Vin la Munte 2024. Uber alles!

Imaginati-va pe terasa unui restaurant micut. Sunteti cu cineva: iubita, iubitul, sotul, mama, tata, masa de familie, ziua lui ala micu'. Langa sunt unite doua mese si vreo 6 oameni isi spun unul altuia povesti amuzante. Se bea, se rade in hohote, se mananca cu pofta. La un moment dat apare o chitara de nicaieri si unul din ei incepe sa cante bine de tot un blues, in surdina, cat sa nu deranjeze prea mult. Toti par a se cunoaste de cand haul si sunt bucuriosi acum de o revedere. Parca v-ati dori sa fiti si voi la masa aceea. Desi stati la un metru departare, seara lor pare cu mult mai mult continut decat a voastra. Pare, ca sa zic asa, memorabila!

Adevarul e ca nu se cunosc de cand haul. Nu toti. Unii s-au intalnit in seara aceea pentru prima data, insa ceea ce i-a adus impreuna este unul din acele produse vechi de cand civilizatia: vinul! Toti participa, intr-un fel sau altul la Festivalul Vin la Munte care are loc in fiecare an la Brasov. Unul e somelier si va "presta" in cadrul festivalului, altii sunt jurati in concursul dinaintea deschiderii sale, altul e patronul restaurantului si alti doi prietenii lui, care vor vizita si ei festivalul a doua zi. Mai e un oenolog, un ziarist celebru in ale vinului si doi tipi din Galati care si-au facut fiecare in 2009 cate un blog despre vinuri, fara sa aiba habar unul de altul pana atunci si se pare ca asta a fost de ajuns sa stea la acea masa in 2024.

Uneori lumea nu e mai mare decat Zimnicea, somelierul si oenologul se stiau bine din vremea cand au lucrat amandoi acolo pentru un producator marisor, care intre timp a disparut de pe piata. Amintirile lor de acolo sunt undeva intre Kusturica si Cobileanski, descriind o lume fantastica, o realitate paralela in care poti patrunde doar dupa ceva timp in acel loc, de ca si cum un parazit bizar a pus stapanire pe toata lumea si-i face capabili de cele mai absurde si comice actiuni. 

In fine, o astfel de comuniune intre meseni e posibila, cred eu, doar in lumea vinului si evident doar datorita lui. E si un caz particular in care oameni remarcabili ajung sa-si petreaca din pricina meseriei ani din viata in tot felul de coclauri atinse de absurd. Si datorita unor evenimente gen targuri si festivaluri, pot sa-si impartaseasca peripetiile. In caz ca va intrebati care e numele restaurantului, ca pe langa actori mai conteaza si scena, sa stiti ca e in Coresi si ii zize Le Pressoir, tinut de un tip ok, paste facute de el, blat de pizza din cea mai buna faina, si nu in ultimul rand, desi pare un mizilic (ceea ce si e, evident) cele mai bune masline incercate de mine de multa vreme.

Targul in sine a fost mai reusit decat anul trecut. Adica au participat Davino, SERVE si Winepoint, ca sa amintesc doar cativa dintre companiile nobile din domeniu. Spatiul mai mare de la Kronwell a permis accesul usor chiar si la ore de seara, firesc mai aglomerate. Au mai fost prezenti si importatori notabili prin calitatea produselor cum ar fi cei de la HappyWines sau Enoteca, niste vinuri foarte respectabile din Macedonia de nord, bucuria globetrotterilor in pahar, de la Kamnik Winery. Scumpe, dar foarte bune, in special gama grand reserva. 

Alte impresii aruncate ca sarea de salt bae: albele Anno de la Licorna, cuvee Charlotte, Amaury de la Serve, mult mai bune vinurile lor de cand am remarcat cu stupoare ca un amic din liceu, cu care m-am tot vazut de-a lingul anilor intamplator, insa nu am tinut legatura, lucreaza la ei. Davino, absolut tot. Apropos, stiati ca Davino e singura crama romaneasca cu 4 stele in ghidul anual al lui Hugh Johnson? Iar acolo 4 stele sunt rare, inseamna ca acel producator ofera in mod constant, recolta de recolta, pe toate palierele de pret, vinuri foarte bune? Sa avem rezon! 

Feteasca alba din vii vechi de la Zaig, Valea ascunsa SB si tuica baricata, Gramma cu albele de linie, Adalbert Marton (Agape&Natura) care are una din cele mai bune fetesti albe disponibile acum, precum si alte mici bijuterii ciudate, dar si Paul Fulea (Crama Histria) cu "obsesia" lui pentru fermentat pe drojdii indigene, care produce albe si roseuri foarte interesante, roseul Nikolaos fiind cel mai remarcabil, bun vin, dar si Feteasca regala cu maceratie peliculara mai extinsa. 

Am mai prins si o valoare buna in liga mica de la o companie mare, cum e Vincon, la gama Beciul Domnesc reserve. Mi se pare ca ceva ceva se schimba in bine acolo. Sigur ei mai au si distilatele de tipul Miorita XO sau 25 de ani care sunt in alta liga, mai elevata.  Apoi spumantele pretioase de la Cotnari, Feteasca alba si cea neagra din Naiv. Sigur, whisky nu e tocmai in acelasi rand cu vinul, dar am trecut prin noile si primele! single-malt romanesti, Carpathian Single Malt, pre numele lor. Orz neaos, apa neoasa, knowhow de la cine trebuie. Trei sticle, produse de Alexandrion. Cu maturare in diverse butoaie, care aduc o nebanuita diversitate produsului. Trebuie incercate, nu sunt rele deloc.

Sunt multe locuri in care mi-as fi dorit sa ajung, insa ori targul a fost mai mare decat anul trecut, ori batranesc si-mi pare rau, vorba romantei, asa ca daca nu o ia personal nimeni, o sa las o serie de poze si cu ce altceva mi s-a parut remarcabil fara a insira multe cuvinte. Traim in lumea atentiei de max 15 secunde, via tiktok, ce dumnezeu...Oricum, multumesc anticipat tuturor celor 50 de cititori care au ajuns pana aici!

Seara, dupa placutul maraton, am stat la o masa in centrul vechi, la un mic restaurant dintr-un pasaj, reperat si testat anterior de Radu Rizea, acest Magellan al meselor insufletite. Desi e la o aruncatura de bat de Piata Sfatului, slabe sanse sa dai de el mergand pe strada pur si simplu. Pentru ca, cum ziceam, e intr-un gang, peste strada. E soiul de chestie cu suflet, in care proprietarul-bucatar chiar vrea sa-ti ofere ceva special, la un pret bun. Face piata in fiecare zi, exista meniu saptamanal, evident cu ce se poate gasi mai bun in sezon, iar omul fiind din Giurgiu, uneori aduce "danubitatea", pe care o inteleg foarte bine, in pragul muntilor, de tipul scrumbiei de Dunare si a altor vietati de apa. Deci, atentie la Glod, insa nu chiar asa de mare, intrucat as vrea sa prind o masa libera cand mai trec pe Brasov.

Si, in asteptatul final, trebuie sa va zic ca Vin la Munte exista doar pentru ca Sommelier Depot cu magazinul/depozit din Zaharia Stancu 29 exista. Si pentru ca Daniel Bichir exista, fiind omul din spatele problemei. 

Si stiti cum e cu problemele: ele nu exista pana cand nu le pune cineva. Si asa de ceva ani, Brasovul are un festival de vinuri si nu e deloc cel mai modest din tara. Asa ca la anul, presupunand ca voi mai fi invitat la chermeza, sau in viață, multumind lui Dumnezeu,  voi scoate la concurs un loc la masele acestea legendare, de dupa inchiderea editiei, in care puteti afla cum se recolteaza scoicile de rau la Giurgiu, precum si cum au ajuns 50 de vaci premiate, de rasa, pe o insula din mijlocul Dunarii, la Zimnicea. Si, ca sa pastram registrul dunarean, cam ce parere am eu despre crapul de captura de prin pescariile patriei. Dar si lucruri mai mundane, de exemplu, cum curata cartofii Jason Momoa sau ce sa faci ca sa nu ai probleme dupa un gulaș regulamentar daca esti moldovean. Si daca nu esti!


























Principalii producatori de vin romanesc: 2010 vs 2022


In 
2010 piata vinului din Romania era dominata de patru producatori: Murfatlar, Cotnari, Jidvei si Vincon. Mai jos este top 5 din acel an, dupa cifra de afaceri neta in milioane euro:

1.      Murfatlar România SA - 28,3 

2.      Cotnari SA- 20 

3.      Jidvei SRL- 18,2 

4.      Vincon SA- 16,8 

5.      Angelli SA- 12,5 

De remarcat si Cramele Recas care se se clasau pe locul 7 cu o cifra de afaceri de 11,6 mil euro, urcand incet dar sigur.

Valoarea estimata a pietei: 350 mil euro

Sursa: aici.

Dupa situatiile financiare din 2022, primii 5 producatori de vin dupa cifra de afaceri neta in milioane euro ar fi: 

1.      Cramele Recas SA- 40 

2.      Jidvei SRL- 37 

3.      Crama Ceptura SRL- 35.4

4.      Zarea SA- 33.5

5.      Cotnari SA- 26.5

Valoarea estimata a pietei: 450 mil euro

Sursa: aici. 

 

Sa tragem niste concluzii:

Murfatlar s-a auto-exclus, datorita problemelor legale din 2014 incoace. Cota sa de piata a fost absorbita de ceilalti.

Jidvei si-a dublat cifra de afaceri in acesti 12 ani.

Insa marele castigator al acestor ani este evident Cramele Recas care a devenit lider de piata. 

Zarea SA o duce si ea foarte bine.

Cotnari SA pare sa nu fi tinut pasul cu primii doi competitori, insa cred ca aceste topuri si cifre nu ne arata intreaga poveste. De exemplu, societatea Casa de Vinuri Cotnari are si ea 6-7 milioane de euro cifra de afaceri si desi nu cunosc toata structura actionaritului, e de presupus ca sunt parte din acelasi grup.

Vincon si Angelli exista desigur, o duc binisor, dar au mai pierdut din aplomb. 

Marele "mister" e cum poate o societate cu doar 180 hectare de vita de vie sa fie in top 3 producatori de vin romani. Misterul nu e asa de mare deoarece mare parte din cifra respectabila din dreptul Cramei Ceptura nu este productie de vin in sine, ci import si distributie. Ma indoiesc ca nu stiati, insa ei actioneaza ca importatori ai celor de la Purcari, care le sunt si actionari. 

Totusi, vedeti, topul e inselator, pentru ca nu sesizeaza diferenta intre a fi producator de vin si importator de vin, cel putin in cazul Ceptura. De fapt, aceste cifre ne arata cat de mari sunt Purcari in Romania, intrucat partea romaneasca de productie nu e ceva de mare anvergura.

De altfel, daca ma intrebati pe mine, intre Recas si Purcari/Ceptura exista multe similitudini in abordarea produselor si mai ales in "marketizarea" lor si este probabil ca ritmul lor mai rapid de dezvoltare sa se datoreze in principal acestor lucruri.

Halos de Jupiter Gigondas 2020 cu mentionarea psihedelica a banditului Terente



🍷Daca va spun ca vinul asta de 130 lei, vin de pe Valea Ronului, insa si mai cu mot, din Gigondas, apelatie destul de insemnata si nu numai asta, dar ca de fapt e dintr-o gama cu selectii parcelare, menita sa exprime diversitatea vinurilor de Ron, este foarte bun si mai mult ca e extraordinar cum intr-un vin de corpolenta medie s-au stapanit asa bine 15,5% alcool si ca toate aromele plenare de fructe rosii si negre, inflexiuni minerale, marochin, cutie de lemn si ierburi aromatice sunt acolo, insa delicat si cu finete, o sa deschideti vinmagazin.ro? 

🌠Dar daca as fi mai concis si v-as zice ca e "aromat" si ca e poetic si cuceritor ca Luceafarul, doar ca aici fermecatoarea domnita se uita languros dupa banditul Terente, care da navala intr-o noapte, il face knock-out in pragul iatacului pe efeminatul Catalin, si jbeam! jbeam! in vreme ce de sus, luceafarul lumineaza ca un reflector de puscarie in timpul unei evadari? 
Halos de Jupiter Gigondas 2020, vin de clasa, 91 pct, 22 cm in manusa de catifea. Jbeam!

PS: m-a stârnit un post al cuiva citit recent, referitor la un alt vin, asa ca astrele aliniate fiind (Jupiter, Venus 😉 ), luati partea a doua de mai sus ca un soi de pamflet usor...elongat

Cine da 1000 lei pe o sticla de vin romanesc?

Exista mai multe vinuri romanesti al caror pret de achizitie depaseste 500 lei. Adica vin proaspat lansat, nu nu stiu ce Grasa de colectie din anii 50.
Sunt vinuri din diferite parti ale tarii, nu conteaza atat de mult de unde. Cramele care le produc propun si vinuri de 30 de lei pe sticla, de exemplu. 

Cumva ideea unui iubitor cunoscator in ale vinurilor e ca asa ceva nu merita, ca pana la urma, multe din aceste vinuri sunt copii ale unor vinuri consacrate de afara, mai ales in termeni de stilistica oenologica (adica ca sa inteleaga oricine, replica niste metode istoric atestate in alte locuri mai experimentate in vinul de calitate din Europa si nu numai) si nu poti plati pentru o replica aceeasi bani ca pentru lucrul original. Logic, firesc. Dar asta o spun doar cei care vad in bautul vinului un fel de globetrotter-ism papilar, de calatorie senzoriala in marele atlas al vinurilor de pe glob. Ori acesti oameni sunt doar o nisa infima din marea specie a bautorului de vin. Care la randul lui e o felie din placinta bautorul in general.

Dati-mi voie sa va ofer o analogie. Am fost sa vad un film prognozat a fi un mare film al anului 2023. O drama profunda, americana, plina de intelesuri. In drum spre sala de vizionare, am ascultat hohote savuroase din alta sala. Ce se proiecta acolo? Miami Bici 2, un film romanesc pe care orice cinefil l-ar cataloga ca...si tocmai pentru ca sunt unul n-o sa zic exact ce cred, nu doar despre acest film cat despre intreaga galaxie recent nascuta de comedii romanesti. Toate au fost populare, numitul titlu de mai sus e chiar cel mai vizionat film in cinema in Romania din intreg anul 2023. De ce? Sunt aceste filme mai bune decat suratele de gen din afara? Au regie, scenariu, imagine, joc actoricesc etc mai bune? Indubitabil nu. Cred ca si oamenii normali care se distreaza la aceste filme ar zice ca nu sunt precum The Hangover sau Superbad sau Thropic Thunder, dar... Si cred ca raspunsul e marele "DAR". Oricat de penibile ca act artistic sau de distractie ar fi aceste pelicule, acolo in ele sunt  oameni din vietile noastre, in situatiile noastre, cu problemele noastre, in lumea noastra romaneasca.

Asa cred ca sta si situatia vinurilor romanesti de 600, 1000, 2000 lei per sticla. Sunt ele asa de uimitoare ca s-ar minuna Parker et ale de ele, ca ar lua toate Oscarurile si Nobelurile vinurilor? NU! Pentru ca ele nu se ofera Magelanilor vinurilor in obsesiva lor placere de a cartografia intreaga lume a vinului cu palilele lor, ci omului care vrea ceva neaos, romanesc, dar cel mai scump romanesc posibil. Iar unii producatori le ofera fix asta. Vrei un vin romanesc de 700 lei? Avem! Promiti ca va fi excelent? Va fi! Este? Este!

De pomana ne intrebam de ce cineva ar vrea sa plateasca 200 de euro pe ceva ce poti descoperi din alta parte a lumii, chiar in piata de aici, acum, in fine, maine, livrat la usa ta, la jumatate de pret, daca nu si mai bine. Ne scapa ideea ca cineva si-ar dori din capul locului ceva de aici, bun, indiferent de pret. Si pare-se, acesti oameni chiar exista si nu prea isi doresc sa fie niste magelani ai vinului. Ca nu are sens pentru mine sau tine, ia, zi...Tu cati bani ai acum, cu ce masina te dai, care e cea mai faimoasa persoana din agenda ta telefonica?

La Cetate Chardonnay 2023 Crama Oprisor

Hegel credea ca umanitatea are o traiectorie progresiva, iar progresul se realizeaza prin conflict, că idei diferite intra in lupta si din infruntarea lor iese progresul, stiti voi, teza, antiteza, sinteza. Cel putin asa imi amintesc din rudimentele de educatie filosofica obtinute in scoala. Asta nu insemna ca progresul e un drum lin, uneori umanitatea mai da si inapoi, dar per ansamblu mergem inainte. 

Crama Oprisor e un agent al modernizarii vinului romanesc, inca de la infiintare, insa uneori chiar si ea are momente de stagnare sau regres. Vinul de azi este un exemplu. E dintr-o gama "straveche", obisnuita atat in restaurante cat si in marele retail, este premium romanesc, adica se vinde undeva pe la 40 lei. In primul rand, pentru ceva premium si in plus baricat, sa fie accesibil in inceput de februarie al anului de dupa recolta e o performanta, dar pare putin cam prea repede dupa gustul meu. Dar in fond, sunt atatea vinuri din lumea noua care ies la fel de repede, daca nu si mai si, purtand si ele mentiunea "reserve", "special reserve" etc

Oricum, toate carcotelile acestea nu ar insemna nimic daca vinul ar fi entuziasmant la proba paharului. Insa, previzibil, nu este. In alte editii, vinul era bun pentrru ceea ce isi propunea sa fie: un chardonnay nu foarte corpolent, cu nuante moderate datorate maturarii in stejar. Ori ce am descoperit la acest 2023 e un vin alb generic, lipsit de corpolenta, cu aromatica de guma turbo, lemnul iluzoriu, per total subtire. Integrarea nivelului de alcool este si ea problematica la temperatura fireasca pentru un chardonnay baricat. Baubil, in ultima intanta, dar cam putin pentru pedigree si pretul platit. Mar rog, poate e prea tanar, poate nu s-au integrat elementele inca, poate anul n-a fost chiar nemaipomenit pentru chardonnay in Mehedinti, insa nimeni nu plateste pentru scuze si scrupule, ci pentru satisfactie. 

Eu insa abordez un optimism hegelian si sunt convins ca acest pas inapoi va fi urmat de multi pasi inainte.