Impresii despre vinuri. Dobrogea (28.04.2019)

Domeniul Vladoi
Tamaioasa Romaneasca Anca Maria 2018. Vinificata in sec. Un vin cu arome asteptate, florale si picant-aromate, dar care surprinde placut prin aciditatea sustinuta, care ii confera o curgere rapida (pe gat). Un compromis intre cei carora le place intensitatea aromatica si cei care prefera un vin mai vivace. 84
Riesling Ravac 2017. Un companion foarte onest al discutiilor lungi, fara amprenta aromatica apasata, dar cu un corp bun si profil citric. Inteleg ca e o clona mai bizara de riesling italian, in fapt un cross cu rieslingul de Rin,  de la care imprumuta unele caracteristici, insa nu foarte multe aromatic. Vin de a doua sticla. 85
Rose Anca Maria 2018. Syrah&Cabernet Sauvignon. Floral, usor picant, cu piersici si grapefruit zaharisit, cu o rotunjime placuta in gust, data si de o aciditate bine dozata. Vin de vara, bine facut. 86

Crama Histria
Ammos Rose 2018. Bine echilibrat, cu prospetime, arome de fructe rosii, capsune si piersici albe, usor tonic, lin curgator. Modern, lasa impresia de bine facut, fara mari interventii. 85
Nikolaos rose 2018. Merlot. Precum prima editie (2017) si 2018 este o reusita in clasa lui extrem de redusa, de nisa, din care mai pot aminti doar Cuvee-ul rose de la Balla Geza, pe de o parte. Pe alta, doar o mica crama din Vrancea- Ochean- si-a propus fermentatia in felul acesta. Avem un vin produs cu drojdii indigene/spontane/salbatice (in fine, drojdii care nu sunt selectionate, ci microorganismele care se dezvolta natural din pielitele acelorasi struguri care au dat si sucul). Rezultatul e un vin mai greu decat un rose modern, cu arome dintr-un registru mai vinos. Eu chiar as milita pentru catalogarea ca "rubiniu". Pentru cei trecuti de 40, asta chiar ar avea o semnificatie diferita.
Culoarea pare mai putin intensa decat 2017, insa tot e in plusul pigmentat al categoriei.
Arome de cirese si corcoduse coapte, usor floral. Atac solid, corp robust, structura solida, ceea ce nu se poate spune des despre un rose, cu gravitatie peste un G, remanenta medie, usor vinoasa. Un rose cu potential de evolutie. Sunt convins ca va putea fi baut cu satisfactie si peste 5 ani. 88

Alira
Grand Vin Merlot 2016. Culoarea intensa (desi parca nu la fel de intunecata ca la editiile anterioare) ne creeaza niste asteptari. Pe care le intalnim in mare parte. Arome de cafea, tabac, gemuri, fructe zaharisite, picanterii de dulce. Gustul este dens, invaluitor, seducator pentru neofiti, cu buna persistenta in registrul notelor de maturare. Eu unul mi-as fi dorit o aciditate mai pregnanta. Merge bine cu un cigar. 86
Grand vin Feteasca Neagra 2016. Si aici parca s-a lucrat mai mult la culoare. E mai naturala, mai putin caramizie. Aromele aduc cu cele pe care le descrie canonul pentru soi, doar daca iti doresti foarte mult sau in orice caz in categoria dulce, de gemuri si dulceturi din fructele cunoscute: prune, porumbe, fructe de soc, visine si asteptatele arome de tabac, cutie de lemn si pielarie. Gustul insa surprinde (nu foarte mult, sa fim seriosi), pentru ca prin meandrele de altfel apetisante, dense, cremoase ale licorii, furnizeaza un corp mediu, cu suficienta aciditate cat sa faca ansamblul agreabil. Postgustul e mediu, cu remanenta dulce-condimentata. 90. Insa nu e nicidecum un etalon pentru soi.

Impresii despre vinurile din ultima vreme: Davino, Licorna, Alira (16.04.2019)

Davino
Davino Ceptura Rouge 2015.  E acelasi vin complex, abordabil dupa ceva timp de aerare, depliat, delicios, chiar daca întrucâtva greu pe papile, iar aici cativa ani de uitare in pivnita i-ar folosi, cu extract si densitate, ca (aproape) in fiecare an. 89 pct

Iacob 2016. Aproape nici nu-mi vine sa scriu despre el. Mi se pare ca a dat cu eroare in 2016. Greu, concentrat, insa fara restul elementelor care sa sustina densitatea, cu taninuri verzi...Not for me

Flamboyant 2015. Am ramas nitel debusolat in fata paharului, incat i-am acordat 2-3 ore, ca sa aiba circumstante atenuante. In fond, vorbim de un vin care costa 170 lei! Desi s-au produs asteptate schimbari, cred ca editia din acest an poarta o amprenta de lemn prea pronuntata. Practic sub notele de lemn, lemn dulce si afumatura, fructul se arata timid. Gustativ e mai suplu decat in editiile precedente, ceea ce nu e deloc rau sau bine, insa nu pot decat spera ca se va deplia in timp si va redeveni etalonul superpremium din Dealu mare. Pana atunci: 88(90?) pct

Alira
Rosii. Gama standard 2014. (Merlot, Cabernet sauvignon, Cuvee din cele doua plus Feteasca neagra). N-o sa vorbesc despre fiecare in parte, pentru ca stilul de vinificatie uniformizeaza licorile, desi, da, sa zicem ca la Cabernet gasim ceva ardei verde, la Merlot ceva pruna supracoapta si gemuri, la ambele taninuri verzi cum n-au fost in nicio recolta care sa-mi treaca pe sub nas. Cumva e o nereusita, pentru ca tocmai stilul supracopt, cu moliciuni, arome si taninuri de cofetarie sunt cele care au caracterizat stilul pana acum. Ori acum vinurile lasa gura uscata, parand neatragatoare. Singurul exponat care a iesit oarecum din schema si pe care l-as mai bea ar fi Cuvee-ul, unde parca taninurile sunt mai temperate si lasa loc si la ceva mai jucaus (83 pct)

Alira Rose 2018.  Cabernet sauvignon&Feteasca neagra, 13.5%, culoare de cupru, cu reflexii orange, arome delicate de trandafiri, mango, piersici si fructe rosii de padure. Echilibrat, plinut, fin. O reusita delicioasa (90 puncte rose)

Alira Sauvignon blanc 2018. Cumva se cauta un stil median, cu arome de fan, mere, floral (soc, flori albe), dar si usor exotic (dar usor). Nu e Sancerre, nu e nici bomba, dar e multumitor. 84

Flamma Rose 2018. Cab, merlot, feteasca. Alt stil, alt public. Arome de dulceturi, zahar pe bat, Restul de zahar pare mai mare si asta se simte in gust, care este un pic contrariant, nehotarat, cu fatete neintegrate. Se poate bea, desigur, probabil sunt si din cei care l-ar prefera roseului standard de mai sus, insa nu cred ca gusturile noastre sunt pe aceeasi lungime de unda. Nici principiile care fac un vin sa fie bun.  83 pct.
Flamma Sauvignon blanc 2018.  Cumva diferenta intre varianta rose "standard" si Flamma se pastreaza si aici. Cumva, desi tot sec, e mai de dulce, fructele mai din compot, florile mai din parfum. E un vin ok, abordabil. 83.

Licorna

Bon viveur 2015 (neetichetat). Comparativ cu 2014, care a fost un vin absolut remarcabil, acesta pare mai neasezat, notele de baric si taninurile sunt mai putin integrate. Cu alte cuvinte, curgerea e putin ingreunata. Poate mai are nevoie de timp, precum in cazul Flamboyant, ori poate asta e recolta 2015 in Dealu mare, adica mai putin reusita decat 2014.  In rest: cirese negre, ciololata, o pleiada de note de maturare(marochin, tabac, altele din soiul acesta), bun, dar parca un pas inapoi. 88(89) pct.

Serafim rose 2018. Rotund, robust, insa si foarte racoritor, obtinut din Cabernet sauvignon.  Capsune, pepene rosu, ierburi, "muscatura" buna, post usor acidic. Avand in vedere caracterul de mid-range, e un vin foarte reusit! 88 pct rose. Mno, poate va intrebati de unde punctele astea rose. Sa va explic: cumva plasez aceste vinuri in alta categorie ontologica decat celelalte. Sunt vinuri care nu se iau in serios, nici noi nu prea le luam, iar tipicitatea de soi e iluzorie.

Serafim Sauvignon blanc 2016. Plecand de la acest vin, as zice ca intreaga gama Serafim sta foarte, foarte bine ca raport pret-calitate in piata romaneasca. Sunt vinuri de 30-35 lei, care insa ofera o clasa peste raza aceasta de pret. Sauvignonul e un exemplu bun. E 2016, dar "motorul" merge brici. Agrise, soc, chiar o fateta minerala, mai intriganta pentru adulmecatori, corp bun, alcool bine integrat (desi cam mult in procente, dar asta e zona, ce sa-i facem). 87 pct.
Serafim Sauvignon blanc 2017 (neetichetat). Pare a fi o noua reusita, profil asemanator cu 2016. 87.

PS: sunt doar impresii, scrise asa cum le-as comunica unui prieten. Daca vreti note clasice cu "rosu-rubiniu intens etc"...well, nu de data asta.