Halos de Jupiter Gigondas 2020 cu mentionarea psihedelica a banditului Terente

🍷Daca va spun ca vinul asta de 130 lei, vin de pe Valea Ronului, insa si mai cu mot, din Gigondas, apelatie destul de insemnata si nu numai asta, dar ca de fapt e dintr-o gama cu selectii parcelare, menita sa exprime diversitatea vinurilor de Ron, este foarte bun si mai mult ca e extraordinar cum intr-un vin de corpolenta medie s-au stapanit asa bine 15,5% alcool si ca toate aromele plenare de fructe rosii si negre, inflexiuni minerale, marochin, cutie de lemn si ierburi aromatice sunt acolo, insa delicat si cu finete, o sa deschideti vinmagazin.ro? 

🌠Dar daca as fi mai concis si v-as zice ca e "aromat" si ca e poetic si cuceritor ca Luceafarul, doar ca aici fermecatoarea domnita se uita languros dupa banditul Terente, care da navala intr-o noapte, il face knock-out in pragul iatacului pe efeminatul Catalin, si jbeam! jbeam! in vreme ce de sus, luceafarul lumineaza ca un reflector de puscarie in timpul unei evadari? 

Halos de Jupiter Gigondas 2020, vin de clasa, 91 pct, 22 cm in manusa de catifea. Jbeam!

PS: m-a stârnit un post al cuiva citit recent, referitor la un alt vin, asa ca astrele aliniate fiind (Jupiter, Venus 😉 ), luati partea a doua de mai sus ca un soi de pamflet usor...elongat

DOMAINE DE PARIS - Côtes de Provence (2016)

Ciresele albe fac vinul acesta deosebit. De asemenea, ii salut pe iubitorii pietrelor ude (de râu, nu de mare:)!  Citricele si usoare note de ierburi nu sunt atat de deoasebite, insa exprima o puritate recomfortanta. Vinul pare usor, lin curgator, fara insa a-i lipsi caracterul acid, care e maiastru integrat in stilul acesta "aerat", fin, specific roseului de Provence. Finalul e usor vegetal-amarui, cum ii sade si bine, daca ma intrebati pe mine! 

IGP Cotes de Provence, Michel Brun, 12,5%, ~45-50 lei(online si magazine specializate), 86 pct

Billa Haut Ocultum Lapidem 2014 Michel Chapoutier

Licoarea de astazi vine de la producator renumit din regiunea Ronului, dar care s-a aventurat si in Roussillon, aproape de granita cu Spania, daca puteam spune "aventurat" despre o antrepriza care are succes de 20 de ani. E un Grenache-Syrah-Carignan, provenit dintr-o parcela veche, cu sol pietros, bogat in gnais si calcar, de unde si denumirea Ocultum Lapidem (pietrele ascunse). Aici recolta e natural normata, avand in jur de 2800 litri la hectar. 
Aflam ca vinul e fermentat in cuve de beton, ulterior maturat in budane mari. Descoperim o aromatica amintind de ierburi aromatice, prune, cirese confiate si marochin si gust initial dulce-amarui, continuand cu o suculenta de fructe negre, taninuri moderate, dulci, echilibrate de o aciditate buna, in concluzie, cu o structura solida, care poate mentine vinul placut pe termen mediu, cel putin. Nivelul de alcool este respectabil, dar maiastru integrat, ceea ce spune ceva despre extract si structura.

~80 lei, 91 pct

3x Marius Chapoutier (reviewuri pentru unvinpezi.ro)

MARIUS - VERMENTINO TERRET 2015, 12,5%, 85 pct

Acest vin provine din extinderea spre sud, in Languedoc, a unui nume mare al vinurilor de Ron. Vinul este un blend de varietati mediteraneene, Vermentino care e mult mai plantat in Italia si Terret, un strugure nativ zonei, destul de vechi. Impreuna dau sub bageta lui Chapoutier un vin agreabil, galben pai cu reflexii verzui, cu arome varatice, de citrice si piersica, usor salin si usor de baut, destul de suplu in corp si citric-amarui pe final. E mai degraba un vin pentru fructe de mare , pui sau paste cu legume decat pentru peste, aciditatea bine-potrivita fiind mai prietenoasa cu stomacurile sensibile.

MARIUS - ROSE DOC 2015, 13%, 84 pct 

Un rose competent, languedochian, din Grenache si Syrah, cu arome de pepene rosu, piersici si adieri de oja. Gustul e echilibrat si lin curgator, destul de echilibrat si curat lucrat. Desi nu e ultima recolta, prospetimea e inca acolo. Apropos, daca vreti sa stiti cine e Marius, asteptati textul aferent vinului rosu din gama. Si sa aveti bani la voi, pentru ca face banii, nu foarte multi pentru nivelul lui. Pana atunci puteti incerca azi un rose simpatic, facut de vrajitorul Michel Chapoutier. Vrajile sale functioneaza de minune la Robert Parker, cel putin.

MARIUS - GRENACHE SYRAH 2015 13,5%, 87 pct

Asa cum va promiteam in textul aferent vinului rose din gama astazi o sa va zic cine e acest Marius. Ei bine, Marius este stra-stra-bunicul lui Michel Chapoutier. Nu este primul care s-a ocupat de vin, Chapoutierii fiind negocianti priceputi, dar e primul din familie care a inceput sa faca vin din strugurii cultivati chiar de el.Adevarul e ca Polydor (tatal) a cumparat domeniul de pe Valea Ronului, intr-un sat care avea sa ajunga cu timpul celebru:Tain l’Hermitage, insa fiul e cel care a pus pe harta vinurilor de Ron Casa Chapoutier. Si iata ca peste ani vinurile de Languedoc ale firmei i-au fost dedicate. Va recomand sa aruncati un ochi si pe site-ul colectiei: mariusbymichelchapoutier.com, unde exista pe langa descrieri si toate cele cateva scurte povestiri avandu-l in prim plan pe Marius. Sunt cam picante pe alocuri, precum vinul de azi, insa e cu siguranta o premiera pentru mine in domeniul marketingului de vin. Iar despre vin numai de bine, an de an best buy, iubit de Wine Advocate, Decanter, de fapt de toata lumea. Eu va recomand sa va straduiti si dumneavoastra! 

Toate vinurile sunt IGP Pays d'Oc si costa vreo 35 de lei, in mod normal.

O seara in atelierul lui Sorin Ilfoveanu

Marti, 6 octombrie, pe la orele cinei, am stat la o masa patata de vopseluri si am baut vin. Nu, nu ma compatimiti, nu zugravesc prin casa. 

Eram  in atelierul si in prezenta unuia dintre cei mai mari pictori romani, anume Sorin Ilfoveanu, printre zeci de tablouri minunate, impreuna cu un grup de oameni seriosi: jurnalistii Luca Niculescu, Adrian Ursu si Ion M. Ionita, muzicianul si regizorul Hanno Höfer, sculptorul Adrian Ilfoveanu, George Chendi (director la Alma Tim, un mare importator de vinuri si alte bauturi) si, desigur, "organizatorul" seratei, unicul si inimitabilul, George Moisescu. 

Scopul intalnirii n-a fost unul lucrativ, nu s-a vandut nimic, nu s-a tranzactionat nimic, ci doar s-a vorbit despre cate in luna si in stele si, din fericire, foarte putin despre Basescu. Oameni cu mansardele frumos mobilate au trecut de la episoade istorice interesante din preajma lui 1918, filme romanesti, muzica de jazz si, cum altfel, arta. 

Nu ca as fi vreun expert, insa imi plac foarte mult peisajele din seria "Alb", desi e putin probabil sa-mi permit vreunul in viitorul apropiat. Apropos, intalnirea a avut loc in ziua dinaintea vernisajului noii expozitii intitulata "Levant dupa Levant", deschisa la galeria AnnArt, pana pe 8 noiembrie. Aviz amatorilor.

Despre vinuri...Din fericire s-au integrat bine in peisaj. Sunt vinuri pretioase (la propriu si la figurat) din portofoliul Alma Tim/ Smartdrinks.ro si au fost toate foarte bune si excelente. 

Partea americana provine de la Terlato Family si a constat din:

The Federalist Chardonnay 2012. Trebuie spus ca sunt vinuri "patriotice", fiecare dedicat unui anume parinte fondator al Statelor Unite. Acest specimen din Russian Valley este delicios, plin si vanilat, fara a fi obositor. Un soi de crema de lamaie lichida. 90 pct  

The Federalist Dueling Pistols 2010 e un blend 50-50 de Zinfandel si Shiraz din Dry Creek Valley. Foarte placut, baubil si amabil. Nu tocmai precum Alexander Hamilton. Mure, cirese negre, condimente. 89

Rutherford Hill Merlot 2010 vine din Napa Valley si aduce fructe rosii, "coapte" alaturi de condimente dulci si cafea. Un vin mangaietor cu papilele, de o calitate foarte buna, desi e nu e deloc o editie limitata. 86

Rutherford Hill Cabernet Sauvignon 2010, Napa Valley. Un vin full-throtle, erect ca un obelisc. Nas serios, cernelos si un pic vegetal cu afine si coacaze, stejar bine integrat. Excelent! 90 pct

Lumea veche a fost reprezentata de: 

Aegerter Chablis Vieilles Vignes 2011. A fost servit dupa ruda americana si, evident, soaptele sale nu s-au auzit prea bine din pricina naturii expansive si galagioase a precedentului "vorbitor", chiar daca de familie buna, pentru un american:) Citric, cu o buna concentratie, delicat pe papile, nitel cam neatent pe final. 84 pct

Rosiile au fost din "familia" Brotte, vinuri de negociant, dar de clasa. Nivel de alcool mare: 14,5/ 15,5/ 16! Deh, asta-i Ronul de sud. Trei apelatii, culminand cu Chateauneuf-du-pape.  

Brotte Vacqueyras Vieilles Vignes 2010. Tot din vii vechi.  Wow! Un nas foarte elegant, cu cirese negre, mure, coacaze, coriandru, lemn uscat. Taninuri fine si matasoase. 91 pct. Cel mai surprinzator vin al serii.

Brotte Gigondas Vieilles Vignes 2011. Vin concentrat, cu o culoare densa si un nas amalgamat, de ierburi, fructe negre, piper, chimen si o tusa salina, amaruie si carnoasa amintind de maslinele kalamata. O bestie gustoasa, cu 15,5% alcool! 89 pct

Brotte Chateauneuf-du-pape Vieilles Vignes 2011. Vin de nani, nani, somn usor. 16% alcool. Dupa mine nu e inca in cea mai mare forma. Cred ca mai are nevoie de cativa ani pentru depliaj. Taninurile sunt inca robuste. Remarcabila este mascarea nivelului urias de alcool, prin faldurile dense, texturate ale licorii. 90 pct.  

Pentru ca inca mai miscam ni s-a propus si un rom dominican numit Atlantico Private Cask produs in stil solera. Noroc cu bautura aceea insipida si incolora...cum i-o spune!? pe care m-am fortat s-o beau toata seara. E drept, si mezelicurile si branzeturile smechere din dotare au mai atenuat din soc. Am devenit fan vita uscata cu aceasta ocazie. 

Ca la toate suetele organizate de George Moisescu m-am simtit minunat. Vinu-i vin, oamenii oameni, viata scurta, arta lunga, dar nu la fel de lunga ca un drum Bucuresti Galati intr-un microbuz cu o climatizare indoielnica. :)

In rest, sunt fericit sa va anunt ca nicio opera de arta nu a avut de suferit in timpul actiunii din acea seara.

Rose Coeur de grain 2014, Clos Mireille, Domaine Ott

Intamplarea a facut sa desfac vinul cand tocmai incepea un meci de fotbal. In zilele noastre m-am vindecat de "microb", insa imi mai ingadui cateva minute de ratacire, din cand in cand. Si cand incepe meciul il vad pe Gianluigi Buffon in poarta! Mai sa fie!? Mai traieste? Ma uit la el. E la fel! Ochi albastri, fara riduri, par negru, gelat. Adica cand am terminat facultatea, acum 2000 de ani, Buffon tocmai se transfera de la Parma la Juventus pe o suma record, nedepasita nici astazi pentru un portar. O fi baiatul lui Buffon? Sau chiar el insusi? In fine, cam asa e si cu vinul rose in general, o tinerete perpetua, fresh si placut an de an, intotdeauna proaspat!  Iar cel de zi e un vin absolut remarcabil, un rose intre roseuri. 

Miroase a parfum ademenitor, a piersici, mango, zmeura, coaja de portocala, dar si a flori exotice atat de frumoase incat te-ar putea manca, iar gustativ e atat de rotund incat ar putea fi folosit pe post de model al unei sfere perfecte. Nivelul de alcool e neobisnuit de mare pentru un rose de Provence (14%), insa va conjur sa-l gasiti fie si la temperaturi mai calde de 12 celsius. 

Tehnic vorbind e un blend de grenache, cinsault si syrah, Cotes de Provence Cru Classe, unde cru-ul e Clos Mireille. Ott are posesiuni si in alte cru-ri, dar si in alte apelatii invecinate, cum ar fi Bandol.

E unul din vinurile cu preturi ciudate. La uvpz a fost 145, in rest cineva il vinde cu 164 lei, altcineva cu 240, in Carrefour e 200 si un pic, editia 2013. Oricum, top stuff! 

92 pct. 

Dai un ban, dar cumperi ceva frumos, vorba lui IPF Daniel!

Sangre de Toro: Asociatia oamenilor educati multumeste producatorului

Torres Sangre de Toro 2013. 13,5%. 6 luni in baric. DO Catalunya.  Un blend de garnacha (grenache) si carinena (carignan) cu o culoare tinereasca, mustoasa, intensa, cu arome dulci si atragatoare de afine, prune, cirese negre, scortisoara si vanilie, cu un gust suculent, proaspat de fructe negre, rotunjite de o sensatie catifelata, cu usoare tuse lactate. Nu complexitatea e punctul forte, dar are o proprietate savuroasa, care il face usor de baut. E accesibil, fara a-i lipsi o oarece eleganta.  

La 25 de lei (Lidl) suna foarte bine, pretul fiind foarte aproape cu cel din tara lui. 2013 vine si cu o eticheta usor schimbata cromatic fata de precedentele (din ultimii 60 de ani...), cea noua fiind alba complet, fara clasicele benzi caramizii. 84 pct. 

Bun, am incheiat descrierea, acum e timpul pentru un panseu.
Ei bine, cred ca distanta dintre industria spaniola de vinuri si cea romaneasca este exact cea dintre Sangre de Toro si Sange de Taur. Ambele sunt vinuri de masa, de larg consum. Se numesc la fel, dar din pricini diferite.
Sangre de Toro il mentioneaza pe Bachus, legaturile dintre zeul vinului si puternicul animal fiind profunde. Asta pe langa faptul ca taurul e animalul national spaniol. Sigur ca si aici vorbim de vigoare, de forta, de virilitate, dar ancorate intr-o mitologie. Mai deschizi un Alexandru Mitru, mai dai un search pe wikipedia...

Modul in care e marketizat in Romania Sange de Taur de catre producatorul sau - Tohani SA- frizeaza glumele deocheate si hahaiala de scara blocului prin fosnet de coji de seminte. E -daca vreti- distanta dintre un talk-show cultural si canapeaua lui Maruta.
Am auzit ca patronul de la Tohani e foarte mandru de performantele brandului. E mandru si de multele sanctiuni pe care le-a primit compania dupa ce s-a dovedit ca Sange de Taur contine si alte ingrediente decat struguri? A existat vreun comunicat de presa in care sa se explice cum si de ce? Desigur ca nu. Si oricum publicul tinta al bauturii Sange de Taur nu prea citeste ziare. 

Sangre de Toro si-a cladit succesul in 60 de ani in care a livrat an de an ceea ce a ajuns un fel de standard pentru vinul la 5 euro. Sange de Taur si-a cladit succesul pe cu totul altceva decat vin, adica pe libidinal, pe venal, pe pulsiuni primare, nefiind altceva decat un apropo sexual la 8 lei/sticla.

Poate ati auzit la radio reclama in care o voce cristalina si voioasa spunea "Sange de Taur: Asociatia femeilor fericite multumeste producatorului!". Ei, daca-mi e permisa o parafraza, eu as zice: "Sangre de Toro: Asociatia oamenilor educati si normali la cap multumeste producatorului!". 

Klaus Iohannis si Lopez de Heredia. Vina Tondonia Reserva 2001

Acum ca timpul si-a reintrat in matca putem vorbi mai relaxat despre politica. Vreau sa va spun ca probabil strategia aplicata de Iohannis ("eu nu negociez cu politicienii- eu vreau votul romanilor", "decat sa fiu marlan mai bine pierd", "asa vorbesc eu- gandesc mai intai"), desi cel mai probabil produsa printr-un laborator de partid plin de sociologi, politologi si psihologi, s-a mulat mai bine pe imaginea omului decat bombardamentul galagios, mitocanesc si pana la urma enervant de arogant al contracandidatului. 

Nu e numai vina lui Ponta, desigur. Strategia in sine s-a dovedit intr-un final gresita, culminand cu niste momente de dezinformare atat de vadite, incat pana si un cretin si-ar fi dat seama ca ceva nu e in regula acolo. Desfasurarea votului din dispora a fost fermentul.
Sociologii ne spun ca Iohannis a preluat conducerea bataliei electorale abia dupa ora 18 din ziua votului. Fiecare interpreteaza cum vrea situatia, dar tare mi-e ca alde Melescanu si Firea, prin declaratiile lor duhnind a dispret pentru bunul simt (aia cu "sectia de votare goala din apropiere de Londra"- adica- cum s-a dovedit ulterior- din Liverpool-300km, sau mersul in vizita la Nancy "e un oras frumos, sa stiti!"- 350 km), n-au facut decat sa scoata din casa o masa de oameni care a spus: "destul! pana aici!". 

In fine, ca sa ne intoarcem la vin, cum a fost cu Iohannis cam asa si cu Lopez de Heredia. Vinul tot in budane de lemn fermenteaza, tot intr-un dispret fata de chimia moderna si tot in baricuri sta si nu 3,6, 12, 24 luni. Nu! Vinul de fata e baricat 72 de luni! Ne-am spune, gandindu-ne la un vin oarecare baricat sa zicem 6 luni dar care duhneste a vanilie si cacao, ca dupa 6 ani in baric ar trebui sa avem o ciocolata calda alcoolizata, un soi de ceai de vanilie, dar numai fruct nu! Vinul alb al cramei nu e scos pe piata dupa 3 luni de la recolta, ca sa prinda vanzarile de sarbatori, nu! E scos dupa vreo 10 ani, dupa care il gusta mai marii presei de vin si-i dau note fantastice. 

Dar, asta e, Lopez de Heredia e pe drumul sau de peste 100 de ani. Iohannis de abia a pornit. Speram cu totii sa nu devina un Emil Constantinescu doi, infrant de sistem si de propria inabilitate.

Ok, cea mai recenta reserva incercata de mine a fost 1998 (apropos, daca vreti sa aflati pareri si despre alte vinuri Lopez de Heredia- iaca click aci). M-am gandit sa trec si la tineret, asa ca astazi vorbim de 2001. Nu m-as atinge inca de 2002, probabil e prea tanar si mai are nevoie de timp:)

2001 a fost un an foarte bun pentru Rioja Alta (in miezul careia sta Tondonia) si Rioja, in general. Toate vintage chart-urile remarca anul. Presupun ca acest aspect se repercuteaza in licoare, pentru ca mi-a placut maxim.

Tondonia Reserva 2001 (cuvee clasic de garnacha, graciano si mazuelo) are o culoare rosie rubinie cu reflexii mature, cu nas complex de compost, ierburi aromatice, cireasa neagra, dude, carne rosie maturata. Gustul e extraordinar de echilibrat si racoritor, cu fructe  (cireasa neagra, merisoare), chiar portocala. Pe finalul cu remanenta enorma se ingramadesc tuse picante, citrice (sau de rodie) si o mica cremozitate amintind de ciocolata cu sare. Nivelul de alcool e excelent integrat.

Stiu ca zic ceva discutabil, insa- dupa parerea mea- nu exista temperatura optima de consum, desigur in limitele decentei. L-am avut si la 15 si la 18 si la 21 grade si ceea ce difera nu e nivelul de calitate, sau de placere, ci daca vreti e jocul intre jovialul rapid curgator si complexitatea mai apasatoare data de temperaturile mai inalte. 

E ceva cuceritor, fara densitatea cremoasa si bombastica a modernitatii, ci mai degraba oferind o complexitate aromatica si gustativa prinsa intr-un corp jovial, lipsit de taninuri intrusive (ar fi si culmea dupa 13 ani), foarte fresh, fara urme de imbatranire. Cred ca timpul va trece foarte incet peste acest 2001. Cine-l are, sa nu se grabeasca. 94-100 pct (daca tot am zis ca mi-a placut maxim...), 25-30 euro in online-ul european (eu zic doar: multumesc, Dumi!).

Cat despre noul nostru presedinte (sa nu cobim, inca nu s-a terminat telenovela ANI) sper sa aiba ceva din longevitatea acestui vin si sa-si pastreze integritatea si principiile. Pentru ca nu n-am dus lipsa de cai mari si oameni mici. 

Alte vinuri ieftine din Lidl (12.08.2014)

Velada Moscatel 2013. Un DO Valencia cu arome tipice de muscat, cam explicite. Vin demisec, cu procent de alcool moderat (11,5%). Nu are prea mult corp, nici cine stie ce finete. Prospetimea il mai ajuta, dar aduce in gust adierea aceeasi de moscatel romanesc, amintire datatoare de batai de cap. Merge spritz, asta da. E baubil. 76 pct. 9,9 lei

Mezquiriz Garnacha rosado 2013, Un DO Navarra, socant pentru pretul de 7,99. E mai degraba un vin rubiniu, decat un rose, are o culoare de compot de visine, nas de fructe rosii, coapte, ca zmeura si capsunele, apoi banane si  un usor iz de lac de unghii care e acolo numai daca-l cauti, si un corp destul de robust, plin, chiar cu usor "smirghel". In rest: suculenta,  alcool integrat bine (12,5). 79 pct. As mai remarca ca practic nu are concurenta itre vinurile de pe piata romaneasca, la propriu, deoarece- la noi- ce in sticla de 0,75 si costa 8 lei nu prea este vin. 79

Monte Plogar Reserva 2008, e un DO Carinena, un blend de tempranillo si garnacha si are 12,5% alcool. E un vin decent, baubil, cu usoara patina de epoca, sub aspect aromatic, dar inca fructul e sus, cu visine mure, dude. Lemnul e dominant insa, atat aromatic cat si gustativ, destul de divers exprimat: vanilie, cacao, picanterii. Nu e cine stie ce, dar la 9,99 e perfect baubil si nu dezamageste. 79

Si, dupa atatea vinuri spaniole, sa incheiem cu un Bordeaux.
L'Or de L'Orangerie 2012 este un AOC Bordeaux, produs de Château de l'Orangerie, lansat in prima serie de vinuri straine din Lidl. Ambalajul e intrigant, sticla fiind mai deoasebita. Un un merlot si cabernet, cu 13% alcool si nu e un vin rau, dar nici remarcabil. Insa daca vreti un vin care sa miroasa puternic a pamant reavan- asta e! Apoi arome picante, de condimente (piperul e evident) apoi fructe cum ar fi afine, prune sau visine. Gustul e destul de "raw", fara prea mare finete, insa pare a avea un bun extract si o buna aciditate, ceea ce cred ca ii poate oferi o longevitate nesperata pentru clasa modesta din care face parte. Un vin ok. 15 lei redus de la 20. 80pct

Chateau les Valentines Rose 2013 (Provence)

Culoare rose-pal, aromatic aducand tuse de grapefruit, cu o fateta evidenta ușor ierboasa, vegetala, precum garrigue ori mai familiar:crizantemele sau alte flori putin aromate, dar si  note minerale, ușor magneziene. In atac se impune prin finete, dar fiind- simultan- si ușor cremos, chestiune dezirabila si greu de reprodus la rose-uri. În gust aduce a căpșune si a pepene rosu. Finalul e tonic, proaspat, cu persistentă de limeta. Vin bio, 13% alc. 87 pct, 52 lei aici. 

Sardine la gratar (sau cuptor) cu un mix de fenel si sparanghel verde la gratar, stropite cu o ulei de masline amestecat cu ierburi provensale, asta as vrea eu! Merge insa si un file somon la tigaie cu legume mexicane, in lipsa de ceva mai proaspat. Si dupa ce ati mancat asa bine, iesiti in curte, asezati-va pe sezlong, si pret de cateva inghitituri incepeti sa rasfoiti Hotul de vinuri de Peter Mayle, scriitorul englez aclimatizat in sudul Frantei (autorul deja celebrei serii- Un an in Provence, Inca un an in ..., etc). E un roman usurel, de vacanta, despre furtul unei colectii impresionante de vinuri. Nu trama narativa e de urmarit prea indeaproape,  un altfel de a spune ca Peter Mayle n-o sa castige vreodata vreun premiul pentru virtuozitate, dar e de remarcat ca sus-amintitul nu si-a pierdut hatârul de a descrie laborios soiuri de mancare si vinuri, asa ca- daca veti avansa in lectura- sper ca v-a mai ramas ceva rose de Provence si ceva de rontait prin frigider. Altfel va fi tare greu, sa stiti!

Huit La Londe Rosé 2012 Château Les Valentines (Franta)

8 vine de la cele 8 parcele de pe care se recolteaza strugurii pentru acest vin, si-ca sa fie semnificativ pana la capat- de la cele 8000 sticle imbuteliate anual. In acest sens al limitarii geografice este un grand cru. Mai este si un tete de cuvee, insemnand ca e primul vin al casei, ca pentru facerea lui s-a utilizat ce-i mai bun. In Provence, asta merge uneori si la propriu- e vinul produs din primul must, prin cea mai usoara presare a metodei saignée. 8 mai vine si de la anul 2008 in care La Londe, un cru provensal de aprox 150 de hectare, si-a castigat autonomia AOC in cadrul mult mai largului Cotes de Provence. E conform zonei- un grenache cu aport de cinsault si mouvedre. E un vin bio, dar deja asta in Franta reprezinta mai degraba o alegere a patronilor, si mai putin un instrument de marketing, cum este perceput la noi. V-am mai vorbit despre domeniu si aici. 

Am citit eu ca acest rose trebuie aerat, ca se recomanda folosirea unui decantor, dar m-am gandit ca-s prostii. Cine a mai auzit de rose decantat? L-am deschis, dar avea izuri grele, un pic prea pronuntate ca sa fie agreabile, asa ca am luat in serios indicatia. Ei, bine, retrospectiv si in mod cert, i-a folosit! 

Culoare foarte palida, mai degrabă aurie cu reflexii portocalii decât rose. Nas initial turbulent, pamantos și mineral. Apoi apar nuanțe frumoase, de flori de portocal, miros de vegetație mediteraneană, cireșe albe. În gust e cremos, catifelat, neașteptat, ca un alb plin si rotund, cu note amintind tot de cirese albe, fenel si doar secundar, si poate iluzoriu- pomelo. Are o textura maiastra, echilibrata si inedita pentru un rose. Foarte bun si din alta specie fata de rozeul obisnuit. Asocierile gastronomice sunt foarte largi, de la peste prajit sau la gratar, la pui cu sosuri savante, ghiveciuri provensale sau mai putin, vinete umplute chiar si sarmale- mai putin grase. Dar cred sincer ca primul pahar trebuie apreciat de unul singur, ca sa bucuram de caracterul diferit al acestui vin. Eu unul l-am perceput ca pe o curiozitate, in fond, poate si de aici s-a nascut aceasta noua apelatie in Provence. Odata ce-l bei, iti dai seama de ce se prognozeaza un potential de pastrare de 4 ani, chestiune exotica in regnul roze. SI temperatura la care se arata cel mai agreabil e mai deosebita, mai ridicata- 12 celsius. Asadar, daca gasiti un exemplar ceva mai vechi, ar fi chiar interesant de incercat. 

Poate fi gasit aici, la 58 lei. 13% alc. 88 pct

Le Caprice de Clementine Rose 2013 (Franta)

Avem un rose de Provence clasic, produs de o crama construita in 1997 de catre un antreprenor din domeniul IT. Château Les Valentines detine 35 de hectare, de pe care- inainte de preluare- strugurii erau trimisi unei cooperative. Cum spuneam, acum au resursele sa vinifice singuri. Licorile poarta numele copiilor. In acest caz, aminteste de capriciile domnisoarei Clementine. 

Vinul in sine este un blend obisnuit zonei, de grenache si cinsault, in proportii egale. Are o culoare frumoasa, nu foarte intensa. Aromatic aminteste de piersici, grapefruit roz si capsune coapte. Se simte din nas finetea, aromele avand o naturalete delicata, fina. In gust se continua impresia de finete, de vin balansat, neintruziv, denotand cea mai remarcabila caracteristica pe care 99,99% din rose-urile lumii ar trebui s-o aiba: "duce-s-ar pe gat". Glumesc, dar sunt sigur ca intelegeti acesta simpla dar alminteri greu de obtinut proprietate. Are o remanenta medie, tot in registru fin, citric si reconfortant. Nivelul de alcool e bine echilibrat in acesta ordine de idei- 12,5%. Mi-a placut mult acest rose. 86 pct. Cred ca e foarte potrivit ca aperitiv, poate insotiv de niste chilli umpluti cu branza, poate vinete irlandeze, grisine cu somon, desi- mai in profunzimea mesei- ne putem gandi cu duiosie si la o plachie de crap.

Inteleg ca trei dintre colegii de vinosfera (vin2 si berbecutio) pregatesc pe 14 mai o competitie de roseuri- in care publicul participant isi va vota castigatorul. Ar trebui inclus acest vin printre participanti. E de gasit pe Vinoonline, la un pret bun, avand in vedere calitatile, dar si pretul comparativ din alte piete, mai dezvoltate ca a noastra.

Pentru ca vorbeam de treburi reconfortante sa amintesc ca vinul a mers foarte bine cu expozitia de pictura "I'm turist" a artistilor plastici Tiberiu Bleoancă şi Valentin Neacşu, deschisa la parterul Hotelului Turist din Galati (bulevardul Cosbuc nr. 2) pana pe 9 mai. E plina de prospetime aceasta intoarcere la un fel de neo-realism, dupa atatea abstractiuni artistice uneori vecine cu nerozia. Asa ca daca sunteti in Galati ar fi pacat sa pierdeti acest eveniment.

Un Château Montesquieu 2009 in cinstea separatiei puterilor in stat

E un Côtes du Roussillon, produs de Maurel Vedeau, blend de grenache (50%), syrah (30) si carignan (20), cu repere usor de anticipat- rusu rubiniu de intensitate medie, picant, cu ierburi aromatice, un corp mediu si nuante de fructe de padure. In rest: usor afumat, usor carnos, lasa in urma o impresie placuta de vin fructat, suculent. Are si niste taninuri in dotare, dar nimic de speriat. E un vin foarte bun (84 pct) la 15 lei, cat ii e vremelnic pretul in Penny (atentie! In XXL pretul e in continuare normal- 25 lei).

In afara de vin, foarte bun la pretul sau, trebuie remarcat numele chateau-ului. Sincer sa bei un pahar din acest rosu galgaitor si sa priveste cateva minute stirile de seara in care tot felul de guzgani politici sunt gabjiti din vizuinele lor, luati pe sus de DNA, e o reala placere pe care nu mi-as fi permis-o acum cativa ani. Nu stiu ce s-a intamplat, nici cu justitia romana, nici cu Penny de aduce mai nou vinuri din acestea bune si ieftine, dar e de bine.
Sa vezi figurile stupefiate ale baronilor si altor politruci prinsi cu mana adanc infundata in buzunarul Statului, atunci cand sunt impinsi pe la state de mascati sau procurori, indesati pe bancheta din spate al unui banal Logan, imi da un sentiment de normalitate chiar prin furtunosul anormal al situatiei. Prea multa vreme timpul si ordinea si-au iesit din matca, iar acum inundatia morala se intoarce incet incet, dar hamletian, in albia ei.  

Pentru cei care nu inteleg legatura, sa amintesc ca cel mai important lucru, din punctul de vedere al teoriei politice, pe care Montesquieu l-a lasat in urma sa, este conceptul de separatie a puterilor in stat. Care incet-incet pare sa functioneze si la noi. Si din punct de vedere al vinului observ ca apare- dupa o lunga perioada in care pe piata vinului nu se intelegea om cu persoana- o ordine, un pattern. 

Asa ca, eu unul, in micimea mea, socot ca totul e bine.

Trivia: intre autorul "Scrisorilor persane" si vin mai exista o legatura: omul s-a nascut in Bordeaux, la Château de La Brède. A detinut si Château Bisqueytan cu viile sale. A fost un administrator bun al averii familiei, marind constant proprietatile si preocupandu-se de starea plantatiilor.
Multam, Ciprian, pentru tratatie.

Domaine Grand Veneur Lirac Clos de Sixte 2010 (Franta)

In fata acestor vinuri ramai usor descumpanit. E foarte greu sa-ti dai seama cum pot unii, in acest caz Alain Jaume et Fils, sa produca un vin de 15%, nivel de alcool care sa fie atat de bine integrat incat n-ai banui ca doua pahare din el iti pot produce rau de inaltime, chiar de la ametitoarea altitudine de 1,75 metri deasupra podelei.

E un Lirac (vezi aici ce inseamna asta), blend de 50% Grenache, 35% Syrah si 15% Mourvèdre, amestec de vin maturat 14 luni in tancuri de beton si 35% in baricuri noi. O culoare rosie rubinie cu bordura violet, culoare stralucitoare si prin care se vede miezul vinului. Olfactic aduce un amestec de fructe rosii si negre, ca un mix de fructe de padure (coacaze, afine, visine) mai degraba pe partea confiata desi un zvac viu nu paraseste impresia generala. In gust se exprima concentrat, musculos precum un action-hero, dar nu in sensul unei densitati balsamice ci, mai degraba, sub aspectul de suc proaspat elevat de aciditate si alcool. Structura tanica este neteda, polisata, dar as zice ca e sesizabila o sensibilitate, o nesiguranta, sub acest torent puternic si liniar. Pe final se simt tuse indulcite, de vanilie si bomboana cu lichior de visine. 

Un vin foarte bun, in care forta si baubilitatea crescuta se impletesc foarte natural. 

91 pct. (aprox. 15 euro pe diverse site-uri externe)

Ca vorbeam de eroi de actiune, va ofer azi ceva ce seamana cu acest Lirac. Este ceva ce ati vazut multi dintre voi, dar momentul e pur si simplu greu de crezut si merita revazut. E Jean-Claude Van Damme intr-o secventa din filmul JCVD (2008). 

Mas de Dalt 2001 Celler Folch (Spania)

Montsant este o apelatie interesanta, care isi mosteneste numele de la muntele omonim aflat in regiunea spaniola Catalonia, are o forma de covrig, inconjurand in totalitate alt DO, ceva mai celebru, anume Priorat. Podgoria Montsant se intinde pe aprox. 2000 de hectare. Varietatile cultivate nu sunt surprinzatoare- garnacha, tempranillo, carinena, iar la albe- parellada, macabeo, moscatel, fara ca lista sa fie exhaustiva.

Acest vin este produs de Cellers Folch, crama avand in exploatare 93 de hectare.

Vinul a venit la masa dupa Bosconia 2003, de care va povesteam ieri. Spun asta deoarece in mod firesc receptarea a fost influentata de vinul precedent. 

Pun pariu ca la lansare a fost un monstru mare si monolitic, big&bold cum categorisesc americanii, cu tuse evidente vanilate si prajite. Timpul trecut de atunci i-a mai subtiat concentratia, dar e suficient de solid in continuare. E un vin produs majoritar din garnacha-tempranillo-carinena. Are 13,5% alcool si inteleg ca se produce in cantitati destul de mici. Culoarea s-a prezentat rosie rubinie, destul de intensa, avand in vedere varsta nu tocmai de neglijat. Tusele olfactive amintesc de painea prajita, fructe negre, condimente din belsug. Gustul pastreaza ideea prajita din nas, cu impresii de alune de padure si fructe negre bine coapte, echilibrate de o aciditate disjuncta de descriptorii de fruct. E un vin pe partea mai heavy a lucrurilor si nu poate face fata finetii unui Rioja bun. Dar...luat de unul singur, avand in vedere ca e altceva, alta zona, alti struguri, alt stil (care apropos aminteste de concentratia vecinilor din Priorat), nu a iesit deloc rau.

E ca un fost campion la box, care- desi iesit din forma- tot ar putea face knock-out un obraznic impertinent. 

N-am cum sa stiu exact, dar as paria ca e mai agreabil acum decat a fost aproape de lansare, care dupa regulile zonei a fost undeva prin 2005.

Vinul poate fi incercat si in Romania, prin intermediul Vinescu.ro, la pretul de 73 de lei.  85 pct

Irina va prezinta...Costieres de Nimes 2012 Emmanuelle Delon

Mai pot adauga ca e un vin de o baubilitate periculoasa, pe partea supla a Rhonului. Daca tot am ajuns aici sa spunem ca apelatia Costieres de Nimes, desi geografic este in Languedoc, din punct de vedere oenologic s-a mutat de ceva vreme sub autoritatea Rhonului, deoarece podgorenii au considerat (si autoritatile la fel) ca vinurile sunt mai asemanatoare cu cele de Rhone decat cele de Languedoc-Roussillon. 

In caz ca va intrebati, Irina este denumirea sintetizatorului vorbitor de limba romana din programul LumenVox, un convertor text-to-speach. Sigur, review-ul e scurt, pe masura celor doar 250 de caracter din varianta test.
PS: Multumesc, Irina! Esti o scumpa! :)

81 pct

Hop și Penny: Tavs 2012 Bodegas Hacienda del Carche (Spania)

Tavs 2012, 13,5% alcool, 25 lei, produs de Bodegas Hacienda del Carche, DO Jumilla (32.000 hectare intre Murcia si Albacete). 

Un vin rosu destul de suplu si baubil, cu nas de zmeura si cirese confiate, condimente si cerneala si muguri de pin. Gust acrisor, de fructe rosii, rodie, visine, cu un final mediu in principal picant piperat. Nu e un vin rau, nas expresiv, gust nu foarte variat, dar jucaus, baubil nevoie mare. 83 pct

Interesant e faptul ca e un monastrell majoritar, urmat de syrah si putina garnacha. Asadar e un GSM intors, pentru ca monastrell nu e altceva decat mouvedre pe spaniola, iar garnacha- ghici ciuperca ce-i- grenache!

Si mai interesant e ca face parte din oferta Penny! Care magazin, urmand probabil exemplul rivalilor de la Lidl, si-au tras si ela randul lor un mic sortiment de vinuri de import, cu sticle grele, serioase, din Franta, Spania si Italia. De la 17 la 25 de lei. Ah, si o sampanie adevarata, in fine, pe cat de adevarata poate fi o champagne la 50 de lei. 

Asadar sa vezi si sa nu crezi- Penny! Dintre toate magazinele astea omniprezente numai la Penny nu ma gandeam ca vrea si el o bucatica din piata de importuri. Ei, iata ca...da. Si pretul e relativ corect, avand in vedere ca in patria muma vinul acesta sa tot faca vreo 4,5-5 euro. V-am tot zis cum incepe, iata ca azi va zic cum se continua!

Apropos, sticla are un botlegau care ne informeaza ca Guia Penin (adica ghidul vinurilor spaniole dupa domnul Penin) l-a fericit cu 90 pct! De ce 83 la mine? Pai e simplu: daca asta e vin de 90, inseamna ca am baut deja vinuri d'ale noastre-neaose, de vreo 101-102, cine-a tras in noi?

Probleme in paradis: Cuvee Sainte Cecile 2012 din Lidl

Iti si inchipui niste ingeri mirobolanti si infricosatori in egala masura protejand intrarile in acest loc de-o frumusete ravisanta, raportand directorului general Sf. Petru orice tentativa de trecere frauduloasa a frontierei dintre transcendent si transcendental. De regula, sunt multi cei care doresc sa patrunda inauntru, incercand fie sa sara gardul cu ajutorul unor catapulte, fie prin turnuri de asalt ingenios concepute, fie prin tuneluri pentru a caror realizare se muncesc ani de zile. Toate tentativele s-au dovedit in zadar. Oricum, pentru descurajarea lor si a eventualelor accidente nedorite se impart copii din "In fata legii" de Franz Kafka.  

Inauntru totul e bine si frumos,  ingerasi si drept credinciosi lucreaza migalos viile batrane de cand lumea, iar un conciliu format din Sfantii Vincent, Armand si Martin asigura consultanta tehnica si alte activitati legate de acestea dreptilor nestiutori in arta vinului. Si desigur, nu trebuie sa ne mire ca toate vinurile au nume de sfinti.

Anual doar trei muritori au dreptul sa guste en-primeur vinurile din valea paradisului. Ei sunt Hugh Johnson, Catalin Paduraru si desigur- Robert Parker. Hugh Johnson, intr-o anexa la World Atlas of Wine, a atras insa atentia ca nu totul e bine in valea paradisului. "Se vede treaba", afirma el, "ca pentru a face un vin minunat, Duhul Sfant nu este de ajuns. E nevoie si de o farama diavoleasca, sau- daca printul intunericului nu e disponibil in acel moment- de Michel Rolland".

Rose-ul Cuvee Sainte Cecile poarta pe eticheta una dintre cele mai frumoase indicatii geografice posibile, pe frantuzeste si pe de-a intregul- Vallee du Paradis (asta fiind intre Carcassonne si Montpellier, adica in Languedoc, pe malul marii). Costa putin si se gaseste in Lidl. Culoarea aduce nitel spre orange si inca din nas ne dam seama de ce dorea sa spuna Hugh Johnson. Cu toata truda si harul divin, rose-ul care a iesit in 2012 din Valea Paradisului s-a prezentat trivial, cu nas turbulent si anticipand dezechilibre majore gustativ. Ceea ce se si intampla: aciditatea, alcoolul si aromatica destul de apasatoare tragand fiecare in directii diferite.   In atare conditii, va recomand sa priviti alte icoane, intrucat aceasta nu indeplineste decat o singura dorinta si aceea a managementului Lidl Romania...

Cotes du Rhone- mic ghid neexhaustiv

Cotes du Rhone e o denumire de origine, corespunzand unul areal de aproximativ 100.000 de hectare. Se intinde de la Lyon, in sud, pe valea Ronului, pana mai jos de Avignon, fara a ajunge la mare, pe malul careia stapanesc alte AOC-uri cum ar fi Cotes du Provence si Languedoc(-Roussillon).  

Pe scurt, avem o piramida. La baza ei, responsabila cu 50% din productie este Cotes-du-Rhone AOC. Aici vorbim de o recolta nu mai mare de 52 hectolitri la hectar si un volum de alcool de minim 11, totul de pe o suprafata mamut de 85.000 de hectare. 

source: wikipedia

Apoi, urmeaza un strat mai mic- numit Cotes-du-Rhone-Villages (aprox 3000 hectare). Aici regulile devin mai severe- o productie de 38 hectolitrii la hectar si o tarie de minim 12%. 

Peste acest strat se situeaza AOC Cotes-du-Rhone-Villages plus denumirea comunei. Suprafata cultivata e mai mare, dar si calitatea este la fel. 6500 hectare, minim 12% si o recolta ceva mai mica in medie- 37hl/hectar. Comunele care isi pot adauga numele sunt: Cairanne, Chusclan (rosu si rose), Gadagne,  Laudun, Massif d'Uchaux (doar rosu), Plan de Dieu (doar rosu), Puyméras (doar rosu), Roaix, Rochegude, Rousset-les-Vignes, Sablet, Saint Gervais, Saint Maurice, Saint-Pantaléon-les-Vignes, Séguret, Signargues (doar rosu), Valréas si Visan. 

viile din Chateauneuf
source: cellierdesprinces.com

Ultimul nivel e ocupat de apelatiile de sine statatoare: Beaumes de Venise, Château-Grillet, Châteauneuf-du-Pape, Condrieu, Cornas, Côte-Rôtie, Crozes-Hermitage, Gigondas, Hermitage, Lirac, Rasteau, Saint Joseph, Saint Péray, Tavel, Vacqueyras si Vinsobres. Starul detasat este evident Chateauneuf-du-Pape, desi tocmai din acesta cauza a sosit timpul pentru o alta lamurire.
Dupa cum puteti observa pe harta exista doua "Rhone"-uri. Unul de nord si unul de sud. Cel de sud include Chateauneuf, Gigondas, Lirac etc, toate vinuri destul de asemanatoare sub aspectul strugurilor utilizati. In fond Rhonul de sud e cunoscut si ca GSM, initiale provenind de la grenache noir, syrah si mouvedre, dar pe langa acestea trei mai pot face parte din amestec (ca accesorii, in proportii mici) si alte variatati. Doar in Chateauneuf sunt permise pana la 13 varietati in cuveul final, unele din ele fiind plantate pe suprafete foarte mici, cum ar fi counoise, muscardin, terret noir sau vaccarèse, dar tot aici este posibil, in masura in care provine din unele parcele mai cu motz, vinul sa fie un grenache 100%, dar acesta e un excurs nesemnificativ, iertati-ne! 

Cote-Rotie

In nord lucrurile se schimba oarecum- syrah-ul fiind strugurele dominant, iar in unele apelatiuni exclusiviste (un eufemism pentru "a naibii de scumpe") cum ar fi Cornas vorbim de vinuri monovarietale. In Hermitage si Cote-Rotie este permis si amestecul de struguri albi pe langa syrah.  Dar sa intelegem ca acestea nu sunt reguli 100% generale, in unele apelatii procentele pot varia, fapt intarit si de varietatea tipurilor de sol si microclima.

Ca veni vorba, sa precizam ca in nord predomina granitul si terenul argilo-calcaros, pe cand in sud vom gasi un sol nisipos si calcaros, pietrisuri, loess si chiar roci magmatice.

source: winefolly

N-am pomenit nimic de vinul alb si e cazul sa remediem situatia. Chiar daca Cotes du Rhone este o patrie a vinului rosu (aprox. 75% din total), totusi exista si vinuri albe destul de respectabile. Din acest punct de vedere putine lucruri pot depasi renumele apelatiei Condrieu, unde se produce un viognier 100%. Iar unul din acele lucruri ar fi un Château-Grillet, o apelatiune monopol, de sub 4 hectare, unde tot viognier-ul face legea. In rest, vinul alb de Rhone trebuie sa fie 80% compus din clairette, grenache blanc, marsanne, roussanne, bourboulenc sau viognier. Pe langa acestea mai pot apare cantitati mici de picpoul blanc sau ugni blanc.

Bon, cam asta ar fi povestea pe scurt, cu mentiunea ca in regiunea Ronului de sud mai exista si alte apelatii in afara AOC Cotes-du-Rhone, unele destul de mari, responsabile pentru cantitati insemnate de vin, dar fara a excela la capitolul calitate. Cele mai notabile ar fi Ventoux (fostul Cotes-du-Ventoux) si Cotes-du-Luberon, unde se produc vinuri preponderent din grenache si syrah, deci destul de asemanatoare vecinilor de la vest si nord.

Puteti accesa mai jos o scurta lista cu vinuri din aceasta parte de lume care mi-au trecut pe la nas, cel mai adesea cu rezultate incantatoare.

Cotes-du-Rhone:

2007, Belleruche, M. Chapoutier (disponibil in Ro)

2010, Rive droite, Rive Gauche (disponibil in Ro)

blanc 2012, Le Serre   (disponibil in Ro)

Cotes-du-Rhone-Villages:

2009 Les Vignerons d'Estezargues

Cotes-du-Rhone-Villages plus:

Plan-de-Dieu 2010  Ferdinand Labarthe (disponibil in Ro)

Cairanne blanc 2010, Camille Cayran

Valreas 2011, Ferdinand Labarthe (disponibil in Ro)

Cru-uri: 

Rasteau 2007  Domaine des Escaravailles "Heritage 1924"

Lirac 2009 Domaine de la Rocalière

Gigondas 2009, Duc de Meyreuil, Ogier

Gigondas 2009, Guigal (disponibil in Ro)

Crozes-Hermitage 2009, Guigal (disponibil in Ro)

Chateauneuf-du-Pape 2007, Reine Jeanne, Ogier

si de la vecinii mai saraci:

Ventoux Rose 2012 Balma Venitia (disponibil in Ro)

Ventoux Rosu 2009 Nadal, Domaine de la Fondreche

PS: iata aici o descriere a zonei din partea d-nei Jancis Robinson MW, de la care puteti afla si numele celor mai remarcabili producatori din aceaste zone. Nord si Sud.