Cine da 1000 lei pe o sticla de vin romanesc?

Exista mai multe vinuri romanesti al caror pret de achizitie depaseste 500 lei. Adica vin proaspat lansat, nu nu stiu ce Grasa de colectie din anii 50.
Sunt vinuri din diferite parti ale tarii, nu conteaza atat de mult de unde. Cramele care le produc propun si vinuri de 30 de lei pe sticla, de exemplu. 

Cumva ideea unui iubitor cunoscator in ale vinurilor e ca asa ceva nu merita, ca pana la urma, multe din aceste vinuri sunt copii ale unor vinuri consacrate de afara, mai ales in termeni de stilistica oenologica (adica ca sa inteleaga oricine, replica niste metode istoric atestate in alte locuri mai experimentate in vinul de calitate din Europa si nu numai) si nu poti plati pentru o replica aceeasi bani ca pentru lucrul original. Logic, firesc. Dar asta o spun doar cei care vad in bautul vinului un fel de globetrotter-ism papilar, de calatorie senzoriala in marele atlas al vinurilor de pe glob. Ori acesti oameni sunt doar o nisa infima din marea specie a bautorului de vin. Care la randul lui e o felie din placinta bautorul in general.

Dati-mi voie sa va ofer o analogie. Am fost sa vad un film prognozat a fi un mare film al anului 2023. O drama profunda, americana, plina de intelesuri. In drum spre sala de vizionare, am ascultat hohote savuroase din alta sala. Ce se proiecta acolo? Miami Bici 2, un film romanesc pe care orice cinefil l-ar cataloga ca...si tocmai pentru ca sunt unul n-o sa zic exact ce cred, nu doar despre acest film cat despre intreaga galaxie recent nascuta de comedii romanesti. Toate au fost populare, numitul titlu de mai sus e chiar cel mai vizionat film in cinema in Romania din intreg anul 2023. De ce? Sunt aceste filme mai bune decat suratele de gen din afara? Au regie, scenariu, imagine, joc actoricesc etc mai bune? Indubitabil nu. Cred ca si oamenii normali care se distreaza la aceste filme ar zice ca nu sunt precum The Hangover sau Superbad sau Thropic Thunder, dar... Si cred ca raspunsul e marele "DAR". Oricat de penibile ca act artistic sau de distractie ar fi aceste pelicule, acolo in ele sunt  oameni din vietile noastre, in situatiile noastre, cu problemele noastre, in lumea noastra romaneasca.

Asa cred ca sta si situatia vinurilor romanesti de 600, 1000, 2000 lei per sticla. Sunt ele asa de uimitoare ca s-ar minuna Parker et ale de ele, ca ar lua toate Oscarurile si Nobelurile vinurilor? NU! Pentru ca ele nu se ofera Magelanilor vinurilor in obsesiva lor placere de a cartografia intreaga lume a vinului cu palilele lor, ci omului care vrea ceva neaos, romanesc, dar cel mai scump romanesc posibil. Iar unii producatori le ofera fix asta. Vrei un vin romanesc de 700 lei? Avem! Promiti ca va fi excelent? Va fi! Este? Este!

De pomana ne intrebam de ce cineva ar vrea sa plateasca 200 de euro pe ceva ce poti descoperi din alta parte a lumii, chiar in piata de aici, acum, in fine, maine, livrat la usa ta, la jumatate de pret, daca nu si mai bine. Ne scapa ideea ca cineva si-ar dori din capul locului ceva de aici, bun, indiferent de pret. Si pare-se, acesti oameni chiar exista si nu prea isi doresc sa fie niste magelani ai vinului. Ca nu are sens pentru mine sau tine, ia, zi...Tu cati bani ai acum, cu ce masina te dai, care e cea mai faimoasa persoana din agenda ta telefonica?

La Cetate Chardonnay 2023 Crama Oprisor

Hegel credea ca umanitatea are o traiectorie progresiva, iar progresul se realizeaza prin conflict, că idei diferite intra in lupta si din infruntarea lor iese progresul, stiti voi, teza, antiteza, sinteza. Cel putin asa imi amintesc din rudimentele de educatie filosofica obtinute in scoala. Asta nu insemna ca progresul e un drum lin, uneori umanitatea mai da si inapoi, dar per ansamblu mergem inainte. 

Crama Oprisor e un agent al modernizarii vinului romanesc, inca de la infiintare, insa uneori chiar si ea are momente de stagnare sau regres. Vinul de azi este un exemplu. E dintr-o gama "straveche", obisnuita atat in restaurante cat si in marele retail, este premium romanesc, adica se vinde undeva pe la 40 lei. In primul rand, pentru ceva premium si in plus baricat, sa fie accesibil in inceput de februarie al anului de dupa recolta e o performanta, dar pare putin cam prea repede dupa gustul meu. Dar in fond, sunt atatea vinuri din lumea noua care ies la fel de repede, daca nu si mai si, purtand si ele mentiunea "reserve", "special reserve" etc

Oricum, toate carcotelile acestea nu ar insemna nimic daca vinul ar fi entuziasmant la proba paharului. Insa, previzibil, nu este. In alte editii, vinul era bun pentrru ceea ce isi propunea sa fie: un chardonnay nu foarte corpolent, cu nuante moderate datorate maturarii in stejar. Ori ce am descoperit la acest 2023 e un vin alb generic, lipsit de corpolenta, cu aromatica de guma turbo, lemnul iluzoriu, per total subtire. Integrarea nivelului de alcool este si ea problematica la temperatura fireasca pentru un chardonnay baricat. Baubil, in ultima intanta, dar cam putin pentru pedigree si pretul platit. Mar rog, poate e prea tanar, poate nu s-au integrat elementele inca, poate anul n-a fost chiar nemaipomenit pentru chardonnay in Mehedinti, insa nimeni nu plateste pentru scuze si scrupule, ci pentru satisfactie. 

Eu insa abordez un optimism hegelian si sunt convins ca acest pas inapoi va fi urmat de multi pasi inainte.




Pe cand Cognac-ul se facea (si) din vin de Vrancea

Acum mai bine de 10 ani un cititor al blogului mi-a transmis scan-ul unei scrisori din 1888 trimisa de un negustor de vinuri elvetian din Galati unei case producatoare din Cognac, Franta. Asta mi-a dat prilejul unei mustoase investigatii, in care am incercat sa inteleg de ce o casa de Cognac dorea sa cumpere vin din Romania. Puteti revedea articolul apasand AICI. La vreun an distanta, acelasi asiduu cititor a mai identificat alte doua scrisori care au redus si mai mult misterul, ba chiar au indicat originea vinului ce se voia a fi vandut: Vrancea.

De fapt, misterul e doar un alt nume pentru ignoranta, deoarece zilele trecute am dat peste un articol publicat in Curierul, ziar din Iasi, in 1889. Este un raport semnat de consulul Romaniei la Paris si vorbeste, printre altele, si despre exportul de vinuri romanesti in Franta. Sunt si alte informatii interesante acolo, insa pentru alta data.

Un mic citat: "S’a importat de către negustorii din Paris chiar vinuri albe din jud. Putna şi vinuri negre din Buzău; în Charentes s’a importat vinuri albe din Putna; în Hérault vinuri albe şi negre. Negustorii cari au importat aceste vinuri au fost în general mulţumiţi de calitatea lor". 

Daca va intrebati ce este in proximitatea localitatii Charentes, raspunsul este Cognac, iar daca va intrebati ce e cu judetul Putna, ei bine, sa zicem doar ca resedinta judetului era la Focsani.

Dubiile sunt spulberate definitiv de un alt pasaj:

"[...] importul vinurilor române ar putea, după calitatea recoltei, sa se desvolte in Francia in mod neîncetat atât in punctul de vedere al consumaţiunei pentru masă, cât şi din acel al fabricaţiunei rachiurilor numite Cognac. Vinurile albe de Putna sunt fórte bune pentra acesta; s’a importat pe drojdii tocmai in scopul de a fi destilate, dar obstacolul stă in enormitatea cheltuelilor de transport şi altele".

Permiteti-mi sa inchei pentru a treia oara un articol cu aceeasi fraza, pentru ca vorba celebra, restul e tacere:

"Atunci cand observam pe lista unei degustari (organizata de aceasta societate de iubitori ai vinului) un cognac Lucien Foucauld "circa 1890" nu putem sa nu ne intrebam daca prin meadrele rafinate ale acelei licori frantuzesti pur-sange nu se simte cumva o iluzorie adiere de feteasca alba sau plavaie."

Soiurile de struguri din Prahova vazute din Brasovul anului 1874

Jurnalul academic in limba romana "Transilvania" apare din 1868. Intai la Brasov, mai tarziu la Sibiu. Exista si astazi fiind editat de Muzeul Astra si si-a pastrat caracterul cultural si stiintific. 

Intr-un numar septembrie 1874 descoperim un articol intitulat "Speciile de struguri ce se gasesc in viile din Prahova" (pg. 215-218). Dupa cum veti vedea si mai jos, ortografia ilustreaza o anumita etapa in modernizarea limbii române, insa cred ca se intelege in mare ce au dorit sa transmita autorii. In continuare, ne vom referi la enumerarea soiurilor negre. Intr-o "sortie" viitoare vom vorbi si despre varietatile albe. Cei prea curiosi isi pot satisface curiozitatea de pe acum, urmand linkul de mai sus spre textul original.

Asadar:

1. Negru vîrtos Celu mai insemnatu dintre strugurii intrebuintiati pentru a face vinuri roşii. Corda sa este grosa, roşcata; frundiele pucinu despicate , grose st camu perose pe partea inferiora; strugurele are forma cilindrica; bobele săle sunt sferice, pelitia grosa si forte colorata in negru; bobele dungate cu rosiu, interiorulu loru este carnosu. Acesta varietate infloresce si se coce.- tardiu. Merita tota atenţiunea viticultoriloru si ar trebui imultita.

2. Negru moale, numitu in franciozesce Pinot de Bourgogne , — Maurillon noir, — le noirien, — si insula Madera Tinta sau Negra-mola. Acesta varietate face parte din marea familie a strugurilor negri, numita de către ampelografii francesi Pinot, familia care se bucura de mare reputatiune in multe podgorii in Burgundia.

In tierile meridionale sunt prea pucinu cunoscuţi si stimaţi, din causa ca vegetatiunea loru este slaba si producu pucinu. La noi negru-mole este clasificatu intre strugurii comuni; nu se bucura de mare reputatiune, si cu tote acestea vitiele de negru mole sunt in destulu de respandite in Prahova. In Burgundia si Champania sunt forte cautaţi, ca-ci clima le este forte priintiosa. In Ungaria si in Banatu negru-mole si alti struguri dein acesta familia sunt căutaţi.

Negru-mole are vitia slaba; coja sa este erna cam sura inchisa, sau bruna, era ver'a roscata. Foile sunt in destulu de mari, prea pucinu despicate, aspre la partea superiora si neperose la partea inferiora.

Ciorchina este mica si de forme variate; bobele sunt rodunde , de mărimea media , si camu rari, amestecate cu bobitie; colorea loru este violeta inchisa. Vinulu are o colore viua, camu inchisa, si se conserva in destulu de bine, mai cu sama candu nu se lasa se ferba cu ciorchinele la unu locu.

3. Seina, in franciozesce Meunier, pe marginea Rinului Muller Reben, varietate tardia.

4. Timpuria, in franciozesce Maurilon hatif, in Ungaria Jacovics si in nemtiesce Friih-magyar Traube, varietate care se deosibesce mai multu prin precocitatea sa. Se bucura de ore-care reputatiune. 

5. Tiegancusia, varietate care se apropie de negru vertosu. Boabele sale au colore negra deschisa. Maturitatea este media. Gustulu său este placutu; dulce si aromaticu. Are boabe verdi aici si colea, ori-catu de copta se fia

6. Vulpea său Geoglia  in frantiozesce Sarine noire , are vitia grasa si nodurile bine desvoltate ; foile sunt asemenea grase, verdi inchise, intregi, adecă nedespicate, festonate inegalu. Boabele au forma lungurătia, de colore profira său purpuria. Maturitatea este media. Se bucura de prea pucina maturitate in Podgoriile Prahovei.  

7. Coarna neagra, frantiozesce Malvoisie noire musquee, italienesce Malvasia nera di Candia, are corda grosa si lunga , colore cam roşcata , foile neperose, forte despicate si linse, ciorchina de mărime media si de forma regulata; bobele de colore neagra inchisa si de forma pucinu lungurătia, gustu dulce si temîiosu. Vinulu ce produce are o aroma delicata si plăcuta candu strugurii se cocu mai de timpuriu. In Prahova este tardia si produce vinu comunu ; se gasesce prea pucina prin vii, si nimeni nu tiene câ se o prasăsca. 

8. Razachia negra , frantiozesce Raisin perle, are foile despicate; coditiele bebeloru lungi, ciorchina formata din mai multe ciorchinitie de susu si pana josu, bobele de colore negra si de forma lungurătia. Ca strugure de vinu nu este reputata.

9. Nămu reu sau Ceolanu, varietate tardia, cu bobele vinete si de marime media. Acestu nemu de strugure este oropsitu de către toti viticultorii si se gasesce mai cu sama in viile neingrijite.

10. Braghina, varietate rara in podgoriile din Prahova ; bobele sale au colore purpuria, forma olivoida, gustu dulce si aromaticu; se cocu tardiu si produce vinu dulce si de unu gustu delicatu.

11. Tiegancusia, sau Corna roşia, frantiozesce Malvoisie rouge, italienesce Malvasia rossa, nemu de vitia robusta. Ciorchinele suntu aripate, frumose si de o colore roşia deschisa. Forte  frumosa ca strugure de mesa; pentru vinu inse tiegancusia este prea aposa.

12. Vapsitoriu, frantiozesce Gros noir Teinturier, varietate comuna, căutata mai multu pentru a colora vinurile decatu pentru cualitatile sale. Se deosebesce prin foile sale, cari incepu se se rosiăsca inainte de a se coce strugurele, si care in tempulu culesului sunt cu totulu roşii. Ciorchina pe data ce se formaza, dobandesce o colore roşia. Bobele sunt rotunde, indesate, negre. Ca strugure pentru vinu este consideratu de cualitate buna. Maturitatea sa este media, mai multu tardia decatu tempuria.

Dupa cum vedeti, nici urma de Feteasca Neagra sau Feteasca alba. De asemenea, observam niste alaturari presupuse de autori. Negru moale= Pinot noir. Sigur, daca cercetam un registru online, ca vinc.de, nu vom gasi aceasta sinonimie, ci fie =Seina sau Vânătă, fie dupa alt cultivar, chiar Cadarca sau bulgarescul Gamza. Interesant ca si autorul articolului din revista Transilvania, vorbind la pct 3 de Seina, indica o legatura de rudenie, insa tot pe filiera burgunda.  Sunt si curiozitati, sunt doua Tigancuse diferite, Razachia neagra e si Coarna neagra in registre, insa aparent nu cu Coarna neagra romaneasca ci Moldoveneasca, pentru ca par a fi diferite ca soi. E obositor :)

Nu doresc sa vorbesc prea mult despre acesti struguri, in fond nu veti gasi in rafturile magazinelor nicio sticla etichetata cu oricare dintre aceste denumiri. Sunt ca niste vestigii intr-un muzeu de istorie, desi mai exista probabil cultivate pe ici-colo, cum e Negru Vartos in colectia ampelografica a universitatii din Iasi.

Intr-o concluzie, autorul propune aceasta lista dpdv al calitatii: Negru vartos, tigancusa (nu stim care din ele, probabil prima), Seina, Vapsitoriu si Negru moale.

Acum, haideti sa facem o comparatie. In aceeasi perioada apare la Bucuresti "Manualul de agricultură" din 1869 a lui P.S. Aurelianu. Iata ce considera el mai valoros (foto de mai sus). Lasam la o parte soiurile albe (in masura in care le identificam corect) si ramanem cu: Seina, Negru Moale, Negru Vartos, Timpuria, Murga si Vulpea. Sa amintim ca si aici pot apare confuzii, in fond Seina, Negru Moale si Murga pot fi dupa registrele actuale acelasi lucru. 

Desigur, aceste soiuri par din alta lume. Intr-un fel, asa si sunt. Peste cativa ani, filoxera isi va incepe tristul marș prin podgoriile de la noi. Atat mica insecta cat si propria noastra nepricepere, delasare si inadaptare vor face ca multe din aceste varietati pomenite la 1874 sa fie azi doar niste denumiri vetuste. 

Falsificatorii de vinuri din Bucuresti, 1894

Cand "scanezi" trecutul dupa informatii despre vin, uneori gasesti mai mult decat iti doresti. Gasesti imaginea unei lumi, a unui timp, mentalitati maligne etc. Vezi micile seminte in germinare ale unui rău care va cuprinde peste ani planeta. Uitandu-ma la stiri, cumva simt o relevanta pe care vreau sa v-o impartasesc

FALSICATORII DE VINURI
Domnule Redactor, Ziarul Ţara din 5 ianuarie 1894, publica următoarele : «Primăria Capitalei a confiscat zilele acestea «o colosală cantitate de vinuri. «In dezastrul acesta al specialitate! de pun«gaşi, e de observat că maeştrii in arta de a falsifica vinurile, sunt esclusiv jidanii angrosişti. «S’au găsit vinuri despre care chimistul espert «afirma că nu conţin un strugure la vadră. «Fireşte că marfa a fost confiscată, iar negustorii daţi judecăţei». Dacă lucrurile astfel povestite ar corespunde cu realitate nu am avea absolut nimic’de obiectat, căci falsificatoriit rebuesc stigmatizaţi intru cit ei răvnesc la ciştiguri ilicite în detrimentul sănătăţei publice. Pentru ca publicul cititor insa sa fie pe deplin edificat, ţinem a rectifica informaţia căre preducînd cazul la adevărata lui proporţiune.
Este adevărat, Domnule Redactor, că mulţi comercianţi de vinuri întrebuinţează o minimă cantitate de sacharina,pentru a îndulci viţiul recoltat acru. Cestiunea de a se şti dacă aceasta substanţă schimbă caracterul higienic al vinului producând consecințe rele pentru sănătatea publică a fost mai pretutindeni rezolvată in sens negativ. Dacă la 16 Neombrie 1893 consiliul de higiena al comunei București a decis că sacharina nu poate, sub nici un cuvint fi introdusă ca mijloc de îndulcirea vinului, intervine insă o autoritate superioară, căreia consiliul de higiena al comunei București, nu poate resista. Așa, D.tir., Felix, directorul general al serviciului sanitar, a cărui solicitudine pentru sănătatea publică nu poate fi contestată este de o părere contrarie. Prin adresa No. 26.303 din 30 Octombrie 1893, D-sa comunică D-lui medic şef al comunei Iaşi, că, consiliul sanitar superior căruia s’a supus cestiunea, a opinat că sacharina se poate întrebuinţa în dose minime. Rămine clar constant că întrebuinţarea sachatrinei în dose minime nu poate fi considerată nici ca fapt delicios, nici ca fapt ilicit. Dacă sunt comercianţi cari introduc dase mai mari de sacharina,apoi acest soi de indivizi se găsesc între toate naţionalităţile şi nu sunt numai evrei; imoralitatea nu are religie şi nici naţionalitate.
De altminteri cazul ce ne preocupă poate fi invocat ca cel mai eclatant exemplu. Intr’adevăr, la rampa de vinuri din Bucureşti, sunt 25 comercianţi creştini şi numai 18 comercianţi evrei. Agenţii comunali procedind la luarea probelor, au vizitat toate vasele cu vinuriale celor 18 evrei, vizitind pe la 6 creştini numai cite două vase din eite au avut. De ce ? Acest procedeu este o insuficientă îngrijire de sănătatea publică se pare a avea tendinţa pe a ponegri pe comercianţii evrei. Totuşi nu s’a putut stabili de cit acest rezultat . La fraţii Edelstein, din 76 vase cu vin s’a găsit 4 suspecte; la Radu Constantin din 4 vase cu vin s’a găsit 1 suspect; la Lupu, Waserman, din 15 vase cu vin s’a găsit 2 suspecte ; la D. Vasiliu,din 4 vase cu vin s’a găsit 2 suspecte; la B. Carmiol, din 6 vase cu vin s’a găsit 2 suspecte; la Cos. Calinescu, din 4 vase cu vin s’a găsit 2 suspecte ; la A. Ciupescu din 39 vase cu vin s’a găsit 4 suspecte , iar de la D-nii Chiriţescu, loan Constantinescu şi I. Calinescu, s’a luat numai din cite două vase, rămănind cele l’alte vase necercate, fără a se cunoaşte pînă în acest moment rezultatul analizei. Iată, D-le redactor, cum stau lucrurile, fără teamă de dezminţire. Nu putem îndeajuns regreta că comercianţii cari îşi angajează capital şi muncă în comerciu şi căror nu li se poate nimic reproşa sub raportul onestităţeî comerciale, au fost puşi in modul unora cu cari nu au nimic de împărţit şi aceasta fără nici o rezervă.
Mai multi comercianti de vinuri.
in Adevěrul, ianuarie 1894 (Anul 7, nr. 1741-1766)