Degustare de Babeasca neagra in Romania anului 2025

Nu mai putin de 6 ani au trecut de la precedenta isprava organizata de Frank Gregor Schmidt, caruia ii multumesc pentru invitatie. Niste notite sumare si nu tocmai "profi" despre vinuri puteti gasi la sfarsitul "cuvantarii", insa pana atunci iata cateva

panseuri pestrițe:

Dintre toate cramele participante, excluzandu-i pe cei care sunt inca la primele incercari cu soiul si nu au un vin etichetat scos pe piata, doar Crama Delta Dunarii- La Sapata si Domeniile Panciu ofera acest soi recolta de recolta. Daca ma intrebati pe mine, pentru moment, luand in considerare calitatea, constanta, dar si pretul si relativa accesibilitate, La Sapata este "the sweet spot" pentru cineva care vrea sa ia cunostinta cu acest soi.  

Cel mai satisfacator vin pentru mine Dropia Reserve este 2019. Si aparent e recolta curenta in piata. Si cum aici nu vorbim de Barolo sau Bordeaux de top ca sa fie nevoie de ani si ani de maturare, te intrebi ce se intampla, doctore? Si la Tata si fiul, la fel, 2020. Un raspuns ar fi ca e un strugure cu care se lucreaza greu, sau care nu poate da vinuri acceptabile recolta de recolta. Altul e ca nu stim inca cum sa lucram cu el, desi, vorba aia, ar trebui sa avem o experianta de cateva sute de ani, pe putin.

Babeasca neagra Dropia Beauty on the wing 2019, produs la Insuratei jud. Braila, de catre Domeniile Dropia, se remarca prin doua lucruri: este imposibil de cumparat de undeva. Probabil se exporta, altfel nu-mi explic, si al doilea lucru ar fi nivelul impresionant in care reuseste sa integreze 15% intr-un corp light spre mediu, bravo!  

Rara Neagra vs Babeasca neagra. Cred ca intr-adevar exista o diferenta intre ele, la nivel de planta. Probabil o clona diferita. Vinurile din RM nu exprima caracterul floral al suratelor din Romania. E si o diferenta in vinificatie, se foloseste mai mult baricul peste Prut si asta ofileste caracterul jucaus al vinului de baza. E ca un copil de 6 ani imbracat la costum, cu cravata, butoni si ceas de buzunar. Lasati copiii sa fie copii si oamenii mari sa fie mari. E cumva nelinistitor sa vezi un copil prea serios si la fel sa vezi si un om mare dand in mintea copiilor, nu? Cu toate acestea, daca ar fi fost un concurs si nu o degustare, Novak Reserva 2019 ar fi obtinut cel mai mare punctaj, un vin foarte bine lucrat, rotund.

Vinurile de la Domeniile Panciu sunt putin mai grele, sunt cum sa zic "ingrosate", probabil se practica saignee,  par a avea si ceva mai mult rest de zahar, probabil o decizie interna, de asezare in piata. Sunt ok, insa cam departe de un standard al soiului pentru industrie. Un lucru bun este ca sunt relativ accesibile, ca pret si disponibilitate.

Am avut si doi nou veniti in jocul babestii, desi sunt producatori cu destula experienta si istoric in piata. Unul mic, celalalt mare. Ambii au oferit si cate doua variante, sau mai bine zis cate doua vinuri. Domeniul Vladoi are babeasca 2023 in varianta baric si una in amfora. Promitatoare ambele, desi probabil un mix intre ele va fi castigator. Oricum vinuri de o buna calitate. Via Viticola Sarica Niculitel are un 2023 maturat in baric si 2024 in inox. Parerea mea e ca varianta 2024 e castigatoare, are si aromatica florala si curgere mustoasa, insa nu e de neconceput ca recolta a fost mai propice. Si aici: bine!

In legatura cu utilizarea baricurilor, cred ca inca nu am descoperit doaga de aur, ca sa zic asa. Pare si un strugure usor de acoperit de lemn si e nevoie de ceva experimentare pentru a ajunge la rezultate optime. Poate budane de dimensiuni mari, poate un lemn care sa imprumute cat mai putin aromatic, poate chiar zero lemn, ramane de vazut

Are Babeasca neagra un viitor? Nu foarte luminos, in conditiile actuale ale gustului public romanesc, cucerit de vinurile fardate strident din sudul Italiei, de exemplu. Cred totusi la are mult mai multe sanse la export! Exista un public insemnat in lume care iubeste vinurile rosii mai light sau mai fine, cum doriti, gen Burgundia, Beaujolais sau Piemont. Babeasca e fix pe-acolo. Putem sa le facem si in stil basarabean, cu amprenta de baric, dar si "sauvage", ca un Beaujolais sau un Barbera. 

As zice ca producatorul roman nu prea stie ce sa faca cu Babeasca. Seamana situatia cu cea de la Pinot noir. Adica vedem mult mai multe roseuri din Pinot decat un Pinot sanatos si bine facut. Sunt cativa producatori care au babeasca in plantatie, dar fie o folosesc doar pentru roseuri, fie o ascund prin cupaje rosii ca parte minoritara. 

Ok, si cineva ne-a dat cadou o sticla de Babeasca. Sau mai putin probabil, dar posibil, o vedem pe meniul de vinuri al unui restaurant. Ce facem cu ea? Langa ce o punem? Pentru mine raspunsul e langa surprinzator de multe lucruri: pui cu ierburi aromatice, curcan si alte lichioane cu aripi, rata, gasca, miel  atat cotlete, cat si neaos, la cuptor, ficatei la tigaie, anumite feluri de risotto sau pilaf, pizza carnoasa, peste in anumite declinari si metode de preparare cu sosuri si legume, mezelicuri de tot felul etc. 

Degustarea a oferit pe langa vinuri si sansa sa asculti opiniile participantilor, printre care au fost Ion de la Vladoi si Roberto de la Delta Dunarii. Interesant sa auzi detalii de vinari, despre cum se cultiva si cum se vinifica una, alta. Pe Ion Vladoi l-am vizitat si a doua zi, la crama si imi place abordarea serioasa si putin experimentala pe care o cultiva. Are cateva vinuri foarte interesante, de la un primeur cu maceratie carbonica si pana la niste roseuri mai "grase". Are si un spumant prin metoda traditionala acum la 14 luni de maturare, asta pe langa o cocheta sala de degustare/maturare aproape finalizata, deci e de bine in statul Siminoc de langa Murfatlar. 

Asadar, ref. Babeasca neagra, ca sa nu lungim drumul spre concluzie: nu s-au schimbat prea multe de la precedenta scanare. Tot e greu sa gasesti o sticla de Babeasca neagra, in afara de cele produse de Domeniile Panciu care au o expunere buna in hypermarketuri. Totusi, La Sapata si Tata si Fiul si-au mentinut nivelul bun pe care l-au prezentat si acum ca si atunci.

PS: inainte sa remarce cineva, evident ca in RM sunt mult mai multe exemplare de Rara neagra, poate mai bune ca cele degustate de noi. Oh, well, trebuie sa aveti in minte ca degustarea a fost despre Babeasca neagra din Romania, iar Rara a fost doar un soi de invitat special. 

Dau aici copy/paste la impresiile notate live:

1 *Zeletin 2023 70 pct 

2. *Panciu Panciu (mic producator) 67

3. *Panciu Tifești (mic producator) 62

*edit: Producatori care propun vinuri mai "artizanale", in general cu buna tipicitate olfactiva, dar si cu mici si evidente defecte de vinificatie, poate plecand chiar din vie.

4. D. Panciu riserva 2020 84. Primul vin profesionist. Mai corpolent, există și baric

5. D. Panciu limited 2019 82 probleme la sticla

6. Bob de luna 2020 ceva nefericit si aici, gustul mai bun, însă 72

7. Tata și fiul 2020. un vin reușit, are echilibru, poate doar ceva mai intens colorat decât ar fi in mod normal.  86

8. Dropia 2020 reușit, curat, light-mediu, naturalețe, aciditate light-medie, nu foarte complex, ușor tonic. 85

9. Dropia reserve 2019 foarte reușit. Aromatică florala, fructata, totul pare fin și fragil însă incredibil cum poate sa țină cei 15% alcool. 88

10. Via Viticolă 2024 inox. Note in stilul nouveau, o ușoară macerație carbonica, foarte fresh, fara taninuri. Roșu light, de baut la carafa. 85

11. Via Viticolă 2023 barrique. Nu e la fel plăcut că varianta fresh, și anul nu pare să fie la fel de bun, arome mai reduse, baricul nu pare că aduce ceva in plus

12. Sapata 2023 nebaricat. frumos, cu tipicitate floral-fructata, mai crud, cu niste taninuri vii. 86

13. Sapata 2023 baricat, bun, dar apare o subțirime in gust, care scade un pic din impresie. Parcă trebuie experimentat cu alte butoaie.

14. Vladoi amfora 2024, bun, interesanta abordare. Fresh, intra impetuos, dar se subțiază pe final. cu taninuri prezente, de revăzut. 85

15. Vladoi barrique, mai maturat, mai gata, mai catifelat, cu arome mai intense de baric gen cioco-cola. 85

16. Tewa 2023- bombat, cauciucat, machiat. Nu e rău, dar nici bun. 82

17. Divus 2022- light la culoare, ceea ce e reconfortant, însă te face sa gandesti ca e o deosebire clara între Rara și Băbească, la Rara pare ca aspectul floral al vinului lipsește. 83

18. Novak black 2019. F.bun, echilibrat, rotund. Poate cel mai bun ca puncte din intregul line-up, 90, insa  lipseste ceva din tipicitatea cu care sunt obisnuit de la o Babeasca.














Vizita la Domeniul Vladoi:



Statistici. Via nobila vs via hibrida in Romania 1905-2023

1905 83.700 ha vie indigena (feteasca, babeasca etc), 6.500 ha altoita (prinsa in statistica pentru prima data). 0 (zero) ha direct producatoare. 105.000 ha vie filoxerata. 

Simplul fact ca in 1905, la 20 de ani dupa aparitia filoxerei pe plaiurile noastre, noi aveam mai mult de jumatate din suprafata plantata filoxerata, deci pe cale de disparitie, e un exemplu al retardului institutional si al incapacitatii autoritatilor de a gestiona situatia, desi inca din 1885 a fost format un Serviciu filoxeric in Ministerul Agriculturii. 

Sa mai zicem ca intre 1906 si 1915 suprafata totala a viilor pe rod ajunge la un constant minim istoric de aprox 72.000 hectare. Dupa primul razboi, situatia pare a se ameliora simțitor (totusi e cazul sa menționăm ca statistica se îmbogățește cu Transilvania și Basarabia), insa improprietaririle (ca urmare a recompenselor pentru veterani si datorita faramitarii naturale a proprietatilor) duc spre o accelerare a plantatiilor cu vii hibride. E o alta discutie, dar e interesant ca in 1927 existau putin peste 2100 de proprietari cu peste 5 ha de vie, pe cand in 1935 se ajunge la 6400! 

1925 282.200 ha vie indigena si altoita vs 109.000 ha vie direct producatoare. Curentul se accelereaza in anii urmatori. 

1935 168.000 ha cu vie indigena si altoita si de 167.600 ha vie direct producatoare.

1939 177.400 ha indigena si altoita fata de 196.000 ha direct producatoare.  

1947 135.000 ha indigena si altoita  vs 128.000 ha direct producatoare. Scaderile sunt firesti deoarece in anii celui de-al doilea razboi mondial lumea a avut si alte preocupari mai vitale (sau mortale, dupa caz) decat cultivarea vitei de vie. 

(sursa: Victor Axenciuc, Evolutia economica a Romaniei: cercetari statistico-istorice: 1859-1947, vol. 2: Agricultura, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1996)

Nu am explorat statisticile perioadelor 1947-1963 (perioada cooperativizarii) si 1964-1989 (cea a cincinalelor si a recordurilor la hectar), insa le avem pe cele din 1990 care nu sunt altceva decat oglinda perioadei de dinainte de Revolutie, intrucat retrocedarile au inceput abia dupa Legea 18/1991:

1990 160.978 ha indigena si altoita vs 62.601 ha direct producatoare. Din cele 160.000 ha vie nobila doar 12.451 sunt in proprietate privata, precum si toata suprafata de vie direct producatoare, in fapt viile din curtile oamenilor si alte mici suprafete scapate miraculos de colectivizare. Asadar e nedrept sa blamam regimul comunist pentru proliferarea viilor direct producatoare. A avut destule alte pacate, insa. Si de aici incepe iar sarabanda replantarilor cu capsunica si nohan: 

1997 82.278 nobila vs 113.804 direct producatoare.

2005 93.001 vs 91.980 (acesta e anul cand se schimba raportul)

2015 92.495 ha indigena si altoita vs 85.623 ha direct producatoare

2020 90.420 vs 76926

2023 (ultimul an in statisticile INSSE) 91725 nobila vs 73304 hibrida

(sursa:http://statistici.insse.ro/).

Se observa de mai bine de 10 ani o stabilizare a plantatiilor cu vita-de-vie nobila. Practic jucam in zona 90-100 mii hectare. De asemenea se observa o constanta si lenta scadere a suprafetelor cu vie hibrida, fara insa ca diferenta sa treaca in tabara nobila.

Restul concluziilor le las pe seama dumneavoastra.

PS: in statistici se jongleaza cu termenii "hibrid" si "direct producator". Opinia mea e ca sunt vazuti ca acelasi lucru si contabilizati impreuna, ca opusi viei nobile

Concursul de vinuri spumante romanesti 2024 si doua-trei panseuri

Luni, 02.12.2024, zece jurati s-au reunit la Casa Doina, legendarul restaurant de la marginea parcului Kiseleff, pentru a evalua 45 de vinuri spumante romanesti. 

Concursul initiat de Tiberiu Onutu si co-organizat de Iulia Tigau a ajuns la a sasea editie. Daca Tiberiu si-a facut un nume in online-ul vinos romanesc, prin abordarile sale abrazive si temperamentul extrem de intransigent, pana la paroxism uneori, desi dragostea fata de vinul romanesc e ceva ce nu poate fi pus la indoiala, Iulia e mai putin cunoscuta, poate si pentru ca isi traieste viata in strainatate, unde a acumulat destule studii, diplome si "acolade" extrem de respectabile in lumea mondiala a vinului, insa si ea nutreste aceeasi dragoste si datorie fata de cel mai imbatator produs cultural neaos. 

Concursul este de mai multi ani un tandem compus din o comisie romaneasca si una plasata in strainatate, avand si o componenta importanta de promovare a industriei autohtone. Cand ai 10 (13 in acest an) oameni din Tarile de Jos care iau contact cu vinurile noastre in acest mod, fiecare om important din industrie sau din comunicarea vinului, este evident ca avem un castig pentru toata lumea.

Concursul a fost organizat foarte bine, fara nicio problema, pentru mine, cel putin. Vinurile au curs cu o cadenta de 2-3 minute, cum e si bine la astfel de concursuri. Fisa de degustare a fost personalizata, mai lunga ca de obicei, si cu mentiunea ca ni s-au cerut si cateva cuvinte despre fiecare vin. E destul de provocator in timpul alocat, dar...merge. Nu pretind ca am stapanit fisa cum trebuie, insa sunt genul de degustator visceral, care simte vinul si manipuleaza unealta ca sa iasa unde vrea el, nu unde vrea ea.   

Am gustat 45 de vinuri. Unii producatori au inscris mai multe vinuri, altii mai putine. E alegerea lor, ca la orice concurs. Indiferent ce poate crede fiecare despre omul initiator al concursului, nu mi s-a parut deloc ca e ceva in neregula. Concursul a fost cat se poate de pe bune si, in fond, fiecare jurat isi are propriile note pe care le poate publica, cum de altfel voi face si eu. Vinurile au fost in general bune, decente, cu exceptia a catorva, unde mi s-a parut ca sunt defecte, lucruri care nu au mers bine in vinificatie.

Asadar, fara alte panseuri, iata cine a iesit castigator, dupa algoritmul oficial:

Categoria: Spumante albe, metoda tradițională, sticlă standard
Budureasca Classic Blanc Noir, 2014
Villa Vinèa Cuvée Celést, 2019
Domeniile Panciu Cuvée Prestige, 2016
Domeniile Panciu Blanc de Blancs, 2017
Cramele Recaș Muse Stars, 2022
Categoria: Spumante rosé, metoda tradițională, sticlă standard
Domeniile Panciu Rosé, 2015
Villa Vinèa Rosé Celést, 2021
Podgoria Silvania Rosé, 2021
Categoria: Spumante, metoda tradițională, sticlă magnum
Podgoria Silvania Lux rosé, 2019
Podgoria Silvania Lux, 2020
Domeniile Panciu, 2021
Categoria:  Spumante albe, metoda Charmat, sticlă standard
Casa de Vinuri Cotnari ZAZ sec
Cotnari Selecție de Spumante Frâncușă
Domeniile Panciu Panciu Riserva, 2023
Categoria: Spumante rosé, metoda Charmat, sticlă standard
Crama Hermeziu C'est Soir 2020
Via Huși Extravaganza 2023
Domeniile Averești Briant 2023

Si dupa asta, cred ca e corect sa va spun si care au fost alesele mele. Fara culori:
Metoda tradițională
Villa Vinèa Cuvée Celést, 2019  94pct
Cramele Recaș Muse Stars, Mustoasa de Maderat 2022 92pct
Carassia Classic
Zarea Diamond Brut
Cotnari Vibe Francusa
Budureasca Blanc de noir 2014
Iar la Charmat:
Panciu Riserva rose 2023
Via Husi Extravaganza Busuioaca
ZAZ Grasa de Cotnari
si la dulci m-a pacalit o Zarea Gurmet Muscat 

As vrea sa va spun in final ca au fost foarte putine vinuri "rele", cu defecte sau altele asemenea. E bine. Insa mai e ceva. O industrie de dimensiunea celei autohtone propune o nisa infima de spumante. Producem foarte putin. Importam enorm. 
De ce nu putem sa facem si noi? Apar scuze, in parte justificate, pentru ca legislatia, accizele, antrepozit fiscal, etc, Ok, insa e mai bine sa importam volume enorme de pseudo-spumant?  Chiar si cu vicisitudinile amintite, pe care oricum tot consumatorul le plateste, de ce nu incearca orice producator roman, caruia si arealul, zona, clima ii permit, sa produca si vin spumant? 
Desigur, nu au traditie, mai toti, insa si asta trebuie sa plece de undeva, nu? Incepeti voi si incepeti acum!

PS: Daca va intrebati cu cat am punctat si ce comentariu am ref. Budureasca Blanc de Noir 2014... raspunsurile sunt:  87pct si comentariul negativ a fost ca asteptam o finete superioara.



Ceva bun din Argentina: Pelleriti Priore Hostage Single Vineyard Altamira 2021

Daca am gustat la viata noastra cateva Malbec-uri argentiniene, stim profilul de negru intens, cu arome de mure, poate usor floral si adesea acompaniat de note de maturare gen vanilie, cocos, poate ciocolata uneori, taninuri moi, gust fructat.

Ei bine, in parte, unii din descriptorii de mai sus pot fi atribuiti si exemplarului de fata, insa desi Malbec cu siguranta, sunt cateva diferente notabile fata de majoritatea suratelor, mai ales din cele de buget. 

In primul rand culoarea nu este atat de intensa, exista niste irizatii luminoase placute care clipocesc in pahar, aromele, da, sunt cele asteptate, precise, fine, cu fateta de stejat prezenta, dar placuta si cu o amprenta minerala sesizabila. Gustul este suculent si proaspat, surprinde placut, taninurile sunt foarte amabile si lasa impresia de eleganta, de finete. Nu e de mirare cand aflam ca Pelleriti Priore sunt de fapt doi parteneri, unul oenolog vedeta internationala, celalalt pe partea de afaceri, dar nascut si crescut in Mendoza. 

Altamira e o subregiune vedeta, pe aici au vii si Catena Zapata sau Zuccardi, e considerat un climat rece, apoi viile sunt vechi si intelegi cumva de unde provine acel rafinament si delicatetea in plus, pe langa maiestria celor care il fac. 

O seara am fost tinut ostatec de acest vin, ceea ce, daca simtiti si voi nevoia sa fiti captivati cateva ore si de altceva decat de marasmul si vacarmul electoral, va doresc si voua!

Pelleriti Priore Hostage Single Vineyard Altamira 2021, 14%, de gasit pe Happywines.ro, momentan la 122 ron. De la mine: 94 pct


Spumantele Cotnari Ultra, prima pe dreapta dupa Ateneu, la un ia-ma nene distanta de Galati

Antreu

Miercuri, 20 noiembrie, la parterul palatului Cesianu-Racoviță (da, cladirea Artmark de pe Rosetti, langa Ateneu), pe la 7 seara, stateam nitel stingher, deoarece nu stiam pe nimeni atat de bine incat sa interactionez usor.  Acuma, intre noi fie vorba, are si locuitul in Galati o legatura cu asta, pentru ca trebuie sa admit ca cel mai cultural lucru din Galati este trenul de Bucuresti. 

Dar, ce sa facem, cand participi la un eveniment extrem de restrans, la care ceilalti invitati sunt personalitati ca Horia Roman Patapievici, Florin Iaru, actorul Marcel Iures, artistii Mircea Roman, Florin Stoiciu, Daniel Radulescu si alta lume buna, e usor sa te simti mai amarat. Norocul mare e ca evenimentul era despre vinuri, iar aici, cu toata modestia, eram increzator ca am o alonja superioara, si ca e doar o chestiune de timp pana cand socializarea va intra pe un "trend" ascendent.

Evenimentul organizat de George Moisescu, un prim-"branduitor" de vinuri al patriei, om vechi de PR si comunicare, suflet sensibil si mare iubitor de arta (si vin), a avut unul dintre obiective lansarea noilor vinuri din seria Millesime de la Cotnari, spumante indelung slefuite, carora stimabilul le-a asociat etichete cu ilustratii dupa operele unor artisti cunoscuti, mai noi sau mai vechi. Trei din ei prezenti la eveniment. Cate ceva din toti cei cinci (căci pe langa cei trei deja mentionati, mai trebuie sa-i amintim si pe marele Sorin Ilfoveanu si Georges Mazilu) a fost expus in spatiu, iar dintr-un colt rasunau acorduri de chitara clasica via Tudor Niculescu-Mizil. Asadar, daca era mai artistic, as fi purtat basca rosie, mustati orientate in sus si poate mi-as fi taiat si o ureche.

Vinurile noi

Despre vinurile deja in piata, Francusa 2016 si Grasa de Cotnari 2017 as zice inca se tin foarte bine si o vor face multi ani de acum incolo, daca se va ajunge pana la asta, adica n-o sa le bem curand pe toate cele cateva sute de sticle ramase. Cele noi nu sunt diferite. Toate beneficiind de o maturare pe drojdii de aprox. 65 luni, sunt categorisite brut, din punctul de vedere al zaharurilor reziduale, si sunt produse in max 5000 de sticle per soi, mai putin Busuioaca care abia bate 1000, ca asa e ea, mai sensibila. Si toate facute tot de George Maluțan.

Noua Francusa 2018 este destul de raspicata,  cu asteptate note de autoliza, toast, paine, unt, dar si un iz clar vegetal si acid, insa gustativ se depliaza intr-o textura acida, dar placuta, cu o remanenta frumoasa, oarecum contrastanta, de fruct dulce. Mie mi se pare excelent in deschidere sau in incheierea de dupa incheiere, dar sa fie doua sticle sau mai multe. 

Grasa de Cotnari 2018 aduce cam aceleasi note de maturare pe drojdii, insa sunt mai domoale, mai rubensiene, cum e si normal. Si aici vorbim de densitate si delicatete, cred ca e un spumant mai popular decat cel din Francusa, ceea ce nu-i rau, ca nu poti sa asculti tot timpul punk, mai trebuie si niste voci suave din cand in cand.

Si asa ajungem la o surpriza. Busuioaca de Bohotin 2018. De ce surpriza? Pentru ca nu ma asteptam, stiind si precedentele incercari de la CdV Cotnari cu Busuioaca, sa regasesc adieri de trandafiri si dulcegarii de bazar oriental in aromatica unui spumant maturat 65 de luni! Sigur, poate o fi ajutat si compozitia lichidului de expeditie, insa aroma de trandafir proaspat e foarte reconfortanta. Si sigur ca mixul de aromatic si autoliza este ceva mai exotic si prin urmare interesant. Spumant intrigant si fin! 

Le-as bea cu mare aplomb pe toate trei. Francusa isi sopteste ca langa ea nu o sa mori de cald sau de sete niciodata, Grasa este versatila si amabila, iar Busuioaca e subiect de conversatie spumos intre "wine-geeks".  

Sigur ca fiecare a fost asezonat cu niste minuturi fie mai neaose, fie mai pe franceza. Doar painea cred ca a fost chinezeasca. 

Apoi a urmat ceva cam ca o intalnire cu un vechi prieten. La inceput noutatile, apoi invariabil amintiri comune din vechimea mare. Si asa am ajuns la vinurile de colectie. Excelenta juxtapozitia dintre nou si vechi, ideea de a arata gloria trecutului fix in fata frumosului prezent!

Sunt vechi, domnule! 

Grasa 1995. Cumva a servit foarte bine ca entry. Arome intoxicante, specifice albelor dulci de clasa, cu ceva botrytis, insa cumva liniar in gust si usor prafos pe final. 1986 a fost un pas in sus, aici pe langa miere, polenul, dulceturile si adieri de mandarina zaharisita s-a ivit si o aciditate ceva mai vie, care a armonizat stabilimentul. Insa marele wow a fost 1979, un vin de desert complet, perfect delicios de unul singur, cu o aciditate atat de vie, greu de gasit si la vinuri mult mai pretioase din afara. Arome depliate de condimente, nuci, toata apicultura pamantului, un caracter citric rafinat, bine pus in valoare. Caderea a fost brusca la 1971, insa nu in sensul de decazut, ci doar ca nu a a avut aceeasi clasa. Aromele de ceara, fagure, petale uscate, nu mai sunt sustinute de ceva viu. Se poate bea insa nu cu cea mai mare placere. 1964. 60 de ani. Romanesti, adica grei. Poate fi in viata si mai mult poate fi baut cu relativa placere un vin romanesc atat de vechi? Haideti ca deja e previzibil, intreg tonul scrierii fiind luminos. Da! Nu la fel de complet ca 79, insa oricum peste 71, undeva ca placere si complexitate aproape de 95, care oricum e un strengar cu prastie pe langa acest venerabil. 

{pasaj de auto-promovare} Cu ani in urma m-am mai intalnit cu Grasa de Cotnari 1979 si 1986,  sa fie vreo 10 ani de atunci. La momentul acela am considerat 86 peste 79 cu un punct, ceea ce este insignifiant in lumea vinului, insa cred ca nu am receptat cum trebuie vinul din 79. Expresia acida pe care am simtit-o acum ar fi trebuit sa ma faca sa vad prin globul de cristal al potentialului. Sau poate, cine stie, o fi fost un moment mai prost pentru 79, la vinuri se mai intampla si din acestea. Oricum, mi se confirma ca 1979 a fost un an bun pentru aciditate, ca altfel mi-e greu sa-mi explic de ce m-a inzestrat natura si cultura cu atata ironie si chiar sarcasm, daca sunt agasat!{sfarsitul mesajului. Mergeti, mergeti!} 

Autostopul 2.0 si Led Zeppelin

Vinul este cel mai bun liant social. Si inteleg prin asta nu ca band vin un mare intelectual public devine egalul meu, sau ca un scritor cunoscut gaseste brusc in mine vreo lumina a literaturii, ci ca, nu stie nimeni cum, dupa doua pahare, oamenii se apropie. Tu nu faci nimic in sensul acesta, dar te trezesti langa Florin Iaru si incepi sa vorbeste despre experientele bizare avute mergand cu o anumita aplicatie de ride-sharing. Si el iti spune si el cateva, caci da, se da si el cu aplicatia respectiva, ca sa vezi. 

Sau cumva la masa ta de bar apare Horia Roman Patapievici si tot cumva, miraculos, te trezesti ca dezbati cu el ce albume muzicale notabile au aparut in 1971 sau 1964. Daca ma gandesc ca la inceput ma simteam cam provincial, pe parcurs m-am regasit, multam, vinule!, insa au folosit si prezentele unor oameni mai apropiati mie ca varsta si parcurs educational: Ciprian Muntele, vocea de la Rock fm sau oameni de presa si televiziune Diana Popescu si Dragos Vasile.  

Iar prezentarea lui Moisescu a fost reconfortanta. N-am auzit nimic de jdemii de hectare, de milioane de sticle vandute, ci doar ceva epigrame despre Cotnari, unele chiar bune! Umorul si arta ne vor salva, dragi prieteni!




















PS: Am vorbit mult despre 71 sau 64, insa Doamne, Dumnezeule, acuma post-vorba vorbind, ce minuni au aparut in 1979: The Wall, Pink Floyd; London Calling, The Clash; Highway to hell, AC/DC si la "honorable mentions": Unknown Pleasures, Joy Division; Breakfast in America, Supertramp; Reggatta Le blanc, The Police; In through the out Door, Led Zeppelin. Si un tanar numit Michael Jackson a aparut pe firmament cu Off the Wall. Asa ca Grasa aia de Cotnari are cu ce sa fie ascultata!

Iar pozele sunt un mix de ale mele cu cele facute de fotograful profesionist angajat pentru eveniment al carui nume as vrea sa-l stiu ca sa-i acord credit