Pe fondul scaderii consumului de vin la nivel mondial, industria reactioneaza in diferite moduri.
Frana de urgenta este defrisarea unor suprafete, adica
nu ne mai gandim cum sa facem bani, ne gandim cum sa facem sa nu mai avem
pierderi.
Un alt mod este explorarea altor nise sau piete noi
sau emergente. Cocktail-ul ready to drink de genul Hugo sau Aperol spritz e una
din cai, insa asta transforma vinul intr-un soi de subprodus si la urma urmei
sunt sigur ca gustul poate fi replicat foarte bine si fara pic de vin, la ce
knowhow de chimie alimentara e prin laboratoarele lumii! Totusi, acestea sunt
produse de care te poti bucura pe deplin, doar daca nu citesti contra-eticheta.
Adica… arome, stabilizatori, acidifianti, zahar, toate celea!
Prezentul de la raft surprinde o realitate foarte nereglementata.
Se vorbeste de multi ani de vinurile fara alcool, insa legislatia abia ce a
inceput sa faca niste pasi spre reglementare. Si de ce ar fi nevoie de
reglementare, va intrebati, dragi adoratori ai lui Bachus?
Pentru ca citim pe o sticla de ceva efervescent, cu
marca unui cunoscut producator de Prosecco, la capitolul ingrediente:
vin Glera dezalcoolizat 90% din UE, must de struguri
10%, dioxid de carbon, arome naturale, conservant sorbat de potasiu. Conţine
sulfiţi.
Ce retinem de aici? Se face vin, apoi acesta se
dezalcoolizeaza, prin metoda distilarii lente, cel mai probabil, se adauga
niste must pentru dulceata, corp si ca sa acopere eventuale mici defecte. Se
adauga si sorbatul de potasiu, ca sa previna re-fermentarea. Aceasta substanta,
daca ar fi fost adaugata in vin, nu ar fi trebuit pomenita, deoarece vinul e oarecum
exceptat de la obligatia altor produse alimentare de a lista toate celea
folosite pe eticheta fizica. Dar cum a fost adaugata dupa finalizarea
produsului numit vin, adica dupa ce acesta a fost amestecat altele, este acum o
necesitate legala sa fie trecut pe eticheta. Dar esentialul e acesta: s-a facut
un vin, s-a dezalcoolizat, i s-a mai adaugat una alta si iata-l!
Si acum exemplul doi. Alta marca cunoscuta, ingrediente:
must de struguri, apă, arome naturale, acid citric,
conservanți E242, dioxid de sulf, dioxid de carbon adăugat.
Ce avem noi aici? Nici primul nu e etichetat vin, insa
acesta, al doilea, e si m ai departe. E o bautura carbogazoasa! Nu a fost intai
vin, dupa care sa fie dezalcoolizat. E doar un suc, cu dioxid de carbon, facut
sa aduca cat de cat cu un vin spumant.
Vedeti de ce e nevoie de reglementare? Cele doua se
vand in acelasi raft, par produse identice, insa nu sunt. Ar avea dreptul
primul producator sa fie frustrat ca e in concurenta cu al doilea, desi cele
doua produse sunt diferite? Atata vreme cat regulile nu sunt clare, ramane cu
frustrarea.
Abia recent marile tari producatoare din vest au
inceput sa isi schimbe legislatia pentru a permite vinuri fara sau partial
dezalcoolizate purtatoare de IG sau DOC, care ar aduce o asteptare mai mare in
randul consumatorilor.
Insa si la ei e cale lunga, pentru ca organismele IG
DOC trebuie sa-si actualizeze caietele de sarcini, e greu.
Exista si cazuri de vinuri fara alcool care nu au
arome adaugate si altele. Problema mare este ca ele sunt destul de departe
giustativ de ceea ce suntem obisnuiti la vin, par niste sucuri cam fara zvac. Deci
sa o luam asa: faci vinul cat mai bine. Il scoti alcoolul din el, folosind
distilarea cu incalzire la 30 celsius (apropos, vedeti ca e un doc/reportaj
ARTE pe youtube foarte interesant despre procesul asta).
Deci, munca, instalatii, timp, bani cheltuiti, iar
rezultatul aduce satisfactia unui ceai de fructe de padure! Pe care incerci
sa-l vinzi la cel putin pretul unui vin normal, pentru ca, nu-i asa, inainte sa
fie fara, a fost cu!
De partea cealalta, oricat de doritor de “fara” ar fi
cineva, cand gusta si ramane dezamagit, n-ar fi normal sa se intrebe daca nu
era mai rezonabil sa consume altceva non-alcoolic, mai satisfacator si, de ce
nu, mai ieftin. Cum ar fi o apa, un ceai, o limonada?
Ca o paranteza, foarte interesant e ca o nisa emergenta
din zona 0.0% este cea a bauturilor efervescente pe baza de ceai, care au ajuns
listate si in restaurante cu stele din acelea de care noi nu avem inca. De ce
oare? Simplu, pentru ca la proba paharului propun ceva dezirabil si interesant.
Vinul “fara” se chinuie inca sa ajunga acolo.
Eforturi se fac, de exmplu exista un laborator in
Germania care si-a dat seama ca prin distilare se pierd multi compusi
aromatici. Asa ca i-a captat si i-a adaugat inapoi in licoare la capatul
procesului de dezalcoolizare, rezultatul fiind promitator (a se vedea tot
documentarului de pe ARTE).
Dar pana acolo, mai sunt multe vii de defrisat. Si
daca ma intrebati pe mine, nu e un capat de lume. Vinurile mari sin Dragasani sau
Dealu mare nu se obtineau pe vremea lui Pastorel decat din anumite dealuri si
numai pe anumite pante etc. Ulterior s-a plantat in nestire, pe unde inainte cresteau
cartofi si porumb. Asta si la noi si in Chianti si in Bordeaux. Vorba aia: ce
se duce, se mai si intoarce!
Pacat este cand ala micu’ cu cateva hectare fabuloase pe
o terasa multiseculara de pe Mosel trebuie sa scoata via pentru ca nu poate face
fata cheltuielilor si presiunii unor colosi
care culeg de te miri unde si fac vinul de te miri cum, dar asta e alta poveste
cu noua neveste.
Apoi. sa nu uitam si ca titlul a fost dat de Dickens
din ironie, pentru ca marile sperante si realitatea din teren se intalnesc
arereori.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu