Trei din Nocturne, gama noua de la Purcari

Dragi confrati in ale gusturilor fine, ibuprofenului si ACC 200, am primit pe adresa redactiei trei exemplare din gama noua de la Purcari. 

Se numeste Nocturne pentru ca strugurii au fost culesi noaptea. De ce nu? Marketing. 

Daca e sa banuiesc, era nevoie de o gama care sa replice componenta monovarietala a vinurilor din gama de baza, arhicunoscuta si ubicua comercial, dar pe un raft mai sus si destinata horeca, ca sa nu mai zica clientul la restaurant ca vinul din meniu e de 2,5x mai scump decat la marketul aflat la 30 de metri de masa lui.  (ok, bad joke, mai ales ca prin multe locuri de azi s-au inchis iar locantele)

Anyways...Pinotul grigio si roseul sunt in mod cert la un nivel mai ridicat decat cele din gama de baza. Si din fericire amanuntul in plus nu este dat de intensitatea aromatica sau giumbuslucuri gen lemn, ci de finețe. 

Pinotul e mai rezervat, mai educat, aduce note de mar si para, mici arpegii florale, prospetime gustativa nativa, pe picioarele ei, o remanenta buna, delicat citrica.

Roseul, blend din Cabernet Sauvignon, Merlot si Rară Neagră, imi confirma impresia ca la Purcari e un departament intreg care se straduie zi si noapte sa faca roseuri cum imi plac mie. Au o tabla acolo cu titlul "ce ii place lui George la un rose". Si Federico Giotto, oenologul responsabil de gama asta, a stat, a cumpanit, a studiat si a produs. Rose low-key, mai ambiental, ca albumele noi ale lui Nick Cave sau Radiohead, delicat, suav, dar cu un grip bun, progresiv pe palat, lungime buna. Pentru poliția descriptorilor declaram: fructe albe, piersici, fructe rosii de padure.  

Am pus ca prima poza Cabernetul pentru ca mi-a iesit mai bine decat celelalte. Ceea ce nu pot sustine si cei de la Purcari cu vinul. Serios, am ramas nedumerit: gama horeca, adica pop&pour, albe bune, rose la fel si tu vii cu un Cabernet sauvignon 2019, crud, greu, taninos, intr-un cuvant nerafinat, adica exact opusul celorlalte. Sigur, se va aseza in timp. L-am rugat frumos si in cateva ore cat a stat in decantor s-a mai rotunjit pe la colturi, fiind mai usor de baut, insa e nitel contraproductiv sa faci asta intr-un restaurant, nu-i asa?

Ma uit in globul de cristal si daca gama de baza e pe la 35, probabil Nocturne va fi 45, RPC ok pentru piata autohtona. Exista diferenta vizuala, vinul in sine (bine, nu cabernetul si nu acum, cel putin) este mai polizat decat cel deja cunoscut, asadar..e bine 

Frescobaldi Alie Rose 2019

Sa notam: producator legendar; istorie milenara; Italia, Toscana litorala; Alie, o senzuala nimfa a marii; probabil nici forma sticlei nu e aleasa chiar intamplator, sugerand acelasi areal concupiscent; Syrah, Vermentino (5%). Si da, rezultatul e conform asteptarilor si chiar mai sus: e unul din cele mai bune roseuri incercate in ultima vreme, are atat finete, eleganta, dar si prospetimea necesara, arome frumoase, clare, florale, fructe rosii, grapefruit . Pe scurt: un rose extrem de reusit, seducator si foarte usor de baut. 

~75lei, 90 pct

Mic rococo lingvistic cu Sapient Rose 2019 de la Licorna Winehouse

"Sapient" este un adjectiv englezesc foarte asemănător, dacă nu identic în înțeles, cu neaoșul  "sapiențial", adică legat de înțelepciune. Presupun ca varianta engleza este mai frumos curgătoare auditiv ca brand. Cel puțin pentru Licorna Winehouse (sic!). Brand...in engleza termenul provine din germana veche unde însemna acțiunea  de a însemna ceva cu o făclie sau un lemn arzând. Ca fapt divers, egiptenii au fost pare-se primii care au "branduit" ceva. Sigur, în cazul lor erau vite, dar nu s-au oprit aici, trecând ulterior și la oameni. Pentru noi brandul ar fi un marcaj. O marcă. În fond, dacă ei au "registered brand" , noi avem "marca înregistrată". Ceea ce îmi închipui ca Sapient este. Marca este și o graniță, o linie între comun și străin, între ordinar și extraordinar, adesea apărată de marchizi, adică cei desemnați sa apere marca. Nu m-ar mira ca licornul(sau licorna, după caz) sa fi fost marcat pe unele din blazoanele lor. Vinul de azi mi-a invocat acest periplu lingvistic, prin caracterul de graniță între roseul de vară, șăgalnic, și roseul de iarnă, mai tare, structurat și serios

Sapient Rose 2019, Licorna Winehouse, Cabernet sauvignon si Syrah, 14,5%, DOC CMD Dealu Mare, 85 pct, ~45 ron

O seară demidulce cu o Tămâioasă roză

Să începem cu puțină istorie. Suntem în 1884, iar Guvernul și Parlamentul trebuie să ia o decizie în privința finanțării Curții Regale. Se ajunge la concluzia că o finanțare integrală de la bugetul de stat ar îngreuna efortul de dezvoltare al unui stat abia consolidat, astfel încât, pe lângă o sumă anuală fixă destul de mică, se decide trecerea în patrimoniul Coroanei a unor posesiuni, în diverse regiuni ale țării, ca aceasta să-și organizeze și să-și finanțeze singură activitatea.

Unul dintre aceste domenii a fost la Segarcea, în județul Dolj. După preluare, Coroana a înființat o pepinieră de viță de vie, pe care s-au încercat nu mai puțin de 60 de soiuri, iar din 1904 s-a construit crama care există și astăzi. In interbelic vinurile de Segarcea au căpătat o bună reputație. După naționalizare, domeniul a devenit IAS Segarcea și în ciuda schimbărilor de obiective, specifice noii “orânduiri”, cultura viței de vie a continuat. După ’89 și tribulațiile post-decembriste, în 2002, Domeniul Coroanei Segarcea a devenit o societate comercială, datorită privatizării către familia Anghel, investitori deja bine înrădăcinați în afacerile agricole. Au urmat replantări, dar și ample investii în cramă, import de tehnologie și know-how. Astăzi domeniul are în exploatare aproximativ 300 de hectare. De remarcat că legătura cu regalitatea s-a păstrat, DCS având în continuare statutul de furnizor al Casei Regale a României.

Vinul de astăzi este o reminiscență a începuturilor, pe când Segarcea juca în zona pepinierei experimentale. Tămâioasa Roză este un soi sinonim cu Muscat Rouge de Frontignan sau Muscat rouge a petit grains, un soi foarte puțin plantat. Face parte din marea familie a muscaturilor, originare din Grecia sau din Orientul Mijlociu, dar răspândite azi în toată lumea, fiind înrudit cu Tămâioasa românească și cu Muscatul ottonel, ca să amintim cele doua varietăți mai larg plantate în România. După preluarea din 2002 s-au identificat 1,5 hectare plantate cu acest soi, cu o vechime de peste 100 de ani. Din acestea s-a recoltat material săditor și s-au plantat încă 12,5 hectare, ridicând suprafața ocupată la 14. Amintim și că există dispute între ampelografi dacă este același lucru cu Busuioaca de Bohotin. Cert e că există o oarecare similitudine organoleptică în ce privește vinurile rezultate, însă literatura nu e foarte clară în acest sens.

Altfel, cu mare efort am găsit online o altă etichetă pe care să scrie Muscat Rouge de Frontignan, Muscat rouge a petit grains sau sinonime (și asta, culmea, chiar după colț, în Australia!), deși e posibil să existe mici plantații și în podgoriile lumii vechi. Iar de Tămâioasă roză per se nici nu poate fi vorba, Segarcea fiind singurul producător.

La proba paharului, licoarea de un rose strălucitor se relevă (dacă avem puțină grijă să nu-i punem căluș la gură servindu-l prea rece) ca un vin expansiv, aromatic, cu arome de fructe roșii de pădure, căpșuni, piersici și adieri florale. Gustul este plin, cu o greutate firească având în vedere încadrarea în categoria demidulce, însă bine strunită de aciditatea care joacă gustativ între note ușor tonice, ca de piersică albă, și apăsate impresii de dulceață de trandafiri.

Am constatat că vinul se completează fericit cu un desert fructat, cum e o mini tartă cu cremă de vanilie și căpșuni, vinul părând în atare situație chiar mai lin curgător, fără a se pierde însă – și completând experiența cu un mix delicat tonic-acid care face întreg ansamblul mai agreabil.

Însă nu e niciun motiv pentru care nu vă puteți înveli între vaporoasele pliuri orientale ale licorii, acompaniați doar de o seară de vară și, eventual, de briza mării.

Tămâioasă Roză 2017, Domeniul Coroanei Segarcea, DOC-CMD Segarcea, vin demidulce, 12,5% alc., aprox. 60 lei, disponibil în SELGROS*.

*articol aparut in cadrul campaniei selgroscautapasiunea.ro

Impresii despre vinuri. Dobrogea (28.04.2019)

Domeniul Vladoi
Tamaioasa Romaneasca Anca Maria 2018. Vinificata in sec. Un vin cu arome asteptate, florale si picant-aromate, dar care surprinde placut prin aciditatea sustinuta, care ii confera o curgere rapida (pe gat). Un compromis intre cei carora le place intensitatea aromatica si cei care prefera un vin mai vivace. 84
Riesling Ravac 2017. Un companion foarte onest al discutiilor lungi, fara amprenta aromatica apasata, dar cu un corp bun si profil citric. Inteleg ca e o clona mai bizara de riesling italian, in fapt un cross cu rieslingul de Rin,  de la care imprumuta unele caracteristici, insa nu foarte multe aromatic. Vin de a doua sticla. 85
Rose Anca Maria 2018. Syrah&Cabernet Sauvignon. Floral, usor picant, cu piersici si grapefruit zaharisit, cu o rotunjime placuta in gust, data si de o aciditate bine dozata. Vin de vara, bine facut. 86

Crama Histria
Ammos Rose 2018. Bine echilibrat, cu prospetime, arome de fructe rosii, capsune si piersici albe, usor tonic, lin curgator. Modern, lasa impresia de bine facut, fara mari interventii. 85
Nikolaos rose 2018. Merlot. Precum prima editie (2017) si 2018 este o reusita in clasa lui extrem de redusa, de nisa, din care mai pot aminti doar Cuvee-ul rose de la Balla Geza, pe de o parte. Pe alta, doar o mica crama din Vrancea- Ochean- si-a propus fermentatia in felul acesta. Avem un vin produs cu drojdii indigene/spontane/salbatice (in fine, drojdii care nu sunt selectionate, ci microorganismele care se dezvolta natural din pielitele acelorasi struguri care au dat si sucul). Rezultatul e un vin mai greu decat un rose modern, cu arome dintr-un registru mai vinos. Eu chiar as milita pentru catalogarea ca "rubiniu". Pentru cei trecuti de 40, asta chiar ar avea o semnificatie diferita.
Culoarea pare mai putin intensa decat 2017, insa tot e in plusul pigmentat al categoriei.
Arome de cirese si corcoduse coapte, usor floral. Atac solid, corp robust, structura solida, ceea ce nu se poate spune des despre un rose, cu gravitatie peste un G, remanenta medie, usor vinoasa. Un rose cu potential de evolutie. Sunt convins ca va putea fi baut cu satisfactie si peste 5 ani. 88

Alira
Grand Vin Merlot 2016. Culoarea intensa (desi parca nu la fel de intunecata ca la editiile anterioare) ne creeaza niste asteptari. Pe care le intalnim in mare parte. Arome de cafea, tabac, gemuri, fructe zaharisite, picanterii de dulce. Gustul este dens, invaluitor, seducator pentru neofiti, cu buna persistenta in registrul notelor de maturare. Eu unul mi-as fi dorit o aciditate mai pregnanta. Merge bine cu un cigar. 86
Grand vin Feteasca Neagra 2016. Si aici parca s-a lucrat mai mult la culoare. E mai naturala, mai putin caramizie. Aromele aduc cu cele pe care le descrie canonul pentru soi, doar daca iti doresti foarte mult sau in orice caz in categoria dulce, de gemuri si dulceturi din fructele cunoscute: prune, porumbe, fructe de soc, visine si asteptatele arome de tabac, cutie de lemn si pielarie. Gustul insa surprinde (nu foarte mult, sa fim seriosi), pentru ca prin meandrele de altfel apetisante, dense, cremoase ale licorii, furnizeaza un corp mediu, cu suficienta aciditate cat sa faca ansamblul agreabil. Postgustul e mediu, cu remanenta dulce-condimentata. 90. Insa nu e nicidecum un etalon pentru soi.

JELNA - Dealu’ Negru By Jelna - Merlot Rose (2017)

foto: unvinpezi.ro

O aparitie promitatoare este aceasta noua crama din Bistrita Nasaud.
Din gama lor mai cu mot, Dealu' Negru, acest rose din Merlot ne este livrat intr-o culoare regulamentara, rose-somon, cu arome de coacaze, grepfrut si banane, o adiere de oja.
Surpriza vine in gust unde se propune rotund, mai corpolent decat asteptarile, insa curge prietenos, cu eleganta.
Denota o remanenta buna, dulce-acrisoara.

12,9%, catalogat ca vin varietal (desi vorbim de satul Jelna, Bistrita-Nasaud), ~50 lei, 85 pct

Jiana Rose 2017 Crama Oprisor

Am citit candva o poezie (balada ar zice criticii) intitulata Jiana. Din ce imi amintesc era o domnisoara blonda, cu parul spic si brate de voinic si cand spahiul de langa izvor pofteste, Jiana are alta parere, mai de Wonder woman. Intr-un fel avem si noi Marvelul nostru mitologic, in acest caz cu accent oltenesc. Vinul rose de la Oprisor incearca sa aminteasca de zana respectiva, fiind proaspat, lin si repede curgator. Aduce arome de cirese, piersici si grepfrut, un corp mai solid decat asteptarile (brate de voinic, da?) si aciditate, recomandarea mea ar fi sa il raciti corespunzator si sa-l mentineti asa.  

Un rosé surprinzător de la Balla Geza *

Pentru un iubitor al vinului aflat la un anumit nivel al “nebuniei”, vinul rose e doar ruda fashion a vinului alb. Un soi de alb cu arome de căpșune și frăguțe, privit condescendent când vezi paharul pe masa cuiva, în Centrul Vechi sau…oriunde. Chiar o risipă de struguri roșii, pentru că metoda cea mai comună de producere a rose-ului este presarea rapidă și contactul foarte limitat cu pielițele (de unde își ia culoarea), astfel încât un vin roșu care urmează din același material va fi mai dificil de făcut, întrucât ceea ce rămâne este “deshidratat” (LE: nu e un termen de specialitate. Cert este ca prin aceasta metodă vinul roșu va fi mai intens, mai “concentrat” decât dacă nu s-ar fi reținut partea pentru rose).

Crama Balla Geza se găsește în localitatea Păuliș, județul Arad. Din punct de vedere vinicol, vorbim de podgoria Miniș-Măderat. Balla Geza este numele proprietarului și oenologului. E un tip dintr-o bucată, dur ca vinurile roșii care ies din dealurile din spatele cramei. Cel putin așa pare la prima vedere, în intimitate, cine știe? – poate e un poet laureat. Nu prea cred, oricum – ca să administrezi 100 de hectare trebuie sa fii un tip mai practic. Deși are un simț al umorului sănătos, pe cuvânt!

Crama e fondată în 1999, primele vinuri pe care le-am încercat eu au fost din 2003. Poate cunoscătorii o recunosc și sub numele anterior: Wine Princess. Deși s-a făcut remarcat inițial cu o tăioasă Mustoasă de Măderat, un soi alb specific zonei, a surprins definitiv cu o Cadarcă, un soi cultivat mai ales în Ungaria, deși la Miniș are partea sa de istorie multiseculară. Însă confirmarea totală a venit prin Cabernet Sauvignon, Merlot (of, Doamne, oare câte sticle de 2007 am băut?) și mai recent și mai ales Cabernet Franc și Furmint (soiul alb titular pe postul de mijlocaș de creație în Tokaj). Există și o pensiune în aceeași incintă, unde seara se rotesc berbeci la proțap, nebunie ce să mai… e un loc bun de relaxare mai ales pentru cei aplecați spre plăcerile oeno-gastronomice de proporții pantagruelice:)

Oh, să mă întorc la rose, pentru că avem în față un astfel de vin. Sau nu? Ei bine, Balla Geza a produs sub această etichetă, nu un rose obișnuit, văratec, de terasă etc, ci mai degrabă un soi de verigă lipsă dintre rose și vinul roșu. Pe vremuri, exista în comerț ceva numit vin rubiniu, acum căzut în desuetudine. Păcat!

Ei, deși mai degrabă oranj, vinul de azi e cam pe acolo, adică un rose înspre roșu. Este produs din Fetească neagră și Cadarcă, două soiuri care la Miniș au condiții specifice. Solul și clima favorizează roșiile tenace, abundente în taninuri, care necesită ani și ani de maturare până să fie gata de consum. Din fericire, avem o scurtătură: acest pseudo-rose!

Iubitori ai roseului de Provence, nu disperați, se poate bea cu succes, deși aduce rotunjimi de cireșe și corcodușe în locul obișnuitelor înțepături de zmeură și căpșune!

Partea interesantă e că am gustat această etichetă anul acesta, dar din productia 2013 (în vechiul packaging, cu “pijama” protectoare de hârtie) și asta nu din rezerva cramei, ci din rafturile esoterice ale magazinelor și…minune! Deși nu era o soluție pentru cei căutători de prospețime intensă, vinul era viu, încă oferind plăcere unui anumit tip de băutor. Iar asta spune ceva despre licoare, în fond știți multe roseuri românești cu potențial de învechire?

Așadar, data viitoare când conspectați raftul pentru ceva deosebit, nu treceți cu vederea Rose Cuvee 2017 de la Balla Geza! Să facă vreo 30 de lei (29,99 sau așa ceva), 12,5% alcool, așadar prietenos. Mai face și plăcere, dacă suntem deschiși la diferit! Și dacă tot sunteți la raionul de vinuri din Selgros, vedeți că găsiți si Cabernet franc și Cadarcă, ba chiar și numita Mustoasă de Măderat!

*Articol aparut in cadrul campaniei Selgros cauta pasiunea 

Cuvee Sissi 2017 SERVE

Recunosc ca editia 2016 m-a prins probabil intr-o pasa nu prea buna. Adica am avut o opinie ceva mai rezervata decat alti confrati in ale datului cu parerea. Poate m-am inselat, poate sticla, poate momentul degustarii sa fi concurat la o anume parere. Cert e ca editia 2017 mi-a placut mai mult, aducand pe langa profilul asteptat (aciditate, adieri de flori albe, fructe rosii, senzatie de prospetime intensa), un aer de rafinament nu tocmai des intalnit in gama roseurilor de la noi (si nu numai). E un vin de toata lauda. Totusi trebuie avuta grija cu temperatura de servire. As zice ca n-ar trebui servit prea rece. Finetea poate fi interpretata ca lipsa de corp, stiti cum e. 

Ciprian Haret sugera chiar aerare 30 de minute. Eu n-as merge pana acolo, dar puteti experimenta aceste sugestii. 

In rest, sa remarcam sticla "aerodinamica" si inchiderea cu dop de sticla.

12.5%, IG Dealurile Munteniei, ~50 lei, 87 pct

  

Alira Rose 2017

Alira rose s-a impus in ultimii ani in categoria roseurilor de la care ai asteptari. Iar pe lista aceasta se ajunge doar avand si confirmari. 

La proba paharului avem o frumoasa culoare rose somon, cu arome de trandafiri, grepfrut roz, piersica, ceva banane, fructe rosii (capsune, zmeura), corp vertical, acid, aducator de pofta de mancare.

Din nou, etichetele nu ofera informatii privind DOC-ul sai IG-ul dupa caz. Exista o holograma pe gat, insa scanarea codului qr nu duce unde trebuie (ma rog, poate nu-mi citeste mie corect). Dar acestea sunt detalii poate nesemnificative in context. 

Vinul este o noua confirmare ca la Alira exista o reteta buna de rose. Elegant si cu aciditate reconfortanta, Alira Rose 2017 va fi probabil un nou succes. Tot la fel de probabil, avem acelasi cupaj de Feteasca neagra si Cabernet sauvignon. 

Doar o parere: poate 2016 si 2015 au fost un pic mai bune, insa doar infinitezimal, daca nu iluzoriu, judecand dupa strafundurile memoriei mele gustative.

12,9%, ~35 lei, 84 pct

 

  

Terra Romana rose 2017 (SERVE)

SERVE a fost primul producator de dupa '89 care a propus pietei romanesti vinuri usor iesite din contextul national, dar mult mai apropiate de gustul frantuzesc si mondial. Unul din vinuri a fost un rose sec, rara avis pe atunci, urmat la inceputul anilor 2000 de o versiune premium in gama Terra Romana. 

Exponatul 2017 patreaza "reteta" anilor trecuti, fiind produs din Merlot si Feteasca neagra, propunand o aromatica usor florala, cu o fateta de fruct bine evidentiata, cu zmeura, capsune si piersici albe,  bine echilibrat in gust, cu o placuta onctuozitate care se interpoleaza intre papilele bautorului si o seara frumoasa. Remanenta este buna, dulce-acrisoara. Pe scurt, un gust clasic, greu de ignorat in sezonul cald.   

IG Dealurile Munteniei, 12,8% alc, ~40 lei, 85 pct

Roseurile DAVINO 2017

Zilele trecute am avut in teste vinurile rose 2017 proaspat scoase pe piata de apreciatul producator din Ceptura- Unicom Production, mai cunoscut sub denumirea brandului principal, anume DAVINO.
Toate sunt produse din Caberbet si Merlot, in proportii variabile.

Faurar rose 2017,  14%,  ~25 lei. Mi s-a parut un vin foarte curat, un etalon pentru categoria sa de pret. Capsune, fragi, grapefruit rosu, un gust robust, care integreaza bine nivelul de alcool. Mai reusit decat 2016. 84 pct.

Iacob rose 2017, 14,3%, ~40 lei. E un rose cu ceva vinozitate, usor potentata de nivelul de alcool, are o aromatica care aminteste de pielitele de strugure, care planeaza peste aromele de visine si piersica verde, mai evidente in gust. Un rose puternic, interesant, dar care pare inca neasezat pe deplin. 84 pct.

Domaine Ceptura Rose 2017,  13,5%, ~ 70lei. E unul dintre "flagship"-urile roseurilor romanesti, statut pe care il confirma si in aceasta recolta, desi aduce unele schimbari de "design" fata de anii trecuti. E un vin care propune o oarecare austeritate aromatica, cu pietre de rau si creta, cu adieri florale si de fructe rosii, dar care mizeaza puternic pe impresia gustativa, foarte rasata. Structura de vin alb cu potential de invechire, bine inchegat, cu spatele drept. 88 pct

Rose Avincis 2016

Un rose somon din Cabernet si Merlot, din zona Dragasanilor, cu aromatica de zmeura si grapefruit roz, continuand impresia citric amaruie in gust si in remanenta, imbiind la asocieri gastronomice, mai degraba decat la consumul convivial.

DOC Dragasani, 13,5%, 35-40 lei, 82 pct

Trei vinuri românești și tot atâtea lucruri bune!

Am ales câteva vinuri din Selgros Galați gândindu-mă la un singur lucru: la ce nu aș alege în mod obișnuit :) Din variate motive, căpătăm de-a lungul timpului marote: nu ne place eticheta respectivă, am gustat ceva acum 10 ani și nu ne-a plăcut, s-a uitat urât cineva de la marketing la noi (glumesc, toți oamenii de PR și marketing ne iubesc sincer) etc etc. 

Apoi, fiind slujbaș în templul diversității, gustând aproape zilnic vinuri din te miri ce și de aiurea, trimise de negustori și importatori spre competenta mea dare cu părerea (s-aveți rezon și mizericordie dacă ironia/autoironia mea e uneori prea camuflată), ajungi să nu te întâlnești prea des cu vinuri românești provenind de la nume foarte cunoscute publicului larg. Așa că mi-am zis: Oh, mărită Fortuna, să ridicam paharele și să începem cu: 

Promessa Rose 2016 Aurelia Vișinescu. Un nume cunoscut în lumea vinului românesc, Aurelia Vișinescu s-a făcut remarcată la Cramele Halewood, mai ales prin obținerea unei mari distincții în 2002, la Concours Mondial de Bruxelles, pentru un vin din cunoscuta și acum defuncta gama Prahova Valley. Au trecut aproape 15 ani până un alt producător autohton să egaleze aceasta performanță. Între timp, Aurelia Vișinescu a început o nouă aventură la Domeniile Săhăteni (jud. Buzău, chiar la granița cu jud. Prahova), care s-a "rebranduit" în urmă cu câțiva ani sub numele oenologului.

Nu avem informații pe etichetă despre strugurii folosiți, insa Google ne indică prin meandrele sale un blend neobișnuit de Pinot noir, Syrah și Pinot Gris/Grigio. 

Culoarea e un rose virat spre portocaliu, cu nuanțe de cireș, dar nefiind pictor nu trebuie să ma credeți pe cuvânt. Aromatica e ușor florală, cu impresii clare de fructe roșii, gust proaspăt, corp mediu, cu aciditate mare și rest de zahar mic. Remanenta e medie, acrișor-vegetală. 

Este un DOC-CT (cules târziu), oarecum neobișnuit pentru un rose, cu 13,5% alcool și preț gravitând în jurul a 35 lei. Fără a fi ceva luxuriant, își face bine treaba de licoare jovială, răcoritoare, de vară, eventual potrivită pentru ocazii fericite, după cum denumirea și eticheta ilustrează fără prea mare echivoc. În atare condiții nu pot scăpa de imaginea "ordefului" de nunta/botez cu nelipsitele sale rulade de carne. Cea de pui ar intra mai bine, dar să vedem dacă merge și cu așa ceva.

Chateau Valvis Chardonnay 2014. Jean Valvis e un cunoscut om de afaceri, de al cărui nume se leagă câteva din cele mai cunoscute branduri din industria alimentară, ca să-i zicem așa. Domeniile Sâmburești (jud. Olt) sunt foarte prezente pe piață, de la magazinașul din colț până în supermarketuri și pe meniul multor locante. Cu toate acestea, există o deosebire între calitate și notorietate, diferența care devine, prin trecerea anilor și prin investițiile în tehnologie, din ce in ce mai subțire. Gama Chateau Valvis propune ce are acest producator mai bun, fiind destinată exclusiv Horeca și magazinelor specializate. Ca orice chardonnay baricat (maturat în butoaie de stejar) are nevoie de puțin timp pentru a-și clarifica "aromatica" și odată ce o face, vom descoperi pe lângă culoarea aurie intensă, adieri florale (salcâm, floare de viță), păducel și citrice, dar și de vanilie si pâine prăjită. Gustul e moderat citric, mai suplu decât așteptările, cu o remanență bună, dulceagă și cu o notă distinctă, vegetal-amăruie. Nivelul de alcool este mare, 14,5%, provenit și de la culesul târziu, dar este bine ascuns de greutatea aromatică și de tușele vanilate. Prețul e destul de mare, aprox 80 lei, deci dacă căutam chilipiruri, n-o să le găsim aici. Însă nici dezamăgiți n-o să fim, ceea ce-i destul de important. L-aș încerca la o supa cremă de dovleac. Cine nu riscă nu caștigă, nu-i așa? 

Purpuriu 2014 Casa Isărescu. Prima întrebare care ne vine în minte în legătură cu acest nume, nu este dacă vinul e bun sau rău, ci cât de repede va ajunge euro la 5 lei. Însă asemenea înțelepciune nu e pentru noi, muritorii, care rămânem doar cu certitudinea că o butelie din acest vin al iubitului fiu al Drăgășanilor (căci da, omul e de-acolo) e prețuit pe la 45 de lei. Deci, domnu' guvernator, dacă vreți să țineți vinul la rotunjorul preț de 10 euro la raft, vă rog eu, faceți ceva cu raportul de schimb, că se strică cifra rotundă cu toate mașinațiile astea politice din ultima vreme! 

Crama Isărescu are reputația producerii unor vinuri mai de moda veche. Apropos, dacă se numește Purpuriu să știți că e din soiul care pătează. Dacă nu spălați paharul imediat după utilizare, s-ar putea să aveți nevoie de oțet și bicarbonat ca să scăpați de nuanțele purpurii. 

Este produs din Cabernet sauvignon și Merlot, are nevoie de putin aer (carafa, 30 de minute, poate mai mult după posibilități), o temperatura de servire pe care eu o găsesc mai bună undeva pe la 14-15 celsius (așadar un pic mai rece decât clasica "temperatura camerei" de 16-18 celsius). Olfactiv descoperim porumbe, pielărie, prune afumate, atacul e așteptat de puternic, cu o structură tanică care ar sustine înca un vin pe lângă acesta, ușor vanilat pe final, cât să îmbune impresia lăsată de nărăvașele taninuri. Alcoolul indică borna 13,5% și e bine integrat. 

E un vin sec și musculos, poate prea după standardele statuilor romane, agreabil după gustul omului, care n-are nicio șansă să fie ridicat în slăvi de unul singur, dar în asociere cu ceva cărnos și la fel de rustic ar putea împlini o experiență plăcută. Cum ar fi, de exemplu, o farfurie mare de Plov. Dacă e prea exotic pentru dumneavoastră, atunci încercați o friptură de vită!

Of, ați obosit? Păi după atâta turism interactiv, cred și eu! 

(aparut si pe Selgros cauta pasiunea) 

Ammos rose 2016 Crama Histria

Daca va ganditi ca ammos e ceva dragalas pe filiera latina amo, amare, vin rose, dragoste plutind in aer, ei bine, v-ati insela! Ammos inseamna "nisip" pe limba lui Socrate&co. Pana la urma, prin invaluire, tot acolo ne duce, la litoral, la vie en rose etc.  

Vine intr-o culoare rose cu tente portocalii, nas de coaja rasa de lămâie, cireșe albe și iarbă, în gust se continua linia rosie, cu aciditate moderată, care contribuie la impresia de densitate, cu tuse ușor siropoase, dacă nu e servit mai rece. Din fericire, aciditatea face un "comeback" pe final, care e ușor amărui, amintind de de pulpa de grapefruit, aducand o latura tonica lucrarii. 

Cabernet sauvignon si Feteasca neagra, IG Colinele Dobrogei, inchidere cu dop de sticla, 13,5%, ~45 lei, 82 pct

Cuvee Sissi 2016 SERVE

Probabil cei de la SERVE au considerat ca cele cateva cuvee-uri din portofoliu, care pana acum aveau un caracter sa zicem solitar, trebuie sa se reuneasca intr-o gama a lor, iar aceasta trebuie intregita cu un rose, mai ales ca roseul e la SERVE un soi de varf de lance. In fond, e primul rose sec comercial lansat dupa Revolutie. Zic comercial in sensul ca nu e vreun experiment realizat pe la o Statiune de cercetari, ci unul destinat meniurilor din restaurante si rafturilor de magazin specializat.

Spre deosebire de clasicul rose Terra Romana, care e produs din Merlot si Feteasca neagra, Sissi este un Pinot noir. 

Are o culoare rose somon, nu foarte pigmentata, o aromatica curata de fructe rosii (cirese, coacaze rosii), banana si usoare (adica deloc fragrante) note "tehnologice"(ca sa zic asa) de vata de zahar si o adiere de oja. Gust fin, dar rotund, cu aciditate bine exprimata si post mediu, citric.

Pe ansamblu este un vin competent realizat, insa ma simt nevoit sa adaug ca cel putin pentru recolta 2016 si cel putin pentru mine, roseul Terra Romana este superior, asta desi e putin mai ieftin. Sigur ca ambalajul cuvee-ului adauga cost, cu sticla eleganta si inchiderea cu dop de sticla, dar...hei, parerea mea! 

12,5%, IG Dealurile Munteniei, ~45 lei, 84 pct.

Roseurile Unicom (DAVINO&Co) 2016

Ok, o sa fiu rapid, ca mi se ard cozonacii in cuptor. 

Anul trecut am scris intr-un mod ludic despre roseurile Davino si nu ma simt in stare, acum in post si rugaciune, sa depasesc valoarea incomensurabila a textului amintit :)

Remarc aceeasi stratificare bine facuta la aceste blenduri de cabernet si merlot, vinurile sunt in progresie, urcand in gama si (pana la urma) sunt ce trebuie la nivelul respectiv de pret. Parca sunt usor mai pigmentate, (Iacob spre portocaliu) dar stiti cum e cu barbatii si culorile! Nivelul de alcool e in 2016 pe la 13,5%, la toate cele trei. E un numar bun, daca ma intrebati pe mine. DOC Dealu Mare.

Sa dam si cotele apelor:

Faurar- 80

Iacob-84

Domaine Ceptura Rose- 87
Preturile sunt cum le stiti: ~25/40/65

Am fugit! Simt o discreta nota de fum!