Cabernet Sauvignon vinificat in alb 2000, Vinia Iasi?

Cabernet Sauvignon 2000 Vinia Iasi, sec, 12,6%.

Vinul provine dintr-un lot detinut de cineva care l-a luat in schimbul unei datorii pe care muribunda (pe atunci) Vinia Iasi o avea catre el. Eticheta e doar de prezentare "in-house", neoferind prea multe informatii. Asa ca nu pot decat sa sper in veridicitatea indicatiei de pe eticheta. Pentru ca e vorba de un vin alb. Facut de Vinia, in anul 2000. Stiu, incercati sa va infranati entuziasmul...

Va anunt ca a fost ok-ish, cu o culoare aurie care a facut primii pasi spre chihlimbariu. Olfactiv aduce o combinatie de note oxidative, ca de alune de padure, si de fruct, dar "compotizat", lipsit de aciditate. Gustul aduce a lichid de compot, cu ananas, piersici, gutui. Se poate bea, insa ii lipseste kick-ul, oarecum firesc avand in vedere circumstantele. 

Oricum, chiar asa decrepit cum e, a trait mai mult decat as fi pariat. Plus partea cu vinificarea in alb...

Daca vi-l ofera cineva, sa-l beti sanatosi. Daca vrea sa vi-l vanda cineva...well, depinde cat de tare vreti sa beti ceea ce aparent este un cabernet vinificat in sec, facut de Vinia Iasi, din anul 2000.
Insa nu uitati: cu fiecare zi care trece, nu face decat sa se afunde tot mai mult in nefiinta.

3 No-go Exotic Wines (Carrefour, Cora, Lidl)

E un mititel portughez din Lidl, care face 9,99. E un cupaj alb sec de Bical, Maria-Gomez si Arinto. Produs de Cooperativa Cantanhende. Cam aici se opreste si exotismul, fiind un alb trivial, neutru, acid, care curge greu la vale si- sincer sa fiu- in afara pretului mic nu i-am gasit alte calitati.

Un vin alb de Savoia, mai precis Abymes, monocepage din Jacquere, un strugure tipic zonei. E produs de Domaine Viallet. A costat 22 de lei in Cora. Aciditate iesita din corp, monodimensional, cu gust de lamaie si vitamina C. Dezamagitor. 

Alt vin alb de Savoia, astadata din Apremont, via Carrefour, pret 25 lei. Strugurele este tot Jacquere. Adien Vacher se numeste producatorul si judecand dupa acest exemplar nu are prea mari motive de mandrie. La fel de prost dispus sub aspectul aciditatii, la fel de monisilabic in exprimare. Bani aruncati pe fereastra...

Probleme in paradis: Cuvee Sainte Cecile 2012 din Lidl

Iti si inchipui niste ingeri mirobolanti si infricosatori in egala masura protejand intrarile in acest loc de-o frumusete ravisanta, raportand directorului general Sf. Petru orice tentativa de trecere frauduloasa a frontierei dintre transcendent si transcendental. De regula, sunt multi cei care doresc sa patrunda inauntru, incercand fie sa sara gardul cu ajutorul unor catapulte, fie prin turnuri de asalt ingenios concepute, fie prin tuneluri pentru a caror realizare se muncesc ani de zile. Toate tentativele s-au dovedit in zadar. Oricum, pentru descurajarea lor si a eventualelor accidente nedorite se impart copii din "In fata legii" de Franz Kafka.  

Inauntru totul e bine si frumos,  ingerasi si drept credinciosi lucreaza migalos viile batrane de cand lumea, iar un conciliu format din Sfantii Vincent, Armand si Martin asigura consultanta tehnica si alte activitati legate de acestea dreptilor nestiutori in arta vinului. Si desigur, nu trebuie sa ne mire ca toate vinurile au nume de sfinti.

Anual doar trei muritori au dreptul sa guste en-primeur vinurile din valea paradisului. Ei sunt Hugh Johnson, Catalin Paduraru si desigur- Robert Parker. Hugh Johnson, intr-o anexa la World Atlas of Wine, a atras insa atentia ca nu totul e bine in valea paradisului. "Se vede treaba", afirma el, "ca pentru a face un vin minunat, Duhul Sfant nu este de ajuns. E nevoie si de o farama diavoleasca, sau- daca printul intunericului nu e disponibil in acel moment- de Michel Rolland".

Rose-ul Cuvee Sainte Cecile poarta pe eticheta una dintre cele mai frumoase indicatii geografice posibile, pe frantuzeste si pe de-a intregul- Vallee du Paradis (asta fiind intre Carcassonne si Montpellier, adica in Languedoc, pe malul marii). Costa putin si se gaseste in Lidl. Culoarea aduce nitel spre orange si inca din nas ne dam seama de ce dorea sa spuna Hugh Johnson. Cu toata truda si harul divin, rose-ul care a iesit in 2012 din Valea Paradisului s-a prezentat trivial, cu nas turbulent si anticipand dezechilibre majore gustativ. Ceea ce se si intampla: aciditatea, alcoolul si aromatica destul de apasatoare tragand fiecare in directii diferite.   In atare conditii, va recomand sa priviti alte icoane, intrucat aceasta nu indeplineste decat o singura dorinta si aceea a managementului Lidl Romania...

Primul Vin al anului 2013 de la Cotnari si prima dezamagire

Cotnari, Primul vin al anului  2013 este un "asamblaj", o "opera de arta oenologica" din francusa, tamaioasa si feteasca alba. E un vin trivial, cu arome drojdioase si aciditate deranjanta, un vin care poarta in sine maniacala graba de a pune pe piata "primul vin al anului", undeva pe la inceputul lui octombrie, de parca ar fi vreo competetitie in acest sens. Nu-i inteleg. Daca tin sa faca deja traditionala chermeza de la Cotnari o pot face cu vinurile mai rasarite din portofoliu, nu trebuie sa inventeze an de an cate o posircuta din aceasta, pe care sa o lanseze la acea ocazie cu fast. De fapt, "lansat" e impropriu spus, din moment ce a fost coborata din inaltul cerului, de unde norii albi amintesc de mustața stufoasa a lui Stefan cel Mare si Sfânt. Adusa de un parasutist care si-a riscat viata pentru un vin care se gaseste acum in Penny la 8 lei si ceva...Macar designul etichetei n-a costat prea mult, din moment ce a fost realizata, dupa toate aparentele,  in MS Paint.

Sincer mi-e usor ciuda ca un producator care detine aproape in totalitate o podgorie atat de inzestrata de natura, ca un producator care se incapataneaza patriotic sa cultive doar varietati autohtone, reuseste in mod constant sa-si dea cu stangul in dreptul din punct de vedere al expunerii publice, utilizând reclame si evenimente la confluenta dintre comunism si toparlanism.  

Dar ce ma tot lamentez eu, in fond asta-i publicul consumator, ala de beleste ochii la Capatos si toata pesta asta de emisiuni "de divertisment". Nu merge cu sotii Petreus? Pardon, nu sunt ei, dar intelegeti, sunt popularii aceia din Maramures. Nu-i nimic, il bagam pe Guta la inaintare. Nu merge nici asa? K1! Il sponsorizam pe Morosanu, moartea din Carpati. 

Ce poate fi mai natural in promovarea unei "opere de arta oenologice" decat un mix de cantareti populari, manelisti, gagici semi-nude si un luptator K1 ?

Un vin romanesc din 2001

Caramiziu cu licariri rosiatice. Nas de vin de Porto, tabac si carne uscata,  miez de nuca, condimente, lasa impresia de alcool, desi nu prea cred ca e acolo. Gust unidimensional, de cola. Post gust lung in care se concentrează tot taninul.

Asadar, vorbim de un vin a carui complexitate aromatica nu este egalata de gust. Un lichid baubil, dar care nu ofera o placere prea mare. Se mai intampla. 

Mai ales daca vinul e din 2001, romanesc, costa (azi) 14 lei, si cel mai important lucru- e o "gran reserva" de hypermaket, adica a zacut ici-colo pana a ajuns (inexorabil, se pare) in Billa din Micro 39 (Galati). Deja stiti subiectul, Ciprian fiind client fidel. 

Mai surprinzator e faptul ca desi a fost supus la cazne teribile nu a decazut total. Cine stie cum ar arata o sticla pastrata in conditii optime?

...si iarta-ne noua pacatele noastre

E duminica. Ma trezesc tarziu. Am stat ca fraierul pana la doua noaptea ca sa vad un film rusesc. Ma imbrac, ma duc pana la o billa din apropiere sa cumpar lapte, branza, niste rosii. Vremea fiind mohorata si strazile relativ pustii sunt cuprins de un sentiment ciudat de penitenta. Pentru ca nu-i asa, duminica e ziua lui Dumnezeu, dupa cum ii zice si numele, si in ea trebuie sa ne gandim la nemurirea sufletului si la concupiscenta trupului nostru bicisnic. Brusc, printre rafturi, devin constient de existenta mea precara si  simt nevoia imperioasa sa cad in genunchi cerand iertare, sa ma autoflagelez, sa sufar pentru pacatele mele. Si cand ridic ochii mei plini de cainta ce vad in fata lor?  Un bici, un trivalium, un brau cu tepi? Ei, nu, dar pe aproape: Galbena de Obobesti Vincon Vrancea, fara an, imbuteliata in vara lui 2012.
O tempora o mores! Valuri de amintiri inspumate pe malul salbatec al inocentei mele, adolescenta de anii 90, saniuta, rom, golden de odobesti, suferinta, anturaj nepotrivit, etc, etc. Iau sticla in mana si o simt rece si grea precum graalul. my precious.

Dar...sunt un om slab. iertare marite, n-am putut duce cainta pana la capat. am incercat, dar...nu sunt suficient de puternic. doamne-ajuta!

Se mai intampla: Riesling Auslese 1993 Weingut Geiben (Germania)

cu exceptia anului eticheta e identica

Am fost putin dezamagiti de acest vin cu indicatie geografica Mosel,  Thörnicher Ritsch. Cred ca aceasta sticla a avut o problema, deoarece am degustat numai putin de zece sticle de la vinaria din Mosel, inclusiv '75, '76 si '79 si acelea se prezentau bine, chiar foarte bine. Despre alte vinuri ale domnului Geiben puteti citi aici.

Ori imediat dupa deschidere a fost evident ca intensitatea aromelor minerale este un pic cam prea mare. Hidrocarburi, carbid, cremene, ulei ars. Sunt si ascunse impresii fructate, citrice, de mandarina. Gustul e tot bizar, cu unele tuse sarate, care mi-au adus aminte de gustul fileului de salau pane (adica ceva delicat, sarat, cu tuse de hidrocarburi de la prajeala). Apar si cateva, vagi, tuse citrice, lemonate. Insa imediat dupa atac vinul se si termina cu o  senzatie apoasa, impersonala.

Observ insa ca in alte ocazii s-a prezentat mai bine. Insa in mod cert, aceasta sticla a fost intr-o forma foarte proasta. Dar avand in vedere ca pretul de lista a fost de doar 6,5 euro, putem sa traim cu asta si sa speram in vremuri mai bune.

4 importuri noi, din Kaufland. Hubert Beck, S.A. Prum, Peter Mertes, Rooiberg

Rar se intampla sa raman surprins de oferta unui magazin. Dar in prag de sarbatori, retailerul Kaufland a surprins printr-o restructurare aproape completa a raionului de vinuri importate. Nume noi, etichete proaspete, necunoscute, vinuri din Alsacia, beaujolais village, cel mai ietfin amarone din univers, rieslinguri nemtesti, cheninuri sud africane, sauvignonuri neo-zeelandeze, etc. E greu sa rezisti. Si n-am facut-o. 

Cu vreo 80 de lei, m-am captusit cu: un gewurztraminer Hubert Beck din 2010, un riesling S.A. Prum "Essence" 2010, un alt riesling 2010, numit Bernkastel Kueser- un kabinett facut de Peter Mertes si un chardonnay sud african 2011- de la Rooiberg  Winery. Toate vinuri din preajma lui 20 de lei. Toate au preturi suspect de mici, fata de ceea ce se poate folosi drept comparatie, cu ajutorului batranului google. Interesant e ca importatorul este chiar reteaua de magazine Kaufland, e drept, nu romania, ci ba Germania, ba Croatia, etc. Chilipiruri, bibicule? 

Dar stati linisti, nu e cazul sa dati navala. Gewurztraminer 2010 Hubert Beck, un vin alsacian, m-a surprins prin lipsa prospetimii, dar si unei aciditati mai reconfortante, ceea ce ar fi un trademark al Alsaciei. Dar nu, e flasc, miroase a trandafiri si a fondante, un soi de vin de spritz, greu, uleios, tip Jidvei din 2007:)  Ma gandesc ca plimbatul intre kauflanduri de aiurea i-a pus capac. Cu ceva mai mult fizz altfel statea treaba. Asa, Orschwiller-ul lui Razvan Avram, sau Hugel-urile importate de  Halewood pot sta linistite: nu au un rival adevarat in acest Hubert Beck. Sigur, poate o fi fost sticla mea defecta, poate pinot blanc-ul sau alte vinuri (pentru ca sunt mai multe de la aceasta crama) sa livreze ce astepti de la un aromat sec(sau pe aproape) din Alsacia, dar lichidul din paharul meu nu s-a ridicat la nivelul asteptat. 

Riesling (de Rin) 2010 "Essence" S.A. Prum a pornit un soi de leapsa intre bloggeri. Dan a dat entuziast tonul (si puteti citi mai multe la el despre acest producator destul de cunoscut). Apoi Ciprian a dat si el o fuga in Kaufland, sa se bucure de chilipir,  dar n-a fost sa fie:) Am gustat si eu vinul si e ciudat rau. Nasul e corect, de citrice si miere, nitel kerosen, gustul e plin, dar cu aciditate precara care lasa aromele in offside. Poate ca aciditatea (aceea masurata in laborator) o fi destula, dar de pomana e daca nu se intregreaza in peisaj. Daca vinul nu are un pic de fizz, mai ales la aceste entry-leveluri cu arome puternice, citrice, exotice, fara finete deosebita, cade toata sandramaua. Mandarina e usor de recunoscut, dar pe masura ce vinul se incalzeste in pahar apare un feeling des intalnit si la alte exponate ieftine, provenite din Germania, anume ca dulcele si acrul se disociaza. Parca e vitamina C cu zahar. Moment in care m-a pierdut de client. Sa-l bea pe tot cei de la Wine Spectator care i-au dat 88 pct. 

Riesling no2: Bernkastel Kueser 2010, Riesling Kabinett, trocken(sec), Gold Edition,  produs de Peter Mertes. In teorie, e de alta clasa. E un Kabinett, vin de rang inalt in clasificarea nemteasca, e "single vineyard" Bernkastel Kues. Cel putin in sticla mea exista un reziduu consistent datorat precipitarii de tartrati, asta data n-au adaugat, asa de fason, fulgi de nuca de cocos:). Probabil a dardait un pic de frig. In fine, e tot riesling, cu nasul cunoscut, seamana cu Prum, tot cu mandarina si ceva senzatii exotice, dar pare si mai subtire. E drept ca aceasta subtirime vine pe fondul unei aciditati sesizabil mai mari. Oricum, ceva mai baubil, mai cu zvac, limonada cu apa minerala, dar tot din categoria "too good to be true", cum e si Icewine-ul gasibil tot in Kaufland.

Cu chardonnay-ul 2011 Rooiberg Winery aduce un miros flagrant de chardonnay new-world- fructe exotice supracoapte, scofalcite in raft in Real sau Carrefour, de la deschidere si pana azi, si un iz floral, greu, gen crini. Gustul e plin, dar dezechilibrat (din pricina aciditatii, care iese din front), cu note de ananas, banana, mar verde, si aduce pe final o mineralitate interesanta. 

Concluzia ar fi ca, cel putin in cazul alsacianului si rieslingurilor nemtesti, pretul e surprinzator de mic, atat pentru apelatie lor (Alsacia, Mosel) in general, cat si pentru preturile vehiculate in pentru ele in afara. Totusi exista echilibru in lume, sau cel putin in mintea responsabililor cu achizitiile, si motivul il descoperi cu usoara insatisfactie in pahar.

1.68

2.70

3.74

4.75

 PS: cum e posibil ca gasesti un AOC Beaujolais si un Beaujolais-Villages, de acelasi producator si acelasi an,  la acelasi pret modest, de 15,99? Pana o sa gasesc un raspuns multumitor, va las pe voi sa experimentati.

Pe cand Cioran scria thrillere erotice si bea Corso 2008 de la Unicom Production/Le Manoir

Iata un vin nou aparut in Metro, produs de Unicom Production Ceptura, pentru Le Manoir. Corso, cafenea, boema, interbelic. Pretul extrem de modest, chiar sub entry levelul Faurar! 15 lei. Sa fie un best-buy, un Faurar private label, nevandut si pus in raft la pret mic?

Corso 2008 este un merlot&cabernet, IG Dealurile Munteniei, 13,1 alc. Asadar nu este Faurar, pentru ca respectivul pe langa un continut ceva mai mare de alcool, are si ceva feteasca neagra. Poate o fi Pierre 2008, cel al gamei proprii Metro? Am baut doar 2007, dar era departe de acesta.

Vinul are o culoare bordeaux matur, de +20 ani. Deja iti dai seama de ce face 15 lei. Nasul aduce multe note interesante, dar care toate indica spre declin: baton de rom, scortisoara, note de sirop de patlagina, plus miez de nuca verde, scortisoara si vapori de alcool.

Gustul este foarte moale, cu note glicerinoase, dulci, de stafide si curmale, prune uscate, lemn parfumat, si mineralitate, mai ales pe partea finala a gustului. Finishul este dominat de note dulci-amarui, cu tuse de ciocolata de lapte, o senzatie amarui-vegetala, si o fierbinteala de distilat. 

Marele defect este aciditatea precara, care lasa vinul lipsit de viata, cu alcoolul dominant, reiesind un soi de cognac light.  E interesant de gustat pret de o inghititura, dar restul s-a varsat rapid si galgaitor spre o viata mai buna, departe de mine.

Nu ma asteptam la asa ceva tocmai de la creatorii Flamboyant-ului si al Purpurei Valahice. Sigur, o fi stat vreo doi ani in magazinele Comtesse du Barry, pana sa se scoata pe seama retailerului amintit, dar totusi...

E ca si cum Cioran l-ar fi impartasit in avanpremiera, la o masa, printre coloanele ilustrei cafenele din interbelic, lui Tutea, Eliade&Co, pagini din ultimul sau thriller erotic, cu coperta tipatoare infatisand o nimfa dezgolita, de gasit la chioscurile de ziare din Gara de Nord, la pretul unui sirag de covrigi de Buzau. 

61 pct. 

O busuioaca de Bohotin pentru Daniela Crudu

Mie mi-au placut etichetele si prezentarea gamei Suav de la Senator. Mi-a placut si tamaioasa din serie.
Dar gustul acestei busuioace, fad, greoi, plin de zahar si arome grele nesustinute de nimic, m-au dus cu gandul la "suavitatea" murdara, de vis fierbinte de adolescent asaltat de hormoni a personajului sus-amintit, o noua "vedeta" propulsata in cariera de niste bani bine investiti in self-development, ca sa nu-i spun chirurgie plastica.

In acest vin nu e nimic decat aparenta, nici un echilibru, nici o eleganta. Nici apa nu ii face prea bine. Culoarea este palida, foaie de ceapa deschisa, nasul abunda in arome de sirop si petale uscate de trandafir, bine parfumate  si  gasibile la punga prin gift-shopuri, Gustul este plin, fara surprize in conditiile unui vin dulce, cu tuse de zeama de compot. Flasc, fara zvac, fara personalitate. Finalul e usor disparat de corp, cu tuse de ierburi salcii. Bine ca are doar 11,5% alc.
Sincer, nu se califica nici in categoria 70. Poate initial o fi avut ceva aciditate, acum sigur s-a dus si ce ramane poate fi cumparat din alta parte, daca tineti mortis sau sunteti fani irecuperabili, cu 10-12 lei. Plus ca atunci cand interiorul e prostutz, ambalajul interesant contrasteaza si mai tare.
La vin ma refer.

Un Pelin, un Beaujolais nouveau si Sauvignon Blanc Castel Starmina 2010

Castel Starmina Sauvignon blanc 2010, Vinarte. 17 lei. Un efort interesant si nitel out-of-fashion, ca sa zic asa. Fara impetuozitate si fizzul altor surate, dar convinge ca face banii prin plinatate. Un nas predominant floral, flori albe (de lamai si viata de vie), si note usor citrice de lamaie indulcita. In gura sta destul de plin, cu mineralitate si amprenta citrica (lamaie, grapefruit), moderata de un rest de zahar care se simte suficient. Destul de corpolent.  78 pct.

Pelin rosu de Urlati 2008, demisec, DDM Urlati. 13 lei. Miroase ca un magazin Plafar. In gust, ma asteptam la ceva mai amarui, dar am baut vinuri fara adaos de ierburi aromatice care ofera aproximativ acelasi feeling. E destul de curat, dar trebuie sa fii fan, sa-ti placa asa ceva. Tonic, nu zic nu. Una peste alta, daca dati banii pe o retsina greceasca, nu vad de ce nu ati incerca si neaosul pelin.  71 pct.

Beaujolais Nouveau 2011, Ch. Rousseau. Luat din Real cu 16 lei. Importatorul a cam exagerat cu pretul, avand in vedere ca in Germania face 1,5 euro/sticla. Si acela e pretul corect. Ma intreb ce justificare o fi existand de data asta? Ma bucur ca nu traiesc in Albania sau alta tara mai saraca decat Romania. Ma infior cat poate sa coste o sticla de vin acolo:)

Ca toate nouveau-rile este foarte usor de baut, cu o culoare care inseala asteptarile (fara periorativ), de un  rosu-violet intens, desi ceea ce bei este foarte light si fructat. Nu prea ma aranjeaza nasul si gustul de must alcoolizat, comun si fara alte subtilitati. Ca nouveau e ok, dar nu la 16 lei. Eu zic ori sa incercati clasicii regiunii, ori sa dati banii pe altceva mai putin "nou". 63 pct.

S-a nascut talent si a murit...in Selgros

Sauvignon Blanc Reserva 2009 Aresti, din Chile (DO Curico Valley, importat de Prier CD) promitea ceea ce ofera sauvignonul chilian de oarece calitate, ba si punctat de Parker la 89. Adica arome frumoase, puternice si un corp aproape frizzant. Simteam deja grapefruitul in gura.

Doar ca am ignorat faptul ca e la reducere (25 lei) intr-un hypermaket romanesc, si ca inainte de asta cine stie cum a fost pastrat de importator. Am vazut ca e din 2009, iar 2009 e foarte demult pentru conditiile de pastrare din Romania, dar am sperat ca din aciditatea mare, cum nu ma indoiesc ca a fost initial, va ramane ceva si pentru mine. Nope! Si cand fizz-ul se duce, la aceste vinuri foarte incarcate, tocmai pentru a fi exuberante la tinerete, nu mai ramane mare lucru de savurat. 

Culoarea e un pic mai aurie decat ar trebui (observ totusi din review-uri ca si la tinerete a fost galbior). Alcoolul iese din corp, izul citric se aliniaza la granita dintre acrisor si acru, iar tu te bucuri ca l-ai deschis intr-o seara obisnuita, la o cina obisnuita, si nu la vreo ocazie speciala unde te-ai fi facut de rusine cu el.

Sunt convins ca dintr-o alta sursa si un an-doi mai incoace este cu totul alceva.

Vinuri din trecutul apropiat: un snow wine "preferatul" Reginei Maria, un negroamaro chilipir, un chateauneuf in varsta si o feteasca neagra de evitat

Vinurile sunt ca niste demoni si pot fi exorcizati doar scriind despre ele. Asadar, le cer scuze ca nu-mi amintesc chiar totul despre dumnealor, dar in linii mari cam asa sunt: 

@http://berbecutio.blogspot.com

Snow Wine, Sun Valley ltd Bulgaria. E din varietatea balcanica dimyat si e facut in zona Balcicului.  Cules tarziu (nu atat de tarziu incat sa fie un icewine, oricum). L-am cumparat de la Balcic, chiar din complexul asa zis "Castel", adica fosta resedinta de vara a familiei regale romane. De altfel, pentru turisti, acesta era vinul preferat al Reginei Maria. Probabil ca avea si un rachiu poate si o marca de chipsuri preferata, dar sa nu intram in amanunte. Vinul nu e rau, desi are un nas nitel funky de vata pe bat, dar e destul de proaspat si racoritor in gura,  in ciuda cantitatii mari de zahar, iar alcoolul nu iese deloc in fata (12,5%). Aduce foarte tare cu un muscat dulce si facut cu simt de raspundere. 15 leva (30 de lei), 77 pct.

 Feteasca Neagra 2008 Crama 9, Vinia Iasi. Ah, nu! Costa putin, adica 11 lei,  aduce ceva tipic, gen prune proaspete si uscate, fructe rosii, condiment, dar gustul de vaselina si sapun de casa m-a tras putin inapoi :) In idee ar fi fost o feteasca rosie-rubinie (se putea vedea prin pahar), cu fruct si fara taninuri prea intense. Adica vinisor light, de baut cu burta. Dar de la dorinta la putinta e cale lunga. 66 pct. 

Negroamaro 2008 "Conviviale" Adria Vini. 18 lei Metro.Un vin interesant, plin, carnos, de asociat cu niste paste cu sos de carne. Note usor rustice in miez, un finish

interesant dulce-amarui, de cireasa neagra si ruda sa amara. Se termina cam ca un bitter. Interesant. 78 pct. Mai multe, cu care de altfel sunt de acord, aici.

Chateauneuf-du-Pape 1985 Chante Cigale. 20 euro. Vinul a spus cu ceva ani in urma ce a avut de spus mai interesant. Acum a ramas doar un vin baubil, nu spun nu, cu evidente note oxidative in nas si gust, de miere zaharisita si baton de scortisoara, cu ceva cireasa/visina si aciditate mai buna decat restul edificiului. Pacat, dar pana la urma, am admirat o sticla frumoasa, veche de 25 ani, iar vinul a fost baubil (si baut). As zice ca nu atat maiestria le-a lipsit(pentru ca nu sunt chiar cei din urma producatori din zona), cat niste dopuri mai sanatoase.  Banuiesc ca cine le-a pastrat, n-a facut-o chiar in conditii optime. Adica tot datorita lui Ciprian am avut ocazia sa gust un Lagrange 1989, cu un dop in stare perfecta.

Despre un delicios Morgon 2010 JP Brun ma simt obligat sa vorbesc separat, pentru ca au si demonii ierarhia lor, care trebuie respectata.

Spumante de hypermarket sub 25 lei

La noi, spumantul este asociat cu ocaziile speciale. Romanul nu bea un pahar de spumant la orice masa. Sigur, nu-i obligatoriu, si singurii care protesteaza sunt producatorii si vanzatorii de spumant. Apoi, romanului ii cam place bautura "de dulce", si chiar aromatizata cu piersici si alte minuni. Asta e de rau. Adica sper ca va dati seama ca acela nu-i vin natural, cu atat mai putin  spumant, ci o bautura eventual pe baza de vin, cu alcool si dioxid exogen si arome "identic naturale" de fructe, adica din acelea care au aceeasi legatura cu fructul din copac precum laboratorul de chimie alimentara cu corcodusul din curtea facultatii. 

Trebuie sa marturisesc ca, daca am de ales, trag spre spumantele cu cat mai putin zahar, ceea ce la pretul anuntat in titlu nu este chiar fericit. La vinurile cu carente un pic de zahar mai indulceste, la propriu si la figurat, rezultatul. Dar la mine, spumantul la mese festive (sau mai putin) are rol de aperitiv, sau, in unele situatii, vin de toata masa. La desert ar fi de preferat un vin dulce care se potriveste mult mai bine cu dulceata prajiturilor, torturilor, placintelor, etc. Cu acestea fie zise, iata un scurt periplu prin oferta efervescenta a hypermarketurilor romanesti.

Millenium sec, Cramele Halewood- fermentat in tanc, culoare galben pai, dulce acrisor cu un ton de citrica, mar si nuante usor amarui. Perlare abundenta, nebadaioasa. 12 lei. 12%.  Poate am devenit prea pretentios: 70 pct.

Sohnlein Brillant, Sekt, Trocken, Germania- sekt- adica spumant, trocken- adica sec. Fermentat in tanc. Intrusul strain are culoare galben pai-verzui. Vizual te uimeste cu perlarea si efervescenta de vitamina C solubila. Bule mari, neobosite.  Notele amarui primeaza si sunt foarte persistente. 12 lei. 11,5%. 63 pct .

 

Zarea Cristal Collection demisec. Fermentat in tanc. E un clasic. Culoarea aurului. Nu merge ca aperitiv, nici ca desert, poate ca vin de toata masa, in loc de bere sau spritz.  Lasa senzatii dulcege, de sirop, contrabalansate oarecum de notele de mar si carbonatia energica. E “demi”, nici prea-prea, nici …n-as cumpara-o voluntar. 18 lei. 12%. 74 pct.

Zarea Diamond Collection Brut. Vin spumant fermentat in sticla. Culoare galben verzuie, perlarea este buna, cu bule mari si mici, ca sa zic asa. Aromatic ofera doar impresii de mar verde proaspat muscat, si o  senzatie acra care constituie si filigranul gustative. Pacat, in atac, parea fin si elegant, dar nota de acid citric, imposibil de ignorant, stirbeste ceva din “perfectionarea continua de la 1912”. Mi-a placut ravasul prins de gat, povestind ilustrat procesul tehnologic. 11,5%, 22 lei. 73 pct.

Prahova Valley Brut. Cramele Halewood. Produs prin metoda traditionala. O perlare puternica. Si note clare de mar, para, lamaie, cu un final dominat de note usor drojdioase, amarui, amintind de migdale sau grapefruit. Face banii. 12%. 20 lei. 77 pct

Cashmere Dark. Sec. Produs de Oenoterra. Fermentat in tanc. Ca la multe spumante obtinute prin acesta metoda timpul trecut de la imbuteliere este important. Dupa un an-doi incepe sa-si piarda din savoare. Asa se face ca trebuie sa buchisiti contraeticheta dupa indicii privind data imbutelierii. In cazul fericit veti intalni un spumat decent, neutru aromatic, de aperitiv si datorita restului de zahar, chiar de toata masa. Culoare galben-pai. Efervescenta buna, cu bule medii. Note florale, moderat citrice, cu iz de boaba de strugure copt si lime. 12%, 20 lei, 76 pct. 

Angelli Cuvee Imperial demisec. Fermentat in tanc. E un spumant des intalnit. Galben pai. Efervescenta ciudata, inconstanta. Atat olfactic, cat si gustative prezinta note vulgare, drojdioase, care combinate cu zaharul imbelsugat  dau un gust amintind de braga moderna (adica mai fina si mai indulcita decat ruda ei comunista). Eu v-as recomanda altele. 11,5%, 18 lei. 62 pct.

Sa ne vedem sanatosi. Promit ca vom vorbi si de spumante mai cu staif in viitorul apropiat.

PS: Cine este spumantul si ce vrea el:

GUVERNUL ROMÂNIEI Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002

"Vinul spumant este produsul obţinut prin fermentarea primară sau secundară a strugurilor

proaspeţi, a mustului de struguri sau a vinurilor descrise la pct.12 si 13, cu un conţinut în dioxid

de carbon de origine exclusiv endogenă, care prezintă atunci când este conservat la 20ºC, în

recipienţi închişi o suprapresiune datorată anhidridei carbonice în soluţie de minim 3 bari la

temperatura de 20°C."

"Art. 37. (1) În funcţie de procesul tehnologic de obţinere, vinurile spumante se clasifică în:

a) vinuri spumante obţinute prin a doua fermentare în butelii;

b) vinuri spumante obţinute prin metoda transferului izobarometric(transvazare);

c) vinuri spumante obţinute prin metoda de fermentare în cisterne de presiune;

d) vinuri spumante obţinute printr-o singură fermentare în cisterne de presiune.

(2) Definiţia vinului spumant este prevăzută în Anexa nr. 3 la prezentele norme.(n.a: vezi mai sus)

(3) La comercializare, în funcţie de conţinutul în zahar, vinurile spumante şi vinurile spumoase

pote fi:

- but natur, dacă conţinutul de zahăr este de maxim 3 g/l;

- extrabrut, dacă conţinutul de zahăr este cuprins între 0 şi maxim 6g/l;

- brut, dacă conţinutul de zahăr este de maxim 12 g/l;

- extrasec, dacă conţinutul de zahăr este cuprins între 12 şi 17 g/l;

- sec, dacă conţinutul de zahăr este cuprins între 17 şi 32 g/l;

- demisec, dacă conţinutul de zahăr este cuprins între 32 şi 50 g/l;

- dulce, dacă conţinutul de zahăr este mai mare de 50 g/l."

Ca sa epuizam subiectul bulelor, iata si  definitiile altor tipuri de vinuri care fac fîs:

"Vinul spumos este produsul obţinut din vinuri de masă cu conţinut în dioxid de carbon de

origine total exogenă care eliberează atunci cand este deschis recipientul, dioxid de carbon

rezultat în parte sau în totalitate din adiţia de gaz şi care prezintă o presiune suplimentară

dezvoltând în sticlele în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune de minim 3 bari la

temperatura de 200.

Vinul petiant este produsul obţinut din vin de masă, vin cu denumire de origine sau din

produse din care se pot obţine vinuri de masă sau vinuri cu denumire de origine,

- cu titrul alcoolic dobândit de minim 7 % în volume şi titru alcoolic total de minim 9% vol;

- cu conţinut în dioxid de carbon de origine endogenă, care dezvoltă în sticlele în care este

îmbuteliat ca produs finit o presiune cuprinsă între 1 şi 2,5 bari la temperatura de 20°C.

Vinul perlant este produsul din vin de masă, vin cu denumire de origine sau din produse

din care se pot obţine vinuri de masă sau vinuri cu denumire de origine,

- cu titrul alcoolic dobândit de minim 7 % în volume şi titru alcoolic total de minim 9% vol;

- cu un conţinut în dioxid de carbon de origine total sau parţial exogenă, care dezvoltă în sticlele

în care este îmbuteliat ca produs finit o presiune cuprinsă între 1 şi 2,5 bari la temperatura de

20°C

- care poate fi comercializat în recipienţi care au capacitatea de maxim 60 l."

2007 Sauvignon Blanc Nyakas Ungaria

Ma gandesc la un trandafir pe care un tip trebuie sa-l ofere iubitei sale. Si camera de filmat urmareste trandafirul rosu, nu omul, la fel cum acest blog este despre sticle de vin si nu despre omul care il bea. 

Si timpul trece, se innopteaza de-a binelea, si femeia nu mai vine. Si tipul pleaca, lasand in urma, pe marginea de beton a gardului din fier forjat, trandafirul. Nu il poate lua cu el, ce sa faca un tip singur cu un trandafir? Ii va aminti de faptul ca iubita nu a venit, l-a parasit, de orgoliul ranit, de starea de anxietate si furie. Si trandafirul ramane acolo. Si ploua. Bate vantul. Care ia cu el cateva petale. Si iese soarele. Care il usuca. Si uite asa in cateva zile, presupunand ca nu-l ridica nimeni, si stim ca in tara noastra nu-l va ridica nimeni, se va ofili cu totul, pana cand va ramane doar un fir subtire, uscat, care se va prabusi pe caldaram si va fi macinat de picioarele trecatorilor. Poate ca lovitura de gratie, exemplul unui destin ratat, ii va fi data chiar de tocul femeii caruia ii era menit din capul locului. E un efect potrivit sau accentuam prea tare?

   

Vinul de astazi a avut un destin asemanator. Sigur, fara femei, tipi si trandafiri, dar prin alegorie, va dati seama, ca nu am ajuns la timp pentru a ma bucura de el. 

De cum il privesti iti dai seama ca e prea auriu pentru un SB. Mirosi si nuantele de flori de tei si musetel iti intaresc impresia ca ai ajuns vreo doi ani mai tarziu. In rest in nas un iz cunoscut, pelinat, puternic ierbos, vegetal, care iti sugereaza ca vei da peste ceva acru si amar. Si nu ne inselam prea tare. In atac mai rezida ceva din exotismul pe care presupun ca l-a avut in tinerete, cu note discrete de ananas, banane. Asta pana sa fim asaltati de un gust acru, atat de clar ilustrat incat cu poti spune ca "aminteste de sucul de lamaie", sau ca e "accentuat citric", pentru ca probabil e vorba de acid citric, ascorbic, sau cum vreti sa-i spuneti, da! unde esti copilarie?- vitamina C!

Aici ma opresc din consemnat.  Nu stiu cum a fost vinul in 2008, poate bun, in fond vad ca are o distinctie IWC, dar in 2011 vei primi 27 de lei pe el doar din partea unui blogger de vin, obsedat de diversitate, si cu un oarecare dispret pentru continutul propriului buzunar! 

Ah , si pentru ca m-am pornit: ar fi util ca oamenii care opereaza in comertul online cu vin, mai de doamne ajuta, sa adauge la capitolul detalii nesemnificative si anul in care este produs vinul. E drept ca daca l-ar fi scris ar fi incasat cu 27 de lei mai putin. 

Si partea a doua ar fi ca daca prin absurd ai notat anul de recolta al unui vin si cineva ti-l comanda, trimite-l pe acela si nu o alta recolta! Daca comand un chardonnay Nyakas 2010 (apare pe factura "2010") ma astept sa primesc un 2010, nu un 2009. In fine, mai sunt cateva chestiuni de reglat in bransa asta.

In rest, un vin de vreo 63 pct. Desi as incerca o varianta "updatata", daca s-ar ivi ocazia.

Syrah 2009 JeanJean Franta

Syrah 2009 JeanJean Vin de Pays D’oc, Franta- vreo 20 lei Sellgros.

Ok, sticla e deosebita, asa unduitoare cum este. In afara de acesta insa, vinul este rosu:), neutru, fara bogatie, cu o corpolenta gelatinoasa, fara fruct, fara placere. Zic ca e syrah, dar cred ca ar putea fi orice. Chiar si altceva decat vin. E unul dintre cele mai anoste si greu de baut vinuri pe care le-am intalnit. Noroc ca nu e scump.

63 pct.

Alte doua vinuri frantuzesti de duzina

Din categoria "complexul mesianic al winebloggerului de cursa lunga" va prezint alte doua vinuri frantuzesti de care va puteti lipsi:

1. Celliers des Dauphins Prestige rouge 2009. O butelcuta omniprezenta prin hypermarketuri. Se lauda cum ca ar fi cel mai vandut DOC din Franta. Adica Cotes du Rhone, nu posircuta asta ingenua. E un grenache-syrah, dar nu are importanta. Pe langa faptul ca lasa un neplacut gust dulceag destul de comun si unor vinuri neaose, mai costa si 23 de lei. Eu zic sa il ocoliti cu dibacie.

2. "Bongeronde" Colombard 2009, Cotes de Gascoigne. 13 lei. Asta e bun. Nu ca

vin, dar daca ar avea 5% vitamina C din gustul perfect de acid ascorbic, gripa si virozele ar sta ceva mai departe de noi. Are aciditate buna, dar e ca o vitamina C lichida, ca o agurida cu sifon. De luat in doze mici, cu apa.

Le plasez pe amandoua in 60-65 de puncte. Nu sunt defecte sau oribile, dar nici n-as putea recomanda asa ceva. Gustand d'astea iti recapeti increderea in vinurile romanesti, nu alta!

Trei Nomazi se leganau...

Ochiul bloggerului de vin identifica cu o precizie demna de X-men orice noutate din rafturile magazinelor. Asa se face ca prevenit de Ionut, mi-a luat doua secunde sa le gasesc la Real.

Eticheta poarta semnatura Aureliei Visinescu, o creatoare de vinuri cunoscuta la noi datorita ilustrei fetesti negre special reserve 2003 de la Halewood, vin care i-a atras porecla "d-na feteasca neagra". Dupa experianta Halewood a plecat la Domeniile Sahateni, unde din cate stiu este unul dintre actionari. Oricum, partea neplacuta e ca de la Sahateni, pana acum cel putin, nu au iesit vinuri remarcabile, ba mai mult- daca cautam pareri despre vinurile acestea vom gasi lucruri neplacute. Dar de curand- minune! Se pare ca s-au schimbat lucrurile si chiar avem acum primele vinuri de autor, adica vinuri care sunt asumate public, de catre vinificator. Numele sta pe eticheta, ca o garantie.

Sa le trecem in revista cateva vinuri din aceasta gama:

Feteasca Alba 2009. 13% alc. Vin sec.

Culoare galbena intensa cu reflexii verzui, nas tamaios, de boaba de muscat. Gust citric, caisa verde, lamaie, un gust destul de plin, corpolent. Finalul aduce carcei de vita, mar batut, caisa.

Nu e rau, nici memorabil in vreun fel. Am o mica nelamurire legata de tipicitate. 75 pct. 16 lei.

Pinot Noir 2007. 13,5%. Vin sec.

Culoarea e rosie rubinie de intensitate medie, si bordura ciresie. Nasul sugereaza un vin extractiv, cu note puternice de melasa, glicerina, marmelada. Gustul e lipsit de intensitate ori corpolenta, aduce impresii amarui si acrisoare. Vreti sa spunem fructe de padure. Putem sa spunem, dar nu sunt foarte coapte. Ciocolata e amaruie, este drept. Aciditatea este iesita din corp.

Absolut mediocru, supra-pretuit. 68 pct. 18 lei.

Feteasca Neagra 2007. 13,5%. Vin sec.

Culoare rosie-rubinie usor imbatranita. Nas glicerinos, fructe supracoapte. In gust: pruna, cireasa, visina, note puternic minerale, aciditate buna, corp mediu. Finalul aduce pruna uscata si ceea ce rezolva vinul, condamnandu-l pe vecie la uitare- tanini uscati, praf de creta, praf de drum, de tiganiada, de Nomad, nah! Pur si simplu iti usuca gura instantaneu. Ceea ce incepe bine sfarseste rau!

Daca pinotul se poate bea, nu pot spune acelasi lucru despre aceasta feteasca. 64 pct. 18 lei.

Asadar cele doua rosii incercate nu trec pragul de 70 de pct, sunt vinuri mici, prost facute (aici intentia nu conteaza), imbatranite dinainte de lansare.

Cred ca e o greseala de strategie sa-ti pui semnatura pe asa ceva. Inteleg ca vinurile din gamele superioare- Artisan si Anima sunt serioase, dar ce spune despre tine faptul ca tu- producator de supermasini- ai face o tartareata careia ii cade teava de esapament si oglinda retrovizoare la primul hop. Cam asa si cu vinurile astea. Dupa eticheta draguta (poate lipsita de original, dar...draguta) ma asteptam la ceva mai acatarii.

Asta e, la revedere, nomadului ii sade bine cu drumul.

Sa zambim cu...Murfatlar! Feteasca neagra "Schwarzes Meer"

Stiti genul de zambet: zambetul trezit pe fetele lor cand se da la televizor BD, sau scenete cu actori de comedie morti sau aproape morti. E ceva din tineretile parintilor si bunicilor nostri, care nu are decat o legatura slaba cu "partidul, ceausescu, romania", in rest are o legatura cu faptul ca erau (mai) tineri atunci.

Romania mai gri si mai intunecoasa, Romania "dinainte" nu-mi spune mare lucru. Eram si cam mic. N-o sa stau sa-mi amintesc precum Ponta si ai lui chestiuni despre comunism pe care nu le-am trait. N-am reverii dupa dero, ciocolata cu rom, cico. Nici disident din fasa n-am fost, nici securist de gradinita, desi recunosc ca din razbunare l-am parat la tovarasa pe amicul Varlan pentru ca a daramat corniza. Asta este, ma autodenunt! Oare am pentru asta dosar de colaborator cu regimul?

Vinul acesta e pentru nostalgici. Pentru cei care zic "pe vremea impuscatului era viata domnule, era ordine si disciplina, toti aveau locuri de munca, nu ca acuma!"

Pentru ei Murfatlar s-a gandit sa realizeze o colectie cu etichete retro. Bitterul Mamaia cu eticheta veche, o sticla de vin cu eticheta de export, ati prins miscarea.

Feteasca neagra "Schwarzes Meer" 2009 este un vin demidulce din 2009, probabil acelasi vin din cunoscuta gama "Zestrea Murfatlar". Nu cred ca vinul care a luat medalii de aur, la vremea lui, la concursuri internationale fie si doar de partea asta a cortinei, era demidulce! De ce ar vrea cineva sa bea un vin rosu demidulce e peste puterile mele de intelegere! Ce sa faci cu el? La masa nu poti sa-l bei, la desert nu prea merge, asa ca...?

In fine, vinul nu e cine stie ce, dar e baubil, are o aciditate buna, dar nici macar restul de zahar nu-l poate face corpolent ori profund, indiciile dulcege de cirese, zmeura, coacaze rascoapte- intregesc portretul unui vin subtire, patetic, siropos. Cred ca merge cu cola.

63 pct. 12 lei. Exclusiv in magazinele Murfatlar.

"I Rustici" Lambrusco Amabile

Uitati-va la eticheta. Nu-i asa ca-i dragalasa? Parca a desenat-o un copil. Fara a fi vreun expert in branding si nici consumatorul tipic care sa se lasa induplecat de asemenea chestiuni, am cedat intr-o clipa de slabiciune acestei galese sticle de lambrusco amabil de Puglia. Lambrusco a invadat raftul de jos al supermarketurilor cu butelci care mai de care mai burtihanoase, la preturi derizorii. Exista un motiv.

Vinul acesta este rosu, usor dulce- asta inseamna "amabile", frizzante si rau! Rau adica prost. Nu zic ca nu se poate bea, dar nu se poate bea cu placere. Te lamureste de la bun inceput. Stiti cum miroase vinul rosu de tara (aka hibrid) amestecat cu cola? Ei, hai, nu va faceti ca nu stiti, macar din amabilitate si tot ati acceptat o data un pahar de "spritz american". Exact asa miroase vinul, exact asa are si gustul. Ca tot vorbeam cu confratele blogger Marchizul Beau D'Afur (nomina odiosa:) cum ca ambalajul trebuia sa se marieze fericit cu vinul. De cele mai multe ori e invers, adica vinul e ok, dar brandul, eticheta, reclama sunt odioase. Ei, in cazul de fata eticheta e mai buna decat vinul. Mi-a sugerat ceea ce si spune: "rustic". Dar nu! in vin nimic neaos, rustic, pamantean! E doar o posircuta industriala lipsita de suflet. Sau sigur, daca vinul de tara cu cola vi se pare rustic, atunci jackpot!

Costa 14 lei si face 65 de puncte.