Acum doua saptamani am fost invitat sa petrec un week-end in satul Paulis, comuna omonima din judetul Arad. Desigur, nu e un sat foarte urat, nici din cale afara de pitoresc, din fericire pentru el adapostind o crama cunoscuta: Balla Geza (fosta Wine Princess).
Vinul are ceva special fata de alte produse. De exemplu, e mai greu pentru un locuitor al unei comune din patria noastra sa se mandreasca cu profilele PVC care se asambleaza la el in asezare. Adica poti privi un "ce termopane se fac la noi, bai tata!" cu oarece deferenta amuzata, insa in fata unui "ce vin se face la noi, extraordinar, ce sa mai!" poti deveni brusc interesat.
Pe cand ne balanganeam la vale, printre viile de Cabernet franc, Furmint si Cadarca, intr-o remorca trasa de un tractor, i-am comunicat panseul si lui Balla Geza, patron, administrator, oenolog, profesor, ghid turistic si prezentator de mare succes, anume ca dintre toate fabricile lumii, cramele sunt cele mai interesante. Adica nu exista bloggeri de termopane, nu-i asa? Nimeni nu face review-uri de feronerie si foarte putini vor purta polemici pe seama notelor fine de cheag dintr-un iaurt.
O fraza de genul "dragi cititori, in acest weekend am fost la fabrica de extinctoare Puf&Spuma SRL, unde imi doream de mult sa ajung deoarece apreciez in mod deosebit produselor lor! E o zona foarte propice producerii de extinctoare, iar bicarbonatul de sodiu din ele se impleteste de minune cu cel din micii care ne-au fost serviti la cina de protocol, in adierile muzicale ale tarafului din localitate" pare desprinsa dintr-un roman de Boris Vian, cred sunteti de acord cu mine.
Insa daca inlocuim doua, trei cuvinte (si ignoram bicarbonatul, care nu stiu de unde mi-a venit), introducand "crama" sau "vin", dintr-o data totul face sens, pentru ca nu-i asa, in vino veritas, iar mie mi-ar prinde mai bine acum o doza de adevar decat ceasca asta de cafea amara. (sfarsitul excursului metanarativ)
Dupa ce am petrecut vreo 3+8 ore pe drum (Dan Micuda,
provin.ro, Cosmin Udrea, pasionat profesionist si sofer admirabil, respectiv subsemnatul), incluzand o oprire inutila printre norii de smog de la Dedulesti, caci ce poate fi mai romanesc decat sa-ti petreci urmatoarele 5 ore in habitatul unui masini impreuna cu alti doi colegi de dambla erupand periodic gheizere usturoiate, am izbandit in final. Am ajuns chiar mai repede decat autocarul cu ceilalti invitati, care plecase cu 4 ore inainte. Am avut timp sa imi verific in prealabil ibuprofenele, dupa care, constatand ca nu aveam, le-am inspectat pe ale lui Dan. Complexul arata foarte frumos, aranjat, crama, magazin, depozit, restaurant, pensiune, toate in acelasi stil arhitectonic, curte aranjata.
Ne-am asezat la o masa in curtea-parc, alaturi de alti entuziasti ai licorii si am ascultat prezentarea evident degustand cateva vinuri din portofoliu, dintre care va recomand cu tarie Furmint 2015, un alb vin cu profil unic printre cele de la noi, mai aproape de un riesling nemtesc decat de fetesti, Cabernet franc 2011, un vin foarte serios, plin, cu taninuri abundente, dar catifelate, Feteasca Neagra 2011 din gama Stonewine, care se deschide frumos si cu tipicitate dupa 20 de minute, Cuvee David 2013 (cabernet sauvignon, syrah si feteasca neagra) o mica bestie bine crescuta care va creste fara indoiala, spumantul romano-maghiar Clarus vintage 2015 facut din Mustoasa de Maderat si cu moderata tarie Cadarca Stonewine, un frizzante prospat, ingenios denumit Fizzy, plus roseul infant 2016 (cam bombonica pentru mine, deci un mare crowd-pleaser, in concluzie). Oricum, daca in urma cu cativa ani Wine Princess era Mustoasa&Cadarca, Balla Geza de acum e Furmint&Cabernet Franc.
Au mai fost cateva vinuri rosii in proiect. Pe care acum, dupa ce am stat in acea seara pana tarziu in noapte, nu pot sa le cataloghez decat ca teribil de promitatoare.
Adica, vedeti dumneavoastra, profesionalismul a tinut pana a venit porcul la protap. In rest s-a ras, pentru ca din fericire vinul de Minis are si acest efect secundar si s-a stat cu ochii pe eclipsa de luna, care, din nou, intr-un mod pur romanesc, a fost si n-a fost. Adica a fost, dar atat de subtila si in penumbra, incat un ochi de necunoscator ar fi putut s-o rateze cu usurinta. Oricum, eu fiind cel responsabil cu anuntatul rarului eveniment astronomic, am cauzat reactii care mai de care mai acide (chiar mai acide decat Furmintul!), cum ca, vezi doamne, tot atat de adevarate sunt si informatiile date de bloggerii de vin despre obiectul muncii etc. Norocul lor ca se pricep ceva mai bine la vin decat la astronomie, ca altfel le-as fi zis vreo doua! De fapt, cred ca tocmai le-am zis.
A doua zi, am baut o cafea si pentru a vizita abruptele dealuri ale podgoriei Minis-Maderat ne-am imbarcat in niste vehicule decapotabile, speciale, de teren. Adica tractoare cu remorca. Ne-am oprit intr-un loc cu panorama si mustind de entuziasm, am gustat niste bobite de Furmint si Cadarca. Am privit cu oarece temere spre zecile de ladite goale. Am mai trecut prin astfel de momente dureroase, asa ca in prealabil mi-am rugat doctorul de familie sa-mi incropeasca o scrisoare medicala, care sa ateste teribila maladie de care sufar, numita durere de sale, in limbaj de specialitate ceva cu limbo, ceea ce are sens daca te gandesti la dansul respectiv.
N-am stat mult aici si am plecat mai sus, spre locul de unde provin vinurile din gama Stonewine. Surpriza, sunt dealuri cu o gramada de pietre de ele! Eu am banuit ca le-au adus special cu camioanele, ca sa le vedem noi, insa se pare ca stau acolo linistite din cretacic. Ei, aici iar s-au descarcat laditele malefice, insa soarta mi-a suras! Desi au fost cativa inconstienti care dintr-un elan suspect s-au apucat sa culeaga struguri, probabil pentru a compensa lipsa de la sala, s-a constatat rapid ca nu sunt suficiente foarfece pentru toata lumea. De fapt era numai unul. Ei, veselie amplificata! A venit si o masina cu mezelicuri si vinuri la gheata, da-i cu un spumant sa nu faci insolatie. Pac-pac, hai, inapoi!
Ne-am intors ca sa plecam. Masa si dansul la hanul Moara cu Noroc dintre Mocrea si Ineu. Daca asa era programul...Si-am mers prin tot soiul de sate, cu arhitectura ba traditionala, ba neo-toparlaneasca, influentata de locurile pe unde a fost lumea la munca, orice ar insemna asta. In Șiria sau Covasant (nu mai stiu exact) zici ca esti pe Downing Street. Well, daca ignori carutele si balega lasata in urma de caii lor.
Ajunsi la Moara cu Noroc (Slavici was here), loc celebru in zona, am fost intai uimiti de cortul de nunti amintind de opera din Sydney. E sambata seara, we are doomed, ne-am zis. In parcare mai multe masini ca la Ateneu, ramanand in registru muzical. Am avut si aici o camera tripla, cu inimioare de lebede din prosoape pe pat, nebunie! Cel putin Dan si Cosmin au fost teribil de impresionati de covarsitorul romantism. Noroc cu generatorul de langa geamul camerei, care mai risipea aerul nenatural de romantic. Si de dulapul de serviciu de pe hol, care dupa toate aparentele, nu putea fi inchis decat prin trantire de catre cameriste. In afara de asta a fost frumos! Veneau nuntasi, miri si mirese, veselie (e drept, nu chiar atat de mare ca prin partile noastre), doua nunti in paralel...Loc celebru in zona, cum v-am zis. Atat de celebru incat am ridicat din sprancene cand mi-a venit nota de plata a gustarii de dupa amiaza. 5 sarmale, 30 de lei. Dar...o data ajunge omul la Moara cu Noroc. Oricum, bun nume pentru nunti, ce sa mai discutam. Ana&Ghita si nasii fam. Lica Samadaul va doresc petrecere frumoasa!
Si s-a facut seara, ne-am mutat intr-un salon incapator, departe de galagia matrimoniala. Ciorba ciorba, carnatul carnat, friptura friptura. S-au straduit oamenii, cu folos, a fost traditional si gustos. Vinul a curs iar ca la nebuni. Da-i cu un Cabernet franc, stinge cu spumant, nu s-au incurcat nici oamenii de la crama, ce s-a vrut aia s-a dau... Nu stiu daca am mai zis-o, dar imi pare sincer rau ca trebuie sa treceti prin toate astea. Nu era mai bine sa zic ca "am fost la cocheta crama din podgoria Minis Maderat si am gustat o serie de vinuri foarte promitatoate, cum ar fi: Furmint Stonewine 2015- 87 pct. Cabernet Franc Stonewine 2011 90 pct (...) Pitoresti locuri, minunata crama, oameni frumosi (...) Multumesc pentru invitatie si sa ne vedem la anul!"? Asa, vreo 3000 de semne, pline de informatii "pertinente" si profesionist livrate? In loc de asta va chinui acum cu generatorul de la pensiune...
Iar s-a facut noapte. Multe vorbe, prea mult tutun, Adrian Butuc impartasind o poveste de pe drum, despre o doamna de la o vinarie din piata din Arad (sau Zalau sau...era tarziu).
Si-am mai incercat un pahar de Clarus sub clar de luna, uimit ca la toate nuntile din jur nu s-a imbatat crita niciun unches, nu s-a tipat, nu s-a batut nimeni... adica frumoasele traditii ale nuntii la romani. De la una chiar se auzea muzica religioasa, ceea ce m-a cam speriat!
Duminica, de dimineata, am stat la o cafea, prilej de a-mi admira cearcanele in lentilele ochelarilor de soare ai altor petrecareti, care ii purtau nu pentru ca ar fi fost soare, ci tocmai ca sa nu aiba ce sa-si admire. Ne-am luat la revedere (moment emotionat) si am taiat-o spre capitala, oprind la pranz la un Subway de langa Sibiu, de unde ne-am luat fiecare un sandvis mare. Baiatul ne-a vazut cam regateni si ne-a pus vreo doua kile de ceapa de caciula, ceea ce, in final, a inchis cercul aromatic al usturoiului de vineri.
In concluzie, Crama Balla Geza este un loc de stat, nu numai pentru maniacii vinului, care vor aprecia stilul personal in care omul isi face licorile, caracterul deosebit al acestora, barbatesti si taninoase, pentru rosii, acide si minerale pentru albe, mai ales Furmintul, care e un "trebuie" (nu poti sa zici "must", ca intelege lumea gresit), dar si pentru "civilii" care vor doar sa se relaxeze cateva zile intr-o zona linistita, sa viziteze o crama si sa guste un vin la modul cel mai onest si convivial posibil. Pentru toti, iacata
aici preturi si date de contact.
Vin cateva vinuri foarte bune de acolo, in parte datorate oenologului, in parte terroir-ului, care mi se pare foarte nimerit pentru rosii bogate in taninuri, cu maturare lenta.
Crama Balla Geza se găsește în localitatea Păuliș, județul Arad. Din punct de vedere vinicol, vorbim de podgoria Miniș-Măderat. Balla Geza este numele proprietarului și oenologului. E un tip dintr-o bucată, dur ca vinurile roșii care ies din dealurile din spatele cramei. Cel putin așa pare la prima vedere, în intimitate, cine știe? – poate e un poet laureat. Nu prea cred, oricum – ca să administrezi 100 de hectare trebuie sa fii un tip mai practic. Deși are un simț al umorului sănătos, pe cuvânt!
Crama e fondată în 1999, primele vinuri pe care le-am încercat eu au fost din 2003. Poate cunoscătorii o recunosc și sub numele anterior: Wine Princess. Deși s-a făcut remarcat inițial cu o tăioasă Mustoasă de Măderat, un soi alb specific zonei, a surprins definitiv cu o Cadarcă, un soi cultivat mai ales în Ungaria, deși la Miniș are partea sa de istorie multiseculară. Însă confirmarea totală a venit prin Cabernet Sauvignon, Merlot (of, Doamne, oare câte sticle de 2007 am băut?) și mai recent și mai ales Cabernet Franc și Furmint (soiul alb titular pe postul de mijlocaș de creație în Tokaj). Există și o pensiune în aceeași incintă, unde seara se rotesc berbeci la proțap, nebunie ce să mai… e un loc bun de relaxare mai ales pentru cei aplecați spre plăcerile oeno-gastronomice de proporții pantagruelice:)
Oh, să mă întorc la rose, pentru că avem în față un astfel de vin. Sau nu? Ei bine, Balla Geza a produs sub această etichetă, nu un rose obișnuit, văratec, de terasă etc, ci mai degrabă un soi de verigă lipsă dintre rose și vinul roșu. Pe vremuri, exista în comerț ceva numit vin rubiniu, acum căzut în desuetudine. Păcat!
