Smart Drinks of Bucharest

Smart Drinks of Bucharest s-a nascut din nemultumirea lui George Chendi fata de targurile traditionale din domeniul vinului. Goodwine si celelalte asemanatoare nu ii ofereau tipul de client pe care si-l dorea, asa incat a hotarat sa-si organizeze propriul "targ". Dupa cum stiti, Alma Tim (firma) si Smartdrinks (magazinul online) au un portofoliu luxuriant, astfel ca realizarea unui targ populat integral din propria "ograda" nu e deloc imposibila.

Vinuri alese, vreo suta, numarate ochiometric, s-au integrat minunat cu locanta aleasa, cladirea casei de licitatii Artmark, de langa Ateneu, pe care va recomand s-o vizitati chiar daca nu aveti zeci de mii de euro de cheltuit pe opere de arta, intrucat este o bijuterie arhitectonica.

In curte, o replica mai "robusta" a ilustrei Venus din Milo te facea sa-ti para rau pentru ea. E mai greu de degustat fara maini.

Si a fost destul de lucru!

De la burgundiile de la Aegeter si Chablisienne, Ronul de sud al celor de la Brotte, pana la californienele de la Terlato, de la Ksara exoticului Liban si pana in indepartatul Chile cu ale lor Bisquertt. Au fost doi producatori de Champagne, vinuri de Porto- Calem, toscanele de la Cafaggio, asociatia de producatori italiani La Vis, grecii de la Alpha Estate. Si peste toate romul Diplomatico din Venezuela (salut, Jose!), ginurile Monkey 47 si Brooker's, niste beri dintre importurile Ursus (e drept ca prezentarea lui Virgil Dumitrascu a fost mai buna decat berile) si un free bar cu tigarile Sobranie, pentru viciosii care inca nu s-au lasat, o selectie de bitter-uri americane de la Fee Brothers, care mai de care mai exotice, de la cele cu coaja de portocala si pana la unul cu telina si usturoi!

Si apa a fost "altfel", imbogatita cu vitamine si diverse extracte din plante si fructe, produsa de Merlin's, in Piatra Neamt.

Au fost workshopuri, prezentari facute chiar de reprezentantii producatorilor, chestiuni interesante care cam lipsesc din "repertoriul" targurilor mari de noi, ba chiar si preturi promotionale. Astfel, toate licorile au putut fi achizitionate la aprox 20% mai putin decat pe site.

Iata, punctual, cateva "highlights", desigur trecute prin filtrul personal, asadar perfectibil:

Veuve Devaux "D" Millesime 2000 brut, varianta magnum. O afacere de familie, cooperatista, produce doar cu struguri din productia proprie, aprox 700.000 sticle anual. Coloare, aurie, stralucitoare cu efervescenta foarte placuta. Nas elegant de briose, flori albe si coaja de portocala. Gust fresh, cu aciditate vivanta, lung, final usor tostat. Foarte, foarte elegant. 50/50 Pinot noir si Chardonnay. 92 pct. aprox. 600 lei, magnum (toate preturile sunt cele de pe site-ul SmartDrinks).

Besserat de Bellefon Cuvee des Moines Millesime 2002 brut.Vinul propune pe langa vizualul galbui, cu perlare ireprosabila, un profil aromatic intens, cu alune de padure, dulceata de pere, mandarine nu foarte coapte. Gustul e foarte robust, cu aciditate taioasa, face pofta de mancare instantaneu.Pe fondul acesta acid, finalul e foarte persistent, usor tonic, facandu-ma sa ma gandesc la o gutuie. 50% Chardonnay, 30 Pinot meunier, 20 Pinot noir. 91 pct aprox 200 lei.

Brotte Vacqueyras Vieilles Vignes 2010. Un nas foarte elegant, cu cirese negre, mure, coacaze, coriandru, lemn uscat. Taninuri fine si matasoase. 91 pct. 130 lei, va ziceam de el si aici.

Chimney Rock Stags Leap Cabernet Sauvignon 2010, Terlato Family. O bomba! Pe langa profilul asteptat, intens fructat (afine, cirese, coacaze), cu note de ciocolata si impresii pamantoase, impresioneaza prin structura: taninuri fine, bine integrate cu aciditatea fructata si nivelul serios de alcool (14,5%). Cabernet american 100%. 90 pct, aprox 300 lei.

Jean-Luc&Paul Aegerter. Toate vinurile mi s-au parut excelente. 

Meursault 2011. O, dragii mosului, aceste specimene ne arata de ce sunt ridicoli cei din Romania, Chile sau de aiurea, care pretind ca chardonnay-urile lor au alura burgunda. Vin elegant, dar gustos, cu lemnul bine integrat prin pliurile sale cremoase, opulente, amintind de o tarta cu lamaie. 92 pct, 150 lei

Pouilly-Fuisse 2013. La fel, o densitate remarcabila, firesc cu fruct mai viu, acaparant, cu arome de alune de padure si migdale combinate cu o dulceata vanilata, care ramane minute bune. 91 pct. 130 lei

Volnay 2009. Un pinot mai delicat, din regnul fructelor rosii, suculente, galgaitoare, cu impresii ierboase si picante. 89, 140 lei.

Pommard 2010. O forma de Pinot impunatoare, cu structura ceva mai musculoasa (pentru specia sa), rezultat dintr-un an foarte bun pentru apelatie. Aromatica tipica, dar ce iese in fata e structura solida, care promite multi ani de viata. 91, 180 lei.

De la Chablisienne mi-a placut foarte mult Chablis 1er Cru Vaulorent 2012, o combinatie reusita de floral, mineral, aciditate si finete. Usor salin si intens floral, citronat in gust. 90 pct. 100 lei.

Au mai fost vinuri foarte reusite, cum ar fi un Calem Colheita Tawny Vintage 2000 sau Triannia Botella 2010, insa concentratia de bunatati face impractica o trecerea in revista completa. Sunt convins ca ceilalti bloggeri prezenti la eveniment vor contribui la intregirea tabloului.

In concluzie, a fost un eveniment de prezentare a portofoliului foarte reusit, bine gandit si care ar trebui sa dea de gandit atat organizatorilor de targuri cat si celorlalti importatori mari. Eu unul m-am bucurat ca am fost acolo, ca am avut ocazia sa degust cateva vinuri foarte valoroase (la propriu si la figurat), sa stau la taclale cu prieteni vechi si noi, totul intr-un ambient foarte elegant. 

Ba chiar, miercuri seara, am onorat piata Universitatii cu ilustra-mi prezenta, avand oarece mustrari de constiinta, mai ales dupa ce am beneficiat si de ospitalitatea lui Catalin Mahu, in La Mama din apropierea Ateneului.

Deci, cum ar veni: Sus paharul, jos coruptia!

PS: am "imprumutat" cateva fotografii. Pentru o imagine mai clara, va invit la un tur foto, aflat chiar pe pagina de facebook a evenimentului.

Sfantul Nicolae prin magazinul al carui nume nici nu-l voi pomeni

De sf. Nicolae am tras o fuga la Iasi. Motivele erau multiple, insa fericite oricum. In drum, ma opresc la un magazin al carui nume nici nu-l voi mai pomeni, ca sa cumpar flori. Pe drum am auzit o reclama la radio cum ca un buchet asa si asa costa doar 19 lei. Cand intru in magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni de pe langa Moara de Foc- Vad pe raftul mare din capatul randului diverse, printre care Chateau Le Barrail 2010, un vin care a fost 35 de lei, acum redus la 10. Vreau sa intelegeti ca acest vin costa 9,90 pe vinatis.com, sau 7,5 euro/sticla daca iei 6. Deci si la 35 de lei tot e mai ieftin ca in ilustrul magazin online din Franta. La 10 lei pare deja pomana, cum ne-a obisnuit magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni, din ratiuni aparent inexplicabile, dar foarte multumitoare pentru client. Bine, acum nu dati navala, pomana s-a terminat.

Le Barrail este al doilea vin al Château Le Pey, un Cru Bourgeois din Medoc detinut de Pierre si Olivier Compagnet. Proportiile sunt dominate de cabernet sauvignon (55%) restul merlot, de pe plantatii de 15 hectare, vechi de mai bine de 20 de ani, recolta 2010- considerata foarte buna.

Vinul- premiat cu aur la concursul anual din Bordeaux, s-a prezentat cu arome interesante, vegetale si lemnoase, picante, cu fructe rosii si coacaze negre, un corp mediu cu taninuri bine crescute, prezente. Remanenta medie, dulce-acrisoara. Un vin solid, fara a fi absolut memorabil, dar intra in cupaj si parerea de rau ca n-am luat mai multe. La 10 lei s-avem rezon! 83

O alta aratare a fost si Embucado 2012, un rosu portughez cu medalie de argint la CM Bruxelles, cupaj alambicat de soiuri locale- aragonez, trincadeira (aka tinta amarela) si castelao, produs de ceea ce pare a fi o cooperativa din podgoria Alentejo. Are 13% alcool si un pret normal de 12,99 lei. Eu l-am luat din coltul infamiei, unde sunt ingramadite diverse produse- ultimele din soiul lor si unde se vede ca a suportat succesive reduceri, pana la [sic!] 4,19 lei, fiind cel mai ieftin vin imbuteliat pe care l-am cumparat vreodata. 

Dupa proba paharului, va spun ca e o afacere si la 12,99, dar la 4,19 e mana cereasca. E genul de vinutz obraznic, suculent, chewy, cu amalgam de fructe rosii si negre de padure, fara complexitate dar cu un duca-s-ar pe gat fantastic. Cand stii ca ai dat 4 lei pe el, parca si inghititurile sunt mai sanatoase. E vin de distractie, fara dubii. 81 pct. 

Am cautat o explicatie pentru aceste reduceri SF. Sigur ca vorbim de un destocaj, de presiunea noilor produse care trebuie sa ocupe raftul. Magazinul al carui nume nici nu-l voi mai pomeni este importatorul si pana la urma distribuitorul acestor produse. Nu vine nimeni sa le ia. Cine sa adune 2-3 sticle si sa le centralizeze undeva?  Si dupa aia ce sa faca cu ele? Asa ca mai bine le dai cu 4-6-9 lei. Tu ai scapat de produs, clientul e super-multumit, numai concurenta se face ca nu intelege. Si acum imi amintesc de death-row-ul din  Real care se intitula "ultima ocazie". Toate vinuri pocnite, oxidate, cu dopurile iesite in afara de cand stateau acolo, la acelasi pret ca cel initial, dar era ultima ocazie sa le cumperi, da? Ce diferenta enorma de intelegere a produsului, nu-i asa?

Vinuri nespuse (pana acum, II)

Iata un merlot 2005 produs de o crama din Vrancea, Viovin Odobesti pre numele ei. Dupa cum se poate observa, e un vin pentru cadouri imbuteliat intr-o sticla cerata purtand numele magazinului lor din centru Galatiului (Crama Domneasca), E un DOC Cotesti si desi scrie ca e produs si imbuteliat chiar de ei, un detaliu sare in ochi: dopul sintetic si scurt pe care este inscriptionat "Mosconi", numele unei game a cramei Tenuta Odobesti (scuzati pleonasmul). Vinul in sine este ok, cu arome "calde", de fructe negre specifice strugurelui,  dar (desi nu cunosc pretul) as zice ca orice peste 25 de lei ar fi cam necuviincios. Pentru ca timpul si-a  pus amprenta pe licoare. Descoperim tuse mature, cum ar fi un iz de conserva de porumb dulce, tamaie si pruna afumata, un miez dens dar lasat in offside de aciditate.  Ok, cum ziceam. 75

Un portughez 2011 din Douro, produs de Quinta da Casa Amarela, care costa in Romania aproape 80 de lei. E un blend exotic de touriga nacional, touriga franca, tinta barroca si tinta amarela. Daca o sa cautati ceva foarte deosebit in acest vin, n-o sa gasiti. Pana la urma e un vin bun, medium-body, cu arome de fructe negre (mure, dude), si note pe care eu le pun mai ales pe seama baricului: vanilie, lemn dulce, menta. E un vin jovial, suculent. 84

Tamaioasa dulce din anul 2000, produsa de Domeniile Franco-Romane ca sa fie cat mai aproape de un Sauternes, se tine destul de bine, desi culoarea a inceput sa vireze spre chihlimbariu. Nasul e foarte floral, flori de tei, musetel, miere de salcam. Gustul surpinde printr-un iz tonic, amarui care "taie" generosul zahar rezidual- poate gutuie, poate coaja confiata de lamaie. 84

Chateau Des Noyers 2012 e Saint Croix de Mont, un dulce de Bordeaux, pe baza de semillon. Nu va cauza revelatii, insa are toate aromele firesti- florale si condimente de dulce, un gust destul de greu, amintind de caise confiate, miere. Sa zic un 80, mai ales gandindu-ma la cei 10 lei pe care i-am platit in Lidl.

Orbelus 2011 este un vin organic de  Melnik- Bulgaria, din soiul omonim (melnik) cu ceva grenache si petit verdot. Nu mi-a placut, un vin bizar, fara zvac. Sunt acolo niste indicii fructate, dar mi s-a parut un vin plat, greu de baut. Bine ca mai gresesc si altii.

Castra Rubra Classic 2011, un blend de merlot si malbec, e un vin de linie de la unul dintre producatorii remarcati ai Bulgariei. Nas interesant, pamantos, cu tuse de afumaturi si mix de fructe de padure. Gust robust, cu taninuri moderate, bine crescute, are o curgere buna, ca sa zic asa. 82-83 pct

Un alb de Bordeaux, accesibil, usor de baut- cu un gust  neutral, fara mari impresii de fruct (in afara de un iz citric, evident), mineral. In gust este destul de vivace, acid, amintind de mere granny smith, ardei gras si limeta. 82

Si, intr-un gest de teribilism, o sa arunc in amalgamul oenologic de azi si un vin din de 300 de lei . 

Cabernetul stas al chilienilor de la Concha y Toro- Don Melchior, editia 2007. Dumnealui soseste intr-o culoare rosie-bordo intensa, aduce un nas complicat de cafea, tutun, violete, fructe negre- mure si afine, care se regasesc si in gustul dens, rotunjit de note de cafea. Taninul e prezent, insa e foarte fin, granulat, polisat la perfectie. Finalul aduce niste tuse confiate si picante care confera adancime si persistenta. Un vin excelent si care nu pare inca ca si-a deschis complet evantaiul aromatic. Pana la urma se intelege de ce este pretuit atat de sus si de ce e unul dintre vinurile chiliene recurente in listele celor mai bune vinuri din lume. 92 pct

3 No-go Exotic Wines (Carrefour, Cora, Lidl)

E un mititel portughez din Lidl, care face 9,99. E un cupaj alb sec de Bical, Maria-Gomez si Arinto. Produs de Cooperativa Cantanhende. Cam aici se opreste si exotismul, fiind un alb trivial, neutru, acid, care curge greu la vale si- sincer sa fiu- in afara pretului mic nu i-am gasit alte calitati.

Un vin alb de Savoia, mai precis Abymes, monocepage din Jacquere, un strugure tipic zonei. E produs de Domaine Viallet. A costat 22 de lei in Cora. Aciditate iesita din corp, monodimensional, cu gust de lamaie si vitamina C. Dezamagitor. 

Alt vin alb de Savoia, astadata din Apremont, via Carrefour, pret 25 lei. Strugurele este tot Jacquere. Adien Vacher se numeste producatorul si judecand dupa acest exemplar nu are prea mari motive de mandrie. La fel de prost dispus sub aspectul aciditatii, la fel de monisilabic in exprimare. Bani aruncati pe fereastra...

Inca trei vinuri portugheze de supermarket

Flor de Nelas (din podgoria Dao) 2009 nas afumat, urmat de trufe de ciocolata, cuisoare. Si un iz imbacsit, cernelos. Gustul e demisec,  cu impresii de stejar ud. Prune, afine. Final picant,  piperat. 76. 

Reserva dos Amigos, Vidigal (vin regional- Lisboa) 2011, nas direct de bomboane de ciocolata cu lichior de vișine, vin fiert, gust domol, dens, supracopt. Vin decent. A doua zi, se transforma: nas de spirt si ciocolata, fructul se exprima mai proaspat: afine, prune, ierburi. 77.

Quinta de San Pedro (Dao) 2009 nas de taierea porcului, carne macra si tuse sangvinice, un iz de ars, poate de hidrocarburi. Gustul e destul de curat, fresh, nu foarte taninos, cu tuse de afine, visine si usoare tuse de miez de dulceata de nuca pe final. Dupa o aerare prelungita nasul funky se calmeaza, dar gustul nu se schimba. 78, mai mult pentru imagistica aromatica cauzata.

Toate sunt cupaje avand la baza soiul Touriga National. Toate sunt vinuri cu 13% alc, toate sunt destul de prietenoase si baubile. Nu sunt insa extraordinare, dar la acest pret (costa 15 lei sau mai putin!) nici nu ma asteptam. Si da, se gasesc in Lidl. Care mai sapa putin la temelia importatorului roman, pentru care 50-100% adaos e o nimica toata.

Doua vinuri straine exotice si...ieftine

Harmonie 2012 AOC Ventoux (cupaj de clairette blanche, bourboulenc, grenache blanc si roussane) e un alb-galbui cu 13% alc si care miroase a toate fructele. Serios. Aproape orice iti poti imagina e acolo. Piersici, mere, fructul pasiuni, agrise, corcoduse galbene, caise, pere, banane, plus un iz de flori lamaita, musetel,  vata pe bat. Nu stiu ce drojdii au folosit, dar vreau si eu. Gustul surprinde prin tuse tonice de soc si calcar, zarzare, grapefruit pe final. Un vin foarte aromat. Insa dupa vreo ora doua- notele olfactive se mai amesteca si scad in intensitate. Produs de cooperativa Les Vignerons de Mont Ventoux. 83

Quartetto 2009 vine din Alentejano, Portugalia. E un cvartet din varietati portugheze- touriga national, aragonez, alfrocheiro si alicante bouschet. Are 13% alcool.  E rosu rubiniu, si aromatic aduce tuse de condimente (cuisoare si scortisoara),  plastelina,  visine si coacaze. Dupa un timp insa nuantele de cacao preiau controlul. Suplu (taninurile nu va vor da batai de cap),  cu aciditate elocventa,  de fructe de padure fresh- afine si coacaze rosii, cu tuse de cacao.  Un vin  bun, nepretentios, mai ales prin prisma pretului. Produs de Herdade Monte da Cal, Lda. 81

Stiu ca unii dintre cititorii mei care se ocupa nemijlocit de vanzarea vinului prin magazinele lor specializate o sa aiba un mic rictus cand o sa spun ca aceste etichete se gasesc in oferta Lidl de saptamana aceasta, la fabulosul pret de 15 lei. Mai stiu si ca magazinul specializat e locul unde poti primi indrumare si recomandari, ba chiar poti participa la degustari, ceea ce in mod evident nu se intampla in supermarketuri. Totusi, chiar daca aceste vinuri sunt de larg consum, fara a fi spectaculoase, ele ar putea face fara probleme parte dintr-o selectie in rafturile...mai specializate. 

Un nou concurs la inaltime cu un castigator surpriza

In Galati "la turn" are diferite nuante. Pentru majoritatea locuitorilor orasului, a carui soarta e legata oarecum de Combinatul Siderurgic, "la turn" semnifica o cladire administrativa unde se tin sedintele sefimii din combinat, se aduna muncitorii nemultumiti sa protesteze si ocazional sa sparga niste geamuri.

Ei, pentru mine, Ionut Popescu, Ciprian Haret si Costel Plesoianu (invitat special), "la turn" incepe sa aiba o semnificatie mult mai placuta. E vorba de degustarile gazduite de exoticul restaurant Perla Dunarii, situat in varful turnului de televiziune din Galati, alimentate de participanti, mai ales de acela dintre noi care are un magazin virtual de vinuri. Asa-i trebuie!

Grupul de lucru a avut o serie interesanta si diversa spre competenta sa analiza.

De acesta data las notele de degustare pentru alta data, dar va voi impartasi cateva impresii pe scurt. 

Cele trei vinuri de la Bodega Arzuaga s-au prezentat bine, dar desigur intre chardonnay-ul Fan D.Oro 2010, Crianza 2009 si La Planta 2010, Crianza a iesit cel mai bine, chestiune sustinuta si de diferentele de pret, pana la urma. Chardonnay-ul e un vin ok pentru fanii albelor baricate, La Planta 2010 cu tot renumele sau de vin al casei la Burj al Arab nu este decat un vin de consum curent bine realizat, iar despre crianza puteti citi mai multe aici.

Pentru varietate, Ionut ne-a propus si cateva vinuri de la Casa de vinuri Iordache, din Dragasani. Cramposia 2011 aduce senzatii olfactive indicand oarece probleme in crama. Nu am indraznit s-o si gust. In schimb cabernetul sauvignon 2010, vin de 18-19 lei, mi s-a parut curat, suculent, light, vin de voie buna,  reusit, mai ales in aceasta raza de pret. As zice ca e de peste 80 pct.

Au mai urmat, spre delectarea spectatorilor: un Montepulciano d'Abruzzo Unico 2010 de la Tenuta Ulisse, un vin mediu, si la vorba si la port, destul de prietenos, Dona Matilde 2009, un vin portughez din Douro, foarte light si juicy si cu o patina speciala data de varietatile exotice din cupaj, pur portugheze, si propunerea mea pentru respectiva seara: Merlot 2007 de la Wine Princess, Arad. Acesta s-a dovedit, fara a gresi prea mult, cel mai bun vin al serii, treaba care m-a bucurat firesc, mai ales ca am platit 32 de lei pe el, cu doar cateva ore inainte, dintr-un magazin  Sellgros. Un merlot extrem de tipic, chiar best buy la pretul sau, despre care am amintit in treacat aici. Echilibrat, cu aciditate si fruct pur, lucratura maiastra la pretul asta, va zic. A fost singura sticla care s-a baut in totalitate, mai ales ca s-a dovedit si food-friendly. E un exemplu ca exista cateva vinuri foarte bune, dar nebagate in seama, acolo, uitate in rafturile marilor magazine.
Pe data viitoare!

credit foto: Ciprian Haret

Cabriz Reserva 2008 de la Dao Sul si Manualul Inchizitorilor 1996 de la Antonio Lobo Antunes

Marturisesc ca mi se intampla din ce in ce mai rar sa am revelatii in ce priveste vinul. Si asta se intampla datorita mie, eu-cel care devin cu fiecare degustare mai cunoscator, dar si datorita vinului in sine. Vinurile deosebite, in sensul in care au ceva al lor care le diferentiaza de celelalte, fie printr-o o aroma bizara, fie printr-o simetrie aproape matematica sau dimpotriva printr-un un asimetrism atragator, nu se gasesc pe toate drumurile, mai ales ca am inceput sa fiu atent pe unde umblu. Predictibilitatea devine apasatoare, dezamagitoare, si dupa o serie de "arome de vanilie, dulceata de fructe de padure si final piperat" te simti mai vicios decat esti. In fond, in viciu, diversitatea e cea care salveaza, dupa cum, intors, in sfintenie unicitatea triumfa. Daca repeti aceleasi experiente te simti captiv, simti ca incepi sa bei, nu ca degusti. E ca si cum ai citi toata viata acelasi tip de romane politiste, pana ajungi sa dezlegi intriga numai privind ilustratia copertii. Unde-i placerea, unde-i elevatia procesului?

Tocmai de aceea ii sunt recunoscator acestui mic vin rosu portughez, pretuit la 8-9 euro, un pret de la care nu te-ai astepta la revelatii. Imi vin in minte lucruri romanesti de pret asemanator: Segarcea, Chateau Domenii (ori Ceptura, cine mai stie), Terra Romana, La Cetate. Vinuri bine facute, nu zic nu,  pe care nu le-as refuza in pahar, dar nici unul dintre ele nu este absolut impresionant, decat daca esti scriitor de advertoriale.

Vinul (Cabriz Reserva 2008, de la Dao Sul, din podgoria Dao) este un cupaj rosu de touriga nacional, alfrocheiro si tinta roriz, varietati exotice pentru noi, dar nu pentru o buna parte din lume, care a aflat de ceva vreme de grija portughezilor pentru conservarea zestrei ampelologice pe care le-a lasat-o Dumnezeu. Nu ca altii, care scot plavaia ca sa planteze sauvignon blanc si babeasca ca sa puna shiraz.

Mi-a placut foarte mult. Atat de mult incat marturisesc cu rusine ca am epuizat tot materialul didactic, cu o placere vinovata. Si atat mai mult cu cat dupa inregistrarea unei vagi radiografii a licorii, am abandonat proiectul si m-am dedicat practicii. 

Biletelul zice asa: nas in transformare ca o crisalida, o ora-doua dupa deschidere. Se simt fructe negre de padure (afine, coacaze), cirese, o nota animala, ca de jambon, pamant reavan, diverse ierburi si condimente dupa gust. Dar revelatia vine in gust. Totul e perfect asamblat. Toate piesele de puzzle (de dificultate medie) se imbina instantaneu si miraculos. Totul e prietenos, dar serios. Taninul, aciditatea, fructul, alcoolul si stejarul canta o acapela minunata. Am retinut atat retronazal, cat si in finish, o persistenta nota de chimen.
[Intre precedentul paragraf si urmatorul au trecut 24 de ore, in care viata mi-a amintit cat de fragili suntem.  Asa ca voi deveni usor laconic si grabit, cu scuzele de rigoare]
Din punctul meu de vedere e un vin de 91 pct. As fi dat si 20-30 de euro pe el.
Asocierea culturala. Ia sa vedem: Portugalia. Scriitori.
Antonio Lobo Antunes, Manualul Inchizitorilor. O carte care te reinvata sa citesti. Si eu am citit mii de carti. E una din creatiile in care stilul si autorul "fac" cartea. Nu actiunea, nu personajele (in frunte cu un "baron local" din Portugalia dictatorului Salazar).  Mi-a adus animte de Max Frisch sau de unele bucati ale lui Cortazar. Dar mai bine cititi AICI un review foarte competent, scris de Mihaela Butnaru, dar si mai bine cititi cartea, aparuta la Humanitas (e si la reduceri, nu s-a vandut prea bine, oare de ce?, eu am cumparat-o de la un targ cu 5 lei! Ciudata lumea asta in care o carte buna costa de 10 ori mai putin decat un vin onorabil).
Iar daca vreti sa stiti lucruri inedite despre Antunes, un fotbalist care s-a lasat de fotbal pentru a deveni medic si un medic care s-a lasat de medicina pentru a deveni scriitor, iata AICI un articol scris de Cristian Geambasu. Ce, credeati ca tot ce stie cunoscutul jurnalist sportiv e sa-l enerveze pe Gigi? Ei bine, credeti-ma pe cuvant, sunt ganduri mult mai rafinate din locul de unde a venit articolul asta.

PS: multumiri lui Dan Micuda, care a adus licoarea de la origine.

2010 Periquita White

Periquita- peruș, in portugheza- este un brand dar si un strugure. In acest caz e doar un brand, unul destul de vechi datand din secolul 19. De fapt asocierea dintre strugurele rosu Castelao si brand a facut ca cele doua sa devina in timp sinonime. Dar toate aceste pot parea inutile avand in vedere ca vorbim despre ruda alba si mai tanara a acelui rosu portughez destul de cunoscut.

Este un cupaj din Moscatel de Setubal (majoritar), Arinto si Fernao Pires, indicatie geografica peninsula Setubal, asadar sol nisipos, produs de catre Jose Maria de Fonseca. Observam doua varietati aromate (1,3) si o a treia pentru aciditate (2). Are 12% alc. si este aparent un demisec(6-7g), desi acest aspect este mult mai greu descifrabil in gust decat la demisecul romanesc. 

Culoarea este galben pai, nu foarte intensa. Nasul este rezervat indicand intereasnt si contradictoriu atat prospetimea si caracerul crocant dar si note de apa de trandafiri, lamaita, boaba coapta de muscat.

Atacul descumpaneste oarecum, fiind intens citric, plasat in raza merelor verzi sau a lamailor, pentru ca pe final sa apara note intense de piersica, mango si lyche. Finishul este decent, dulce-acrisor, cu note de compot de visine, limonada indulcita cu miere, si chiar o unda de mentol. O usoara si poate iluzorie impresie de vanilina ma face sa cred ca intr-o mica parte acest vin a fost baricat.

Acuma dupa ce recitesc nota de degustare, trebuie sa spun ca vinul este mai putin complicat decat nota:)). 

E ca la Russel- distinctia knowledge by acquaintace vs knowledge by description. Desi noi astia care dezmierdam vinul, nu doar il dam pe gat,  stim de mult ca a doua o modifica pe prima, ca notele de degustare citite in prealabil influenteaza uneori radical perceptia asupra lichidului din pahar. Dar asta e o dezbatere intreaga, pe care o vom face, probabil, alta data.

Ca sa ma intorc la vin, sa inchei spunand ca e un vin proaspat, aromatic, cu aciditate buna, dar nicidecum efervescenta ca atatea altele, care se topeste in gura, daca pot sa spun asa. Nu stiu unde poate fi cumparat, cert este ca se regaseste pe lista restaurantului Ralet din Iasi, care actioneaza si ca unic importator al mai multor vinuri portugheze in Romania. Asadar notati ca pretul este cel de restaurant, nu de retail. Pe meniu- 40 de lei. In catastif: 81 pct.