Iacob Rose 2014


Daca rose-ul de top al celor de la Davino- Domaine Ceptura Rose- este respectabil si in recolta 2014, din pacate anul nu foarte favorabil pare ca si-a lasat amprenta asupra vinurilor rose din gamele inferioare. A nu se intelege ca sunt dezastre, ci doar ca sunt ceva mai putin bune decat cele din 2013, dupa parerea mea, bla-bla (text asiguratoriu menit sa protejeze autorul de intemperii).  
Astazi despre Iacob. Acesta e un blend de cabernet si merlot cu 13,6% alcool. Nasul e usor turbulent, ceea ce poate fi din pricina recentei imbutelieri ori poate nu, timpul ne va raspunde. In rest o aromatica clasica, cu fructe rosii, doar ca nitel cam prea parguite. Fizz mai putin, cazand destul de greu pe papile, cu amprenta de pepene rosu si grapefruit. 79-80 pct, In continuare un rose decent, insa fata de 2013 e la oarece distanta. Asta e, nu pot fi toti ani la fel. Daca ar fi, n-am avea ce povesti.






The Independent Prosecco brut 2014 Fantinel


Mi-a placut stirea de acum cateva zile cu Charlotte Church, cantareata galeza care protesteaza impotriva...nu conteaza, impotriva a ce protesteaza cantaretele galeze, si a fost numita de opozanti o "champagne socialist", adica intelegeti dvs, si cu paharul de Krug in mana si cu milioanele in banca cam greu cu "egalitate pentru toti". Dar diva a replicat cu spirit, zicand ca ea nu e "champagne socialist", ci mai degraba un "prosecco socialist". Frumos spus si cam asta e treaba si cu vinul de azi pe care vi-l recomand cu tarie. E foarte fin, placut, se duce repede, nu deranjeaza, lasa o impresie lunga de fruct fin, mere, citrice, si, in principal, iti da o senzatia de jem'enfiche combinata cu mersul lui Peter O'Toole care face toti banii. Probat!


Este produs de Fantinel pentru marca fashion Italia Independent. A fost la uvpz cu 44 lei, 12% alcool, brut, recolta 2014, 88 pct



Vinul Cavalerului Pinot Noir 2013 SERVE


Pinotul din gama de linie a celor de la SERVE Ceptura vine intr-o culoare putin mai intensa decat un rosu rubiniu pur, dar e in marja de tipicitate. Propune o aromatica care aduce initial a grajd. Nu va speriati, e normal, sunt si pinoturi care propun varza murata, dar nu e cazul aici. E, daca vreti, replica expresiilor minerale dint-un sauvignon blanc cu ceva ani vechime care sperie o anumita tipologie de degustator. Apar si nuante balsamice si un amalgam de fructe, corcoduse rosii, coacaze rosii, cirese si o adiere de violete. Are o aciditate buna, o liniaritate gustativa, dar lasa o impresie proaspata, racoritoare, sustinuta si de taninurile fine, bine crescute, tipice pinotului. Alcoolul e bine integrat.

In concluzie e un vin gata de consum, care sugereaza rusticitate si prospetime. La 25 de lei este o reusita in lumea pinotului de liga mica. IG Dealurile Munteniei, provenit dintr-o vie de peste 10 ani vechime. 81 pct.
Evident nu la o bucata de vita trebuie sa ne gandim, ci mai degraba la rate, gaste, ghiveciuri, mezelicuri si la unde o sa sun eu in cateva clipe. Da, cu blat subtire, extra ciuperci si bacon,va rog! 


Sauvignon Blanc 2014 Vinaria Purcari


Sauvignonul de la Purcari vine intr-o culoare galbuie cu tente verzui, denota un nas tipic, floral cu nuante de soc si lamaita, grapefruit si piersici dobrogene. In gust apare lemonat, cu tuse de fructul pasiunii, fresh, robust, echilibrat si cu o buna remanenta. Alcoolul (13,5) e foarte bine ascuns. 

In general acest vin lasa impresia de lucru bine facut, ceea ce e cu atat mai de apreciat cu cat nu vorbim de o editie limitata sau de o crama butic, ci de 150.000 sticle produse doar din aceasta varietate! 
85 pct. In jur de 30 lei in marele retail. Aur la CM Bruxelles 2015. E o recomandare ferma!


Rotenberg "Clasic" 2009

La inceput, Rotenberg a scos un singur vin- Merlot 2006. Ulterior au aparut si alte vinuri cu noi denumiri comerciale, astfel incat urmasii acelui Merlot 2006 au ajuns sa fie numiti mai oficial sau mai neoficial "Clasic". 
Clasicul a ajuns la anul 2009, fapt de apreciat si nu prea des intalnit pe la noi, unde cramele in nevoia lor cronica de cash arunca chiar si vinurile serioase, care ar avea nevoie de ceva timp de maturare, repede-repejor pe piata.

Acum vreo doi ani mi-am notat despre o varianta beta ca "denota aciditate volatila, tradusa printr-un iz de otet, sesizabil si in atac. In rest clasicul 2009 e destul de bogat, aduce a para usor fermentata, condimente, piele afumatura, si in gust apare si ciocolata, scortisoara, visina, pruna si un finish picant.". Ei bine, aciditatea volatila nu-si mai face simtita prezenta, dupa doi ani de baric si inca pe atata de maturare in sticla, impresiile calde, "dulci" date de stejar fiind acum pregnante, peste visine si fructe negre, insa am resimtit acum niste taninuri verzi care contrasteaza cam strident cu restul. Alcoolul (13,6) mi s-a parut bine integrat. 
E posibil ca sticla 317/1500 s-o fi virat pe strada gresita, fie lotul, fie cine stie...pentru ca: 83 pct@100 lei. Din perspectiva mea, exista in portofoliul Rotenberg alte vinuri din 2009 mai reusite.


Domaine Ceptura Rose 2014 Davino

Culoare rose, cum altfel. Vine cu un nas mai ciudat, amintind de varză prospata, cireșe albe, fragi, zmeura, evantai chinezesc parfumat (weird descriptor: checked!). Gustul e tipic de Domaine Ceptura Rose, fin, lejer pe papile, dar cu intensitate și persistentă. Sa remarcam integrarea miraculoasa a nivelului de alcool (13,7). Si la temperatura camerei abia daca e detectabil! Ah, iar cei care asteapta kick-ul de dioxid de carbon s-ar putea sa fie putin dezamagiti.
85 pct, 67 lei in marele online.

Acuma pentru excursul metanarativ ma gandeam la o mica teorie. Vinul rose e in mare parte la fel. Sigur e mai bun, mai fin, mai sec, mai dulce, dar in mare parte tot de un anume gen de aromatica vorbim. Stiti voi, fructe rosii, zmeura, cirese, capsune. Pe cele cateva produse din struguri aromatici (busuioaca, traminer) nici nu le pun la socoteala, pentru ca sunt neglijabile in cantitate.
Roseul e, daca imi ingaduiti, ca un cub. Aproape nu conteaza din ce material e produs si cat de mult il intorci pe toate fetele, in final va trebui sa recunoastem ca este...un cub. Mai fin la atingere, mai poros, mai moale sau mai dur, esentialul e acelasi. Cu vinul e asemanator: se lanseaza in iarna-primavara, are momentul lui de glorie, cu prospetimea lui intepatoare, dupa care vine recolta noua si odata cu ea un alt rose, foarte la fel cu precedentul.
Totusi, cu cat bei mai multe roseuri cu atat iti dai seama ca una din cele mai grele antreprize este sa navigezi prin aceasta aparenta uniformitate. Sa discerni printre iluzoriile pliuri si nuante ale acestei culori abominabile. De la culoare, pana la aromatica in care diferenta e adesea data de o mica inflexiune. 
Pana la urma sa devii maniac al roseului mi se pare un soi de arta ciudata japoneza, o investitie enorma intr-o sculptura in bobul de orez, sau in desenele efemere de nisip colorat facute de calugarii budisti.
O fi, n-o fi...eu mi-am scris numarul de caractere. 
Daca nu v-a ajuns, poftiti aici alte, multe cuburi (plus articolul respectiv cu si mai multe poze).



Doua Vorbe Chardonnay 2013 Vincon Vrancea (MEME Review)











Make your own meme & tag me on facebook

Solo Quinta 2014 Cramele Recas

Scriu aceste randuri imboldit de publicarea rezultatelor la Concours Mondial de Bruxelles, unde in dreptul Romaniei apar doua Mari Medalii de Aur, distinctie fara precedent din 2002, cand Halewood a reusit aceeasi isprava cu Pinot Noir Special Reserve 1999. Alaturi de Recas cu Solo Quinta 2014 si Budureasca cu un Sauvignon Blanc Origini 2014 se bucura de aceeasi recunoastere. Asadar, ne-am depasit maximul istoric, bravo medaliatilor!
Insa trebuie sa intelegem ca medaliile la un concurs de vinuri nu sunt ca la Olimpiada, cate una de caciula. De exemplu in 2015 s-au acordat nu mai putin de 77 Mari medalii de aur (sper ca nu gresesc).  Ca fapt divers, Portugalia a castigat 12, Spania 10, Ungaria 1. Dar pentru statistici e cazul pentru un post ulterior.

Am degustat vinul in martie. Nota suna asa: Deja sunt curios cate soiuri rosii vinificate in alb poate scoate Recas din joben, la fiecare editie a Quintei albe. Din 2008, sa le trecem in revista: Cabernet Sauvignon Merlot, Feteasca neagra, Syrah, Pinot noir, Cadarca si iata acum: Cabernet franc. Nu are rost sa va intrebati cat de bun este. Raspunsul e: la fel. Ba chiar cu un plus la capitolul "fibra", corpolenta si pariu de invechire. Ca o curiozitate: anul 2010 a fost vazut ca rau in restul tarii. La Recas a iesit cea mai buna Solo Quinta de pana acum. 2014 a fost considerat de multi si mai rau. Ce sa deducem de aici?
As adauga acum cativa descriptori: o aromatica florala (soc, lamaita, salcam) si de ananas, mere, banane si pepene galben, cu un gust robust, dens, dar bine echilibrat de aciditate si o remanenta redutabila, usor vanilata. 13% alcool, excelent integrat. 

In orice caz, imi asum impresia din martie, acum ranforsata si de distinctia proaspat primita, ca este cea mai buna SQ de pana acum, chiar peste 2011 si mai ales 2010 (89 pct atunci). E un alb romanesc foarte bun si pe care il trec, in axiologia personala, la borna 90 pct. 76-80 lei in magazinele specializate.




Șprițul, această oribilă mezalianță

Șpriț. Borviz. Sifon. Apă minerală. "Bem un șpriț, Dorele?"

A bătut așa un vânt pe Facebook si mi-a adus la urechi niste luari de pozitiune ale unor stimabili din lumea vinului (ori numai preocupati de fenomen), cum ca spritul n-ar trebui blamat, subestimat, pus la colt si ca se poate bea sprit "cu mare drag", ba chiar, vorba aia, spritul bun se face cu vin bun, asa cum o mancare de calitate se face doar cu ingrediente de calitate, apa si vinul sunt ca micul si mustarul, etc. 

Simtindu-ma un pic nelamurit de opozitie, m-am gandit sa ma dau un pic in spate si sa ma adun. 
Pe scurt se zice asa: "Ce-ai dom'le cu spritul? Ce crezi ca-i numai la noi? Si ungurii si italienii si spaniolii cu sangria lor, toata lumea bea sprit sau amesteca vinul cu altele, numai snobii astia puritani ca matale tot infiereaza aceasta traditionala beutura", apoi se trece la "Pai si daca sunt 40 de grade afara, nu-i asa ca merge un sprit? Ca nu prea e bine sa bei un rose de 14,5% alcool?".

Ok, primesc pozitia dvs, dar dati-mi voie sa ma exprim:
1. Argumentul "Racoritor, de vara". Daca sunt 40 de grade o idee foarte buna ar fi sa nu bei bauturi cu alcool in ele. Indiferent ca-i vorba de bere, vin, cocktail cu umbreluta, etc. Nu de alta dar asa racorit cum o sa te simti, s-ar putea sa-ti stea pulsul. La propriu. Chestiunea cu bautul care e musai si ca sa nu te ia apoplexia bagi apa, mi se pare un soi de proto-alcoolism, nu stiu cum sa va zic...
2. Argumentul "Șprit a baut si bunicu' si tata si sa mori tu daca n-o sa beau si eu!". Si scobitul in nas e un obicei adanc incetatenit printre romani, insa asta nu-l face social acceptabil sau bifat pentru a fi valorizat in istorie si cultura. 
3. Argumentul "il beau si altii, italieni, spanioli, ca doar n-or fi prosti?". Ba da, adica intr-un fel. Sangria e facuta cu vin ordinar, ca sa-i dea cat de cat un kick si o valoare adaugata. Punem zahar si acid citric. Sanatate curata! Italia. Aperol spritz. Aici se foloseste prosecco si bitter. Da, e o bautura ok, insa e un cocktail, nu vin diluat. Plus ca si nota de plata e nitel cam mare. Apoi hai sa mergem intr-o carciuma din Franta si sa cerem o apa "avec gas", cum am facut eu pe cand aveam 19 de ani. Va dau cuvantul ca amicul francez cu care eram m-a impiedicat fizic sa torn apa in vin. Mi-aduc aminte si acum privirea plina de repros si cuvantul "sacrilege". 

De ce e rau spritul si de ce nu i-as aprinde nici macar o lumanare daca ar disparea?
Pentru ca e responsabil de multe rele. Parerea mea e urmatoarea: sfarsit de secol 19, inceput de 20, Filoxera, buimaceala romaneasca, lipsa totala de reactie si coordonare. Replantari cu vii hibride, plus lipsa de cunostinte si grija in vinificatie, rezultat: vin ordinar, repede perisabil. Ca sa-l bei, pentru trebuie sa-l bei, si vorba șprițarului din "Sifonul" lui Pastorel "avem noi vinuri pe care sa le putem bea pure? Daca nu le-am drege cu putin sifon nu s-ar putea bea!", trebuie sa-l "dregi". Apa si vinul ajung in aceeasi situatie ca apa si aspirina. Dai repede cu apa sa treaca amareala.

Zice Pastorel in Vremea, prin 1943, ca sifonul "e inamicul nr.1 al podgoriei noastre. De origine etnica necunoscuta, inestetic si subversiv, guitand si grohaind porcin, nu s-a multumit sa profaneze zamnicul si crama prin oribila mezalianta denumita sprit, dar de la carciuma periferica, unde stapaneste in dictator, a izbutit sa se insinueze pana in restaurantul de lux si la simandicoasele banchete. E prea mult!"
Apoi tot de la maestru cetire, de ce considera nea Jean ca vinul asta alb la sticla e apos? Pai daca pui apa in el, zici ca-i apa de ploaie. Nu e mai bun un auriu spre cioco? Cand torni de sus, ca sa se sparga molecula, se face asa o culoare aurie frumoasa, bucuria ochiului, nu alta! Sec? Pai nu-i bun, ca se face acru si amar. Mai dulce, sa ramana ceva placut pe limba, dupa mix. Mai mineral, mai sobru? Ce-ai, bre? Aromat, muscățel, sa se pastreze aroma! Si uite asa a ajuns vinul din vin- sirop! Poti sa bei siropul "sec"? Pai nu poti, ca e facut sa-l diluezi cu apa. Asa si cu "vinul" in tara șprițului. E bun asa, nu? Face parte din cultura, nu? Sa-l beti voi pe tot!

Citind "O istorie literara a vinului in Romania", de Razvan Voncu (Curtea Veche, Bucuresti, 2013), nu descoperi cuvantul șpriț pana tarziu, in interbelic. Eminescu si Creanga, in racoarea Boltei Reci, nu se intretineau cu șpriț! Dar iata ce găsim intr-un ziar de limba romana, pastorit de Iosif Vulcan, din Nagyvarad (Oradea-Mare), in 1889, asadar dinainte de Unire! O "Doina de pe Mures", si zice-se in ea "place-mi borvizul cu vin, mandra din satul vecin". E drept ca autorului ii placea si "vinul curat si mandra din alt sat", dar sa ne intoarcem la borviz, care e cuvantul preluat din maghiara pentru apa minerala cu bule. Șpriț, Transilvania, Ungaria, Austria, o fi, n-o fi?

Sa ne intoarcem in ofensiva. A considera șprițul gingas, jucaus, retro, de bon ton, e ca si cum ai spune "hai, ma, ca maneaua nu-i asa rea. Pun pariu ca si Patapievici asculta cate un Salam cand bea si el un șpriț si nu-l vede nimeni". Nu inseamna ca esti snob, inseamna ca esti "normal la cap" sa consideri ca spritul e un obicei prost, chiar daca popular, adanc inradacinat, precum sunt si buruienile de pe camp. Ca sa iasa ceva ca lumea, trebuie sa intri cu plugul si sa dai cu niste prafuri, asa si cu obiceiul asta neaos.

Am uitat brusc cate "beneficii" ne-a adus spritul? Ca si acum, dupa 25 de ani de la Revolutie, ne chinuim sa scapam de mania vinului alb aromat si cu rest de zahar? Ca dupa atatia ani de siropel cu sifon, omului ii vine greu sa bea un vin sec fara sa-i stea in gat, fara sa zica ca-i "acru"? Pai cum ar putea zice altfel, daca atatia ani in care vinul pe care l-a baut a fost fie prea prost pentru a fi consumat in sine, fie prea pervertit, facut tocmai pentru a fi baut cu apa? Vrei ceva cu bule? Ia-ti un frizzante, un spumos, un spumant! Sunt si unele slab alcoolizate, daca te preocupa chestiunea. Dar de unde atata cunoastere, cand pentru omul obisnuit pana si apa e de doua feluri: "plata" si "minerala", de ca si cum bula, adica o mica lipsa, e echivalenta cu magneziu si calciu, iar apa plata e de ploaie, nu e "minerala" si ea...

Eu unul as zice ca noi, mai ales cei care ne dam in barci prin lumea vinului, ar trebui sa fim ceva mai responsabili cu porumbeii. O fi șprițul popular, dar de cand e "popular" sinonim cu bunul si cu valoarea? Populare sunt si asistentele de la Capatos, insa ma indoiesc ca vreti sa va insurati cu ele.

In rest si in final, sa-i dam cuvantul maestrului I.C. Teodorescu, guru al oenologiei romanesti in interbelic, cu o pastișă din "Viile Noastre" (Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1935 in "Cronica viticola a anului. Conferinta tinuta prin Radio la 24 Iulie 1933"). Combate bine venerabilul:
"In Romania, nu conteaza calitatea. Consumatorii nostri, lipsiti de cele mai elementare cunostinte in materie de vin, accepta sa li se prezinte orice fel de asemenea produs.
Se beau cu sifon tot felul de vinuri ordinare, crude, si prefacute, de orice provenienta ar fi. Nu se releva si apreciaza un vin invechit, superior, de origina vestita, prezentat la sticle infundate. Sunt prea putini amatori de vinuri fine si prea numerosi bautori de sprituri.
Cu asemenea consumatori, desigur, nu marfa superioara se va vinde cu pret, caci negustorii nu pot castiga atat de mult cu ea, cat dela una inferioara." 

Rose de Purcari 2014 (Republica Moldova)

Vinul "roz sec" are indicatie geografica Stefan Voda (sud-est) si este un blend de cabernet, merlot si rara neagra cu 13,5% alcool. Se prezinta intr-o culoare rose somon, cu tuse portocalii. Aromatic joaca intre cireșe albe si amare, gustul este de cireșe rosii si piersici dobrogene, usor picant pe limbă, acrișor, cu o remanenta medie amintind de zmeura. Un vin fără fizz artificial si foarte versatil in asociere cu mancarea.
E interesant (si am studiat pe viu impresiile participantilor la degustarea acestui vin) ca nu toata lumea este incantata de un rose foarte expansiv, cu aciditate si rest de dioxid de carbon. Multa lume prefera un altfel de rose, mai "linistit", asimilabil mai degraba unui rosu foarte light, cu amprenta aromatica mai evidenta, decat unui rose mai eteric, dar foarte fresh. 
Si cred ca acest exemplar de la Purcari are locul lui in panoplia aparent redusa, dar cu nenumarate pliuri fine, a vinului rose. 
83 pct, ~ 32 lei in marele retail.