Alira Sauvignon Blanc 2015

Probabil obositi de cererile distribuitorilor si horecarilor pentru completarea portofoliului si cu un alb, cei de la WineRo au cedat intr-un final, desi au plantatii doar de rosu. 
Vinul de azi e o afacere dobrogeana, strugurii provenind de la Provitis (fam. Necsulescu, ca sa nu spunem Jidvei), de langa Cernavoda in DOC-Murfatlar, unde a avut loc si vinificarea, imbutelierea facandu-se la Vifrana (Crama Francu, Adamclisi).

Vinul e surprinzator, mai ales daca cunoastem maniera in care sunt realizate vinurile rosii ale cramei. Ei bine, la acest SB parca cineva a dorit sa faca exact contrariul: a iesit un vin proaspat si jovial. Aromatica trimite spre flori de soc, mere verzi si pomelo, foarte usor de baut, fara a-i lipsi "fibra" gustativa, cu un final tonic, citric-amarui. 
Alcoolul e moderat (12,8) si bine integrat. Costa in jur de 40 de lei si a fost produs in 10.000 de sticle. 85 pct

Daca ar fi dupa mine, intr-o falsa disputa old vs new world, l-as plasa mai degraba in lumea veche. Judecand dupa alte vinuri din zona, presupun ca se putea obtine o bomba fructata. S-a ales un profil mai delicat, din punctul acesta de vedere, in favoarea unei "baubilitati" mai mari. Chestiune cu care n-am nicio problema! 

Despre review-uri si degustari pe fata si in orb

credit foto: adglobalgroup.com
Atunci cand mai multi revieweri isi spun simultan, dar independent unul de altul, opinia despre acelasi vin, pot aparea diferente notabile. Nu numai ca descriptorii folositi difera, relativ putin (de exemplu: arome de soc acolo unde altul vorbeste de grepfruit), sau semnificativ diferiti (unul simte iarba si minerale, pe cand altul arome de fructe exotice), dar uneori apar interpretari diferite ale stilului in care e realizat vinul (de exemplu, de lumea noua vs "old-school"). 

O  prima concluzie, facila, a unui cititor destupat, caci si vinurile si oamenii care le gusta trebuie sa fie destupati inainte de a-si da cu parerea, ar fi ca desi onesti in aprecierea lor, oamenii pot evalua extrem de diferit acelasi obiect. Fiind vorba de simturi, apare o mare deosebire, pentru ca amintindu-mi franturi din teoria cunosterii, tocmai simturile sunt cele care ne tradeaza si ne pacalesc destul de mult. Plus ca fiecare moment al degustarii este un fenomen in sine, in care receptorul, receptatul, valorile accesorii, ambientul, etc, toate converg spre o impresie. 

Desigur, atunci cand iti insusesti arta degustarii, ar trebui ca in toata aceasta mare de subiectivitate, de simturi inselatoare, cauzand impresii iluzorii, sa intervina o oarece rigoare, care sa limiteze aceste mari diferente de interpretare. Cu alte cuvinte, se va trece de la o judecata de gust la o judecata de valoare. Insa acesta e un deziderat considerat de unii irealizabil din start. De ce? Hai sa ilustram cu exemple. 

Daca ma aflu fata in fata cu un vin, in liniste si cu timpul de partea mea, studiez eticheta, inteleg tipul producatorului si locul de unde vine. Astfel imi "incarc" asteptarile cu o clasificare, chiar inainte de a gusta lichidul. Cand am in fata un Morgon Lapierre care costa 25 de euro, ma astept ca vinul sa fie unul de artizanat, fermentat cu drojdii native etc si punctat de Wine Advocate cu peste 90 pct an de an. Deja mi se creeaza un cadru limitativ al evaluarii mele senzoriale.

Pe de alta parte, sa presupunen ca ma voi intalni cu acelasi vin in cadrul unei degustari in orb. Pentru a duce la extrem exemplu, sa zicem ca iau contact cu licoarea in timpul unui concurs. Voi avea 2 minute sa evaluez proba, despre care voi sti mult mai putine lucruri decat in ambientul intim descris mai sus. Pe langa presiunea timpului apare si presiunea vinurilor precedente. Daca celelalte vinuri au fost de 83-84 pct, e foarte dificil sa-l punctez pe acesta cu 92 (cat sa zicem ca l-as puncta in ipostaza precedenta). Cel mai probabil o sa recunosc ca e mai bun si o sa-i acord sa zic 4 puncte in plus. Dupa parerea mea, un plus de 4 puncte e mult intre vinuri din aceeasi tipologie si raza de pret. Veti spune ca ce ilustrez eu acum nu e universal valabil, ca e perfect posibil sa punctezi trei vinuri cu 80, iar pe al patrulea cu 92. Well, nu si pentru mine, sau nu reiesind din experienta mea (deloc vasta) cu degustarile in orb.

Nu sunt mare fan al degustarilor in orb, desi le inteleg utilitatea. A bea un vin e o experienta sensibila. E ca o prima intalnire, la o cina romantica, in care ambii participanti joaca un joc aflat la confluenta dintre aparente si realitati. O degustare in orb e ca si cum nu vinul este ascuns intr-un saculet opac, ci acel saculet opac iti este tras peste ochi. O degustare in orb este ca acea prima intalnire, in care cei doi participanti se trezesc dintr-o data goi, pe o scena intr-o sala plina de teatru. Nu e perspectiva prea comoda sau prea placuta, dupa parerea mea. In niciun caz promitatoare pentru posibila relatie.

Multi ar spune ca evaluarea unui vin stiind toate datele nu e foarte relevanta. Si ca doar evaluarea in orb demasca valoarea unui vin aparte de toate fardurile lui de poveste si marketing. Si cred ca au dreptatea lor.
Insa de cate ori nu s-a intamplat ca la un concurs, un vin de retail, industrial, produs de o anume crama sa fie nu doar putin, ci mult mai bine punctat decat un vin premium, mestesugit, de la aceeasi crama?  E normal? Cred ca si cei care ar ridica semne de intrebare asupra relevantei unei astfel de metode au si ei, precum adversarii, dreptatea lor. Rigoarea excesiva in taramul impresiilor senzoriale produce de multe ori un recul. Daca cei care l-au punctat sunt degustatori cu experienta si totul e formal bine organizat, atunci cum de apar aceste anomalii? In naivitatea mea, consider ca intre Feteasca regala Huniade si Solo Quinta, sau intre un rosu Caloian si sa zic Dragaica rosie, este o diferenta de calitate, nu doar de pozitionare si marketing. Presupun ca si oenologii care au realizat aceste vinuri ar fi de acord cu mine.

Pana la urma fiecare vin are "talentul" si valoarea sa. Aceste calitati trebuie dozate corect si utilizate cu intelepciune. Daca un scriitor mare ar publica sub pseudonim mici si mestesugite proze, undeva prin mijlocul ziarului Click, printre fete dezbracate si retete de slabit, desi in vazul tuturor, pun pariu ca valoarea ar iesi mai greu la iveala decat printr-o lectura a autorului intr-o librarie cunoscuta, in fata a 20 de persoane cu toate valorile si gusturile la purtator.  
Desi trebuie sa fim realisti si sa concluzionam ca granita dintre "fine wine" si vinul de volum nu e clara. Uneori un mic vin iese foarte bine, pe cand un vin de la un producator de clasa nu chiar.

Iar toate acestea completeaza acest peisaj al lumii vinului, care nu e fotografic, ci dimpotriva, aduce mai mult cu o pictura impresionista, in care conturul obiectelor e vag. 


Pseudo PS: Am inceput sa scriu randurile de mai sus, ca un preambul la opinia mea despre Alira Sauvignon Blanc 2015. Cred ca e nimerit sa las review-ul pentru alta data.


Faurar Rosu de Ceptura 2014

Priveam cu mare admiratie (ca sa nu spun "ciuda") catre etaloanele vinului european la 5 euro, cum ar fi Torres Sangre de Torro sau Moulin de Gassac si ma gandeam cand o sa apara si la noi ceva asemanator. 
Ei bine, in ultimii (sa zic) doi ani, au aparut (sau si-au consolidat pozitia) cateva si la noi. Constanță+calitate=Love. Iar Faurar de la Unicom Production (aka Davino) face parte cu siguranta dintre aceste mirabile licori. 
Rosu de Ceptura este un cupaj de Merlot, Cabernet si Feteasca Neagra, cu arome destul de complexe pentru pretul cerut, de la capsune zaharisite, stafide, ierburi aromatice, piper negru, pielarie, fructe negre, cu un gust dens, de afine, miez de nuca si cu un final un pic amarui, in spectru mineral. Alcoolul nu e mic, 14,2%, dar e bine invaluit de celelalte caracteristici principale. 85-86. 

Avand in vedere ca in online se vinde si cu 21 lei (vindor.ro), avem in acest 2014 un Best buy indubitabil.

Cramposie Selectionata 2015 Avincis

In aceasta mahmureala post electorala, un vin ludic si cinstit ne poate alina greaua suferinta de a ne fi nascut langa Carpati. Mai cred ca daca toti politicienii ar produce cate un vin bun, si-ar mai spala din pacate. 
Vinul de azi e ca un candidat tanar, energic si neanchetat de DNA. Nu incerca sa fie ceea ce nu este, desi costumul in care e imbracat (a se citi sticla grea) nu e tocmai in ton cu figura jucausa, dar eleganta n-are cum sa fie rea, nu-i asa? 
In rest, sa ne asteptam la o adieri de iarba, flori de vita de vie, salvie, grapefruit, prostetime si aciditate. Stati cu ochii pe drepturile voastre constitutionale si...s-aveti pofta!

DOC Dragasani, sec, 13% bine strunit. Vin de vorba lunga care merge racit mai energic.
 ~40 lei, 83 pct.

Vinarte Cuvee d'Excellence Riesling 2014


Dupa ce am gustat vinul, mi-am zis ca albele de la Vinarte sunt pe nedrept umbrite de mult mai celebrele exemplare rosii din Merlot si Cabernet. Si ca Rieslingul italian nu e deloc un soi de umplutura. 
Acest vin se plaseaza intr-o liga superioara celei a pretului cerut. Vine intr-o aparitie aurie cu tuse verzui, cu arome minerale, citrice, cu un gust echilibrat, elegant, citric, dar foarte prietenos. E si nitel lemn pe acolo, care imblanzeste bestia si ii confera o tusa de miere de salcam. Remanenta dulce-amaruie, de grepfrut. 
Recomand cu tarie. Ă, lasati taria, mai bine cu niste pește sau fructe de mare!
DOC Mehedinti-Starmina. 12,5%, 35 lei. 87 pct. A se cumpara in doua sau mai multe exemplare.


PS: Imi place de Vinarte ca din cand in cand rupe gura targului cu cate ceva neasteptat. Dupa ani in care aceasta gama s-a pierdut prin marasmul noutatilor autohtone, iata ca cei de la Vinarte au intrat in studio si a iesit ceva sincer, ritmat, fresh, dar old-school. 
Cam ca albumul din 2015 (Crosseyed Heart) al nemuritorului Keith Richards (chitaristul de la The Rolling Stones), om de 73 de ani, care nu are probleme cu pensia, cu artrita sau cu abonamentul RATB. De pe care va propun o mica piesa, numita pilduitor Trouble. Rock 'n' roll!

Young Liliac Fruity 2015 (Liliac Winery)

Avem un vin tanar, DOC Lechinta, blend de Sauvignon blanc si Traminer. La asemenea compozitie, exuberanta aromatica e fireasca si directa ca un copil jucaus.
Un vin care prin denumire, cat si prin eticheta colorata sau inchiderea cu screwcap, ne creeaza asteptari pe care crama din Batos le confirma. Este tanar, este fresh, este fruity (arome de piersici, pere, citrice), moderat ca tarie (12,5) si cu duca-s-ar pe gat inclus. 
De baut acum, mult si bine, dupa cum e si proiectat, deoarece dupa ce se va duce fizz-ul, toate aromele acestea vor parea cam grele.
30 lei, 83 pct

PS: daca acest vin ar fi fost produs in jurul Valenciei, unde atat liliecii cat si portocalii exista din abundenta, ar fi avut sens eticheta pana la capat. Asa vorbim despre un vin de la Crama Liliac, din Transilvania si de niste portocale pe care un alt degustator le-a considerat dominante printre aromele vinului. Insa daca ne lasam buna parte din simtul critic la intrare, ramane o eticheta vesela si colorata, in ton cu proprietatile licorii.

Bormasina si cureaua lata: Menestrel Blanc de Merlot 2015 Rotenberg

Am avut intotdeauna un respect deosebit pentru oamenii carora le place sa faca lucrurile cu mana lor. Poate pentru ca nu sunt unul dintre ei. Mie imi plac mai mult telefoanele. Telefoanele date instalatorilor, zugravilor, tencuitorilor si altor categorii profesionale admirabile. E drept ca n-o sa am satisfactia lucrului facut de manutele mele. Nici dezamagirea ca nu iese prea bine. 

Rotenberg Blanc de Merlot. 13,2%, ~35 lei (Carrefour, Horeca). Culoare alb gălbuie, nas turbulent, ușor intepator, de borș. Gust de mere golden și pere chinezești, deci fără o aciditate prea mare. Însă (racit bine) curge ușor, e foarte baubil, fără asperitati. Rustic&funny. 76 (mai ales din pricina nasului) 

PS: presupun ca experientia docet. De fapt, in cazul Rotenberg, ma bazez pe asta.