CURIERUL
(TH. BALASSAN)
FOAEA INTERESELOR GENERALE
IASSI Duminică 24 Decembre (5 Ian.) 1889
RAPORT CONSULAR.
Consulatul general din Paris.
Consideraţiuni generale asupra comerciului României cu Francia.
15 Noembre 1889
Vinuri.—Vama franceză ne dă urmatoarele cifre ale importului român:
7.063 ectol, în val. de 317.878 fr. în 1886
12.752 = 446.382 , în 1887
103.333 = 3.602.456 , în 1888
Vama română pe de altă parte arată un export pentru Francia de: 2.698.848 kilograme, în valóre de 8.775.287 fr. în 1886. Cifrele pentru anii 1887 şi 1888 nu sunt încă cunoscute.
Comparând cifrele române şi francese din anul 1886, reese o diferinţă enormă care e greu de explicat. Este însâ adevărat pe lângă töte acestea că mulţumită frumósei recolte din 1887, importul vinurilor române în Francia a crescut în mod considerabil în 1888; şi acestă creştere ar fi devenit şi mai mare de n’ar fi fost dificultăţile ce au întâmpinat cumpărătorii şi pe cari le vom expune mai la vale.
S’a importat de către negustorii din Paris chiar vinuri albe din jud. Putna şi vinuri negre din Buzău; în Charentes s’a importat vinuri albe din Putna; în Hérault vinuri albe şi negre. Negustorii cari au importat aceste vinuri au fost în general mulţumiţi de calitatea lor. Iată resumatul apreciaţiunei lor:
Vinurile române menţionate mai sus sunt vinuri de speculă şi în adevăr fórte bune ca vinuri de masâ; vinurile albe sunt superióre celor negre. Nici unele, nici altele însă nu sunt vinuri bune de amestecat cu altele (coupage) ca acelea ce Francia importă din străinătate.
Ele sunt prea slabe pentru a putea să întărescă pe altele cu cari s’ar amesteca, şi cheltuelile ce ele necesiteză afară de preţul cu care s’a cumpărat face ca costul lor să fie prea mare pentru a le amesteca cu alte vinuri mai colorate şi mai tari. Ele nu se pot dar consuma de cât ca vinuri naturale şi de mesă. Dar tocmai din acestä causă consumaţiunea lor este limitată. Destrucţiunea parţială a podgoriilor francese a forţat pe negustori pentru a acoperi lipsa de producţiune să cumpere vinuri străine, preferând pe cele mai închise la colóre şi pe cele mai alcoolice pentru a putea, sub un volum mai mic, să transporte şi să trécá la vamă o cantitate mai mare de marfa utilisabilâ, şi prin mijlocul amestecârei (coupage) practicat în mod abil, să ofere clientelei vinuri tari şi colorate, dar cu gustul cam îndoios.
Cea mai mare parte din consumatori s’au obicinuit in cele din urmă.
Descreşterea producţiunei francese, taxele diverse cari apasă asupra vinurilor şi cu deosebire acsizul Parisului cari se percep la volum, fac că publicul şi debitanţii în detaliu au avantagiu să primăscâ vinuri mai puţin plăcute dar mai tari şi capabile de a fi amestecate cu apă.
Dar reconstituirea podgoriilor francese póte să ridice gustul publicului, şi exportul român ar profita cel puţin până când Francia să póté ajunge aşi îndestula ea insăşi enorma sa consumaţiune. Mulţi consumatori ar prefera incâ vinuri mai uşore dar curate şi gustóse, franceze dacă s’ar putea, sau dacă nu de acelea ce s’ar apropriea de cele franceze, cum sunt cele române dacă li s’ar oferi cu preţuri mai mici de cât vinurile amestecate . Or vinurile române, cari sunt eftine pe loc, au a suporta cheltueli de tot felul cari se urcă la 20 franci ectolitrul, ceea-ce le impedică până acum sä implinesca aceste condiţiuni de eftinătate.
O altă chestiune capitală şi care póte sa facă pe cumpărători să se abţină de a le cumpăra: vinurile române pot suporta transportul, dar cu condiţiunea, de va fi posibil, ca acest transport să se facă la finele sesonului înainte de primă-vara sau vara şi in butóe bune. Ori cantitatea şi calitatea recoltei nu pot fi cunoscute de negustorii franceji de cât la finele lui Octombre. La acel moment, ei trebuesc să ia hotărârea de a merge însăşi să cumpere vinurile de pe loc sau să trimită ordin de a li se cumpăra; inainte de töte trebuesc să’şi procure butóele necesare pentru vinul cumpărat, căci in România nu se găsesc butóe gata, a le comanda e greu mai cu samă in Moldova, acesta constitue póte obstacolul cel mai mare la desvoltarea exportului vinurilor. Unii cumpărători îşi au adus butóe din Trieste, alţii au mai cumpărat din România, iar restul din străinătate. O casă óre-care a comandat butóe la Braşov spre a le aduce prin Predeal neştiind că prin acest punct vamal nu se póte introduce butóe gólé destinate a fi reexportate; vama refuzând intrarea lor a dat naştere la o dificultate care s’a aplanat pe terâmul diplomatec după o perdere de timp.
Pe de alta parte, fabricaţiunea defectuósa a butóelor ce negustorii ’şi- au putut ast-fel procura, afară de cele din Triest, a făcut ca vinul să se scurgă pe drum. In fine când cumpărătorul a reuşit cu mare ostenéalá să’şi procure butóele şi să le umple, se póte întâmpla ca marfa să sosascâ prea târziu in porturile Galaţi şi Brăila pentru a se putea incârca inainte de închiderea navigaţiunei sau că corabia să fie cuprinsă de gheţuri inainte de a eşi din portul Sulina.
Cheltuelile ocasiocate de curtagiul intermediarilor, transporturile atît pentru butóele gole cât şi pline, pentru a le duce din locurile de producţiune până la gări şi vice-versa, cheltuelile de deplasare pentru a merge să încerce vinurile pe care până acum nu s’au crezut de cuviinţă a le cumpăra după probă, precum se petrece in alte părţi, scursul vinului, navlul destul de scump, îngreuiază preţul vinului până la îndoit de preţul cumpărărei.
Pentru a impuţina aceste inconveniente, este de dorit:
Să se instaleze o fabrică seriösä de butóe bune in aproprierea centrurilor de producţiune vinicolă, pentru ca cumpărătorii să fie siguri de a găsi io tot-d’auoa, in momentul când fac cumpărările, butóele trebuincióse pentru vin. Acesta ar fi chiar un mijloc de a utiliza lemnele care au permis şi permit incă ţărei de a expedia mii de dőge la Cette şi Bordeaux.
Ca drumurile de fer se facă mari reducţiuni asupra preţului transportului de butóe gólé, sau intorsul cum are loc in Francia, cu condiţiuni bine înţeles ca disele butóe să se transporte o-data pline.
Să se facă îmbunătăţiri la drumurile locale pe unde vinurile se transportă la gări, precum şi la amenagiarea porturilor de încărcare, pentru a micşora riscul şi cheltuelile considerabile cari resultă din transporturi şi din încărcări.
Cu aceste condiţiuni importul vinurilor române ar putea, după calitatea recoltei, sa se desvolte in Francia in mod neîncetat atât in punctul de vedere al consumaţiunei pentru masă, cât şi din acel al fabricaţiunei rachiurilor numite Cognac. Vinurile albe de Putna sunt fórte bune pentra acesta; s’a importat pe drojdii tocmai in scopul de a fi destilate, dar obstacolul stă in enormitatea cheltuelilor de transport şi altele. S’ar putea póte găsi vre-o casă franceză care să fie dispusă, pentru a evita aceste cheltueli şi a întrebuinţa vinurile de Putna să instaleze aoolo pe loc o distilerie, dar acea casă ar voi să fie sigură de sprijinul administraţiunei române.
In speranţă că vinurile române vor putea găsi in Francia un debuşeu întins, un studiu mai profund al cestiunei vinicole ni se impune; el face obiectul raportului special alăturat pe lângă acestă repede expunere.
Consul general al României,
Etienne Fould.
