Gama Remole Frescobaldi 2019

Pe scurt, gama aceasta cuprinde produse de buget. 35-40 lei pe sticla inseamna buget pentru un nume legendar in Toscana, o intreprindere familiala care produce vin si altele din secolul XIII. Un lucru bun e ca toate sunt moderate din punct de vedere al volumului de alcool 12-12,5%, prietenoase, cum s-ar spune.

Bianco este Trebbiano cu ceva Vermentino, tipic toscan. Are pere, piersici, ceva floral, promite dulcegarii (in registru sec sau pe aproape) si livreaza in gust fix asta. Cine prefera vinurile austere, sa caute in alta parte, asta e pentru restul lumii.

Rose este Sangiovese all the way. Si e cel mai "multumitor de multime" dintre toate. Si aici restul de zahar e peste media papilelor mele, insa are coerenta, lasa impresia de parfum de florarie, usor intoxicant. Citrice si fructe rosii completeaza profilul. Dragut e corect spus. Nu frumos, ci dragut. 

Rosso a fost preferatul meu, poate pentru ca au avut putina rezerva cu nivelul de zahar aici, insa nu e numai asta. E un vin curat, un vin care la pahar intr-un restaurant nu poate da gres, are stofa de Toscana, chiar daca facuta in loan in Romania. Poate m-am exprimat sententios, insa ce e evident e stiinta si experienta de a pune in pahar ceva cu amprenta, insa altfel complet democratic. Mi-a placut cel mai mult din serie. Foarte versatil gastronomic in egala masura. (Sangiovese cu Cab, pentru cine e curios).

Daca ma intrebati de puncte...well, cred ca la un concurs cu standarde medii vor lua aur toate, deci 85 and up. Dar asta e intr-un registru...hm...comercial. 

In concluzie, ce sa zic, intotdeauna am apreciat demonstratia de forta si experienta pe care producatorii mari, cu traditie le pot aplica si in gama mica. 

Stiti cum e, cand Picasso mazgalea pe un servetel cred ca avea sentimentul ca neinsemnata bucata de hartie tocmai a capatat o viata noua.







Păstrarea vinului în Țările române. Secolele XVI-XIX


E aproape o teză națională, pe care o împărtășește multă lume, conform căreia România este un loc binecuvântat agricol, cu pământuri unde toate cresc din abundență, dar și într-o calitate deosebită. Roșia de Buzău, piersica albă dobrogeană, mărul de Voinești etc, toate sunt mai bune, mai gustoase decât cele din afara țării. Vinul…”păi cum nea Costică, mi-a adus ăla micu’, de la el, din Franța, un vin din ăla dă Bordo, păi ce nene, ăla al meu de butuc din bolta de la Chiorogârla e peste el, ce să mai...” Sigur că aceste prejudecăți patriotarde au sâmburele lor de adevăr, condițiile geoclimatice făcând ca anumite părți din România să fie foarte prielnice anumitor culturi. 

Pe lângă acestea, dacă e să ne referim exclusiv la vin și la cultura viței de vie, mai există un motiv pe care l-am surprins succint în seria despre șpriț, dar altfel am trecut razant pe lângă el. 

Adesea, și nu de ieri de azi, rezultatele pământului roditor depind decisiv de munca omului. Un ușor retard istoric, cauzat în principal de condițiile geo-politice, de o insecuritate sistemică a principatelor romane în fața invadatorilor (tătari, turci, polonezi, cazaci etc) și de o insuficientă comunicare cu alte culturi, a fâcut ca priceperea agricolă a locuitorilor să rămână la un standard rudimentar, până târziu, la porțile modernității. 

FRANCO SIVORI, un genovez dintr-o familie înstărită, o perioadă secretar domnesc al lui Petru Cercel, consemna în memoriile sale din 1581, următoarele: 

"[Țara Românească] are multe dealuri bogate în vii, care produc mari cantități de vinuri de mare preț, albe și roșii. Este adevărat că muntenii nu știu cum să le păstreze, astfel că după trecerea unui an ele se prefac în oțet; acest lucru se întâmplă din lipsa lor de grijă și nu din vina vinului". Să reținem câteva idei, anume întinderea viilor, vinul bun, dar și nepriceperea locuitorilor în păstrarea lui. 

Două sute de ani mai târziu lucrurile nu stăteau deloc altfel, după cum aflăm de la topograful german FRIEDRICH WILHELM von BAUER (Memoires historiques et geographiques sur la Valachie, 1778) "Vița de vie este ultimul obiect de preocupare în Țara Românească; ea crește acolo pretutindeni, măcar cele care se cultivă de obicei, cu rezultate mai bune la poalele munților (= dealurilor). Vinul nu este numai bun, dar este și din belșug. Sunt și unele vinuri care se iau la întrecere în calitate cu cele din Ungaria și, dacă sunt puține, aceasta este numai din vina locuitorilor, care nu se pricep nici cum să-l facă, nici cum să-l păstreze". Pe lângă cele deduse mai sus, adăugăm o idee ironică: vinul e bun, dar nu din vina celor care îl fac.

La final de secol XVIII cazierul se lărgește, istoricul și muzicianul elvețian FRANZ-JOSEF SULZER, autor al lucrării Istoria Daciei Transalpine (1781), ne transmite același lucru: "vinurile din Țara Românească sunt foarte bune, dar se păstrează foarte rău"

Mai departe, scriitorul german L.P. BALTHASAR VON CAMPENHAUSEN (1790) spune cam aceleași lucruri, de data aceasta despre obiceiurile moldovenilor: "rareori moldovenii lasă fructele lor să se coacă bine. Vinul lor ar fi fost bun dacă l-ar fi tratat ca lumea. Plantează vița de vie atât către miazănoapte, cât și către miazăzi. Lipsa de curățenie a pivnițelor contribuie, nu în mică măsură, la luarea gustului vinului care și așa e putin calcaros". Ei, în Moldova, iată alte păcate: cules prea devreme și lipsă de igienă în crame...Bine, să fim corecți, vorbim de secolul al XVIII-lea când ne îndoim că fie și în Burgundia igiena era o mare prioritate, mai ales la nivel de masă (iar unii vizitatori ai țării lui Rabelais, Doamne iartă-ne, jură că și azi ici-colo sunt probleme foarte mari din acest punct de vedere). Cât despre izul calcaros, în zilele noastre postmoderne ar fi probabil considerat expresia unei mineralități interesante și ridicat în slăvi.

După o lectură mai atentă a mărturiilor călătorilor străini (cuprinse printre altele, în cele zece volume ale lucrării Călători străini despre Țările Române, apărute de-a lungul timpului sub patronajul Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Române) sesizăm că deși la unison se consemnează abundența culturilor cu viță de vie, iar nu puțini vizitatori au apreciat calitatea și mai ales ieftinătatea licorilor de pe aceste plaiuri, totuși meșteșugurile facerii vinului și al păstrării sale nu erau foarte dezvoltate.

De altfel, reținem de la Păstorel ca podgorenii din Drăgășani aveau încă probleme cu oțetirea vinului din pricina deficitului de aciditate, nu în evul mediu, ci în interbelic! Dupa cum știm astăzi oțetirea vinului se produce din pricina unor bacterii acetice a căror dezvoltare este favorizata în vinuri cu tărie și aciditate mică.  Sigur, veți spune, ca în secolul al XVI-lea nu se putea adăuga acid tartric pentru evitarea acestei chestiuni, și cu toate astea, podgorenii italieni și francezi descoperiseră de mult că prin adăugarea în strugurii copți a unei părți de fructe necopte, mai bogate în acid tartric, problema se poate ameliora. Ca să nu mai vorbim de tratamentul cu sulfiți, chestiune la fel cunoscută în Franța chiar din Evul mediu. Dar sigur, după cum se știe, cea mai eficientă metodă de combatere a oțetirii este vinificația rațională (selecționarea strugurilor, igiena în toate etapele vinificării, limpezirea musturilor, asigurarea unei temperaturi constante pe perioada fermentației). 

De precizat că în Transilvania lucrurile stăteau oarecum altfel, transmiterea de informație în spațiul vorbitor de limba germane și maghiară făcând ca incidența problemelor descrise mai sus să fie mult mai mică. Din nou vă amăgesc cu un episod special dedicat vinurilor din Ardeal și Banat, mult mai intens consemnate de multitudinea de călători străini, din pricini geo-politice evidente. 

In această ordine de idei trebuie amintită ipoteza că "emanciparea" vinurilor moldave dupa 1800 se datorează unui sibian de origine germană- ANDREAS WOLF, medic, profesie pe care și-a practicat-o cu destul succes în Moldova.  Legăturile de prietenie cu diverși boieri l-au făcut să-și extindă consultanța și în alte domenii. Astfel aflăm din descrierea textelor sale că "este criticată lipsa de grijă cu care este dusă munca la vie și în toate fazele de pregătire și păstrare a vinului". După toate probabilitățile pritocirea vinului este introdusă în Moldova chiar de respectivul, în 1780. El mai dă și o serie de reguli, spre a fi aplicate pe viile marilor boieri, spun autorii antologiei (Călători străini despre Tarile Romane vol X, partea a II-a, pg. 1256). 

De asemenea foarte puțini producători de vin își puteau permite pivnițe, negreșind prea mult în a spune că doar curțile domnești și ale marilor dregători posedau așa ceva în suprafață suficientă. Poate și unele mănăstiri. În rest, beciurile acolo unde existau, mai ales în hanuri, permiteau păstrarea vinului doar de la an la an, obicei adânc înrădăcinat, se pare. (De altfel, cu ironie fie consemnat, consumul rapid și în totalitate, până la "datul frunzei", pare o metodă de combatere destul de eficientă a alterării vinului, metodă practicată în unele părți din țară și în zilele noastre).

Altfel, aflăm că păstrarea avea loc în budane mari, iar vinul era tras direct din butoi în ulcioare de lut, atunci când era cerut. E ușor de înțeles că astfel vinul, oricum nu tocmai de primă calitate, se oxida și mai rapid prin expunere la aer.

70 de ani mai târziu descoperim o mărturie despre neaoșa și incipienta “industrie a ospitalității”. Sigur, poate că respectivul ar fi putut nimeri într-un loc ceva mai onorabil, la București, însă mă îndoiesc că ar fi rămas foarte plăcut surprins și acolo. Nu putem spera decât că vinurile de la popasul din aceeași localitate sunt azi mai bune, ca să fim puțin malițioși.

Ne-am oprit un ceas în satul Călugăreni (da, acel Călugăreni n.n), ca să luăm masa. Hanul era plin de valahi cu căciuli frigiene din blană de oaie şi de ţigani zdrenţăroşi. Am cerut să fim tratataţi cu tot ce era mai bun în casă, dar masa mea a fost alcătuită dintr-o omletă tare şi o coajă de pâine neagră, însoţite de un lichid respingător care ar fi trecut drept oţet în orice altă parte a lumii, dar pe care l-am plătit drept vin valah”, spune medicul american JAMES OSCAR NOYES în România țară de hotar (aparută în traducere la Humanitas, 2016), lucrare consemnând călatoria sa din 1854 (pg. 95).

American, ce să știe el! Știa șapte limbi, dar nu i-a folosit la nimic, vorba bancului. Însă, glumă, glumă, dar pe seama cui o fi!? Exact din aceeași periodă (din același an, de fapt) ne amintim de ANONIMUL POLONEZ: “Vin bun, muntenesc, aproape nu există în București. De obicei este acru, dar în două cu apa minerală este cu desăvârșire plăcut de băut. Dacă au aici vin bun, atunci acesta este de la Odobești din Moldova”, jurnal reprodus în Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea (volumul 6 : 1852-1856, Pg 196).

JOSEPH CAILLAT a fost un medic francez care a practicat in Principate intre 1845 si 1848, iar in 1854 si-a publicat amintirile in revista L'Union Medicale care aparea la Paris (ibidem pg. 253) si am mai mentionat interesanta sa opinie asupra felului in care dulceturile erau folosite in scop medical pe plaiurile noastre. Insa om civilizat fiind nu putea sa treaca cu vederea vinul din experientele sale. Opinia e urmatoarea: "Podgoriile din Ţara Românească pot da excelente vinuri. Cel de Drăgăşani provine din cei mai buni butuci din Ungaria şi se aseamănă Tokay-ului sec; cel de Buzău se aseamănă cu Malaga. Din nefericire nu există pivniţe bune În ţară. Mai mult obiceiul de a consuma zilnic dintr-un butoi de 600-1 200 de litri, face ca acesta să se acrească repede, astfel vinurile sunt proaste. Vinurile roşii sunt mai rare decât cele albe şi mai puţin cerute, pentru că au reputaţia de a constipa, de a irita hemoroizii, boală atât de frecventă în Orient". 

Asadar pe langa laitmotivul pastrarii necorespunzatoare, ni se ofera si un rudiment de explicatie pentru aplecarea romanilor catre vinul alb, o anomalie statistica fata de alte tari consumatoare. Astfel la nivelul anului 2018, piata era dominata de vinurile albe (aprox. 60% din volumul productiei). Daca adaugam ruda rose in discutie, deja vinul rosu este intr-o si mai accentuata minoritate.    

THIBAULT LEFEBVRE, avocat la Curtea de Casatie si la Consiliul de Stat, membru al Academiei din Blois, al Societatii din Berry si al Societatii de Economie Politica din Paris, descrie cu o sinceritate rece capitolul “vin” din economia Valahiei

In volumul "Études diplomatiques et economiques sur la Valachie", Paris, 1858, francezul Lefebvre compara fara indoiala mestesugul din patria sa cu cel de la fata locului. Incepe bine, dar totul se duce la vale dupa propozitia de inceput:

Vinurile din Tara Romaneasca sunt placute si alcoolizate. Via, desi prost ingrijita are struguri dulci, care se coc repede si sunt incalziti de un soare tropical. De aici ne explicam ca vinurile din aceste tari nu sunt renumite, nu sunt cautate si nu se exporta. Iata care sunt cauzele: oamenii din aceste tari nu stiu sa ajute natura. In acele locuri unde planteaza vii, in campia Dunarii, pe colinele din Dragasani sau pe versantele Carpatilor ele au fructe dulci. Via are inconvenientul exuberantei. Vigoarea sa se evapora, iar vrejurile cresc in detrimentul fructelor. Cu cat acestea din urma sunt mai numeroase si mai bine hranite, trebuie sa tai si sa plivesti tufele cu grija, dar podgoriile romanesti nu cunosc decat ingrijirile primitive, iar via se pliveste o singura data. Nu pun alti araci decat in august pentru a lasa soarele sa patrunda Ia struguri si nu o curata decat in septembrie, cand bobul isi schimba culoarea. Curmei de vita atarna spre pamant, fara a fi indepartati sau sprijiniti de prajini, se incaleca intre ei, se amesteca cu plantele parazite si dau acestor plantatii fizionomia unor paduri virgine. Viile sunt inconjurate de gropi care le apara de coltii vitelor [...] Casa podgoreanului este un simplu bordei sapat in pamant, acoperit cu argila extrasa din noroi si aflat in apropierea podgoriilor importante. Putinele ingrijiri date de podgorean asigura obtinerea unor struguri minunati

Imaginea unui mestesug aflat in stadiu primitiv este intarita si de consemnarile lui Lefebvre privind fermentarea si pastrarea ulterioara a vinului. Insa tot aici apare si un prim exemplu de modernizare, un prim pas de trecere de la un obicei eminamente agrar la o industrie:

Culegerea viilor incepe in 20 septembrie. Vinul se face fara grija; nu este suficient de fiert in tocitoare si se pune in butoaie de o asemenea capacitate incat doi boi abia pot sa urneasca unul dintre ele. Butoaiele sunt lasate mostenire din generatie in generatie. Odata vinul vandut, pastreaza butoiul, il clatesc sau iI afurna, iar la urmatoarea recolta il umple cu vin fara a se opri in fata gustului acru sau mucegait, care poate fi luat din butoi. Vinul astfel facut nu poate fi conservat de la un an la altul si nu poate suporta transportul pe mare. Greseala este a omului care nu il ingrijeste si nu a naturii vinului. Ingrijit de profesionisti el s-ar ridica Ia inaltimea vinului de Sauterne' si a celui de Grave', ar putea fi conservat bine si ar putea suporta toate avatarurile unei traversari maritime. Deja s-a facut o experienta in acest sens. Un francez, venit din alte parti, dar care a avut un destin potrivnic, si-a intors atentia spre cultura de vita-de-vie si s-a concentrat pe comertul cu vin. Stabilit langa Dragasani, a plantat vii, a sapat pivnite, a fabricat butoaie portative, ingrijindu-se de vin, iar acum recolteaza vinuri albe, care nu sunt cu nimic mai prejos decat soiurile din Bordeaux, si distileaza tuica Ia 21-22 grade. A reusit astfel sa le expedieze in Anglia si Belgia si a putut sa creeze, in tinuturile in care locuieste, o industrie perfectionata si un nou articol Ia export” (ibidem, Pg 279)

In multe locuri din mediul rural putine s-au schimbat fata de acum 150 sau 300 de ani. Vinul se face in aceleasi budane duhnind a bacterii, afumate cu pucioasa an de an, imprumutand vinului un damf caracteristic.

Însă pentru a nu fi banuiți că facem cumva parte din cei care denigrează trecutul de aur al poporului, trebuie să îndulcim tonul și să amintim că la nici 30 de ani după aceste relatări, tonusul industriei (și a vinului și a ospitalității) se va schimba radical. (foto meniu revista Romanul, 1881)

Ioana Parvulescu
Viata ca un ziar, Humanitas 2011

Putem vedea din ilustrație amănuntul că în 1881 se serveau la o petrecere în cinstea fondatorului revistei Românul, adică C.A. Rosetti, niște vinuri adevărate. Apropos, rămane a fi stabilit dacă a fost și Eminescu prezent. Probabil că nu, din păcate pentru el, dacă ne luam după luările de poziție din opera sa politică. Dar dacă ar fi fost, mai mult ca sigur că ar fi rămas surprins că în aceeași listă cu Lafite, Roederer și Johannisberg ar fi fost un surprinzător Dragașani de 9 ani. Așadar pe lângă standarde și gusturi, se schimbaseră și deprinderile privind facerea și păstrarea vinului. Sigur, la mijloc erau tot agenturile străine de la Bruxelles, pardon Paris, cu toată intelighentia cultivată acolo.

Câte lucruri s-au schimbat în doar 30 de ani în Principate! Hm, cam ca industria de vinuri de după 89. Până la urmă, azi putem bea din nou cu satisfacție un vin de Dragașani maturat îndelung, și ceva ne spune că poartă același nume pe etichetă.

Din pacate, după cum am mai văzut și vom mai vedea, când să fie bine…a început să fie rău. Și, după o scurtă perioadă, ne-am întors la apucături nu tocmai fertile pentru vinul de calitate.

*textul de fata a cunoscut mai multe variante publicate succesiv pe acest blog cat si pe o platforma externa

Omul care nu are o statuie in Dragasani


Gasim acestea in scrierile economistului Thibault Lefebvre ("Études diplomatiques et economiques sur la Valachie", Paris, 1855-1857), traduse in parte in "Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea". Insa numele negustorului e trecut sub tacere. Lefebre vorbeste insa despre cum arata mestesugul vinului la noi inainte. Poate ii vom dedica un alt articol, insa "primitiv" pare sa fie un laitmotiv.

Cine a fost acest francez din Dragasani venit pe plaiurile noastre ca sa emancipeze industria vinului? Dupa ceva investigatii am ajuns la concluzia ca nu poate fi decat un anume Joseph Condemine

Numele lui il gasim pomenit si de Nicolae Iorga, in "Istoria românilor prin calatori", de unde aflam ca intre anii 1842 si 1846 Condemine facea (sau incerca sa faca) comert cu lemn, mai bine zis cu doage pentru butoaie. Se pare ca regimul politic si economic instabil, tara fiind sub ocupatie rusa, facea extrem de dificila orice incercare de comert international ("greutatea exportului face pe cutare din ei să lase rușilor pentru un preț de nimic doagele gata făcute"). Insa pare-se ca francezul a reusit "pentru lemne intreprinderea lui Condemine in 1842-6 pe mosiile lui Stirbei dadea cele mai bune sperante, vanzandu-se de 90.000 de galbeni pe an lemne de fag (i se vandusera pe sase ani 116.000). Cei patruzeci de lucratori fusesera adusi anume din Franta. 3.000.000 de doage vandute la Marsilia aduserä un castig de 250.000 de franci" (tot N. Iorga, Istoria comerțului românesc, vol. 2)

Condemine s-a stabilit in jurul anilor 1845-46 la Dragasani, nefiind o coincidenta ca acolo avea mosii pomenitul Barbu Dimitrie Ştirbei, cel care peste putina vreme isi va incepe domnia (in doua perioade: 1848–1853, 1854–1856).
De altfel, in 1849, Condemine va infiinta "Compania de inologhie", una din primele societati comerciale din Tara Romaneasca (probabil prima) avand obiect de activitate producerea vinului. "Aici, la 4 martie 1849 a elaborat statutul unei societati anonime cu denumirea de „Compania de inologie”(oenologie) avand ca obiect ,,negotul cu vinuri ” pe teritoriul Tarii Romanesti cu sediul la Dragasani. Era prima incercare de industrializare a vinurilor din podgoria noastra"(sursa). Printre actionarii "societatii de inologie" "figurau domnitorul Tarii Romanesti, Barbu Dimitrie Stribei, Boierii Ioan Filipinescu, Ioan Otetelisanu, Constantin Sutu, Bengescu si „alti mai multi frantuzi” intre care Labouret (casatorit cu una din fiicele lui Condemine, Fairon)"(idem).

Joseph Condemine decedeaza in 1852. La Dragasani, in urma sa, va ramane si o biblioteca particulara, dar si un oficiu postal (in inventarului Fondului prefecturii Valcea ramanand consemnata in 1850 "infiintarea unui cantor de expeditie a scrisorilor particulare la Dragasani pe seama negustorului supus francez Condemine Joseph")


Cum se scriu soiurile de struguri sau vin? Cu litera mare sau cu litera mica?

Nici nu mai stiu de cate ori nu a sosit pe blogul meu sau pe Facebook cineva sa-mi scoata ochii ca am scris "fetească" si nu "Fetească". Eu ma stradui sa scriu cat mai corect, insa mai gresesc, desigur, din pricina grabei sau a neglijentei. 

Apoi, pentru ca provin dintr-o generatie care a invatat sa tasteze fara diacritice (in "vechimea mare" MS Word nu avea aceste caractere specifice) imi e foarte greu sa scriu astazi cu ele. De regula, o fac doar pentru articole pentru terți, iar la mine pe blog sau Facebook doar cand e absolut necesar pentru intelegerea textului. Stiu sigur ca nu sunt singurul. Asta e, fiecare cu pacatele (sau păcatele) sale!

 Exista un soi de comportament des intalnit in online, iar cel care il adopta a capatat denumirea de "grammar nazi". Daca ma intrebati pe mine e un soi de viciu moral. Foarte multi din cei care practica obiceiul nu o fac dintr-o mare dragoste pentru limba lor, nici din dorinta de a-l indrepta ortografic, ortoepic şi morfologic pe impricinat, ci pentru a-si demonstra superioritatea asupra celuilalt. Superioritatea intelectuala, morala etc. Nu conteaza ce scria respectivul, daca era o idee interesanta sau nu, important e ca e un "i" in plus sau o virgula rebela undeva. Sigur ca scrisul cu greseli spune ceva despre om, insa ar trebui sa privim lumea cu mai multa intelegere.

Asadar, cum se scriu soiurile de struguri sau vin?

Din  "Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române" (cunoscut ca DOOM 2 din 2002, la pagina LV) aflam ca se scriu cu litera mica "varietati de plante si de animale, soiuri de vin, produse alimentare etc.: aligote, angora, astrahan, babeasca, buldog, cabernet [...]". Cu precizarea: "pe etichete, numele unor produse se scriu cu litera mare".

Nu sunt filolog, insa din cele de mai sus deduc ca in afara cazului in care scriem textul unei etichete care anunta un soi de vin sau de struguri in interiorul recipientului, soiurile de struguri sau vin se scriu cu litera mica in interiorul unei propozitii. In schimb, daca citezi denumirea comerciala (ex. Monogram Feteasca neagra 2016), atunci o poti face cu litera mare, pentru ca asa apare pe eticheta, zic eu...

Daca vrei tu sa le scrii cu litera mare oricum, oriunde...fine!  Si eu le-am mai scris asa. Mai important e sa se inteleaga ce scrii acolo, adica ideea, daca ma intrebi pe mine.

Trei din Nocturne, gama noua de la Purcari

Dragi confrati in ale gusturilor fine, ibuprofenului si ACC 200, am primit pe adresa redactiei trei exemplare din gama noua de la Purcari. 

Se numeste Nocturne pentru ca strugurii au fost culesi noaptea. De ce nu? Marketing. 

Daca e sa banuiesc, era nevoie de o gama care sa replice componenta monovarietala a vinurilor din gama de baza, arhicunoscuta si ubicua comercial, dar pe un raft mai sus si destinata horeca, ca sa nu mai zica clientul la restaurant ca vinul din meniu e de 2,5x mai scump decat la marketul aflat la 30 de metri de masa lui.  (ok, bad joke, mai ales ca prin multe locuri de azi s-au inchis iar locantele)

Anyways...Pinotul grigio si roseul sunt in mod cert la un nivel mai ridicat decat cele din gama de baza. Si din fericire amanuntul in plus nu este dat de intensitatea aromatica sau giumbuslucuri gen lemn, ci de finețe. 

Pinotul e mai rezervat, mai educat, aduce note de mar si para, mici arpegii florale, prospetime gustativa nativa, pe picioarele ei, o remanenta buna, delicat citrica.

Roseul, blend din Cabernet Sauvignon, Merlot si Rară Neagră, imi confirma impresia ca la Purcari e un departament intreg care se straduie zi si noapte sa faca roseuri cum imi plac mie. Au o tabla acolo cu titlul "ce ii place lui George la un rose". Si Federico Giotto, oenologul responsabil de gama asta, a stat, a cumpanit, a studiat si a produs. Rose low-key, mai ambiental, ca albumele noi ale lui Nick Cave sau Radiohead, delicat, suav, dar cu un grip bun, progresiv pe palat, lungime buna. Pentru poliția descriptorilor declaram: fructe albe, piersici, fructe rosii de padure.  

Am pus ca prima poza Cabernetul pentru ca mi-a iesit mai bine decat celelalte. Ceea ce nu pot sustine si cei de la Purcari cu vinul. Serios, am ramas nedumerit: gama horeca, adica pop&pour, albe bune, rose la fel si tu vii cu un Cabernet sauvignon 2019, crud, greu, taninos, intr-un cuvant nerafinat, adica exact opusul celorlalte. Sigur, se va aseza in timp. L-am rugat frumos si in cateva ore cat a stat in decantor s-a mai rotunjit pe la colturi, fiind mai usor de baut, insa e nitel contraproductiv sa faci asta intr-un restaurant, nu-i asa?

Ma uit in globul de cristal si daca gama de baza e pe la 35, probabil Nocturne va fi 45, RPC ok pentru piata autohtona. Exista diferenta vizuala, vinul in sine (bine, nu cabernetul si nu acum, cel putin) este mai polizat decat cel deja cunoscut, asadar..e bine