SERVE Cuvee Guy de Poix 2015

SERVE, prima investitie straina in viticultura romaneasca de dupa 1989, a fost si inca este un model de urmat pentru multe din cramele care au aparut ulterior. Crama din Ceptura a propus de la inceput vinificarea in sec. De altfel se zice ca feteasca neagra a fost febletea fondatorului Guy de Poix, astfel incat a fost firesc ca cea mai buna Feteasca neagra a cramei si indubitabil una din cele mai bune din Romania sa-I poarte omagial numele.

Vinul aduce o aromatica de fructe negre (ne duce cu gandul si la mure si la dude, dar nici pruna coapta nu lipseste) si picanterii- cafea, tutun, usoare adieri de vanilie si piper. Un corp mediu, suculent, cu o senzatie de catifelare si de eleganta. 

Intr-un fel seamana cu acele filme care isi bulverseaza specatorul prin rasturnari de situatie, care schimba tot ce ai crezut pana atunci, in grenul Memento, Shutter Island sau Vanilla Sky. Aici clickul apare cand citesti nivelul de alcool de pe contraeticheta. Si dintr-o data vezi cu alti ochi realizarea. Oenologul Aurel Rotarescu a dat dovada de maiestrie ca sa poata ascunde atat de bine printre pliurile calde ale licorii procentul de 15.5, care in realitate ar putea fi chiar mai mare. In ciuda acestui lucru, vinul are o curgere foarte rapida, daca intelegeti ce vreau sa zic, ceea ce este din nou remarcabil.

De la Joseph Domany, un nume intr-o lunga lista din 1867, la cateva pahare de vin pe masa mea, in 2022

De cele mai multe ori descoperi povesti interesante plecand de la o sticla de vin. Istorii, anecdote, oameni interesanti. Insa uneori se intampla si invers, cum veti vedea

De exemplu, zilele trecute am descoperit o colectie de cataloage cu premiantii de la expozitiile universale de la Paris. Printre care si cea din 1867.

Despre participarea romaneasca la eveniment aflam cate ceva de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe: "Comisarul general al Principatelor Române pentru Expoziţia universală de la Paris 1867, a fost Alexandru Odobescu, care a încredinţat construcţia Pavilionului României arhitectului francez Ambroise Baudry. Edificiul a avut drept model principal Biserica Episcopală de la Curtea de Argeş; diferenţele arhitectonice faţă de modelul original au fost însă semnificative. A fost remarcat faptul că Pavilionul Principatelor a fost expresia tipică a unei arhitecturi aflate la confluenţa a două lumi extrem de diferite, Orientul si Bizanţul."

Si ajungand la cea din 1867, parcurgand lunga lista a distinctiilor la vinuri (deh, puteam sa caut concursul de sapunuri sau biscuiti, dar atat s-a putut), imi sare in ochi un participant premiat cu medalia de bronz dintr-un oras cunoscut: Arad. Domnul se numea Joseph Domany, si a primit distinctia pentru "Vins de Hongrie", "Autriche". 

Istoria e complicata: pe 8 februarie se semnase Compromisul care a dus la formarea Austro-Ungariei in locul fostului Imperiul Austriac care se confrunta cu disensiuni interne din pricina statutului celor doua monarhii componente. Putem presupune ca denumirea generica de "Autriche" este doar o simplificare, intrucat toti participantii au fost incadrati in aceasta categorie, fie ca proveneau din Viena, Budapesta sau Cluj. In fond, in 1867 nici nu exista Romania, ci Principatele Romane Unite, care formal erau inca supuse Imperiului Otoman. Carol I devenise principe cu un an mai devreme, insa va fi incoronat rege abia in 1881, dupa recunoasterea internationala a independentei de facto obtinuta pe campul de lupta dupa razboiul ruso-turc din 1877-78.

Joseph (Josef, Iosif) Domany facea parte dintr-o familie importanta din partile Aradului, in fond exista si astazi o cladire impozanta in centrul orasului purtand numele acestei familii, insa in ce priveste vinul "se crede ca cea mai veche firma comerciala si de export era cea a lui Iosif Domany, care la inceputul secolului al XX-lea implinea un secol de existenta" (Traditiile si cultura vitei de vie in zona Aradului, aut. Mihalca, Lazea, ed Ceres, Bucuresti, 1990, pg. 151).  

Firma avea un "chateau" in Ghioroc, de unde se coordonau lucrarile agricole si producerea vinului. Ghioroc nu este departe de Paulis si este flancat de aceleasi dealuri stancoase de unde Balla Geza produce cunoscuta gama Stonewine. 

credit foto: pivnitelebirauas.ro

Nu mare mi-a fost mirarea sa descopar ca atat cladirea cat si o parte din fostul domeniu se gasesc astazi in proprietatea unui nume cunoscut mie, insa insuficient explorat, pana acum: Pivnitele Birăuaș. Acestia exploateaza 4 hectare (Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Burgund mare), deci eticheta de crama boutique este foarte nimerita. Sigur ca nu mai exista legatura cu familia Domany, dar cred ca e ceva intrinsec cladirilor, pietrelor si pamantului care poate duce mai departe istoria lichida a vinului, uneori si in lipsa unui om sau altuia.

Cum pofta si curiozitatea s-au rasfrant din paginile batranului catalog frantuzesc in concretul imediat, am comandat si degustat urmatoarele:

Stein Rosu de Minis Rezerva 2017, Cabernet Sauvignon, 13,5%, 42 lei. Un inceput bun, un vin agreabil, inca tanar, chiar putin "sauvage" in pofida celor 12 luni de maturare in baric si inca 18 de sticla, cu fructe rosii si negre (coacaze, afine), fine nuante de maturare in lemn, gust viguros, o cencentratie foarte buna, cu taninuri suficient domesticite, remanenta medie. Un vin care face banii, exponent al unui terroir favorabil. Ma gandesc ca eticheta superioara (Josef), care e maturat si mai mult, poate oferi fix acea finete care e doar intuita in aceasta tinereasca rezerva, ca sa folosesc un oximoron. 86 pct 

Grand Cru Cabernet Sauvignon 2003, 13,5%, 49 lei. Evident, mare intrebare pentru un cabernet romanesc de aproape 20 de ani, de la o crama mica,  ar fi: mai e in viata? Raspunsul este da. E ceva artrita pe acolo, de la culoarea matura, la o aromatica care propune o nota medicinala intensa care se disipa in timp, ceara, ceai negru, tutun, obisnuitele tertiare, cu ceva afine si cirese plapande pe partea de fruct. Vinul nu moare in timp, ba chiar l-am gasit mai agreabil dupa o zi de tinut in frigider, compensand aromatica nu foarte atractiva prin finetea gustului, pastrand o aciditate destul de vie, ca un octogenar surprinzator de spinten. In ansamblu, nu e un vin la care sa dai navala, dar nici nu as putea spune ca a fost o dezamagire, avand in vedere... 78 pct? 80? Poate ar fi trebuit sa iau ceva mai recent, insa am zis sa-l iau pe cel mai vechi, ca sa-mi fac o parere despre potential. 14 luni in butoaie din stejar romanesc.

Stein Rosu de Minis 2019, Pinot noir, 13,8%, 42 lei. Din pacate cu defect de dop, dar ca structura mi s-a in genul de Pinot vanjos, poate un pic prea vanjos pentru asteptarile de la soi. 10 luni in baric frantuzesc.

Grand Cru Pinot noir 2006,  13,5%, 49 lei. 30 luni in butoaie de stejar romanesc! Culoarea este de intensitate redusa, cu evidente nuante de maturitate. Tutun, ceai negru, cirese, usor "nisipos" in gust, cu niste taninuri surprinzatoare, poate mostenite de la lunga maturare in lemn sau poate de la caracterul zonei, pomenit in literatura, de zona cu vinuri rosii care au nevoie de ani si ani ca sa-si rafineze asperitatile, cine stie? Nu mi s-a parut foarte agreabil la consum, trecand peste satisfactia ca nu e decazut.   

Nu e prea sigur sa tragi concluzii dupa o serie atat de limitata, insa as zice ca e ceva acolo, nu de pomana Domany era destul de cunoscut in epoca, de la Viena si pana la Paris. E ceva si cu dealurile acelea pietroase. Pana la urma incepem incet-incet sa ne redescoperim "cru"-urile, fie ca sunt parcele anume din Minis sau din Dragasani sau Dealu mare. Si pentru asta pe langa moderne analize de sol, nu strica sa aruncam un ochi si in istorie.


Later edit: la Expo Paris 1878 un anume Domany J. a castigat o medalie de aur in sectiunea "bauturi fermentate"








Cuvee Grandiflora 2017, un La multi ani pentru Gib. Mihaescu

Vinul de astazi, de altfel cel mai bun vin rosu al cramei Avincis, ma face sa remarc ca nu sunt multe etichete românești care sa evoce atât de clar o opera literara. Pentru ca Grandiflora este o trimitere directa la excelenta nuvela din 1928 a unui important fiu al micii urbe vâlcene: Gib. Mihăescu si un sarbatorit al perioadei (nascut pe 23 aprilie, ca atatia alti mari oameni:) 

Textul este disponibil integral în primele rezultate la o căutare pe orice motor de căutare și nu veți pierde 30 de minute din viata lecturand-o. 

În "La Grandiflora", numele unei  terase descrisa ca celebra în Drăgășani, se infiripa trama domnului Manaru, victima și agresor deopotriva al unei obsesii erotice inițiate de vinul prea abundent în locanta amintita și de bănuielile asupra relației necuviincioase a soției sale cu prietenul sau Ramura, soție care trebuie spus rămâne exilata la vie pe toată durata acțiunii. 

Mana-ru, ramuri, vie, vin, Drăgășani...Acum, sincer, ma îndoiesc ca domnul Manaru ar fi făcut scandaloasele sale fapte dacă vinul la îndemână ar fi fost acest Cuvee Grandiflora, pentru ca licoarea e prea serioasa și impunătoare ca să se lase folosita ca un combustibil pentru provinciale psihoze erotice, însă pentru episoade gingașe mai normale se poate dovedi un liant competent.



De prin carti: Eminescu il introduce pe Creanga la Junimea

"Eminescu veni cu el într-o sâmbătă seara la mine acasă, dar la intrarea lor în Junimea un zâmbet a zburat pe buzele tuturora. Şi Creangă, şi Eminescu erau roşi la faţă, aveau ochii turburi şi râdeau liniştit cu fericirea omului beat: ei veneau împreună direct de la Borta-Rece, o cârciumă vestită pentru vin vechi de Cotnar. Intrarea aceasta în Junimea i-a fost spre bine lui Creangă! Tot ce s-a cetit şi discutat în acea seară el le-a auzit mult mai frumoase prin perdeaua beţiei, a visat de ele noaptea şi a două zi dimineaţa s-a deş teptat junimist înfocat, precum a şi rămas până la moarte.

Ce fericită achiziţie pentru Societatea noastră acea figură ţărănească şi primitivă a lui Creangă!"

Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea, pg. 182, Ed.Humanitas, Bucuresti 2011

Cele mai bune vinuri de la Expo Paris 1867

In 1867 are loc Expozitia Universala de la Paris. Cu aceasta ocazie a avut loc si un mare concurs de vinuri. Vinurile sunt listate in ordinea maretiei. E interesant de concatenat aceasta lista cu celebra  clasificare ordonata de Napoleon al III-lea in 1855, si ea datorata unei expozitii universale.




Romania vinicola la Expozitia Universala de la Paris 1900

Una dintre cele mai grandioase expozitii universale organizate vreodata a fost cea de la Paris, din 1900. Menita sa marcheze intrarea in noul secol, Franta s-a pregatit cat a putut de bine. Cu aceasta ocazie s-au infaptuit mai multe constructii monumentale care pot fi admirate si azi in orasul de pe Sena: gara d'Orsay (actualul muzeu de arta impresionista) sau Micul si Marele Palat de pe Champs Elysee. Intrarea in uriasul parc expozitional de 260 de hectare se facea prin Place de la Concorde. Se estimeaza ca in cele 6 luni de functionare a avut ametitorul numar de 50 milioane de vizitatori. 

Asa cum aflam de pe pagina Ministerului de externe "in vederea organizării participării României la Expoziţia universală Paris 1900, a fost numit un Comisar general în persoana lui Dimitrie Ollanescu, care a încercat să realizeze o mediere între sobrietatea tradiţiei bizantine (Pavilionul regal central) şi amintirea unei vieţi nobiliare apuse (restaurantul). România a amenajat la această Expoziţie patru Pavilioane: Pavilionul central, realizat de arhitectul francez Jean-Camille Formigé, Restaurantul, care înfăţişa o casă ţărănească cu pridvor, Chioşcul Tutunului, executat după planurile arhitectului Petre Antonescu, care a proiectat un edificiu în forma străvechilor fântâni monumentale romaneşti, al patrulea Pavilion avea forma unui rezervor de petrol pe suprafaţa căruia erau înscrise numele celor mai importante staţiuni de extracţie din România.". Mai multe puteti afla si de aici.
O frumoasa selectie de fotografii poate fi accesata via Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe (link Facebook)

Dupa toate aparentele, concursul de vinuri si distilate a fost foarte mare. Numai urmarind numarul premiantilor, dar si al juratilor si expertilor in vinuri listat in catalogul concursurilor ocazionate de expozitie, ne dam seama ca probabil au fost mii si mii de vinuri in concurs. Printre ele si destule romanesti, cum vom vedea. Trebuie spus din capul locului ca premiile se dadeau producatorilor pentru vinurile lor si nu vinurilor individuale, deci e o diferenta fata de felul in care se desfasoara concursurile astazi. Nu avem de unde sa stim ce fel de vin sau distilat au inscris in concurs sau cate. 
Romania a obtinut doua premii Grand Prix, echivalentul modern al Marii Medalii de Aur, cum se practica astazi in concursurile OIV, de exemplu.

Premiantii nostri au fost Capsha (Gregoire), adica Grigore Capsa, adica Casa Capsa din Bucuresti, respectiv Ministerul Agriculturii (probabil cu vinuri din Domeniile Coroanei), daca ar fi sa banuim. Am mai scris despre Capsa si rolul pe care l-a jucat in dezvoltarea gastronomiei si vinurilor din belle-epoque, asa ca nu insist.
La fel cum, pentru moment, vreau doar sa va fac cunoscuta intreaga lista cu premianti romani. Exista amici erori de transcriere in textul original, mai ales asupra denumirilor localitatilor de origine, insa sunt convins ca un ochi educat va trece repede peste amanuntele acestea. 

Sunt convins ca se poate scrie o carte doar spunand cateva cuvinte despre cine au fost unii dintre acesti oameni, in fond vedem in lista nume ca Bratianu, Sutu, Miclescu sau Juvara. Sau Rhein et Cie. Si desigur, poti sa-ti pierzi luni si ani din viata investigand cine a fost unul sau altul.

Este o mare lipsa informatii despre istoria vinului romanesc. Ei iata, incet-incet, macar cateva nume se pot recupera. Poate cineva din Dragasani, Panciu sau aiurea isi poate adauga la rubrica "istorie" si un asterisc cu o medalie la Marea Expozitie Universala de la Paris, din anul 1900. 

Grand Prix
Capsha Gregoire, Bucharest
Ministere de l’agriculture, de l’industrie, du commerce et des domaines, Bucharest 

Medalie de Aur 
Apostoleanu Basile, Panciu
Apostoleanu Smaranda, Focshani
Bratianu Const-J, Bucharest
Bratu Jean, Dragashani
Heresco Constantin, Rom-Valcea
Matak Demetre, Valea Calugareasca
Mar-Ocneanu (Thomas), Craiova
Naville (J.),  Gohoru
Peridi Al., Vaslui
Paclenu A., Buzeu
Stocker Victor, Copou
Vericeanu Alex., Bucharest

Medalie de Argint
Amorosteanu, Bucharest
Amira freres, Jassi
Ardeleanu (C-S), Bucharest
Avramesco, Rom-Valcea
Brand (Simcha), Roman
Calale V., Berlad
Canesco Et., Craiova-Dolj
Cialicof J,  Toulcea
Danarico M-C, Tergu Giu
Daniel et Wechsler, Jassi
Demetriade J., Tecuci
Don J., Valea….
Filipesco Mishu, Bucharest
Finkeslstein (B.), Iassi
Filipesco Ettiene, Dragashani
Gagiulesco E-D, Braila
Goilva-Hariton, Helestieni
Giurgea A., Tecuciu
Juvara G., Berlad
Ionesco Eftimie, Pitesti
Miclesco V., Hushi
Moisescu (Romulus), Turnu-Séverin
Muller H et Cie, Braila
Negroponte G-U., Marasesti
Purcareanu A-T., Pitesti
Rivalet Claudius, Bucium
Societe Roumaine de Viticulture Bucharest
Societe Vinicole Bucharest
Soutzo Michel-C, Bucharest
Vrabie T., Odobesti
Viticulteurs (Exposition collective des) à Bucarest. Participants : Avramesco ( Capitaine - AI.) ;Bute (N.); Cialicof (Jelesco); Codreano (G.); Constantinesco (J.-N.); Coshovianu (-N.) ; Dinnulesco (T.); Dragomir (Gr.); Eftimie (Constantin); Fortunesco (D); Ghilzesco (A.); Giurgea ( A. ); Grivel ( Félix) ; Manea (Enacké); Margarit (J.); Missir (N. et M.); Naco(C.) ;Popesco (B.) ; Vladoiano ( J.)

Medalie de Bronz
Adam Nicolas, Botoshani
Carlova Constantin, Gura-Niajlov
Coshoveanu N-G
Dragomir Gr., Prutna
Eighes (B.) fils, Botoshani
Ghitzesco (Alexandre), Hushi
Gradisteanu C-Helene, Bucharest
Jacobovici J., Jassi
Horn Ghersim, Jassi
Manea Enake, Craiova
Maciuneano A-D., Rom-Valcea
Papajani-Stavri, Bucharest
Paraschivesco C., Focshani
Plagino (Emma de), Plaineski
Petrash D-G, Tecuciu
Rhein et Cie, Azuga
Societe Roumaine pour le commerce des vin, Bucharest
Vladoianu J., Pancriu

Mentions Honorables
Boemches Carol, Turnu Severin
Bute N-N., Nicoresti
Eftimie (Le prêtre C.), Nicoresti 
Fortunesco (D.-J.), Craiova
Janelidis-Stelian, Braila
Jonesco-Canutza, Urlatzi
Mateesco (G.),  Sinaia
Lupasco ( Constantin), Murgeni
Metaxas (C.-Tb.) et Cie, Racacjuni.
Mihailesco(Etienne), Craiova
Mihailesco (T.-F,), à T.-Séverin.
Missir (N. et M.),  Panciu
Naco (Constantin), Nicoresti
Tunaru (N.-J.), Sinaia

Din Transilvania (parte a Ungariei la aceea data) s-au facut remarcati urmatorii:

Medalie de Aur:
Teleki (Comte Adam), à Maros-Ujvár/Ocna Mures (Alba)
Teleki (Comte Samuel),à Sáromberk/Dumbravioara (Mures)
Teutsch (Joseph-R.), à Segesvâr/Sighisoara (Mures)

Medalie de Argint:
Dobosfy (Aloïse), Nagyvàrad/Oradea (Bihor)
Gerendy (Etienne), Sôvényfalva/Cornesti (Mures)
Janky et Cie, Nagyvarad/Oradea (Bihor)
Mészáros (Etienne),  Felvincz/Unirea (Alba)
Potsa (Joseph de),  Sepsi-Szt-Gyôrgy/Sfantu Gheorghe (Covasna)
Société des viticulteurs de Transylvanie, Medgyes/Medias (Sibiu)
Syndicat des viticulteurs de Transylvanie, Kolozsvàr/Cluj-Napoca (Cluj)
Szabo (Samuel), Kolozsvâr/Cluj-Napoca (Cluj)
Tagányi (Etienne), Arad (Arad) 

Medalie de Bronz
Apor (B. Charles),  Maros-Vasarhely/Targu Mures (Mures)
Balogh (Alexius),  Felvincz/Unirea (Alba)
Hoch (Joseph), Baromlaka/Valea Viilor (Sibiu)
Rackzy (Auguste), Medgyes/Medias (Sibiu)
Rajcsânyi (Albert), Vilàgos/Siria(Arad)
Wenkheim (Comte Frédéric), Boros-Sebes/Sebis (Arad)

Mentions Honorables
Zeyk ( Baron Joseph ) aîné, Maros-Gombas/Gambas (Sibiu)


Domaine Ceptura Rouge 2015 DAVINO

Întreaga gamă DCR de la DAVINO este ca un autor clasic de literatură, pe care l-au iubit (sau temut) generații întregi. Oricum ar fi, este nelipsit din programa de bacalaureat, așa cum de aproape 15 ani și DAVINO este o apariție recurentă în orice meniu de vinuri care se respectă. Și niciun reprezentant al gamei nu spune povestea renașterii vinului românesc precum Domaine Ceptura Rouge. Multi ani a fost benchmark-ul, vinul metronom al industriei, oglindind prin reflexiile sale roșii-rubinii visul unor investitori pasionați despre cum ar trebui sa fie vinul superpremium din paharele romanilor cu gust.

2015 nu este diferit. Este același vin complex, cu arome suculente de fructe negre și roșii, dar și note date de maturarea atenta în baricuri, cum ar fi adieri de cacao, tutun, sol de pădure, abordabil după o recomandată aerare în vase de decantare, depliat, delicios, remanent pe papile, cu extract și densitate. Să-l bei an de an e ca și cum te-ai uita la Godfather. Chiar dacă îl știi pe de rost, tot iți va sari în ochi un amănunt pe care nu l-ai sesizat la precedentele vizionari.

Merlot, Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra; ~120 lei, in magazine specializate si horeca. 91 pct



Negru de Dragasani Reserve 2017 Prince Stirbey

La un moment dat, in viata trista de adult, trebuie sa va fi intalnit, macar o data, cu o fosta/fost prieten din vechimea mare. Si nu ma refer la foste (ok, pentru restul textului, luati “/fost” by defaut, nu de alta dar corectitudinea politica e obositoare si repetitiva) care inca sunt in cercul de prieteni, ci la cele pe care nu le-ati mai vazut de 10, 20 de ani. La coada de la supermarket, in locul de joaca pentru copii, la o cumetrie de corporatie! Sa zicem ca sunteti abordat cu “salut, ce mai faci” Si tu te uiti cu ochi mari, caci timpul nu e amabil decat cu zeitele, incercand sa-ti amintesti cine, ce, si dupa ce izolezi cat de cat perioada si intamplarile posibile, cam cat de magar ai fost, din moment ce e o fosta. Dupa ce ai un scurt dialog generic, gen “am doi copii, unul de 20 si unul de 15” sau “n-am, m-am insurat cu cariera”, te desparti si ramai usor marcat de intalnire. Poate nu mai stii cum o cheama, nu-ti amintesti exact cum v-ati despartit, sau poate va amintiti prea exact. Efuziuni, nostalgii, furii, regrete etc. Pe scurt, sentimente. Dar filtrate, deja trecute prin terapia memoriei, imblanzite, putin periculoase.

Ei, acest vin este acompaniamentul perfect (dar si alinarea, daca anamneza a fost prea revelatoare) pentru asemenea clipe. Totodata :) merge foarte bine alaturi de fripturi, pastrame, paste cu sos, dar daca totusi amintirile va bantuiesc si taie pofta de mancare, poate doar un mic platouas cu branzeturi? Doar unul mic? Are acea suculenta, eleganta, catifelare si curgere lina pe gat potrivita intemperiilor sufletesti.

Glumesc, pana la urma, va recomand vinul alaturi de orice. Chiar si pe marginea unei piscine dintr-un chalet montan, pur si simplu ca sa savurati clipa. In fond daca ati ajuns aici, nu poate fi prea rau, nu-i asa?

Spectator la Wineabe #1

Am participat joia trecuta la Wineabe, prima editie. Unora dintre voi vi s-a parut intriganta postarea mea de atunci cu "prima degustare la care nu am degustat", asa ca dati-mi voie sa explic. Eu am participat la acest eveniment ca invitat personal al lui Marius Iliev (organizatorul evenimentului, proprietar Domeniile Prince Matei, Via Viticola Sarica Niculitel si altele), caruia ii multumesc pe aceasta cale. Nu am participat la jurat/expert sau cum vreti sa-i spuneti, in principal deoarece nu am inteles ce se doreste acolo si nu am aplicat, ca sa zic asa. 

Ca urmare, nu am degustat vinurile supuse atentiei degustatorilor, desi ca sa fiu corect am parazitat un participant platitor care a primit cele 10 pahare, insa doar la nivel olfactiv, adica doar am analizat culoarea si aroma vinurilor, fara sa le gust. La nivel de culoare, nu s-a putut analiza chiar optim, locanta avand lumini mai degraba de atmosfera. In conditiile de mai sus nu m-am concentrat foarte tare pe identificarea vinurilor, aspect amplificat si de temperatura ambianta care a escaladat rapid dar si de ordinea aleatorie a servirii (cand ai un vin mai diafan incadrat de doi monoliti gen Amarone sau Chateauneuf pot aparea anomalii de apreciere, asta stiu si eu de la concursurile unde am jurizat). Totusi am gasit ceva de Rhone in primul vin, dar am si emis  ipoteza ca vinul 3 ar putea fi un Nebbiolo. Sunt martori :) Oricum, nu am o uriasa experienta cu degustarea in orb, si cu atat mai putin cu una care sa presupuna identificarea precisa a vinurilor. Dupa cateva vinuri am abandonat proiectul. Totusi, dupa trecerea prin toate, as zice ca nici unul nu s-a "descalificat" ca nivel de calitate si ca nu au fost deloc diferente uriase intre cele straine si cele romanesti. Dar destul despre mine :)

Nu identificarea calitatii a fost obiectivul degustarii, din punctul de vedere al organizatorilor. Trebuie sa intelegeti ca participantilor li s-a cerut sa identifice nu ce sunt acele vinuri sau cat de bune sunt ci care este nivelul lor de pret. Erau 10 vinuri, ele trebuiau puse in ordinea pretului, de la cel mai scump la cel mai ieftin. 

Daca privim acel tabel publicat de organizator cu aprecierile celor 12 participanti putem observa ca aprecierile lor au fost, cum sa le spunem? Aleatorii? Adica ai trei persoane care identifica cel mai scump vin (Dal Forno Romano Amarone 2008, care costa peste 1500 lei), dar ai si alte doua care il considera cel mai ieftin. Iar cel mai putin scump vin din lista (Prince Matei 2013, DPM, 110 lei) a fost identificat ca atare de...o singura persoana.  


sursa foto: wineabe/facebook

Alte exemple: Barolo Dargomis Gaja 2016 (361 lei) a fost considerat cel mai ieftin de patru persoane, in vreme ce alte patru l-au vazut ca al doilea. In realitate vinul a fost pe la mijloc: al cincilea. Niciun participant nu l-a vazut astfel. 

Flamboyant 2016 DAVINO (nr. 7 dupa pret, 200 lei) a fost vazut ca cel mai scump de trei persoane si cu exceptia unui singur participant, toti ceilalti l-au considerat mai valoros decat locul "real" din lista de preturi.

Nu o sa continui cu analiza, puteti vedea si voi ce si cum din acest print screen.  Din nou, dupa mine au fost mici neajunsuri ale degustarii (lumina, temperatura ridicata mai ales dupa 10-20 minute, ordinea aleatorie care posibil ca a avantajat/dezavantajat un vin sau altul) care sunt sigur ca se vor remedia la viitoarele editii. Pana la urma ce concluzii poti trage despre rezultatele in sine? Sunt de insemnatate pentru marketing? Pentru fenomenologia perceptiei? Ca e cam greu sa identifici o ierarhie de pret de la un punct incolo? Ca 12 oameni din lumea vinului au dat o ierarhie personala random, sau, in fine extrem de diferita de la unul la altul? Nu stiu, dar pot sa va zic ca experimentul a fost interesant, fie si doar din perspectiva unui observator. Unde mai pui ca a existat si o componenta umanitara foarte importanta, banii stransi fiind donati catre diverse organizatii non-profit, pentru ajutorarea refugiatilor din Ucraina.

PS: 1.bufetul a fost excelent, serios. 2. dintre vinurile din afara concursului, pentru ca au fost si acolo niste vinuri remarcabile, juriul ad-hoc format din mine si Ciprian Haret a ales vinul de mai jos ca cel mai bun la categoria "De care sa fie? Tot din asta?" (via Happywines.ro)

Firul Ariadnei, model 2020. Compozitie: 95% poliester, 5% lana

*nota: am scris randurile astea in 2020. Am vrut sa le public intr-o revista culturala, dar nu s-a intalnit cererea cu oferta. Acum cateva minute am dat de fisierul word prin viscerele calculatorului si mi-am dat seama ca nimic nu e schimbat. Practic ar trebui doar sa astept ziua decernarii Premiului Nobel 2022 ca textul sa fie revelant si de actualitate. Dar textul nu e de fapt despre Nobel, ci despre valorile noastre si despre ecosistemul mass-media, asa ca... 

Scriu aceste randuri la cateva ore inainte de anuntarea castigatorului Premiului Nobel pentru literatura 2020. Motorul opiniei mele este comentariul de mai jos, gasit in abundenta de necunoscuti pe care ti-o scoate in cale algoritmul retelelor de socializare.

"Eu refuz sa cred ca nobelul se dă pe poezii despre chiuvete sau pagini despre scame din buric ca n Solenoid, au și ei mediocrii dar al nostru e sub. Decât cu Nobelu' eu aș vrea să l văd mai degrabă la Bellu" (comentariu pe Facebook la o mema referitoare la perpetua mentionare a lui Mircea Cartarescu ca posibil castigator al premiului nobel pentru literatura)

Daca intr-o istorie contrafactuala in locul actualei generatii ar fi trait si produs astazi autori ca Marin Preda sau Nichita Stanescu li s-ar fi proiectat si lor pe fete cele mai neguroase afecte ale omului 2.0? S-ar fi rasturnat si asupra lor basculante pline de laturi pseudo-pamfletare, slinoase "spirite" de autobaza, agramate intepaturi pe care doar perversitatea retelelor sociale ni le poate face cunoscute? I-am fi dorit si pe ei morti? Ar fi fost si ei lapidati de oameni care nu i-au citit sau daca si-au aruncat ochii asupra unor pagini au facut-o superficial doar cautand paiul biblic orbitor?

Cum am ajuns aici? E o atitudine normala? Se intampla si in alte tari europene? De ce aproape toate varfurile intelectualitatii post-decembriste au fost puse la colt, ca sa parafrazam din "clasici", de o anumita parte a presei si a opiniei publice? Unul pentru ca a detinut o demnitate publica, altul pentru ca a preluat o editura, fiecare atins de un anatema scoasa iar si iar in fata publicului. De fapt, cel mai probabil, pacatul lor de neiertat este ca si-au exprimat public adeziunea la un partid sau la o persoana politica si in general ca au avut o atitudine civica.

Ideea ca scriitorul, filosoful si artistul ar trebui sa-si vada de treburile lor in sferele inalte ale esentei si nu care cumva sa perforeze membrana transcendentei pentru a se implica in existenta de zi cu zi nu este noua. Ba chiar este incurajata de multi înotători in realitatea imediata, fie ei politicieni sau ziaristi, pe principiul separatiei puterilor in cap. Adica un fel de "jucati-va la voi la bloc, cu savantii voştri, scrieti poezii, ce vreti voi, certati-va acolo despre daseinul lui Heidegger, insa asta e maidanul nostru si voi nu aveti ce cauta aici, nu de alta, dar sa nu va spargeti ochelarii!".

Nici nu are rost sa dezbatem prea mult problema, este evident o prostie, orice cetatean avand dreptul si uneori obligatia sa participe la viata cetatii, uneori expunandu-si in piata convingerile, daca considera necesar. Insa eu cred ca daca esti un "muncitor" pe platourile de talk show si auzi un scriitor vorbind critic despre o anumita circumstanță politica si sociala pe care tu o sustii, vei fi foarte iritat pentru ca nu-i poti trage direct o coada peste bot, precum micilor politicieni care populeaza pe langa tine aceste microhabitate. Pentru ca scriitorul respectiv are o opera, un public la care tu nu ai acces, are recunoastere internationala etc. Pe scurt este exponentul unor categorii de valori, pe care, sa fim seriosi, e greu sa le intrupeze prea multa lume, fiindca pentru a incolti e nevoie de un cernoziom special mustind de calitati cum ar fi: talent, eruditie dar si o anumita tarie de caracter.

Pe de alta parte, oricat as considera de degradant, lipsit de responsabilitate sociala si de probitate profesionala aceste piscine media galgaind de bacterii si paraziti intelectuali, asta nu inseamna ca tocmai din pricina acelor calitati inerente scriitorilor anatemizati nu ar trebui sa-si aleaga mai cu atentie descinderile in marasmul cotidian, sa dea dovada de mai mult discernamant strategic, intrucat cand descaleci in mijlocul unui caft de pedestrasi e posibil ca armura cea grea si stralucitoare sa nu iti creeze un avantaj tactic, iar adversarii, mercenari pedestri, mai putin ingreunati de gravitatea morala a echipamentului, sa te puna repede la pamant, cu pragmatism si fara nici o urma de cavalerism. In aceasta arena nu argumentele minunat construite atrag audienta ci distractivele artificii retorice si sofistice de cafenea, cu tente de birt, pentru ca trebuie vorbit pe limba audientei.

Asadar, ar fi fost Marin Preda la fel de maculat, la fel de luat peste picior de tot felul de precupeti ai opiniilor si de musterii lor, daca ar fi trait astazi? Desigur, Preda a fost un om al timpul sau, celebritatea sa si valoarea s-au relevat in conditii diferite de cele actuale. Insa si el a intaratat bestia politica atragand atentia asupra ororilor obsedantului deceniu. Dar era si teribil de cunoscut, un scriitor in apogeu, iar bestia lasase ea insasi in urma acea perioada ca o piele rece, lepadata si straina. Eu cred ca da, ar fi fost si el mimimizat, ridiculizat, batjocorit.

Si de ce? Puteti numi un set de 10 "valori", intelegand repere intelectuale ale Romaniei de astazi? Repet "de astazi", oameni in viata si in activitate. Puteti creea acum o lista cu 10 astfel de persoane adunate din toate campurile culturale si stiintifice? Zece oameni care sa populeze un panteon national al prezentului? Care sa fie autentice varfuri profesionale dar si (amestec culpabil licorile, stiu) cu o conduita morala laudabila. Cred ca va e foarte greu. Insa de unde acesta dificultate? Ei bine, eu cred ca ea vine dintr-o disolutie a valorii, dintr-o stergere intentionata a reperelor imediate. Eminescu si Caragiale sunt totemuri ale culturii romane, insa nu mai pot raspunde (raspicat, cel putin) unor probleme contemporane. Cand esti intr-o criza si nu stii ce sa faci, te intorci spre valorile prezentului, spre cei recunoscuti acum si care sunt capabili sa analizeze problema si sa ofere perspective valide de depasire a ostacolelor. Nu il poti intreba pe Eminescu care e problemna sistemului prezent de educatie. Desigur, putem gasi indicii si analogii in timpul si in opera lui, insa nu e acelasi lucru. Cand ti-e foarte rau iti trebuie un doctor, nu un tratat de medicina. Dar daca aceste repere se sterg sub intemperii si vandalizari ca inscrisurile de pe bornele kilometrice, catre cine o sa te intorci cand ti-ai pierdut drumul?

Ei bine, daca nu mai exista cavalerul in armura stralucitoare, pe drum vei gasi intotdeauna mercenarii pedestri pomeniti intr-un paragraf anterior, gata sa-ti ofere protectie si indrumare catre ideile patronului lor, oricare ar fi. Poate ca lumea 2.0 nu mai are nevoie de cavaleri, poate ca sunt anacronici, invechiti, inutili. Vedem in fiecare zi care sunt “valorile” propuse de media si new-media. Sunt superflue, circumstantiale, aproape caricaturale, sunt cel mai tare lucru cateva zile, pana sa fie inlocuite de altele mai potrivite noilor tentinte. Eu nu mai vad o iesire, sunt pierdut in debaraua lumii ca o haina demodata, ma simt ca Tezeu in mijlocul labirintului privind cum firul i se destrama in palma. Nu mai e facut din lana, ci dintr-un material sintetic si degradabil in 15 minute de faima.

Vivino: credibilitatea multimii

Aplicația Vivino este un "congregator" de opinii. E matematica simpla. 10 oameni beau un vin, ii pune fiecare o nota, iar vinul respectiv va avea un rating mediu calculat din suma notelor impartita la numarul de opinii. Nu conteaza cine e Master of Wine si cine e la al doilea vin baut in viata. Chiar pe site-ul lor exista un articol care se numeste "The Vivino Wine Rating System: Credibility of The Crowd". Credibilitatea multimii. Hai sa punem pauza chiar aici. 

Sa spui ca un astfel de sistem are vreo valoare obiectiva este ridicol din mai multe puncte de vedere. In primul rand, desi exista valoare in ce spune multimea, democratia nu functioneaza in judecata de valoare. Adica ca sa poti atribui o valoare unui obiect trebuie sa ai niste unelte construite prin educatie cu ajutorul carora sa poti categorisi si delimita obiectele, altfel ne oprim doar la imi place/nu imi place, care nu e o judecata de valoare, ci una de gust. Iar gusturile, vorba zicalei, nu se discuta. Imaginati-va cum ar arata un muzeu de arta daca exponatele ar fi alese dupa ratingul multimii. Sau cum ar arata un manual de literatura daca operele studiate ar fi doar cele adorate de multime, gen best-sellere sau poezioare simple, muzicale.  Asa e si la vin. Daca te uiti care sunt cele mai bune vinuri din piata romaneasca pe Vivino in ultima luna in segmentul 60-120 lei o sa descoperi ca Solo Quinta 2018 este pe primul loc cu 4,6 pct (~94 Parker) obtinute din 510 evaluari, iar pe locul doi e o surpriza si pentru mine: Cuvee Pitigaia 2019 de la Ferdi tot cu 4,6 din doar 59 de evaluari. Podiumul e completat de Saperavi 2018 de la Gitana cu 4,5 din 1281 de evaluari. Dupa care urmeaza o serie de vinuri de import, desigur de Puglia, diverse Primitivo si Negroamaro. Daca vreti sa stiti care e cel mai bine punctat vin romanesc indiferent de pret, ei bine, cu 4,8 (~97 Parker) castigatorul e PV 2019 de la Petrovaselo, rezultat obtinut din 167 de evaluari. Toate vinuri bune, complet de acord, insa mai toate sunt realizate intr-un stil cam popular, ca sa zic asa. Adica alb aromatic, cu ceva lemn, expansiv si cuceritor, respectiv rosii grele, gemoase.

Si aici ajungem la un alt punct de vedere. Ca sa apreciezi ceva corect trebuie sa ai habar de categoriile interne ale domeniului. O balada populara si un roman sunt doua opere literare, insa evident nu sunt acelasi lucru. Un Muscadet de 100 de puncte e ceva greu de imaginat, insa la Champagne sau Chablis imaginatia nu ne lasa in offside. Exista si vinuri de nisa care ar avea zero sanse de vanzare daca nu ar exista un public capabil sa le inteleaga resorturile. Fara un nivel de educatie muzicala nu o sa intelegi ce este atat de minunat in La mer de Debussy. Daca cineva te-ar pune sa compari o simfonie cu Sacrifice de Elton John care ar iesi castigatoare? Cam asa e si cu ratingurile. Popularitatea valorizeaza pana la un punct, insa dupa acesta trebuie interogata mai metodic valoarea acelui obiect.  

Tot astfel trebuie judecata si valoarea aplicatiei Vivino, pentru ca ceva valoare este acolo. Exista o utilitate evidenta a ei, mai ales in fata unor vinuri necunoscute, insa nu ar trebui sa o confundam cu un top realizat de profesionisti cu experienta si cunoastere aprofundata. Ironia e ca aplicatia e mai folositoare in a-ti spune ce sa nu cumperi. Adica daca 1000 de oameni au considerat ca un anume vin de Bourgogne care costa 100 de lei face doar 3.3 pct...poate ar fi o idee sa iei altceva mai "safe" in loc