Pe cat de greu de pronuntat, pe atat de usor de baut: Künstler Hochheim Kirchenstück Riesling Grosses Gewachs 2019

In Germania sunt mii de crame, fata de cateva sute in Romania. Din aceste mii de crame mai putin de 200, cele mai bune, s-au asociat in ceva numit VPD. Creme de la creme. VDP-ul are propria clasificare, iar GROSSE LAGE e in varful piramidei. Apoi mai avem si acel GG (GROSSES GEWÄCHS) care ne spune ca e un GROSSE LAGE trocken (adica sec).

Künstler e o crama de familie cu o traditie de 370 de ani in produsul vinului, initial in Moravia de sud, mai apoi in Rheingau. Vinul din imagine provine din apelatia de 15 hectare Hochheim Kirchenstück din care Künstler detine 2,4. 

La capitolul "si altele" e amanuntul ca pretul e de 220 lei. Face banii?

Daca iti permiti aceasta sticla de vin, fie si cu un efort, ca un capriciu putin costisitor, sunt aici sa-ti spun ca da, face banii. De ce? Pentru ca e extraordinar. De la debutul cu arome fine, de corcoduse galbene, lime, adieri florale si vegetale, foarte fin iz de hidrocarburi mai degraba cand se incalzeste in pahar (un trademark al Rieslingului, pana la urma), in gustul vivace cu aciditate de otel, aproape electrica, o tensiune constanta, vibranta, de citrica coapta si un final "eternel" amintind de citronada si gutuie. 

Din pricina echilibrului si a caracterului delicios sticla se termina foarte repede. Deci numai probleme! Dupa ce ca e scump, se termina si repede! :) Insa ramai cu senzatia unui eveniment, a unei experiente pe care nici nu stiu daca e sanatos sa o repeti foarte des, desi in realitatea paralela in care sunt miliardar, acest vin ar fi un "everyday wine" preferat de-al meu.

Bon! 

Riesling Kunstler Kirchenstuck GG Grosse Lage 2019, inchidere cu screw-cap, 12,5%, 220 lei, 96 pct, disponibil doar pe vinmagazin.ro

Piesporter Goldtröpfchen Spätlese 2006 Josef Reuscher Erben (Germania)

 Piesporter Goldtröpfchen.  foto: riesling.de

Apelatia geografica Piesporter, cu plaiul viticol Goldtröpfchen (click aici pentru vedere din satelit) se gaseste intr-o zona foarte pitoreasca. Sa citim o scurta descriere, datorata lui Florin Jeberian, cel care a intermediat achizitionarea acestui vin:

"Un alt plai celebru de pe Mosel situat langa oraselul Piesport a primit numele de ”picaturi de aur” (Goldtröpfchen). Suna ceva mai dragut decat farmacia (Apotheke) din Trittenheim, doctorul din Bernkastel sau fecioara (Juffer) din Brauneberg, o parte din plaiurile de top de pe vale.

Ca si atractie turistica, exceptand tentatiile bahice, forma de amfiteatru natural ii sporeste frumusetea acestui loc, situat intr-una din buclele raului; viile sunt asezate in trepte, cu radacinile adanc infipte in solul bogat in cuart si ardezie albastra, ce dau nastere la vinuri minerale si cu o bogata paleta aromatica.

Istoric, zona e mentionata dpdv viticol, din perioada romana; evenimentul cel mai important s-a petrecut pe la 1760, cand un episcop local cu ceva autoritate a reusit sa impuna cateva legi legate de vie si productia de vin. In locul soiurilor de slaba calitate, care au dat vin mult si prost, s-a plantat numai riesling, care s-a dovedit un soi de ”aur” pentru economia zonei."

 Piesporter Goldtröpfchen.  foto: riesling.de

Preluand microfonul sa zic ca dintre vinurile zonei luate in vizor de presa internationala s-ar remarca, prin frecventa evaluarilor, cele produse de Hain si Reinhold Haart. 

Rieslingul de azi vine de la crama lui Josef Reuscher Erben, o crama mica, avand in vedere ca exploateaza doar 5 hectare, dintre care 3,8 plantate cu riesling. Restul e pinot blanc, rivaner si kerner. Vinul provine de pe o parcela cu steillage, adica in panta abrupta, ceea ce e de bine pentru riesling, are 58,6 grame zahar, 7,4 aciditate si 9% alcool si este un spatlese (stiti teoria- un soi de "cules tarziu"), in acest caz recoltarea avand loc pe 21.10.2006. Eticheta e placuta, colorata si are specificul heraldic traditional al vinului nemtesc. 

Anul 2006 a fost ciudat, in special in preajma recoltarii, cand o furtuna a ravasit sudul Germaniei, conducand spre o recolta slaba cantitativ. Viticultorii au fost obligati sa-si altereze si metoda de cules, trebuind- sub amenintarea furtunilor si ploilor frecvente- sa culeaga intr-un ritm mai alert decat normal. Cu toate acestea vinurile s-au dovedit, in functie de zona si producator- unele dintre cele mai reusite ale decadei 2000, aducand insa si una din marile disproportii calitative in ce priveste vinul german. Astfel, desi catalogata ca o recolta inconstanta in calitate, vintage chart-ul Wine Advocate propune un rating exceptional, de 95 pct, pentru Mosel-Saar-Ruwer (zona unde se plaseaza Piesporter), in vreme ce pentru Rhine vorbim de o recolta nu prea generoasa, de doar 86. Ca sa anticipez putin, judecand dupa rezultatul lichid, as zice ca familia Reuscher a manageriat cat se poate de corect situatia.

Licoarea in sine vine intr-o roba aurie, stralucitoare, cu un "nas" ademenitor de miere de tei, flori albe din care nu lipsesc crinii, arome fructate amintind de gutui, limeta si mandarine, trecand firesc spre un gust plin, robust, inchegat si la temperaturi mai mari decat indicatia normala de 11-12 grade. Aciditatea mare "taie" orice apasare din partea restului de zahar, facand vinul baubil si de unul singur, nu doar ca alaturare la desert. Impresia mieroasa si citrica asigura si o remanenta remarcabila.  Dupa cum se observa din poza avem si un depozit de cristale in sticla, chestiune in general indicand lucruri bune. Neavand un impact asupra gustului recomand doar separarea dintr-un pahar in altul, la sfarsit, cand va fi cazul. Nu e nevoie de o decantare propriu zisa. 

In concluzie: un vin foarte bun (87 pct), cu speranta de viata generoasa si livrat la un pret atractiv (6 euro).  

Spatburgunder Spatlese Trocken 2011 Markus Busch (Germania)

Am cumparat acest spatburgunder (pinot noir) nemtesc, via Florin Jebelian, tocmai din pricina curiozitatii. Este un Prädikatswein ("vin de calitate"),  spatlese (un fel de "cules tarziu"), din Pündericher Marienburg, undeva pe Mosela, de la o crama familiala. Nici nu putem deduce altceva din moment ce "echipa" este formata din Markus, Paul si Hildegard Busch. 

Dupa informatiile de pe site-ul producatorului avem de-a face cu un vin "ultra-sec", cu doar 0,5g/l zahar rezidual si cu o acidiate ridicata: 5,1g/l. 

Dupa debusonare si extragerea dopului lung de tip diam, observam o culoare deloc intensa, deci tipica din acest punct de vedere si asemanatoare cu a unui compot de vișine ușor oxidat. Nu e un rubiniu stralucitor. Nu stiu daca doar sticla mea a fost asa sau asa iese lucrarea in mod original. 

Oricum, olfactiv totul e bine: nas de pământ reavăn, cacao (vinul e maturat in baric), ierburi sălbatice,  lemn dulce. Gustul e previzibil-dar tot la fel de imbucurator- suculent,  viguros, cu not de vișine și cireșe, de fruct copt și proaspăt,  cu un final sec si picant, cu tuse de cherry-cola. 

E un vin de 10 euro, deci nu costa foarte mult pentru un pinot, dar e un unul adevarat, cu aromatica "rurala si cu o "mare "baubilitate", chiar daca avem un procent de alcool respectabil- 13,5%, datorat cel mai probabil faptului ca strugurii au fost culesi tarziu.

84 pct.

Dr. L "Gray Slate" Riesling 2012, Loosen Bros (Germania)

"Nas" interesant, cu certa mineralitate, apoi- la fel de cert- un aspect vegetal, aromatic: oregano, menta si leuștean uscat, si- in completare- coaja de lămâie. Gust plin, cu "șmirghel", cu textura de caise, ori mai degrabă zarzare (chiar daca coapte),  lămâie. Vinul are un rest de zahar consistent- fiind catalogat feinherb, pe eticheta noastra: demisec-dar aciditatea e si ea extrem de sus si se compenseaza, fara probleme. De fapt tusele acide sunt cele care persista.

Nu e ceva din cale afara de complicat, in fond e un entry-level pentru acest producator, dar cand oenologul se numeste Ernst Loosen (Decanter Winemaker of the year 2005) ai asteptari ca pana si un vin din struguri cumparati de la fermierii din jur sa fie cel putin decent, si chiar asa este. Ba chiar e tipic. 

Mosel, qualitatswein, 10,5% alc, 23 lei in Metro (reducere de la 40). 

Pește la gratar, peste prajit, peste afumat, peste crud, ba chiar si cu peștele inca neprins, ce mai... orice fel de pește merge bine cu lucrarea asta.  

Best pick: tagliatelle-le cu ton pe care le-am mancat acum doua zile. :)

83

Fara cuvinte: Riesling Auslese 1989 Thornicher Ritsch Weingut Geiben (Germania)

)

+ 

2012 pentru Weingut Geiben

Weingut Geiben. Cum aprovizionarea anuala via Florin Jebelian a fost un succes, pot sa va spun acum cum sunt rieslingurile 2012 de la crama deja celebra prin online-ul romanesc. In primul rand va ca si-au schimbat etichetele, cele noi fiind mai atractive, cu chenarul lor de ceaslov medieval. Toate au indicatia geografica Thornicher Ritsch, care e undeva pe cursul Moselei. Foarte pe scurt: 

Spatlese Trocken- am fost nitel dezamagit. Un vin "basic", discret, fara mare tipicitate, care lasa impresia de verde. Nu-i rau, dar la un "cules tarziu" sec ma asteptam la ceva mai flamboaiant. Singurul aspect datator de speranta pentru o oarecare imbunatatire in viitor e structura teapana, robusta, de locotenent neamt cu monoclu si cisme inalte de piele. 12% alc. Oricum n-ar fi prima data cand tinerelul prostut devine in timp un tip interesant, grizonat, cu oarece clasa. Vezi comparatia intre un 2010 si acelasi lucru din 2006. 78

Spatlese Halbtrocken- demisecul seamana cu trocken in relativa sa austeritate, dar, poate bizar pentru unii, pare mult mai acid, ca o muscatura de mar verde si impresii minerale, chiar uleioase. Oricum regulile germane privind categorisirea dupa gust (sec, demi, etc) sunt diferite de intelegerea noastra. La noi e pur o chestiune de zahar rezidual, pe cand la ei e un raport intre zahar rezidual si aciditate. 11,5% alc.  80

Spatlese Feinherb (demisec- demidulce- e o categorie mai vaga. Ceea ce semnifica in mod clar e insa faptul ca nu e sec)- a avut defect de dop. Mai am o sticla, voi reveni cu detalii.

Auslese- ei, asta da! Il vad baubil si peste 20 de ani. 9,5% alcool, cu aromatica de polen, miere de albine, frunze de papadie, gust echilibrat, plin, cu tuse dulci-acide, de portocale, dar si usor mineral-amarui pe final. Pentru un vin cu rest de zahar generos, auslese fiind tot un "cules tarziu", precum spatlese, dar mai selectiv, cu struguri mai bogati in zaharuri, impresia generala e foarte tonica, placuta, ceea ce e o reusita in sine. 85

Toate vinurile au aproximativ acelasi pret, intre 6,9-7,5 euro (cu transport inclus). Chiar daca nu debordeaza de complexitate, totusi sunt vinuri oneste si cu un caracter foarte sanatos, robust, care pare sa le asigure o longevitate remarcabila. In fond am incercat (si nu sunt singurul) vinuri de la aceasta mica crama, din anii '70 si '80, perfect baubile si chiar nitel mai mult de atat. 

Despre Wilhelm, soția sa Kathinka și băutele din fundul curții. Karthäuserhof Riesling Kabinett "Schieferkristall" 2009

Multe vinuri sunt scoase din anonimat nu atat prin calitatile lor intrinsece, cat printr-un detaliu sau o poveste.

Acesta e si cazul de fata, iar detaliul care sare in ochi e mai degraba lipsa unuia: nu exista eticheta frontala, ci doar o banda sus pe gat. De ce aflam de pe site-ul producatorului.

Saracul Wilhelm Rautenstrauch, bunicul actualului proprietar, avea o sotie foarte stricta. Kathinka nu agrea agapele pe care barbatul le tragea cu prietenii (ca sa vezi!), asa ca le-a interzis in propria casa. Si bietul om a trebuit sa se ascunda in fundul curtii (ei, pesemne ca aveau o curte foarte mare), unde pe sest se discutau probleme arzatoare stinse cu riesling rece din productia proprie. Si familionul avea productie, chiar de la 1811, de la secularizare! Ca racitor era folosit pârâul din dotare. Si astfel a observat stimabilul Wilhelm un aspect enervant. In apa, eticheta se desprindea si nu mai stia daca ce bea e 1907 sau 1908, asa ca a decis sa renunte la eticheta si sa puna toate informatiile pretioase pe banda de la gat, care statea deasupra apei. Cu timpul s-a dovedit o alegere inspirata pentru ca lipsa etichetei a devenit un soi de trademark, distingandu-se din multimea producatorilor de riesling de pe valea Moselei.

Ok, vinul de azi este un kabinett (treapta de clasificare) si prin urmare- chiar daca n-ar scrie pe contraeticheta (care azi exista- deh, legislatia obliga)- este un feinherb, adica un soi de demidulce. Cam asta e regula, daca nu scrie altceva,  atunci e feinherb. Dar, cum stiu toti iubitorii de riesling de Rin de la mama lui, nemtii au invatat de mult cum sa mascheze acest rest de zahar consistent. Daca luam un demidulce romanesc si exemplarul de fata si le degustam incercand sa intuim cantitatea de zaharuri reziduale, n-am zice ca sunt cam pe la acelasi nivel. 

Vizual aduce a galben auriu, olfactiv iti spume imediat ce este cu aromale de citrice coapte si nuante minerale, amintind de briza litorala,  usor turbulenta- aer salin si alge. Gustul aduce a mandarine, lime, pere, e plin si piscacios pe limba (ceea ce e surprinzator avand in vedere ca e un vin de 3 ani). Aciditatea domina finalul cu impresii de limonada nu foarte indulcita. 

Un vin reusit, mai degraba robust decat elegant, dar cu potential de invechire si care nu costa foarte, foarte mult (12,5-15 euro pe diverse site-uri din Germania). 86 pct. 

PS: iata, cand vinul are o poveste- ce usor e sa o povestesti! :) Dragi producatori romani, stiu ca si voi aveti secretul vostru (ala cu "vinul se face si din struguri"), dar sa va zic si eu un secret, pe care probabil il poate garanta si actualul domn Rautenstrauch, si anume "nu conteaza daca povestea e adevarata, atata vreme cat e plauzibila". Iar o nevasta care pune piciorul in prag e mai plauzibila decat incalzirea globala!

Povestiri Fantastice de Liviu Radu, o carte cu un RPC foarte bun

Liviu Radu este un scriitor care a debutat tarziu, in a doua jumatate a vietii, dar de atunci da dovada de o productivitate infricosatoare. 

In volumul Povestiri fantastice, ed. Millennium Books, 2012, se regasesc mai multe din volumele anterioare, de mici dimensiuni, ale scriitorului. Motivele fantasy sau SF folosite sunt extrem de variate, de la ucronie, distopie, vampirism, steampunk, la fantasy cu miez biblic. Volumul da senzatia de consistenta si variatie, chiar la nivel stilistic, chestiune nu tocmai caracteristica autorilor din aceasta parte a literaturii.

Ucroniile au farmecul lor. Presupun ca sunt amuzant de scris, chiar daca necesita bune cunostinte istorice, o fantezie consistenta, un minim simt al tragicului, dar si umor (tot asa in doze mici). Ca de citit sunt delicioase, oricum. Astfel ca pentru mine miezul antologiei personale sunt cele trei povestiri reunite sub titlul Constanta 1919 („Tratative la Konsstanza“, „Konstanţia şi Hamlet“ şi „Fuga din Küstangé“), pentru ca desi putem spune repede doua trei titluri alternate history din literatura sau cinematografia SF universala, totusi in literatura romana nu prea ne-am intalnit cu asa ceva. Toate cele trei povestiri au loc in Constanta, in 1919, imediat dupa incheierea primului razboi mondial. De aici totul difera. In una teritoriul romanesc este parte din muribundul Imperiu Austro-Român, in alta tarile romane sunt ducate tariste invinse, dintr-un imperiu rus dezmembrat de revolutia bolsevica, iar in ultima povestire facem parte din la fel de invinsul si muribundul imperiu otoman. Autorul s-a aplecat si asupra textului, nu numai asupra jocului imaginativ, povestile fiind variate stilistic, ultima povestire utilizand chiar resurse ale realismului magic. Si numele presonajelor istorice variaza in functie de circumstanta- Awram Janku, Dimitri Antiohovici Cantemirov, I.I. Bretianov, sau un Brancoveanu turcit- Pasa Rasid. Aurel Vlaicov e capitanul unui imens dirijabil de razboi,  Eminescu e cand Michail Eminowitsch, profesor emerit de filosofie, cand Mihal Emin- poet turk, autorul poemului Batalul (in care ciobanul vrancean si cel ungurean vor să-l omoare pe cel otoman ca-i mai ortoman). In toata acesta nebunie apare si un Nastratin Hogea calare pe magarul sau vorbitor, ba chiar si un tanar soldat german pe nume Dolfi (sic!).

Sigur ca in titlu am glumit putin in legatura cu referirea la un raport pret-calitate, dar pana la urma acest volum seamana cu obiectul nostru principal de activitate, adica vinul: avem un "produs" de la un scriitor nu tocmai celebru, un pret modest (26 lei- print, 14 lei- ebook), dar o revelatie distractiva la proba lecturii.

Despre vin, ce sa zic, va atrag atentia ca in liga foarte mica exista un riesling de Pfalz in Lidl, 2012, produs de acelasi colos numit Peter Mertes ca multe astfel de vinuri de gasit prin hypermarketurile romanesti, e halbtrocken (demisec) dar nu prea iti dai seama din pricina aciditatii, are aromatica destul de conforma cu asteptarile, chiar si o adiere minerala, cu descriptori de fruct din categoria citrice si pere, usor frizzante in gura, deci racoritor. La 9,99 e un vin bun si (mai ales!) e peste alte vinuri cu aspect si pret mai smecher produse tot de Mertes, dar gasibile in Kaufland. 77 pct

PS: tot de Liviu Radu, tot alternate history, vezi si volumul Modificatorii, Millennium Books, 2011
PS: Mi-am amintit ca am avut si eu un puseu din acesta ucronic, prin 2010. Ca sa vedeti ce Leonardo al presei de vin sunt eu :)

.

Minerale ieftine avem! Emrich-Schönleber Riesling "Mineral" troken 2011

Doamne, ieri am baut cel mai mineral vin! A fost usor sa-mi dau seama de asta deoarece se numeste "Mineral", he he. 

E un riesling sec produs de Emrich-Schönleber. Poarta mentiunea VDP, numele cunoscutei asociatii a producatorilor germani, o asociatie din care nu oricine poate face parte. E o afacere de familie, cu 17 hectare plantate in Nahe. Pedigriul e de soi.  In fiecare an 2-3 vinuri sar de 95 de puncte, Parker sau Gault-Millau.

Ei bine, cum duci paharul la nas iti dai seama ca n-au gresit dandu-i numele de scena Mineral. Practic doar un pic de iarba si limeta se pot simti sub aroma dominanta de pietre si nisip ud, chiar asfalt. Sincer am mai simtit asta atat de pregnant intr-un singur alt vin, dar atunci am luat treaba ca un defect, avand in vedere ca aceste tuse se continuau in gust. Si cine ar vrea sa bea o feteasca regala cu gust de asfalt? 

Oricum, in cazul de fata, nasul e relativ disjunct de gust, mineralitatea exprimandu-se mai delicat pe papile, cu tuse usoare de magneziu si sodiu. De altfel, ca vorbeam de sodiu, exista o nuanta sarata. In rest- lamaie, caise, poate corcoduse galbene. Presupuneti corect ca vinul este destul de acid, chiar prea, si ca are chiar o usoara perlare, atacand reconfortant limba. 

Insa e si un vin cam periculos pentru talie deoarece va face sa se deschida larg usa frigiderului. In care ar trebui sa cautam crustacee si poate un piept de pui cu lamaie.

Se bea usor si destul de rapid, procentul de 13% alcool fiind extrem de bine ascuns printre pliurile lemonate si minerale ale licorii. Lasa in urma o impresie de vin abordabil, dar mestesugit cu destula finete.

Ciprian a facut o alegere inspirata cand a comandat vinul din Germania (belvini.de), unde sa tot faca vreo 14-15 euro. 88 pct.