România, 1937. 55 litri de vin pe cap de locuitor

Cifre. Producția viilor noastre în 1937.

După statisticile oficiale rezultă că totalitatea viilor pe rod la 1937, în România întreagă, reprezintă 305.808 ha. Producția acestor vii a fost, pe acest an, de 1.066.326.300 litri, sau de 3,480 litri la ha.

Ținând socoteală de faptul că exportul nostru de vinuri continuă să fie inexistent, înseamnă că cifra astronomică de mai sus a producției trebuiește să fie absorbită de populația noastră. Asta înseamnă că orice locuitor al patriei, cu bătrâni și copii, are o cotă medie de vin rezervată anual de circa 55 litri. Cum copiii nu prea beau, toată nădejdea rămâne în bătrâni.

Nu se spune, de altfel, că vinul este laptele bătrâneții?

M. de T.

(Contributii la revista „Insemnari iesene”, Insemnari iesene, An.3, Nr.5, 1938, p.345, https://dspace.bcu-iasi.ro/)

Pare mult, nu-i asa? Dupa statisticile actuale. consumul de vin din prezent ar fi undeva pe la 25l/cap de locuitor. Asta pentru ca bem mult mai multa bere decat in 1938, cand consumul de bere era modest si localizat in centrele urbane.

In fond, nu stiu daca sunteti la curent cu ultimele stiri, insa in topul consumului de alcool pe cap de locuitor, tara noastra ocupa la nivel mondial un meritoriu loc I! (Campionii, campionii, ole, ole, ole!) 17 litri de alcool pur pe cap de locuitor!

In 1938 e greu de gasit o cifra definitiva, insa, coroborand, comparand si adunand datele din League of Nations Statistical Year‑Book 1937/38 si din Anuarul Statistic al României am putea ajunge la maxim 8 litri/cap de locuitor. 

Nu are rost sa ne chinuim prea tare, pentru ca vorbim aici, in ambele cazuri,  de statistici romanesti, pastorite de institutii romanesti, deci sa nu exageram cu pretentiile de exactitate.

Oricum, 17 litri alcool pur/cap de locuitor este enorm. Glumetul ziarist din interbelic ar fi avut ceva de zis despre asta, sunt sigur! 

Altfel, e ca si cum fiecare locuitor, fie el copil sau matur ar consuma o jumatate de sticla de vin pe zi. 

Si daca ar bea vin inca ar fi bine!

Din arhive: "Falsificator nevătămător". "Legile sunt pentru mojici"". "Afacerele particulare" ale lui Ionel Bratianu.

„Afacerele particulare“ 

Din dezbaterea legii sanitare, urmată în camera deputaților, detașăm acest dialog delicios:

D. I. Lahovary. — La noi chiar d. I. Brătianu vinde la magazinul său de vinuri, după cum văd într’un anunț publicat prin gazete, vinuri de Bourgogne, vinuri Bordeaux, cari de fapt sunt vinuri dela Florica.

D. B. Missir. — Vița e din Franța.

D. I. Lahovary. — Vița e din Franța, dar aici n’a găsit nici solul, nici clima Franței, deci calitatea vinului e cu totul alta. Vă rog prin urmare să faceți o delimitare precisă între falsificările vătămătoare și cele nevătămătoare.

V’a să zică d. Ionel Brătianu este un „falsificator nevătămător“.

Camera n’a primit propunerea d-lui Ioan Lahovary și deci d. Brătianu rămâne între cei vătămători, urmând să-și ia pedeapsa.

Independența si impartialitatea camerei române sunt proverbiale, cu o rezervă numai: ea știe că în tot cazul d. Brătianu va rămânea nepedepsit, nu numai acum, dar și sub guvernul viitor.

Legile sunt pentru mojici.

A.

(din A., 'Afacerile particulare', Facla, An.1, Nr.41, 1910, p.229 (de gasit la dspace.bcu-iasi.ro))

Din arhive: Raportul Consulului României la Rotterdam (1889)

CURIERUL

(TH. BALASSAN)

FOAEA INTERESELOR GENERALE

IASSI Mercuri 7(19) Iunie 1889

Raportul d-lui Rommenhöller din Rotterdam, privitor la importaţiunea vinurilor române în Olanda.

Domnule Ministru,

Referindu-mé la raportul meu din 24 Octombre 1888 privitor la importarea vinurilor în Olanda, am onóre de a informa pe escelenţa vóstrá, că Prefectura Vaslui mi-a înaintat probe de vinuri roşii şi albe.

Am întrunit pe câţi-va din principalii noştri neguţători de vinuri, la un esamen din cele mai riguróse, al cărui resultat am onóre a’l supune priu acesta Excelenţei Vóstre.

Neguţătorii noştri de vinuri a fost de părere, după ce au comparat aceste probe cu celelalte vinuri, că vinurile române ar fi fórte proprii pentru a înlocui parţial vinurile Bordeaux şi alte vinuri.

S’a observat pe lângă aceasta că câţiva proprietari de vinuri nu se pricep însâ în destul de a’şi conserva vinurile lor.

Printre probele cari mi s’au înaintat din Vaslui, vinul roş din 1885 şi cele albe din 1887 singurele au putut să fie aprobate; cele alte erau mai mult sau mai puţin stricate şi fierte.

Cu tóté acestea, vinurile dio 1885 şi 1887 în stare de a fi aprobate convenind perfect, cred, după o lungă şi seriósá discuţiune cu neguţătorii de vinuri de aici, că trebue a se consilia proprietarii români de vii, de a nu trimite în Olanda de cât probe de vinuri noi precum sunt acelea din 1888 şi 1889.

Ar fi mai cu seamă de cea mai mare importanţă de a se trimite aici, cât mai curând, probe de vinuri albe şi roşii din viitórea recoltă.

Transporturile de probe trebuesc să fie însoţite de o listă de preţuri de diferite specii, coprinzându-se şi butoiul de aprópe 225 litruri (conţinutul unui butoiu de Bordeaux) sau de aprópe 600 litruri (jumătate vas) (madius umid) franco pe bord, porturile Galaţi sau Brăila.

In interval, graţie iniţiativei ce am luat, mai mulţi neguţători Olandezi de vinuri au deja pe drum comande de vinuri române din portul Galaţi şi voiu contiuua de a’mi da tóté silinţile pentru prosperitatea şi desvoltarea acestui articol român.

Sunt gata a accepta şi a împărţi celor mai mari neguţători de vinuri, probele de vinuri noui ce proprietarii de vinuri vor bine-voi a’mi trimite.

Cu tóté acestea mă véd silit de a avisa pe proprietarii de vinuri de a nu consemna vinuri pentru Olanda mai nainte de a se înţelege bine cu cumpărătorii în privinţa calităţei şi a condiţiunilor, avéudu-se în vedere, că calităţile puţin sau de loc proprii ţărei nóstre nu se pot vinde, sau se expun la mari perderi când vinurile nu sunt în condiţiunile cerute.

Consulatul din Rotterdam îşi va face tot-deauna datoria de a da direct, tuturor proprietarilor de vinuri române, orice informaţiuni şi indicaţiuni ar fi de dorit,

C. S. Rommenhöller.

Consul al României la Rotterdam (Olanda)

(Curierul Financiar)

Din arhive: Raportul Consului general al României in Franta despre vinuri (1889)

CURIERUL

(TH. BALASSAN)

FOAEA INTERESELOR GENERALE

IASSI Duminică 24 Decembre (5 Ian.) 1889

RAPORT CONSULAR.

Consulatul general din Paris.

Consideraţiuni generale asupra comerciului României cu Francia.

15 Noembre 1889

Vinuri.—Vama franceză ne dă urmatoarele cifre ale importului român:

7.063 ectol, în val. de 317.878 fr. în 1886

12.752           =             446.382 , în 1887

103.333         =        3.602.456 , în 1888

Vama română pe de altă parte arată un export pentru Francia de: 2.698.848 kilograme, în valóre de 8.775.287 fr. în 1886. Cifrele pentru anii 1887 şi 1888 nu sunt încă cunoscute.

Comparând cifrele române şi francese din anul 1886, reese o diferinţă enormă care e greu de explicat. Este însâ adevărat pe lângă töte acestea că mulţumită frumósei recolte din 1887, importul vinurilor române în Francia a crescut în mod considerabil în 1888; şi acestă creştere ar fi devenit şi mai mare de n’ar fi fost dificultăţile ce au întâmpinat cumpărătorii şi pe cari le vom expune mai la vale.

S’a importat de către negustorii din Paris chiar vinuri albe din jud. Putna şi vinuri negre din Buzău; în Charentes s’a importat vinuri albe din Putna; în Hérault vinuri albe şi negre. Negustorii cari au importat aceste vinuri au fost în general mulţumiţi de calitatea lor. Iată resumatul apreciaţiunei lor:

Vinurile române menţionate mai sus sunt vinuri de speculă şi în adevăr fórte bune ca vinuri de masâ; vinurile albe sunt superióre celor negre. Nici unele, nici altele însă nu sunt vinuri bune de amestecat cu altele (coupage) ca acelea ce Francia importă din străinătate.

Ele sunt prea slabe pentru a putea să întărescă pe altele cu cari s’ar amesteca, şi cheltuelile ce ele necesiteză afară de preţul cu care s’a cumpărat face ca costul lor să fie prea mare pentru a le amesteca cu alte vinuri mai colorate şi mai tari. Ele nu se pot dar consuma de cât ca vinuri naturale şi de mesă. Dar tocmai din acestä causă consumaţiunea lor este limitată. Destrucţiunea parţială a podgoriilor francese a forţat pe negustori pentru a acoperi lipsa de producţiune să cumpere vinuri străine, preferând pe cele mai închise la colóre şi pe cele mai alcoolice pentru a putea, sub un volum mai mic, să transporte şi să trécá la vamă o cantitate mai mare de marfa utilisabilâ, şi prin mijlocul amestecârei (coupage) practicat în mod abil, să ofere clientelei vinuri tari şi colorate, dar cu gustul cam îndoios.

Cea mai mare parte din consumatori s’au obicinuit in cele din urmă.

Descreşterea producţiunei francese, taxele diverse cari apasă asupra vinurilor şi cu deosebire acsizul Parisului cari se percep la volum, fac că publicul şi debitanţii în detaliu au avantagiu să primăscâ vinuri mai puţin plăcute dar mai tari şi capabile de a fi amestecate cu apă.

Dar reconstituirea podgoriilor francese póte să ridice gustul publicului, şi exportul român ar profita cel puţin până când Francia să póté ajunge aşi îndestula ea insăşi enorma sa consumaţiune. Mulţi consumatori ar prefera incâ vinuri mai uşore dar curate şi gustóse, franceze dacă s’ar putea, sau dacă nu de acelea ce s’ar apropriea de cele franceze, cum sunt cele române dacă li s’ar oferi cu preţuri mai mici de cât vinurile amestecate . Or vinurile române, cari sunt eftine pe loc, au a suporta cheltueli de tot felul cari se urcă la 20 franci ectolitrul, ceea-ce le impedică până acum sä implinesca aceste condiţiuni de eftinătate.

O altă chestiune capitală şi care póte sa facă pe cumpărători să se abţină de a le cumpăra: vinurile române pot suporta transportul, dar cu condiţiunea, de va fi posibil, ca acest transport să se facă la finele sesonului înainte de primă-vara sau vara şi in butóe bune. Ori cantitatea şi calitatea recoltei nu pot fi cunoscute de negustorii franceji de cât la finele lui Octombre. La acel moment, ei trebuesc să ia hotărârea de a merge însăşi să cumpere vinurile de pe loc sau să trimită ordin de a li se cumpăra; inainte de töte trebuesc să’şi procure butóele necesare pentru vinul cumpărat, căci in România nu se găsesc butóe gata, a le comanda e greu mai cu samă in Moldova, acesta constitue póte obstacolul cel mai mare la desvoltarea exportului vinurilor. Unii cumpărători îşi au adus butóe din Trieste, alţii au mai cumpărat din România, iar restul din străinătate. O casă óre-care a comandat butóe la Braşov spre a le aduce prin Predeal neştiind că prin acest punct vamal nu se póte introduce butóe gólé destinate a fi reexportate; vama refuzând intrarea lor a dat naştere la o dificultate care s’a aplanat pe terâmul diplomatec după o perdere de timp.

Pe de alta parte, fabricaţiunea defectuósa a butóelor ce negustorii ’şi- au putut ast-fel procura, afară de cele din Triest, a făcut ca vinul să se scurgă pe drum. In fine când cumpărătorul a reuşit cu mare ostenéalá să’şi procure butóele şi să le umple, se póte întâmpla ca marfa să sosascâ prea târziu in porturile Galaţi şi Brăila pentru a se putea incârca inainte de închiderea navigaţiunei sau că corabia să fie cuprinsă de gheţuri inainte de a eşi din portul Sulina.

Cheltuelile ocasiocate de curtagiul intermediarilor, transporturile atît pentru butóele gole cât şi pline, pentru a le duce din locurile de producţiune până la gări şi vice-versa, cheltuelile de deplasare pentru a merge să încerce vinurile pe care până acum nu s’au crezut de cuviinţă a le cumpăra după probă, precum se petrece in alte părţi, scursul vinului, navlul destul de scump, îngreuiază preţul vinului până la îndoit de preţul cumpărărei.

Pentru a impuţina aceste inconveniente, este de dorit:

Să se instaleze o fabrică seriösä de butóe bune in aproprierea centrurilor de producţiune vinicolă, pentru ca cumpărătorii să fie siguri de a găsi io tot-d’auoa, in momentul când fac cumpărările, butóele trebuincióse pentru vin. Acesta ar fi chiar un mijloc de a utiliza lemnele care au permis şi permit incă ţărei de a expedia mii de dőge la Cette şi Bordeaux.

Ca drumurile de fer se facă mari reducţiuni asupra preţului transportului de butóe gólé, sau intorsul cum are loc in Francia, cu condiţiuni bine înţeles ca disele butóe să se transporte o-data pline.

Să se facă îmbunătăţiri la drumurile locale pe unde vinurile se transportă la gări, precum şi la amenagiarea porturilor de încărcare, pentru a micşora riscul şi cheltuelile considerabile cari resultă din transporturi şi din încărcări.

Cu aceste condiţiuni importul vinurilor române ar putea, după calitatea recoltei, sa se desvolte in Francia in mod neîncetat atât in punctul de vedere al consumaţiunei pentru masă, cât şi din acel al fabricaţiunei rachiurilor numite Cognac. Vinurile albe de Putna sunt fórte bune pentra acesta; s’a importat pe drojdii tocmai in scopul de a fi destilate, dar obstacolul stă in enormitatea cheltuelilor de transport şi altele. S’ar putea póte găsi vre-o casă franceză care să fie dispusă, pentru a evita aceste cheltueli şi a întrebuinţa vinurile de Putna să instaleze aoolo pe loc o distilerie, dar acea casă ar voi să fie sigură de sprijinul administraţiunei române.

In speranţă că vinurile române vor putea găsi in Francia un debuşeu întins, un studiu mai profund al cestiunei vinicole ni se impune; el face obiectul raportului special alăturat pe lângă acestă repede expunere.

Consul general al României, 

Etienne Fould.

Marile Speranțe: Vinul fără

Pe fondul scaderii consumului de vin la nivel mondial, industria reactioneaza in diferite moduri.

Frana de urgenta este defrisarea unor suprafete, adica nu ne mai gandim cum sa facem bani, ne gandim cum sa facem sa nu mai avem pierderi.

Un alt mod este explorarea altor nise sau piete noi sau emergente. Cocktail-ul ready to drink de genul Hugo sau Aperol spritz e una din cai, insa asta transforma vinul intr-un soi de subprodus si la urma urmei sunt sigur ca gustul poate fi replicat foarte bine si fara pic de vin, la ce knowhow de chimie alimentara e prin laboratoarele lumii! Totusi, acestea sunt produse de care te poti bucura pe deplin, doar daca nu citesti contra-eticheta. Adica… arome, stabilizatori, acidifianti, zahar, toate celea!

Bun, insa apare si chestiunea vinului fara alcool sau partial dezalcoolizat.

Prezentul de la raft surprinde o realitate foarte nereglementata. Se vorbeste de multi ani de vinurile fara alcool, insa legislatia abia ce a inceput sa faca niste pasi spre reglementare. Si de ce ar fi nevoie de reglementare, va intrebati, dragi adoratori ai lui Bachus?

Pentru ca citim pe o sticla de ceva efervescent, cu marca unui cunoscut producator de Prosecco, la capitolul ingrediente:

vin Glera dezalcoolizat 90% din UE, must de struguri 10%, dioxid de carbon, arome naturale, conservant sorbat de potasiu. Conţine sulfiţi.

Ce retinem de aici? Se face vin, apoi acesta se dezalcoolizeaza, prin metoda distilarii lente, cel mai probabil, se adauga niste must pentru dulceata, corp si ca sa acopere eventuale mici defecte. Se adauga si sorbatul de potasiu, ca sa previna re-fermentarea. Aceasta substanta, daca ar fi fost adaugata in vin, nu ar fi trebuit pomenita, deoarece vinul e oarecum exceptat de la obligatia altor produse alimentare de a lista toate celea folosite pe eticheta fizica. Dar cum a fost adaugata dupa finalizarea produsului numit vin, adica dupa ce acesta a fost amestecat altele, este acum o necesitate legala sa fie trecut pe eticheta. Dar esentialul e acesta: s-a facut un vin, s-a dezalcoolizat, i s-a mai adaugat una alta si iata-l!

Si acum exemplul doi. Alta marca cunoscuta, ingrediente:  

must de struguri, apă, arome naturale, acid citric, conservanți E242, dioxid de sulf, dioxid de carbon adăugat.

Ce avem noi aici? Nici primul nu e etichetat vin, insa acesta, al doilea, e si m ai departe. E o bautura carbogazoasa! Nu a fost intai vin, dupa care sa fie dezalcoolizat. E doar un suc, cu dioxid de carbon, facut sa aduca cat de cat cu un vin spumant.

Vedeti de ce e nevoie de reglementare? Cele doua se vand in acelasi raft, par produse identice, insa nu sunt. Ar avea dreptul primul producator sa fie frustrat ca e in concurenta cu al doilea, desi cele doua produse sunt diferite? Atata vreme cat regulile nu sunt clare, ramane cu frustrarea.

Abia recent marile tari producatoare din vest au inceput sa isi schimbe legislatia pentru a permite vinuri fara sau partial dezalcoolizate purtatoare de IG sau DOC, care ar aduce o asteptare mai mare in randul consumatorilor.

Insa si la ei e cale lunga, pentru ca organismele IG DOC trebuie sa-si actualizeze caietele de sarcini, e greu.

Exista si cazuri de vinuri fara alcool care nu au arome adaugate si altele. Problema mare este ca ele sunt destul de departe giustativ de ceea ce suntem obisnuiti la vin, par niste sucuri cam fara zvac. Deci sa o luam asa: faci vinul cat mai bine. Il scoti alcoolul din el, folosind distilarea cu incalzire la 30 celsius (apropos, vedeti ca e un doc/reportaj ARTE pe youtube foarte interesant despre procesul asta).

Deci, munca, instalatii, timp, bani cheltuiti, iar rezultatul aduce satisfactia unui ceai de fructe de padure! Pe care incerci sa-l vinzi la cel putin pretul unui vin normal, pentru ca, nu-i asa, inainte sa fie fara, a fost cu!

De partea cealalta, oricat de doritor de “fara” ar fi cineva, cand gusta si ramane dezamagit, n-ar fi normal sa se intrebe daca nu era mai rezonabil sa consume altceva non-alcoolic, mai satisfacator si, de ce nu, mai ieftin. Cum ar fi o apa, un ceai, o limonada?

Ca o paranteza, foarte interesant e ca o nisa emergenta din zona 0.0% este cea a bauturilor efervescente pe baza de ceai, care au ajuns listate si in restaurante cu stele din acelea de care noi nu avem inca. De ce oare? Simplu, pentru ca la proba paharului propun ceva dezirabil si interesant. Vinul “fara” se chinuie inca sa ajunga acolo.

Eforturi se fac, de exmplu exista un laborator in Germania care si-a dat seama ca prin distilare se pierd multi compusi aromatici. Asa ca i-a captat si i-a adaugat inapoi in licoare la capatul procesului de dezalcoolizare, rezultatul fiind promitator (a se vedea tot documentarului de pe ARTE).

Dar pana acolo, mai sunt multe vii de defrisat. Si daca ma intrebati pe mine, nu e un capat de lume. Vinurile mari sin Dragasani sau Dealu mare nu se obtineau pe vremea lui Pastorel decat din anumite dealuri si numai pe anumite pante etc. Ulterior s-a plantat in nestire, pe unde inainte cresteau cartofi si porumb. Asta si la noi si in Chianti si in Bordeaux. Vorba aia: ce se duce, se mai si intoarce!

Pacat este cand ala micu’ cu cateva hectare fabuloase pe o terasa multiseculara de pe Mosel trebuie sa scoata via pentru ca nu poate face fata cheltuielilor si presiunii unor colosi care culeg de te miri unde si fac vinul de te miri cum, dar asta e alta poveste cu noua neveste.

Apoi. sa nu uitam si ca titlul a fost dat de Dickens din ironie, pentru ca marile sperante si realitatea din teren se intalnesc arereori.