Cu sinceritate despre pretul vinului *

Există nenumărate motive pentru care un vin mai scump este mai bun decât unul ieftin. O dată că se pot folosi struguri mai buni, apoi poate că vinul are denumire de origine controlată. Ne mai gandim și la accesoriile vizibile (sticlă, etichetă, dop, capișon) și invizibile (produsele oenologice folosite, cum ar fi baricuri, drojdii, diverși adjuvanți etc). Mai punem la socoteală marketingul și canalul de distribuție. E un cost pentru vânzarea la buticul de la colț, altul pentru supermarket, tot așa pentru magazine specializate și listarea în Horeca.
Dar hai să le luam pe rând, din perspectiva consumatorului.
Strugurii.  Nu putem decât spera că vinul mai scump va fi rezultatul celor mai bune fructe. Apar cheltuieli adiționale. Culesul manual în lădițe, selecția pe banda de sortare… toate costă. E una să culegi mecanizat și alta să plătești zilieri. Dacă îi găsești la timp. Mai mult, un kilogram de merlot (ca să dau exemplul unui strugure larg plantat peste tot în Romania) nu costă la fel în Cotești față de unul din Ceptura sau din Drăgășani, asta pe lângă calitatea în sine (sănătate, grad de coacere etc).
Denumirea de origine. Fiecare DOC (denumire de origine controlată) are un caiet de sarcini. În el, un organism specializat a introdus o serie de reguli, de la aria geografică, până la procentul de must ravac și alte procedee de vinificație specifice. În principiu, vinul DOC ar trebui sa fie mai bun decât unul cu indicație geografică. Dar… nu se întamplă întotdeauna așa. În primul rând pentru că aplicarea pentru DOC este voluntară și contra cost. Nu e un mare efort pentru un producător bine organizat, dar pentru cei mici poate fi. Apoi, pot apărea prea multe reguli. Poate strugurele din care e făcut vinul, deși produs în acel areal delimitat, nu este inclus (încă) pe lista celor permiși. Sau poate pur și simplu crama nu vrea, nu găsește beneficiul sau chiar preferă o categorie inferioară deoarece sună mai în consonanță cu brandingul practicat. Să vă dau un exemplu: o cramă destul de mare și-a încropit discursul de marketing prin specificul Olteniei. Ei, sună mai “oltenește” IG Dealurile Olteniei decât DOC Golul Drîncei.
Apoi, se pot respecta toate regulile DOC-ului și cu toate astea rezultatul să nu fie entuziasmant. Cum spuneam, e vorba mai degrabă de reguli tehnice, nu de o categorisire esențial calitativă.
Accesoriile. Evident că are importanță ce tip de sticlă, de ce calitate etc. Există sticle foarte scumpe, grele, inscriptionate etc. Tot așa dopul. Cât de lung este, este integral din plută, e din plută conglomerată, e sintetic, din tablă cu filet, e din sticlă? Toate costă diferit și au roluri parțial diferite, pentru tipuri de vin diferite. La fel stau lucrurile și cu eticheta și capișonul.
Produsele folosite la vinificare și maturare.  E vinul fermentat sau maturat în butoaie de stejar? Sau în tancuri de inox? Alegerea aduce costuri, toate acestea având costuri de achiziție diferite, pe de o parte, respectiv o perioadă de folosire diferită, pe de alta. Maturarea vinului roșu în baricuri, adică butoaie din lemn de stejar de 225 litri, este indiscutabil mai scumpă decât maturarea în inox, beton, sau direct în sticlă. Costul unui baric poate varia mult, în funcție de origine și producător. Iar dacă un vin are nevoie de timp pentru a se desăvârși, apar și costuri cu depozitarea. E una să bei azi un vin roșu 2017, alta să ai în pahar un 2014. Apoi, deși cu ele trebuia să începem, enumerarea continua cu drojdiile selecționate, enzimele și alte tratamente.
La toate acestea se adaugă și costurile de marketing, dar despre acestea vom vorbi data viitoare.
[Ep. 2]
După ce am discutat, în prima parte, despre costurile legate de struguri, DOC și metode de vinificație, a venit vremea, cum am promis, sa ne referim și la una dintre componentele fundamentale ale prețului vinului – cheltuielile de marketing…

Așa, producătorul a obținut un vin. E corespunzător maturat, gata de a fi delectat de consumator. Ce face cu el? Alte costuri! Echipe de vânzări, departamente întregi de marketing, costuri cu exporturile (dacă are și vrea), reclamă, marketing, branding, agenții de PR, distribuitori, accesorii care sa împingă vinul in locante (umbrele, tirbușoane, coperți de meniuri), cheltuieli cu promotori (somelieri, alți comunicatori), mostre pentru presă și influenceri. Bani, bani, bani!
Și lăsăm la urmă caracterul limitat. E una să produci un vin în sute de mii de sticle, alta să îți iasă doar câteva mii. Și îți ies câteva mii, fie pentru că vinul provine dintr-o vie limitată geografic, cunoscută pentru calitatea strugurilor, din diferite plaiuri și așa mai departe, fie pentru că seria poate fi în fapt o selecție din cele mai reușite vinuri din cramă. Adică în diferite butoaie vinul poate evolua mult mai bine, nu toate butoaiele sunt la fel, nici ca nivel de prăjire, nici ca dimensiune (evident impactul lemnului fiind mai redus în vase de dimensiuni mai mari).  Mai e și sfântul raport cerere/ofertă. Dacă crama a scos an de an un vin la 40 de lei în 50.000 sticle, care s-a vândut tot în 2 luni, aveți dreptul la două încercări ca să ghiciți ce se va întampla cu prețul anul următor. Zic două, pentru că e la fel de posibil ca prețul să rămână la fel, în schimb din 50.000 să se facă 100.000 de sticle, cel mai probabil cu un mic rabat la calitate.
Așa încât, atunci când vedeți o sticla de (să zicem) Cabernet sauvignon din Dealu mare, diferențele de preț pot fi destul de mari, în funcție de variabilele de mai sus.
Apoi, mai ales în cazul producătorilor nou intrați în piață, sau al unor noi game de la cei mai vechi, apare și un mod de prețuire care poate părea arbitrar și chiar ușor…incorect, din punctul de vedere al consumatorului. Este stabilirea prețului prin poziționare în piață. Adică prețul sticlei nu este stabilit în mod total și esențial de elementele de mai sus. Pur și simplu crama respectivă își evaluază produsul în funcție de prețurile deja existente în piață la aceeași categorie de produs. Le-a ieșit o Fetească neagră foarte bună?  E posibil să se gândească că e la fel de bună ca altele din piață, să zicem din gama premium pentru Horeca, se uită în dreapta și în stânga, ies din sala de degustare și zic: e la fel de bună ca oricare, 50 de lei fără tva e prețul la poarta cramei! Și uite așa, va ajunge în magazine adăugând alte costuri la 70-80 lei.
Acest mod de gândire poate sa dea rezultate bune pentru cramă, iar consumatorul să nu se simtă înșelat. Asta dacă au dat dovadă de realism din capul locului. Dacă, însă, poziționarea a fost aspirațională, iar vinul e lăsat ușor în spate față de pretențiile producătorului, atunci să nu ne mirăm că vom vedea acea etichetă îmbăbrânind în rafturi. Sunt cazuri în care, după ceva timp în care rezultatele nu apar, producatorul să scadă prețul, deși va fi cam umilitor pentru el. Dacă mă întrebați pe mine, mai bine mai târziu decât niciodată!
Dacă am vorbit despre vinuri scumpe până acum, hai să zicem câte ceva și despre cele ieftine, nu de alta, dar nu vreau să las impresia că vinurile scumpe sunt scumpe arbitrar. De fapt, știți, ar fi mai bine să utilizez eufemisme. Nu scump, ci premium sau superpremium, nu ieftin ci entry-level, vinuri de larg consum etc. Dar…pe cine păcălim?
Să luam cazul unul vin dintr-o gamă populară. Poate ați văzut reclama la televizor.
Să zicem că avem un Sauvignon blanc care costa 15 lei și care se găsește literalmente peste tot: de la chioșcul din colț, la hypermarket, chiar și în unele magazine specializate și restaurante. Vă dați seama ce costuri incumbă această ubicuitate comercială? Apoi, campaniile publicitare pot costa enorm. Unde credeți că se va regăsi acel preț? Baricuri, maturare? Nu prea cred! Dacă stă o lună la sticlă e deja prea mult, mai ales la albe. În fond vedem aceste vinuri în raft la începutul lunii decembrie din anul de recoltă.
E DOC? Posibil, dar va fi mai greu. Sunt multe crame mari care procesează struguri cumpărați chiar și din alte podgorii. Vinul poate să fie chiar varietal, categorie nouă care indică doar că e din acel soi, dar posibil de oriunde din România. Adică 15% din Dogrogea, 70 din Vrancea și 15 din Banat. Cum s-a transportat până la crama? Must, struguri? Climatizare? Vorbim de septembrie, cand temperaturile pot fi încă de peste 30 de grade.
Ca rezultatul final să fie gustativ mulțumitor pentru noi, producătorul va trebui să depună niște eforturi suplimentare. Pe scurt, este probabil ca vinul să fie mai “industrial”, să se utilizeze mai multă știință și mai multe substanțe ajutătoare pentru producerea lui.
Haideți că v-am speriat destul. Dar cred sincer că e necesar să avem o bună raportate cu vinul. Nu poate exista prietenie acolo unde cei doi își ascund lucruri, nu-i așa?
*aparut prima data pe SUPERVINURI.RO

Cuvee de Purcari Feteasca Alba Brut

Divizia spumante de la Purcari s-a marit din noiembrie anul trecut cu o Feteasca alba brut. Francezul Jérôme Barret l-a adus la indeplinire, ca pe toate celelalte
Pe surse, desi nu e etichetat astfel, e un vintage 2017. Are 9 grame zaharuri reziduale pe litru (in fine, decimetru cub), fiind asadar pe la mijlocul drumului dintre extrabrut si extradry. Oricum e un detaliu care sare in ochi, nefiind multi cei care pun pe eticheta restul de zahar.

Se prezinta intr-o culoarea alb-aurie, cu perlatie prelunga si bule mici. Aromatic ne propune un registru amabil, flagrant, cu note de unt, mere verzi, piersica, flori albe si drojdii fine. Gustul e fin, citric moderat, cu ecouri de fructe albe coapte. Are o remanenta foarte buna. 
Cred ca si-au dorit un spumant fructat si expansiv. Deloc surprinzator...le-a reusit manevra. Insa am o banuiala ca vor incerca si un reserve, cu arome mai asezate. 

Ar fi foarte interesant un line-up cu Striber/Bauer, Carassia si Domeniile Panciu. Pana la urma, pretul lor e asemanator, adica sus, pe la 75-100 lei.     
Oricum ar fi, Cuvee de Purcari Feteasca alba ramane cu mentiunea speciala ca este cel mai bun spumant obtinut exclusiv din Feteasca alba pe care l-am incercat pana acum. Bine, s-ar putea sa fie si singurul :) 

Cuvee de Purcari Feteasca Alba Brut, metoda traditionala, 12,5%, ~85 lei, 88 pct. 


Colocviu Vibe Francusa (Casa de vinuri Cotnari)

Din ce inteleg aceasta mini gama, sau spin-off al gamei Colocviu, ca sa folosim termeni cinematografici, este destinata unor localuri cu lumina scazuta si muzica tare, habitat natural al unor oameni care au alte preocupari decat sa tina minte toate capitalele pe care ni le propune Casa de vinuri Cotnari in gama sa premium (in categorisire romaneasca). 

Este obtinut din Francusa, este brut, spre deosebire de fratele de vita de vie Colocviu la Viena care joaca in categoria extrabrut/brut nature. Are si o jumatate de procent de alcool in minus (12%), ceea ce are sens, avand in vedere ca dozajul de expeditie face, de cele mai multe ori, diferenta in clasificarea dupa zaharul rezidual. 

Culoarea este alb-aurie. Perlatia a fost constanta, energica, cel putin in cele 20 de minute de viata ale paharului. Nu am avut timp sa masor bulele cu sublerul, insa pareau de dimensiune medie. Aromele sunt de biscuiti cu unt si citrice. Gustul este robust, se prezinta vivace, cu note de limeta si fructe albe, chestiune care lipseste la brut natur (care e pe partea "verde" a fructelor). Remanenta e medie, in registru citric. 

Ei bine, mi s-a parut un vin mai bun decat varianta brut natur, in sensul ca restul de zahar echilibreaza mai bine rezultatul, dand o impresie de finete in plus. Insa, cine doreste puritate citrica si zaharuri cat mai putine, cu pretul unor maniere mai putin fine, are tot timpul la dispozitie celalalta varianta oferita de producator.

12%,  DOC CMD Cotnari, ~45 lei, 85 pct


PS: exista si un alt mic avantaj. Textul insotitor de pe contraeticheta e mai putin suprarealist decat la Colocviile clasice

Romania la Expozitia Universala de la New York (1939)

Din pasajul de mai jos poate retine fiecare ce doreste. Mie mi-a ramas: Federația Națională a Cooperativelor Viticole. Pentru ca da, in 1939 existau cooperative. Spre deosebire de azi, cand am depasit (nu ca saracii aia de francezi, italieni si spanioli) ideile astea invechite...

"In context, se remarcă nu numai preocuparea deosebită pentru selecția exponatelor, ci și nuanțarea obiectivelor urmărite prin participarea la Expoziția din New York, în comparație cu cele specifice expozițiilor europene.
De asemenea, se dezvoltă aici buna experiență obținută pe bătrânul continent, în special în ceea ce privește rolul restaurantului, căruia i se dă aceeași importanță ca și Pavilionului oficial sau Casei Românești.

Restaurantul funcționa – sub aceeași conducere ca la Paris, a întreprinzătorului sibian Dumitru Andronic – în incinta Casei Românești; avea o sală mare și o grădină frumoasă, cu arcade decorate cu scoarțe, ștergare, covoare, ceramică, linguri de lemn, unde se serveau mămăliguță cu brânză sau sărmăluțe în foi de varză, stropite cu vin vechi de Cotnari și Drăgășani. Pentru aprovizionarea lui, Federația Națională a Cooperativelor Viticole a primit un credit de 5 milioane lei. Personalul și specialiștii – bucătari, cofetari, pivniceri etc – erau români, iar alimentele și vinurile mult apreciate erau trimise din România.

Orchestra lui Grigoraș Dinicu, Fănică Luca și Maria Tănase au încântat auditoriul american: „Iarăși au răsunat sârbele, doinele, horele și Ciocârlia. Iarăși s-a umplut de glorie lăutarul bucureștean și ortacii lui. Și, în sfârșit, iarăși propuneri de angajament senzaționale.

Ziarul bucureștean „Seara“ anticipa astfel: „Încununarea participării noastre la New York o va constitui prezența ambasadorilor genului românesc, maeștrii Enescu și Brâncuși. Oedip a celui dintâi și păsările măiestre ale celui de-al doilea vor fi acolo, în văzul și auzul întregului pământ. George Enescu va dirija și două concerte în cadrul „Săptămânii Românești“, întregite prin festivalul de dans și muzică vocală țărănească, executată de cei 100 aduși din toate regiunile românești și ceruți insistent de însăși Expoziția „Lumea de mâine“. Nu va lipsi nici lăuta lui Grigoraș Dinicu, nici naiul „londonezului“ Fănică Luca, reclamat cu insistențe de comandanții supremi ai întrecerii de la New York."

Claudiu Alexandru Vitanos, Imaginea României prin turism, târguri și expoziții universale, în perioada interbelică, Ediția a II-a (format electronic), ed. Mica Valahie, Bucuresti, 2013, pg 356-357
ibidem, pg.436

Vinul si-a mai turnat un pahar de bere (statistici, opinii, cumetrii)

Hai sa incepem scortos! La nivelul anului 2015 (dupa ultima statistica comparativa serioasa) consumul de vin si consumul de bere din patria noastra se gaseau intr-un raport de aproape 1 la 4. Adica la fiecare litru de vin se beau cam 4 litri de bere. In 1991 raportul era de 1 la 2,5
In ce priveste volumul, in 1991 se consumau 16,9 litri de vin  pe cap de locuitor. In 2015: 18,6. La bere avem 42,1 litri (1991) vs 88,3 (2015)
Asadar, vedem o usoara crestere a consumului de vin, insa si o dublare a consumului de bere. 
Sa emitem si o parere: eu nu cred ca oamenii beau mai mult acum decat o faceau acum 30 de ani. Sau, in fine, nu semnificativ mai mult. Cred ca e si o chestiune de prindere in statistica, de diminuare a producerii in "regie proprie" si a autoconsumului de bauturi, aspecte care pot scapa statisticilor oficiale bazate pe productii si vanzari raportate. Cum vin de casa face/facea multa lume, nu si bere, deja e posibil ca statistica sa se incline si mai mult.
Insa un fapt e evident si incontestabil: industria berii are de doua ori mai multe pahare pe masa romanului acum decat avea acum 27 de ani. Aici vorbim de produse care se concureaza partial. Cu alte cuvinte, fiecare om care alege o bere la restaurant sau pentru acasa o face in defavorea altor bauturi, vinul fiind cel mai afectat de aceasta alegere. 

Intre timp s-au nascut generatii. Generatii care au (si) alte repere culturale decat cele deprinse si desprinse din epoca de dinainte de 1989. Opinia mea de doua parale (ca sa traduc liber my two cents) este ca cei de 25-40 ani, cu venituri peste medie, care beau bere craft sunt cei pe care industria de vin i-a pierdut la puncte. De ce i-a pierdut? Hai sa vedem:

Cum se face publicitate la vin: 
Sigillum Moldavie (un vin insemnat), de la Vincon, care imi spune sa nu caut ca prostul ceva bun, ci mai bine sa stiu dinainte ce sa aleg: un pinot noir demidulce de Obobesti...Ospatar, un sigilum, sigilium, cum i-o spune! Da, din ala, "moldaviae"!

Campania Zarea. Avem o eticheta legendara, singura din industrie cu istorie neintrerupta din 1912. Cum comunicam noi spumantul si istoria? Printr-un clip cu Saruman si gasca lui, care indeplinesc magia bulei din sticla intr-un soi de hruba monumentala. Din timpuri imemoriale, sau din 1912, whatever might come first. ! Altfel ar fi stat treaba daca dupa ce plecau, aparea tiptil Gollum mangaind duios o sticla: My precious! Ei, ei? Felicitari tuturor celor implicati
Nu ca promotionalele tv la bere ar fi izvor de creativitate si inspiratie, dar orisicat, parca asa comune cum sunt, macar nu par debile.

Iar etichetele de vin? In special tocmai alea ieftine, de consum curent? Raionul de vin dintr-un hypermarket e o tristete totala, plina de autosufiecienta, denumiri debile, latinesti daca se poate, impronuntabile, adica exact ce-i place unei persoane educate de vreo 30 de ani, care a crescut cu Seinfeld si Friends, cu ceva bani in buzunar si dornic de o bautura "sociala". 

Sa punem pe Insta o eticheta absolut terna de la Domeniile X? Sau ar da mai bine asta de mai jos?  Cum le zice? Capra noastra! Si berii ii zice "Coboram la prima", cu ilustratie a la Capela Sixtina si bara de Oktocar RATB. Ha ha. Smart and funny! Aproape nici nu mai conteaza daca e triple mega IPA cu infuzie de maracuya si ghimbir salbatec sau un lager amarat. 

Sau poate mai doriti sa vedeti si altele ca aceasta? Iaca aici.

Ne tot gandim sa vindem mai mult sau oare de ce nu se vinde vinul nostru cel bun? Ca doar am platit agentii de publicitate si avem echipe de vanzari, ba chiar si somelieri care fac prezentari prin carciumi? Care le zic pe toate alea importante "vinul: arta, istorie, Stefan cel Mare, etc etc"? De ce oare nu se vinde nici ala micu' de 15 lei in Carrefour? Se poate bea, doar! 

Stiu si eu, poate pentru ca eticheta e urata ca naiba, transmite miros de hruba instant, de mos obosit care apostrofeaza copiii care fac zgomot in fata blocului? Ca denumirea e ca un joc de dictie din My Fair Lady, inventata ad-hoc de un logoped confundat de patronul cramei cu un smecher din advertising?

Acum poate o sa spuneti ca mai marii mondiali ai berii si-au revarsat miliardele in Romania si de aia a crescut piata berii ca fat-frumos, pe cand cea a vinului bate pasul pe loc. Ca meniuri, sorturi, desfacatoare, umbrele, mese de berarie, frigidere etc. O fi si asta, nu zic nu, insa cand ai profituri de zeci si sute de milioane de euro din vin, poate ceva din asta ar putea sa se intoarca intr-un marketing mai de doamne ajuta...

Zic si eu, cat beau o bere ;)