnul inginer Iulian-Valentin Teliban și care mi-a suportat criticile și sugestiile cu stoicism aș putea spune. Mi-aș dori să fim autorii cât mai multor surprize plăcute și vă anunț că deja am mai pregătit una pentru 2011, sper plăcută, și anume un Cuvee Vișan – Single Vineyard. În acceptiunea mea, majoritatea soiurilor de struguri pentru vin au ceva de "spus", reușita vinurilor depinzând într-o oarecare măsură și de capacitatea oenologului de a pune într-o lumină favorabilă caracteristicile specifice fiecărui soi de struguri în parte, rezultatul final fiind însă rodul influențelor exercitate de o multitudide de factori. Unii dintre aceștia ar fi practica viticolă folosită în obținerea strugurilor alături de cea oenologică necesară în elaborarea vinurilor. Vorba proverbului “Nu poți face poşetă de mătase din urechea scroafei” se aplică și în cazul vinului, și anume că un vin bun nu se poate produce din struguri de o calitate scăzută. Macroclimatul este un alt factor ce face referire la influențe climatice determinate de trăsături regionale majore cum ar fi latitudinea, apropierea față de curenții oceanici sau zonele muntoase și altitudinea zonei de proveniență a strugurilor.

Terroir-ul sau microclimatul este un alt factor deosebit de important insemnând totalitatea condițiilor locale induse de trăsături ale solului, modul de cultivare a viței de vie precum și topografia și orografia terenului. Pe lângă aceștia se adaugă iată soiul de struguri folosit la obținerea vinurilor, portaltoiul pe care este altoit, producția dorită a se obține la unitatea de suprafață, dotările tehnologice, toate procesele fermentative, de condiționare, maturare și învechire, calitatea produselor și materialelor de uz oenologic folosite la obținerea vinurilor etc. Totuși, fără îndrumare adecvată, cei mai buni struguri nu vor da naștere neapărat la un vin de calitate.
2. Care este portretul robot al unui vin bun? Ce structura si ce calitati trebuie sa aiba?
Îmi este foarte greu, dacă nu imposibil să creionez un portret robot al unui vin bun. E ca atunci când ai avea mai mulți copii și ai fi condiționat să alegi pe cel la care ții mai mult sau care-ți este cel mai drag. Îmi sunt dragi toate vinurile bine făcute, atât vinurile albe cât și cele roze și roșii, atât cele tinere cât și cele învechite, seci sau cu rest de zaharuri, mai mult sau mai puțin alcoolice, barrique-ate sau nu.
Încercarea de a defini conceptul de calitate a vinurilor este aproape imposibilă, depinzând în special de variabilitatea indusă de percepția umană. Cu toate acestea, atribute ca echilibru și armonie în vinuri fac referire la senzația de gust bun al vinului, ținând cont de faptul că acesta prezintă peste 800 de principii active, cel de simetrie se referă la percepția compatibilității dintre impactul sapid (senzații gustative) și aromele sau nasul (senzații olfactive) vinului. Aprecierea modului de evoluție (dezvoltare) se referă la modificările asupra caracterului aromatic și al intensității acestuia ce apar la vinuri după turnarea acestora în pahare. Durata, complexitatea și subtilitatea aromelor sunt de asemenea atribute importante pentru percepția calității. Impactul generat de toate aceste atribute asupra memoriei este probabil cel mai important în aprecierea generală a calității vinurilor și conferă caracterul deunicitate. Mai bine zis apreciez mai mult calitatea estetică a vinurilor reprezentată în acest context de atributele de mai sus: echilibru, armonie, simetrie, evoluție (dezvoltare), durată, complexitate, subtilitate, unicitate.
Ce ne-ar impiedica să afirmăm despre un vin obținut dintr-un soi catalogat ca fiind de mare producție, că este un vin memorabil dacă întrunește toate aceste atribute?!? Greșeala majoră care văd că se perpetuează și în lumea “cunoscătorilor” este că mereu se încearcă a se compara soiurile între ele, în special de acea clasă pe care eu o denumesc generic ABC (Anything But Chardonnay). Nu e păcat ca aflându-te într-o bibliotecă cu sute de mii de titluri să citești numai un singur autor???
3. Mari critici de vin, cum ar fi Robert Parker sau Hugh Johnson au prevazut in trecut ca Romania ar putea fi “the next big thing” pe piata vinurilor. Credeti ca se va intampla asta vreodata?
Termenul de critic nu-mi sună prea bine, din punctul meu de vedere vinul se apreciază, pentru că este rodul unui act de creație izvorât din iubire împletită cu pasiune și de aceea nu ai ce critica. Mai bine încerci să empatizezi cu creatorul în demersurile de apreciere a vinului, e mai sănătos! Subiectivi oricum rămânem!!!
După cum evoluează atât piața vinurilor din România, cât și aporturile de capital din domeniul viticulturii și vinificației se pare că suntem pe drumul cel bun. Însă mai avem multe de pus la punct, pornind de la legislație și controlul respectării acesteia și terminând cu productivitatea realizată în unitățile de profil, aspecte ce-și pun amprenta asupra calității finale a vinurilor românești. Cu siguranță nu vom ajunge “the next big thing” pe piața vinurilor dacă încercăm în continuare să producem vinuri din soiuri cosmopolite și nu încercăm să pătrundem pe piața externă cu soiuri autohtone. Credeți că vom putea fura vreun procent din cota de piață corespunzătoare vinurilor Chardonnay, Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon etc.? Eu nu cred!!! Trebuie să speculăm momentul (în sensul bun al cuvântului) și să introducem în bibliotecă câteva titluri valoroase ce vor dizolva „rutina” creeată pe această piață. Cred că e valabilă afirmația și pentru piața românească.
4. Ce oameni si circumstante v-au influentat dezvoltarea profesionala?
Cred că primul om care mi-a influențat dezvoltarea profesională a fost soția mea Marcela, prin faptul că m-a înțeles și mi-a asigurat un confort material fără de care nu aș fi putut ajunge până aici, apoi colegul meu de la Centrul de Cercetări pentru Oenologie al Academiei Române, domnul doctor Gheorghe Odăgeriu care a fost “vinovat” de faptul că am ajuns să susțin examenul de admitere la Facultatea de Horticultură și nu în ultimul rând mentorul meu în domeniul Oenologiei, omul care mi-a lansat cele mai interesante provocări din viață și căruia îi datorez foarte mult, domnul Prof. Univ. Dr. Valeriu V. COTEA. Îmi aduc aminte că prin anul I de facultate fiind reprezentantul studenților din anul meu în Consiliul Facultății de Horticultură și stând alături de domnul profesor Cotea, l-am întrebat ce condiții ar trebui să îndeplinească un student pentru a participa la Cercul de Oenologie, așa se numea pe vremea aceea și așa cred că se numește și acum, mi-a răspuns: “Niciuna! Numai să nu se răzgândească după două săptămâni!!!”. Și de atunci a început totul!!!
5. Exista prejudecata ca este mai greu de produs un vin de calitate din soiurile autohtone decat din cele internationale. E adevarat?
Ați spus bine prejudecată. Depinde din ce perspectivă vorbim! Dacă vorbim din perspectiva unui oenolog sau tehnolog, cred că ar trebui să se lase de meserie dacă ar considera că este greu de produs un vin, înseamnă că nu o face cu dragoste și rezultatele vor fi pe măsura investiției, adică zero. Desigur sunt anumite particularități prezentate de fiecare soi în parte în procesul de vinificare, dar cred că această prejudecată survine din percepția greșită creeată de-a lungul timpului, conform căreia soiurile noastre autohtone nu ar avea potențial oenologic ridicat. Nimic mai fals, totul depinde de cunoașterea noastră și de capacitatea de a ne adapta tehnologiile la ceea ce avem!!! Și avem!!!
Să nu uităm însă că aprecierea calității vinurilor este, ca și în cazul frumuseții, în „ochii” celui care admiră (percepe senzorial), adică și în percepția consumatorului. Vorba aceea: “Consumatorul îți dictează ceea ce să produci!!!”. Și din păcate la capitolulcultura vinului la consumatorii din România stăm cam prost, de aceea militez și cred că un producător de vinuri, în special de vinuri premium, își asumă responsabilitatea în momentul demarării unei afaceri în acest domeniu și de a culturaliza consumatorii, de ai determina să uite prejudecățile ce alterează percepția în ceea ce privește calitatea vinurilor obținute din soiuri autohtone.
Gândesc la ora actuală, că, dacă echivalenții în domeniul Oenologiei ai unui Michelangelo sau Mozart ar exista sau există, finețea creației lor ar trece neobservată.
6. Care considerati ca este varietatea romaneasca cu cel mai mare potential?
Nu mă pot opri numai la un soi, argumentele le-am expus mai sus. Mă gândesc acum numai la câteva ca: Fetească albă, Grasă de Cotnari, Tămâioasă românească, Busuioacă de Bohotin, Fetească neagră, Băbească neagră, ca să nu mai spun de Șarbă, Fetească regală, Frâncușă sau Novac, Negru de Drăgășani, Bătută neagră, Negru moale, Negru aromat, Negru vârtos, Vulpe, Samoveancă și altele foarte multe cu potențial foarte bun dar care din păcate nu sunt toate extinse în cultură la această dată. Mă bucură însă un lucru, că în cercetarea românească de profil se pune accent din ce în ce mai mult pe evaluarea și diseminarea potențialului oenologic al soiurilor autohtone. Rămâne numai faptul de a găsi câțiva investitori care să înțeleagă aceste aspecte și să pună în valoare aceste soiuri, ar fi o reușită din punctul meu de vedere!
7. Numiti un vin romanesc de +90 puncte.
Îmi vine în minte un vin pe care am avut plăcerea de-al degusta nu mai târziu de săptămâna trecută, la degustarea prilejuită de clasarea vinurilor cu Denumire de Origine Controlată organizată de ONVPV Iasi, fiind vorba de o Tămâioasă românească sau Busuioacă de Moldova cum i se mai spune, din 2010, dulce, un vin extraordinar nu numai din punctul meu de vedere, care cred că va avea și o evoluție foarte bună.
foto 1: Catalin Zamfir; foto 2: echipa "Gramma"