Vinurile pe care le beau fara sa stie nimeni (vorba vine)

In viata de zi cu zi, aceasta ruda mai saraca a existentei online, nu totul este documentat prin posturi pe instagram, tik-tok sau facebook. In viata de zi cu zi nu orice masa are un complement intr-un vin inedit, uimitor, exotic sau foarte pretios, tras prin filtre de fotografie si prezentat lumii ca un accesoriu al persoanei, care se propune ca un mega-connoisseur cu gusturi rafinate si cultura enciclopedica. Nu in fiecare zi am vreo spectaculoasa grower Champagne, vreun alb mineral de Azore sau Santorini, un minunat si obscur village de Burgundia, o Rioja old-shool sau un suculent Chianti Classico. Nici macar vreo Smerenie, un cab franc de la Geza sau DCR-uri. In plus, pentru cei pro sau semi-pro in lumea vinului rutina e: s-a gustat, s-a pozat, s-a pus pe insta etc, urmatorul! Nu poti sa pui aceeasi eticheta prea des, ca bate la ochi si strica fengshuiul.

Astfel incat am inceput sa am un respect mai mare pentru vinuri pe care le-as numi utilitare si pe care le comand in cantitati mai mari, tocmai pentru ca le consum mai des. Asta nu insemna ca sunt vreo eticheta galbena sau asa ceva, caci avem totusi un standard, insa nu maretia e scopul pentru care au fost create. Sunt vinuri medii, insa oneste si care transmit un sens, daca nu atat al locului de unde provin, cel putin isi releva o individualitate clara. Ce sa va zic, e important sa transmita un sentiment de veridicitate si naturalete, sa nu fie prea fardate, ca nu sunt genul meu. Apoi mai trebuie sa aiba o trasatura de caracter: sa aiba caracter! Sa nu fie plictisitoare, dar nici prea schimbatoare. Precum in viata de cuplu, e un mare atu sa poti surprinde, macar din cand in cand, sa poti aduce o inflexiune in ritmul poate prea constant al zilelor. De partea cealalta, nu-mi place deloc cand in acelasi an de recolta gasesti variatii mari sub aceeasi eticheta. Asta ar vorbi nu tocmai laudativ despre oamenii care fac si vand vinul respectiv.

Bun, teoria e placuta cand nu dureaza prea mult, asa ca o sa va dau exemple de vinuri romanesti pe care le consider de toata isprava, la nivelul lor existential, desigur:

Albe

Aligote La Sapata, Crama Delta Dunarii  

Grasa de Cotnari Colocviu la Moscova, Casa de vinuri Cotnari

Sauvignon Blanc, Vin de Teaca, Valea Ascunsa (new entry, sunt inca in perioada de supraveghere :)

Alb de Histria, Crama Histria

Iacob alb, Unicom/Davino 

Rose: not my weapon of choice

Rosii:

Jar, Dagon Wines

Cabernet Sauvignon-Merlot, Corcova


PS: nu luati cele de mai sus ca pe un top. Nu e o lista exhaustiva, ci una dependenta de multiple variabile: accesibilitate, pret (oferte, discounturi), gust personal, relatia cu oamenii de acolo etc. 

Porcul ("Pig" 2021) si inamicul dinauntru (El Enemigo Cabernet Franc 2017)

Mi se pare usor maret, ca sa vorbim in oximorone, sa reusesti sa produci un rol atat de bun intr-o mare de roluri nesemnificative din filme proaste. Nicolas Cage este un maestru al revenirilor de orgoliu. Intai a fost Joe (2013), acum e acest Pig (2021). E un indie mititel, dar bine scris si strunit vizual de Michael Sarnoski, un ilustru necunoscut (pentru mine), care reuseste sa plece de la o premisa destul de utilizata (personajul linistit, dar carand o  intensitate sesizabila; niste intrusi care ii rapesc animalul pretios- porcul cautator de trufe si cautarea ulterioara a responsabililor), dar careia filmul ii supravietuieste cu succes. 

Sunt momente cand te gandesti ca o va lua pe panta John Wick, insa istet si cu ceva suspans reuseste sa vireze in ultima clipa intr-o directie contrara. Desigur ca are loc o infruntare intre antagonisti, insa desfasurarea ei este inedita si schimba intelesul si in final impresia generala despre film. 

Recomandat cu un alt produs artistic inselator, anume El Enemigo Cabernet Franc 2017 (cu niste picaturi de Malbec prin viscere), un vin care desi pare ca se indreapta spre tipicul new-world (Mendoza, Argentina), cu un "nas" cald (condimente, mure, coacaze), cu note florale, parand ca duce intr-o moliciune densa gustativ, exact ca in climax sa schimbe directia radical, oferind o "muscatura" suculenta, delicioasa si onoranta pentru creatori. Si da, presupun ca ar merge la trufe, mai ales dupa cativa ani de maturare. Acest vin este si o declaratie destul de profunda si poetica, numele indicand inamicul Argentinei, frana progresului ei. Borges ar fi dat un like.

Altfel, desi nu va pot spune unde puteti vedea filmul (sorry!), pot sa va spun ca vinul e de gasit la winepoint.ro, la vreo 110 lei. 13,5% alc. 93 pct


City break la Mizil

"Mulți vrăjmași are Mizilul!" a gândit cu amărăciune Leonida (O zi solemna, I.L. Caragiale)

"Aflu că nu e telefonistă decât de două luni. Nu e de fel din Mizil. E din provincie. Stupoare. - Cum, din provincie? - Adică de la ţară, dintr-un sat. - A, da! A venit în Mizil, fiindcă în provincie nu avea ce face. Aici, e telefonistă."  (Geo Bogza, O sută şapte zeci şi cinci de minute la Mizil)

Weekendul trecut am vizitat cateva crame in Dealu Mare. Poate ati vazut pe facebook. Insa punctul de plecare dimineata si de intoarcere seara nu a fost pensiunea vreunei crame amplasata intre dealuri pitoresti, ci inima orasului Mizil. Caci Mizilul este un oras si presupun ca are o inima care bate puternic intru propasirea vinului romanesc in general si a celui de Dealu mare in particular. Ah, si mai mult, ca sa vedeti cat de tare m-am imersat in existenta vremelnica de mizilean, am stat intr-un apartament de bloc, urcand si coborand scarile slefuite in timp de atatia mizileni plecati sau intorsi de la treburi, intalniri si cate si mai cate.

Marturisesc ca nu e prima oara cand am pus capul pe o perna inmiresmata de aerul specific Mizilului. Cu cativa ani in urma am fost invitat la inaugurarea unei crame, iar seara am fost cazat la un mic hotel. A doua zi am plecat devreme avand treaba acasa si am ramas cu profundul regret ca nu am apucat sa vizitez urbea cu nume turcesc (pare-se ca numele provine din menzil, care ar trebui sa insemne "poștă")

Astfel incat, ca sa repar injustitia, sambata seara am iesit la plimbare cu amicul Ciprian in centrul Mizilului unde ne-am intalnit cu Gabi Lacureanu, cunoscutul oenolog consultant, care a venit din Valea Calugareasca sa vada cu ochii lui teribila incercare prin care treceam. L-am gasit pe o banca din parcul de langa primarie. Ma rog, parc...Sa zicem ca e un parc pe masura Mizilului, insa pe cat e de mic, pe atat e de ingrijit.

Gabi a simtit nevoia sa-mi prezinte atractiile urbei, luand-o la pas prin piateta care incepe de la un monument numit Spirala Timpului (ceva gen Coloana infinitului). In toate cele 5 minute ale periplului am vazut o biserica, ni s-a spus unde e piata, apoi am luat la cunostinta de alte repere mizilene, cum ar fi ANAF-ul, brigada de pompierii si sediul Politiei. Lidl-ul il vizitasem deja, pe cont propriu. Frumos.

Intorsi la monument am poposit pe terasa cafenelei/bar/pizzerie "Alexandra" unde berea a avut acelasi gust ca peste tot iar vorbele au tasnit din noi cu vioiciunea vinului cand se da cep butoiului. Am discutat si alte aspecte ale vietii cotidiene mizilene care ne-au starnit curiozitatea. Cum ar fi coada de dimineata de la bancomat. Adica doua dimineti la rand am observat acelasi tipar. Gabi ne-a luminat spunandu-ne ca sambata si duminica se platesc muncitorii din vie si aceasta treaba necesita cash. Hm. Apoi am mai observat ceva interesant, cum ar fi abundenta automatelor de cafea, care nu sunt pur si simplu amplasate intr-un magazin sau asa ceva, ci au propriile casute, cu usi din termopan. Se vede ca mizilenii au mare grija de automatele lor de cafea. Cand ne-am ridicat am dat cu ochii de ceva care ne-a ridicat brusc consideratia pentru Mizil si antreprenorii sai. Eu unul n-am mai vazut asa ceva. Adica sunt convins ca exista atare inventie in Tokio, insa nu ma asteptam sa-mi largesc orizontul cunoasterii tocmai in Mizil. 

Domnilor, exista un automat de flori! Serios, bagi cardul, selectezi si bang! se deschide usita si iti poti lua buchetul de flori la orice ora din zi sau din noapte. Orice s-ar zice, oricat am carcoti sau ironiza mica urbe prahoveana, trebuie sa recunoastem ca fara doar si poate Mizilul este un varf de lance in  tehnologia retailul cu flori din Romania.

Si pe nevazute, oboseala si o placuta amorteala data de maiastrele fripturi de vita facute de gazda noastra primitoare, somelierul si factotum la Crama Apogeum, Vasile Ghimpu, de noul rose al lui Gabi si un Brunello de scoala veche, printre altele, ne-au condus voios spre o placuta odihna in tihna Mizilului. Cel putin pana a doua zi, la 8.30, cand clopotele bisericii din apropiere ne-au dat ocazia sa privim din nou, la cafeaua de pe balcon, spectacolul uman al cozii de la bancomat.

Apoi ne-am luat la revedere de la Vasile, precum si de la pravalia pe care scria mare Sicrie/Geamuri si ne-am intors energizati de vitalitatea Mizilului spre partile noastre energofage de lume.

Multumim, Mizil! A fost o placere!


PS: Dovada de tumultoasa viata culturala, aflati ca Mizilul gazduieste un festival international de poezie si epigrama numit "Romeo si Julieta la Mizil", ajuns la a XIV-a editie!

Cooperativa Munca in Zadar prezinta: cinci cantece de succes din 1960, 1970, 1980 etc

1960

Georgia on My Mind- Ray Charles

Only the Lonely- Roy Orbison

It's Now or Never- Elvis Presley

The Twist- Chubby Checker

Are You Lonesome Tonight- Elvis Presley

Grammy "Record of the year" 1961: Theme of Exodus OST, Ernest Gold


1970

Let it be- The Beatles

Bridge Over Troubled Water- Simon&Garfunkel

Paranoid- Black Sabbath

American Woman- The Guess Who

Immigrant Song- Led Zeppelin

Grammy "Record of the year" 1971: Bridge over Troubled Water- Simon&Garfunkel


1980

Call Me- Blondie

Cars- Gary Numan

Crazy Little Thing Called Love- Queen

Another Brick in the Wall, Part II-  Pink Floyd

Rock with You- Michael Jackson

Grammy "Record of the year" 1981: Sailing- Christopher Cross


1990

Nothing compares 2 U- Sinead O'Conner

It Must Have Been Love- Roxette

Enjoy the Silence- Depeche Mode

U Can't Touch This- MC Hammer

Ice Ice Baby- Vanilla Ice

Grammy "Record of the year" 1991: From A Distance- Bette Midler (Julie Gold) 


2000

The Real Slim Shady"- Eminem

Maria Maria- Santana featuring The Product G&B

Beautiful Day- U2

Otherside- Red Hot Chili Peppers

Say My Name- Destiny's Child

Grammy "Record of the year" 2001: Beautiful Day- U2


2010

Need You Now- Lady Antebellum

Hey, Soul Sister- Train

California Gurls- Katy Perry featuring Snoop Dogg

Bad Romance- Lady Gaga

Love the Way You Lie- Eminem featuring Rihanna

Grammy "Record of the year" 2011: Need You Now- Lady Antebellum


2020

Blinding Lights- The Weeknd

Circles- Post Malone

The Box- Roddy Ricch

Don't Start Now- Dua Lipa

Rockstar- DaBaby featuring Roddy Ricch

Grammy "Record of the year" 2021: I Can't Breathe, H.E.R.


Cu exceptia anului 2020, unde piesele sunt in ordinea pozitiei cumulate anual din Billboard Hot 100, in rest piesele sunt alese mai selectiv, desi toate au fost piese de succes, de top 50 cel putin.  Ah, si pe post de sare, am adaugat si castigatorul Grammy pentru "Record of the Year", care se acorda in anul urmator (de exemplu, pentru piesele lansate in 1970, ceremonia de acordare a avut loc in 1971 si asa mai departe) . 

Acum, trageti voi ce concluzii considerati, daca considerati ca trebuie trasa vreo concluzie. Eu ma intreb (retoric) doar daca vreuna din piesele din 2020 o sa mai fie ascultata peste 40 de ani.

Doamnele Escu si vinurile lor

Doamna Ionescu a fost educatoare. Și-a trăit viata, cu bune și rele, alături de domnul Ionescu, care nu este un bărbat rău, Doamne ferește, dar...a avut putine ambiții in viata lui. Când doamna nu era încă doamna, citea Proust, însă după atatia ani e prea târziu să-și plângă de mila lângă soțul ei, electricianul. Bea de dimineață câte un păhărel de vin dulce și apoi își suna fiica, prevenind-o ca nu care cumva sa plece cu nepoții în weekend la Predeal, deoarece s-a anunțat cod galben de polei pe DN1. Cu toate acestea, e ceva ce doamna Ionescu nu are cum să știe: după ce se va prăpădi, jurnalul ei intim, și care acum sta îngălbenit într-un sertar, între chitantele la curent din anii 60-70, va ajunge un clasic al literaturii române. 

In același timp, doamna Stefanescu,  magazionera la întreprinderea de termoficare, și-a verificat horoscopul. Fiind balanta e tot timpul nehotărâta și capricioasa, iar domnul Stefanescu știe asta prea bine. Nu bea vin, nici o alta forma de bautură cu alcool. Înțelege, dar nu e de acord, ca bărbații sunt cum sunt, și mai ales pentru ca fata face pregătire și va da la facultate la anul, îl apostrofeaza pe domnul Stefanescu de fiecare data când se întoarce de la piață cu un pet de vin alb, care e o cheltuiala inutilă și care mai ales care nu a fost trecută pe lista de cumpărături judicios și caligrafic scrisa de ea cu pix rosu. Doamna Stefanescu este o foarte bună magazionera. 

Doamna Georgescu se tine bine. Așa-i spune și șeful ei de la Casa de asigurari, unde lucrează de 15 ani. Când se duce la salon petrece ceva timp alegând vinurile de pe wine.....ro. Comanda 12 sticle la 2 săptămâni. Ce o enervează oarecum e ca barbatu-su de la primărie se chinuie de 10 ani sa ajungă șef de direcție, în fond socrul a fost cineva in miliție, om cu direcție și funcție. Și mai mult, o enervează ca desi ea alege vinurile pentru mesele de familie, tot el se da marele cunoscător. Doamna Georgescu va ajunge directoare în instituție și chiar, pentru o scurta perioada, ministru secretar de stat într-un guvern PSD. Domnul Georgescu va ajunge, intr-un final, șef de direcție, promovare care nu va fi altceva decat un induiosator cadou de despartire oferit de doamna Georgescu, ajunsa pe pozitii inalte in partid.

Doamna Popescu nu e tocmai doamna, în ochii ei, cel puțin. Adică e, desigur, pentru vecini, când este de față. Doamna Popescu are puțin peste 30 de ani și e așa, mai hippy. Arată bine și conduce un Mini Cooper, pe care îl parchează întotdeauna corect în parcarea de la sală, chiar dacă asta îi va lua câteva manevre în plus. Pe lângă mașină mai conduce și un atelier de design vestimentar. Își vede soțul rar. Ii plac vinurile de Loara, de pe vremea când a făcut un master Erasmus la Nantes. Uneori iese cu prietenele la winebar, alteori merge la teatru, și de fiecare data se simte singura. Și când se simte singura, comanda online printre altele de la vin.... ro, pentru ca nu-i place cum se uita libidinoșii la ea când are un vin pe banda la supermarket.  În căutările ei pe google, dacă ar avea cineva puterea sa le exploreze, se gasesc câteva cabinete de avocatură specializate în divorțuri. Rar pune câte un selfie mai decoltat (dar decent) pe Insta, doar așa, ca să se valideze pentru sine, deși se va enerva ulterior din pricina idioților care dau inimioare în serie


Despre domnii Escu: aici