De la Joseph Domany, un nume intr-o lunga lista din 1867, la cateva pahare de vin pe masa mea, in 2022

De cele mai multe ori descoperi povesti interesante plecand de la o sticla de vin. Istorii, anecdote, oameni interesanti. Insa uneori se intampla si invers, cum veti vedea

De exemplu, zilele trecute am descoperit o colectie de cataloage cu premiantii de la expozitiile universale de la Paris. Printre care si cea din 1867.

Despre participarea romaneasca la eveniment aflam cate ceva de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe: "Comisarul general al Principatelor Române pentru Expoziţia universală de la Paris 1867, a fost Alexandru Odobescu, care a încredinţat construcţia Pavilionului României arhitectului francez Ambroise Baudry. Edificiul a avut drept model principal Biserica Episcopală de la Curtea de Argeş; diferenţele arhitectonice faţă de modelul original au fost însă semnificative. A fost remarcat faptul că Pavilionul Principatelor a fost expresia tipică a unei arhitecturi aflate la confluenţa a două lumi extrem de diferite, Orientul si Bizanţul."

Si ajungand la cea din 1867, parcurgand lunga lista a distinctiilor la vinuri (deh, puteam sa caut concursul de sapunuri sau biscuiti, dar atat s-a putut), imi sare in ochi un participant premiat cu medalia de bronz dintr-un oras cunoscut: Arad. Domnul se numea Joseph Domany, si a primit distinctia pentru "Vins de Hongrie", "Autriche". 

Istoria e complicata: pe 8 februarie se semnase Compromisul care a dus la formarea Austro-Ungariei in locul fostului Imperiul Austriac care se confrunta cu disensiuni interne din pricina statutului celor doua monarhii componente. Putem presupune ca denumirea generica de "Autriche" este doar o simplificare, intrucat toti participantii au fost incadrati in aceasta categorie, fie ca proveneau din Viena, Budapesta sau Cluj. In fond, in 1867 nici nu exista Romania, ci Principatele Romane Unite, care formal erau inca supuse Imperiului Otoman. Carol I devenise principe cu un an mai devreme, insa va fi incoronat rege abia in 1881, dupa recunoasterea internationala a independentei de facto obtinuta pe campul de lupta dupa razboiul ruso-turc din 1877-78.

Joseph (Josef, Iosif) Domany facea parte dintr-o familie importanta din partile Aradului, in fond exista si astazi o cladire impozanta in centrul orasului purtand numele acestei familii, insa in ce priveste vinul "se crede ca cea mai veche firma comerciala si de export era cea a lui Iosif Domany, care la inceputul secolului al XX-lea implinea un secol de existenta" (Traditiile si cultura vitei de vie in zona Aradului, aut. Mihalca, Lazea, ed Ceres, Bucuresti, 1990, pg. 151).  

Firma avea un "chateau" in Ghioroc, de unde se coordonau lucrarile agricole si producerea vinului. Ghioroc nu este departe de Paulis si este flancat de aceleasi dealuri stancoase de unde Balla Geza produce cunoscuta gama Stonewine. 

credit foto: pivnitelebirauas.ro

Nu mare mi-a fost mirarea sa descopar ca atat cladirea cat si o parte din fostul domeniu se gasesc astazi in proprietatea unui nume cunoscut mie, insa insuficient explorat, pana acum: Pivnitele Birăuaș. Acestia exploateaza 4 hectare (Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Burgund mare), deci eticheta de crama boutique este foarte nimerita. Sigur ca nu mai exista legatura cu familia Domany, dar cred ca e ceva intrinsec cladirilor, pietrelor si pamantului care poate duce mai departe istoria lichida a vinului, uneori si in lipsa unui om sau altuia.

Cum pofta si curiozitatea s-au rasfrant din paginile batranului catalog frantuzesc in concretul imediat, am comandat si degustat urmatoarele:

Stein Rosu de Minis Rezerva 2017, Cabernet Sauvignon, 13,5%, 42 lei. Un inceput bun, un vin agreabil, inca tanar, chiar putin "sauvage" in pofida celor 12 luni de maturare in baric si inca 18 de sticla, cu fructe rosii si negre (coacaze, afine), fine nuante de maturare in lemn, gust viguros, o cencentratie foarte buna, cu taninuri suficient domesticite, remanenta medie. Un vin care face banii, exponent al unui terroir favorabil. Ma gandesc ca eticheta superioara (Josef), care e maturat si mai mult, poate oferi fix acea finete care e doar intuita in aceasta tinereasca rezerva, ca sa folosesc un oximoron. 86 pct 

Grand Cru Cabernet Sauvignon 2003, 13,5%, 49 lei. Evident, mare intrebare pentru un cabernet romanesc de aproape 20 de ani, de la o crama mica,  ar fi: mai e in viata? Raspunsul este da. E ceva artrita pe acolo, de la culoarea matura, la o aromatica care propune o nota medicinala intensa care se disipa in timp, ceara, ceai negru, tutun, obisnuitele tertiare, cu ceva afine si cirese plapande pe partea de fruct. Vinul nu moare in timp, ba chiar l-am gasit mai agreabil dupa o zi de tinut in frigider, compensand aromatica nu foarte atractiva prin finetea gustului, pastrand o aciditate destul de vie, ca un octogenar surprinzator de spinten. In ansamblu, nu e un vin la care sa dai navala, dar nici nu as putea spune ca a fost o dezamagire, avand in vedere... 78 pct? 80? Poate ar fi trebuit sa iau ceva mai recent, insa am zis sa-l iau pe cel mai vechi, ca sa-mi fac o parere despre potential. 14 luni in butoaie din stejar romanesc.

Stein Rosu de Minis 2019, Pinot noir, 13,8%, 42 lei. Din pacate cu defect de dop, dar ca structura mi s-a in genul de Pinot vanjos, poate un pic prea vanjos pentru asteptarile de la soi. 10 luni in baric frantuzesc.

Grand Cru Pinot noir 2006,  13,5%, 49 lei. 30 luni in butoaie de stejar romanesc! Culoarea este de intensitate redusa, cu evidente nuante de maturitate. Tutun, ceai negru, cirese, usor "nisipos" in gust, cu niste taninuri surprinzatoare, poate mostenite de la lunga maturare in lemn sau poate de la caracterul zonei, pomenit in literatura, de zona cu vinuri rosii care au nevoie de ani si ani ca sa-si rafineze asperitatile, cine stie? Nu mi s-a parut foarte agreabil la consum, trecand peste satisfactia ca nu e decazut.   

Nu e prea sigur sa tragi concluzii dupa o serie atat de limitata, insa as zice ca e ceva acolo, nu de pomana Domany era destul de cunoscut in epoca, de la Viena si pana la Paris. E ceva si cu dealurile acelea pietroase. Pana la urma incepem incet-incet sa ne redescoperim "cru"-urile, fie ca sunt parcele anume din Minis sau din Dragasani sau Dealu mare. Si pentru asta pe langa moderne analize de sol, nu strica sa aruncam un ochi si in istorie.


Later edit: la Expo Paris 1878 un anume Domany J. a castigat o medalie de aur in sectiunea "bauturi fermentate"








Cuvee Grandiflora 2017, un La multi ani pentru Gib. Mihaescu

Vinul de astazi, de altfel cel mai bun vin rosu al cramei Avincis, ma face sa remarc ca nu sunt multe etichete românești care sa evoce atât de clar o opera literara. Pentru ca Grandiflora este o trimitere directa la excelenta nuvela din 1928 a unui important fiu al micii urbe vâlcene: Gib. Mihăescu si un sarbatorit al perioadei (nascut pe 23 aprilie, ca atatia alti mari oameni:) 

Textul este disponibil integral în primele rezultate la o căutare pe orice motor de căutare și nu veți pierde 30 de minute din viata lecturand-o. 

În "La Grandiflora", numele unei  terase descrisa ca celebra în Drăgășani, se infiripa trama domnului Manaru, victima și agresor deopotriva al unei obsesii erotice inițiate de vinul prea abundent în locanta amintita și de bănuielile asupra relației necuviincioase a soției sale cu prietenul sau Ramura, soție care trebuie spus rămâne exilata la vie pe toată durata acțiunii. 

Mana-ru, ramuri, vie, vin, Drăgășani...Acum, sincer, ma îndoiesc ca domnul Manaru ar fi făcut scandaloasele sale fapte dacă vinul la îndemână ar fi fost acest Cuvee Grandiflora, pentru ca licoarea e prea serioasa și impunătoare ca să se lase folosita ca un combustibil pentru provinciale psihoze erotice, însă pentru episoade gingașe mai normale se poate dovedi un liant competent.



De prin carti: Eminescu il introduce pe Creanga la Junimea

"Eminescu veni cu el într-o sâmbătă seara la mine acasă, dar la intrarea lor în Junimea un zâmbet a zburat pe buzele tuturora. Şi Creangă, şi Eminescu erau roşi la faţă, aveau ochii turburi şi râdeau liniştit cu fericirea omului beat: ei veneau împreună direct de la Borta-Rece, o cârciumă vestită pentru vin vechi de Cotnar. Intrarea aceasta în Junimea i-a fost spre bine lui Creangă! Tot ce s-a cetit şi discutat în acea seară el le-a auzit mult mai frumoase prin perdeaua beţiei, a visat de ele noaptea şi a două zi dimineaţa s-a deş teptat junimist înfocat, precum a şi rămas până la moarte.

Ce fericită achiziţie pentru Societatea noastră acea figură ţărănească şi primitivă a lui Creangă!"

Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea, pg. 182, Ed.Humanitas, Bucuresti 2011

Cele mai bune vinuri de la Expo Paris 1867

In 1867 are loc Expozitia Universala de la Paris. Cu aceasta ocazie a avut loc si un mare concurs de vinuri. Vinurile sunt listate in ordinea maretiei. E interesant de concatenat aceasta lista cu celebra  clasificare ordonata de Napoleon al III-lea in 1855, si ea datorata unei expozitii universale.




Romania vinicola la Expozitia Universala de la Paris 1900

Una dintre cele mai grandioase expozitii universale organizate vreodata a fost cea de la Paris, din 1900. Menita sa marcheze intrarea in noul secol, Franta s-a pregatit cat a putut de bine. Cu aceasta ocazie s-au infaptuit mai multe constructii monumentale care pot fi admirate si azi in orasul de pe Sena: gara d'Orsay (actualul muzeu de arta impresionista) sau Micul si Marele Palat de pe Champs Elysee. Intrarea in uriasul parc expozitional de 260 de hectare se facea prin Place de la Concorde. Se estimeaza ca in cele 6 luni de functionare a avut ametitorul numar de 50 milioane de vizitatori. 

Asa cum aflam de pe pagina Ministerului de externe "in vederea organizării participării României la Expoziţia universală Paris 1900, a fost numit un Comisar general în persoana lui Dimitrie Ollanescu, care a încercat să realizeze o mediere între sobrietatea tradiţiei bizantine (Pavilionul regal central) şi amintirea unei vieţi nobiliare apuse (restaurantul). România a amenajat la această Expoziţie patru Pavilioane: Pavilionul central, realizat de arhitectul francez Jean-Camille Formigé, Restaurantul, care înfăţişa o casă ţărănească cu pridvor, Chioşcul Tutunului, executat după planurile arhitectului Petre Antonescu, care a proiectat un edificiu în forma străvechilor fântâni monumentale romaneşti, al patrulea Pavilion avea forma unui rezervor de petrol pe suprafaţa căruia erau înscrise numele celor mai importante staţiuni de extracţie din România.". Mai multe puteti afla si de aici.
O frumoasa selectie de fotografii poate fi accesata via Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe (link Facebook)

Dupa toate aparentele, concursul de vinuri si distilate a fost foarte mare. Numai urmarind numarul premiantilor, dar si al juratilor si expertilor in vinuri listat in catalogul concursurilor ocazionate de expozitie, ne dam seama ca probabil au fost mii si mii de vinuri in concurs. Printre ele si destule romanesti, cum vom vedea. Trebuie spus din capul locului ca premiile se dadeau producatorilor pentru vinurile lor si nu vinurilor individuale, deci e o diferenta fata de felul in care se desfasoara concursurile astazi. Nu avem de unde sa stim ce fel de vin sau distilat au inscris in concurs sau cate. 
Romania a obtinut doua premii Grand Prix, echivalentul modern al Marii Medalii de Aur, cum se practica astazi in concursurile OIV, de exemplu.

Premiantii nostri au fost Capsha (Gregoire), adica Grigore Capsa, adica Casa Capsa din Bucuresti, respectiv Ministerul Agriculturii (probabil cu vinuri din Domeniile Coroanei), daca ar fi sa banuim. Am mai scris despre Capsa si rolul pe care l-a jucat in dezvoltarea gastronomiei si vinurilor din belle-epoque, asa ca nu insist.
La fel cum, pentru moment, vreau doar sa va fac cunoscuta intreaga lista cu premianti romani. Exista amici erori de transcriere in textul original, mai ales asupra denumirilor localitatilor de origine, insa sunt convins ca un ochi educat va trece repede peste amanuntele acestea. 

Sunt convins ca se poate scrie o carte doar spunand cateva cuvinte despre cine au fost unii dintre acesti oameni, in fond vedem in lista nume ca Bratianu, Sutu, Miclescu sau Juvara. Sau Rhein et Cie. Si desigur, poti sa-ti pierzi luni si ani din viata investigand cine a fost unul sau altul.

Este o mare lipsa informatii despre istoria vinului romanesc. Ei iata, incet-incet, macar cateva nume se pot recupera. Poate cineva din Dragasani, Panciu sau aiurea isi poate adauga la rubrica "istorie" si un asterisc cu o medalie la Marea Expozitie Universala de la Paris, din anul 1900. 

Grand Prix
Capsha Gregoire, Bucharest
Ministere de l’agriculture, de l’industrie, du commerce et des domaines, Bucharest 

Medalie de Aur 
Apostoleanu Basile, Panciu
Apostoleanu Smaranda, Focshani
Bratianu Const-J, Bucharest
Bratu Jean, Dragashani
Heresco Constantin, Rom-Valcea
Matak Demetre, Valea Calugareasca
Mar-Ocneanu (Thomas), Craiova
Naville (J.),  Gohoru
Peridi Al., Vaslui
Paclenu A., Buzeu
Stocker Victor, Copou
Vericeanu Alex., Bucharest

Medalie de Argint
Amorosteanu, Bucharest
Amira freres, Jassi
Ardeleanu (C-S), Bucharest
Avramesco, Rom-Valcea
Brand (Simcha), Roman
Calale V., Berlad
Canesco Et., Craiova-Dolj
Cialicof J,  Toulcea
Danarico M-C, Tergu Giu
Daniel et Wechsler, Jassi
Demetriade J., Tecuci
Don J., Valea….
Filipesco Mishu, Bucharest
Finkeslstein (B.), Iassi
Filipesco Ettiene, Dragashani
Gagiulesco E-D, Braila
Goilva-Hariton, Helestieni
Giurgea A., Tecuciu
Juvara G., Berlad
Ionesco Eftimie, Pitesti
Miclesco V., Hushi
Moisescu (Romulus), Turnu-Séverin
Muller H et Cie, Braila
Negroponte G-U., Marasesti
Purcareanu A-T., Pitesti
Rivalet Claudius, Bucium
Societe Roumaine de Viticulture Bucharest
Societe Vinicole Bucharest
Soutzo Michel-C, Bucharest
Vrabie T., Odobesti
Viticulteurs (Exposition collective des) à Bucarest. Participants : Avramesco ( Capitaine - AI.) ;Bute (N.); Cialicof (Jelesco); Codreano (G.); Constantinesco (J.-N.); Coshovianu (-N.) ; Dinnulesco (T.); Dragomir (Gr.); Eftimie (Constantin); Fortunesco (D); Ghilzesco (A.); Giurgea ( A. ); Grivel ( Félix) ; Manea (Enacké); Margarit (J.); Missir (N. et M.); Naco(C.) ;Popesco (B.) ; Vladoiano ( J.)

Medalie de Bronz
Adam Nicolas, Botoshani
Carlova Constantin, Gura-Niajlov
Coshoveanu N-G
Dragomir Gr., Prutna
Eighes (B.) fils, Botoshani
Ghitzesco (Alexandre), Hushi
Gradisteanu C-Helene, Bucharest
Jacobovici J., Jassi
Horn Ghersim, Jassi
Manea Enake, Craiova
Maciuneano A-D., Rom-Valcea
Papajani-Stavri, Bucharest
Paraschivesco C., Focshani
Plagino (Emma de), Plaineski
Petrash D-G, Tecuciu
Rhein et Cie, Azuga
Societe Roumaine pour le commerce des vin, Bucharest
Vladoianu J., Pancriu

Mentions Honorables
Boemches Carol, Turnu Severin
Bute N-N., Nicoresti
Eftimie (Le prêtre C.), Nicoresti 
Fortunesco (D.-J.), Craiova
Janelidis-Stelian, Braila
Jonesco-Canutza, Urlatzi
Mateesco (G.),  Sinaia
Lupasco ( Constantin), Murgeni
Metaxas (C.-Tb.) et Cie, Racacjuni.
Mihailesco(Etienne), Craiova
Mihailesco (T.-F,), à T.-Séverin.
Missir (N. et M.),  Panciu
Naco (Constantin), Nicoresti
Tunaru (N.-J.), Sinaia

Din Transilvania (parte a Ungariei la aceea data) s-au facut remarcati urmatorii:

Medalie de Aur:
Teleki (Comte Adam), à Maros-Ujvár/Ocna Mures (Alba)
Teleki (Comte Samuel),à Sáromberk/Dumbravioara (Mures)
Teutsch (Joseph-R.), à Segesvâr/Sighisoara (Mures)

Medalie de Argint:
Dobosfy (Aloïse), Nagyvàrad/Oradea (Bihor)
Gerendy (Etienne), Sôvényfalva/Cornesti (Mures)
Janky et Cie, Nagyvarad/Oradea (Bihor)
Mészáros (Etienne),  Felvincz/Unirea (Alba)
Potsa (Joseph de),  Sepsi-Szt-Gyôrgy/Sfantu Gheorghe (Covasna)
Société des viticulteurs de Transylvanie, Medgyes/Medias (Sibiu)
Syndicat des viticulteurs de Transylvanie, Kolozsvàr/Cluj-Napoca (Cluj)
Szabo (Samuel), Kolozsvâr/Cluj-Napoca (Cluj)
Tagányi (Etienne), Arad (Arad) 

Medalie de Bronz
Apor (B. Charles),  Maros-Vasarhely/Targu Mures (Mures)
Balogh (Alexius),  Felvincz/Unirea (Alba)
Hoch (Joseph), Baromlaka/Valea Viilor (Sibiu)
Rackzy (Auguste), Medgyes/Medias (Sibiu)
Rajcsânyi (Albert), Vilàgos/Siria(Arad)
Wenkheim (Comte Frédéric), Boros-Sebes/Sebis (Arad)

Mentions Honorables
Zeyk ( Baron Joseph ) aîné, Maros-Gombas/Gambas (Sibiu)


Domaine Ceptura Rouge 2015 DAVINO

Întreaga gamă DCR de la DAVINO este ca un autor clasic de literatură, pe care l-au iubit (sau temut) generații întregi. Oricum ar fi, este nelipsit din programa de bacalaureat, așa cum de aproape 15 ani și DAVINO este o apariție recurentă în orice meniu de vinuri care se respectă. Și niciun reprezentant al gamei nu spune povestea renașterii vinului românesc precum Domaine Ceptura Rouge. Multi ani a fost benchmark-ul, vinul metronom al industriei, oglindind prin reflexiile sale roșii-rubinii visul unor investitori pasionați despre cum ar trebui sa fie vinul superpremium din paharele romanilor cu gust.

2015 nu este diferit. Este același vin complex, cu arome suculente de fructe negre și roșii, dar și note date de maturarea atenta în baricuri, cum ar fi adieri de cacao, tutun, sol de pădure, abordabil după o recomandată aerare în vase de decantare, depliat, delicios, remanent pe papile, cu extract și densitate. Să-l bei an de an e ca și cum te-ai uita la Godfather. Chiar dacă îl știi pe de rost, tot iți va sari în ochi un amănunt pe care nu l-ai sesizat la precedentele vizionari.

Merlot, Cabernet Sauvignon si Feteasca Neagra; ~120 lei, in magazine specializate si horeca. 91 pct