Nedeea Rose 2018 Vinarte

Rebrandingul si reorganizarea de la Vinarte au adus cateva noutati. Astfel Nedeea, de multi ani o eticheta singulara, a devenit anul acesta o gama, in care regasim cupaje din varietati autohtone, chestiune placuta auzului. Sa vedem acum cum stam cu celelalte simturi.
Vinul rose se gaseste la confluenta dintre Babeasca neagra si Feteasca Neagra, vizual ne ofera o nuanta foie de ceapa-cupru. Propune arome placute, proaspete, mix de fructe rosii si ceva vegetal, ierbos, gust robust, cu "muscatura" acida, racoritoare, cu note tonice, amintind de piersica alba si grapefruit.
In concluzie, un rose foarte satisfacator in aceste vremuri toride, produs din varietati romanesti.

DOC CMD Mehedinti-Starmina, 12,5% ~45 lei, 85 pct

Trei vinuri cu care nu te poți face de râs

Îți vine la masă cineva important, despre care sunt indicii că e cunoscător, vrei să te asiguri că nu strici o impresie bună, e ziua șefului și n-ar strica un “cadoaș”, sau pur și simplu vrei pentru tine ceva bun?

Ei, după ce în precedentele articole am explorat și vinuri mari, super-premium, și pe cele mai mici, nepretențioase, e timpul acum să vizităm ținutul de mijloc, unde sălășluiesc destule vinuri respectabile.

Vinurile de buget mediu, față de cele entry-level, sunt (dacă îndurați comparația) ca mașinile: mai un scaun încălzit, mai un radio cu bluetooth, mai un senzor de parcare, adică nu mult peste varianta de bază, dar nici cu mult sub varianta de top. Tot ca la mașini, în funcție de oferta dealer-ului, unele exemplare pot fi o afacere foarte, foarte bună!

Budureasca Fume sec 2016 (din așa numita gamă Premium)

Iată un vin deștept, bine făcut, pentru neofiți și cunoscători deopotrivă. Primii vor rămâne surprinși că le place un vin sec, iar ultimii vor aprecia jovialitatea impetuoasă chiar dacă provine dintr-un blend de vinuri fiecare, în felul sau, dens.

Culoare galben pai strălucitoare, cu arome de piersică, fructul pasiunii, mosc, stejar uscat și gust intens, plin, în care piersica, vanilia și citricele conduc spre un final mediu, citric-aromat.

Chardonnay, Sauvignon Blanc și Pinot Gris, baricat ușor, DOC-CMD Dealu Mare, 13% alc, ~35 lei.

LE: Încercați-l la vreo 12 Celsius, pentru ca proaspăt scos din frigider își arată niște margini cam “tăioase”.

Rose de Purcari 2016

Vinul e un cupaj cu Cabernet sauvignon majoritar, Merlot si Rară neagră. E un rose-piersică. Fiind un tip obișnuit, competența mea în materia nuanțelor de roz nu este tocmai vastă, astfel ca dacă e musai să pariați un milion de euro pe culoarea exactă, mai întrebați și-n altă parte. Poate fi rose somon, rose coral etc.

Are o intensitate aromatică peste medie, aducând a fructe roșii din categoria fragi, zmeură, căpșune, apoi piersică, pepene galben, dar și ceva glasat, purtând izul gemurilor și dulceturilor din fructele amintite. Gustul e proaspăt, fără a fi din cale afară de acid, cu o bună remanență dulce-acrișoară. Lasă impresia ca are un rest de zahar mai mare decât în realitate și asta îl poate face plăcut de mai multă lume.

13% IGP Ștefan Vodă. 35 lei

Vinarte Prince Mircea Merlot 2013

Mircea a fost mereu un băiat bun. Aproape de fiecare dată este tratat condescendent, prin asemănare cel mai renumit vin al celor de la Vinarte, Prince Matei, ceea ce este nedrept, pentru ca aceasta etichetă din portofoliul cramei are propriul său destin. Se prezintă ușor brusturos, iubitor de aer pentru a se deschide, cu indicii amărui, la confluența dintre cerneluri și cireșe amare, cu taninuri prezente, gustativ cu note de magiun și fructe roșii de pădure, cu bună persistență. Un lucru însă împarte cu fratele său: abilitatea de a evolua, cel putin pe termen mediu.

Față de 2012 mi s-a părut  mult mai așezat, mult mai amabil, nivelul de alcool este mai jos și mult mai bine integrat, lemnul și-a făcut mai bine treaba, rezultând un vin cu o jovialitate elegantă.  În jur de 45 lei,  DOC Mehedinți Stârmina, 13,5%.

Dragă cititorule, sper că am fost de folos. De acum deznodământul întâlnirii cade în responsabilitatea ta. Nu uita să zâmbești! Aud că ajută mult! De fapt de voia bună se va ocupa chiar vinul, deci ești deja câștigător! Felicitări!

PS: publicat prima data pe Selgros cauta pasiunea

Vinuri pentru 5 retete

Am făcut un exercițiu de imaginație încercând să potrivesc câteva vinuri la preparatele propuse de colegii de campanie. Rețetele respective le-am ales oarecum la întâmplare. Sunt doar niște opțiuni personale, bazate pe inspirația de moment și pe un mic ajutor bibliografic. Să mai zic că toate vinurile amintite se pot achiziționa din Selgros. Logic, nu? Eu am contemplat rafturile magazinului din propria urbe, însă mă gândesc că în cazul altora oferta poate fi chiar mai amplă, deci și baza de selecție s-ar mări. Hey ho, let's go!

Linguine cu creveți în stil italian, o rețetă propusa de Savori Urbane.

Pe larg aici si in rezumat in mintea mea:

Paste, creveți trași la tigaie cu putin usturoi, zeama de lămâie, pătrunjel, una peste alta. Știu nu-i amuzant să povestești așa lapidar elaborate rețete îngemănate în blogosfera cu poze artistice, dar asta e! Laser, frate!

Părerea mea: Purcari Pinot Grigio 2016. Aromatică directă, curată și florală și cu note de pere și piersici. Un vin ușor, aromat, cu suficienta aciditate cât sa "taie" dulceața creveților. Pe banca de rezerve: Canti Pinot Grigio 2015, vin din nordul Italiei, regiunea Veneto, prețuit undeva pe la 20-25 de lei, cu aromatica asemănătoare titularului, dar cu o condiție fizică mai precara, respectiv Cuvee 4 Sfinți 2016 Sarica Niculițel un alb onest, fructat și mai simplu decât am bănui citind componența cuvee-ului: Sauvignon Blanc, Rhein Riesling, Chardonnay si Aligote, cu arome fragrante si un gust proaspat. 20-24 lei. E ziua lor în iunie, halal potrivire! Cum a cui? A sfinților! Adică Zotic, Atal, Camasie și Filip.

Tofu crocant, autor Broccoli and Muffins.

Cu poze strălucitoare: aici.

Mi s-a părut nițel exotic, asiatic, simplu, dar de fapt complicat. O gustărică! Dar una cu texturi diferite și cu gusturi usor exotice (remarc doar "ghimbir"). Deci ce să fie, ce să fie?

Părerea mea: As încerca un strugure aromat vinificat in sec. Sa zicem Tămâioasă Private Reserve de la Halewood din an cat mai recent sau la chiar Egregio Muscat Ottonel 2012 de la Vincon, care s-a păstrat destul de bine. Toate sunt vinuri prețuite în jur de 30 de lei. La o adică, merg si Pinot Grigio amintite mai sus. Iar ca sa fie fantezia completa as încerca un Palomino fino extra dry Tio Pepe, un vin de Jerez marca Gonzalez Byass de servit rece!

E lung pământul, ba e blat. De pizza. Ciprianmuntele.ro

Pe lung: aici. Pizza, salam, măsline, chestii clasice.

E de rosu, proaspăt și vioi, fără îndoială. Sa vedem un Chianti de la Banfi, cu strugurele Sangiovese în rolul principal. Alegerea e undeva intre clasicco și superiore, după buget! Taninuri suple, aciditate buna, ar trebui sa se ducă pe gât ca o cascada de munte! În caz de patriotism excesiv încercați o Feteasca Neagra (sec, ca altfel nu alunecă), cum ar fi Castel Stârmina de la Vinarte, din Mehedinti sau chiar un Pinot noir de Dealu Mare Vinul Cavalerului de la Serve.  Să-mi ziceți cum a fost!

Pulpă de miel la cuptor cu vinete, rodie și cartofi dulci copți. retetecalamama.ro.

Aici avem ceva sățios, fie si numai privind pozele. E o farfurie complexă. Rulada de carne, ca rulada de carne, dar cartofii dulci și rodiile ar cam cere un rosu suculent, fără o structură tanică prea dezvoltată și cu o tentă dulceagă. Păi un Chianti si un Pinot, precum cele de mai sus, sau mai bune ar trebui să facă treaba. De dragul variației as propune Brolio de la Barone Ricasoli sau un Pinot Noir la Cetate de la Oprișor. În plus hai să zicem...o picantă Cadarcă de la Balla Geza. Ba chiar și spumantele rose care vor urma. O variantă "exotică", propusă de un amic somelier, ar fi un Lambrusco secco, dacă există în ofertă.

Cheesecake cu fructe de pădure…la borcan, fără coacere, de Alexjuncu.ro.

Așadar, se ia un pachet de biscuiți digestivi, niște brânză proaspătă și...lăsați, mai bine citiți direct la sursa.

Părerea mea: Ei, aici e greu. Avem crema de brânză, fructe de pădure, biscuit. E un desert, dar nu prea dulce.

Putem să rupem pisica în doua cu un Rhein Imperial Extra Brut Rose, spumant obținut prin metoda tradițională la fabrica Rhein din Azuga. Ceva fructe roșii, dar și arome de "toast", biscuiți, drojdii fine și alune de pădure. Să facă vreo 35-40 de lei. Sau putem încerca noul Domeniile Recas rose, care e mai abordabil, produs prin metoda Charmat (fermentare secundară în tanc și nu în sticlă ca în cazul metodei tradiționale), potrivit la granița dintre brut și extradry, având arome de fructe roșii mai intense. 25-27 lei. 

PS: dacă s-a pus mai mult zahar în lucrare, vedeți un Asti (un spumant italian cu rest de zahar consistent produs din struguri de Muscat) sau neaoșa Cashmere Tămâioasă românească (care e produsă de Oenoterra in Dealu Mare după metoda italieneasca amintita).

V-am mai spus ca asocierea mâncare-vin nu e tocmai o știință exactă? Vă mai spun o dată! Există evident niște principii destul de sănătoase ale asocierii, există cărți de specialitate, manuale pentru somelieri, site-uri dedicate etc așa încât vă încurajez să fiți creativi. Bine, nu creativi în sensul de scrumbie la grătar udată de un Barolo sau un Cabernet Franc, dar în niște limite rezonabile, acolo! :)  

 scris pentru SELGROS cauta pasiunea.

Soare Cabernet sauvignon 2012 Vinarte

Iata azi unul dintre pilonii vinului romanesc de calitate! Din 1998 acest cabernet de Samburesti, "adevaratul" cabernet de Samburesti, pentru a parafraza o sintagma din Craii de Curtea veche, a fost și este o alegere sigura. 

Editia 2012 tine steagul sus, poate chiar ceva mai agreabil de tanar decat unii dintre fratii sai mai mari. Același mix maiastru de condimente dulci, fructe negre și un ingredient "noir", din categoria tabac-pielarie-cutie de lemn, care subliniaza anvergura aromatica a licorii. Highly recommended!

O curiozitate ne e relevata pe contraeticheta: vinul e imbuteliat la Domeniile Zoresti! Ă...ciudat. S-au urcat baricurile in camioane la Bolovanu si s-au dus la Zoresti? Sau de mic vinul a fost "elevat" in Dealu Mare?

DOC-CMD Sâmburești-Bolovanu, 13,5% alc, 80 lei, 88 pct

Prince Mircea 2012 si 2013 Vinarte

2012. Exista doua feluri de a te raporta la intalnirea cu un vin pe care l-ai incercat cu mai mult timp in urma. "Eu" e un concept mult mai putin schimbator decat "tu", desi si celalalt, la randul sau, e un "eu" pentru sine. Poate ca sentimentele de bucurie, respectiv de stranietate, de stangacie sau chiar uneori de neplacut, sunt date nu atat de schimbarea celuilalt, de diferenta intre el-cunoscutul-de-atunci si el-cel-de-acum, ci de constientizarea indirecta a propriei noastre schimbari. Asa și cu vinurile pe care le reincercam.

Acest Prince Mircea, pe care l-am degustat ultima oara anul trecut, tot gratie Unvinpezi si caruia i-am purtat o amintire sumara, precum mai tututor vinurilor pe care le-am incercat, este un mix de familiar si nou, pe care il salut! Brusturosul e acum mai degraba o adiere iodata, amintind de nuci verzi, insa musculatura puternica inca pare a iesi din croiala camasii. Nu stiu daca nivelul puternic de alcool se va integra vreodata, dar cum nu exista oameni perfecti, nici macar "eu", cu atat mai putin ar trebui sa cautam asta la un vin. In rest, dur, cu taninuri puternice si cu cativa ani de evolutie in fata. Eu unul sper sa ma intalnesc cu el din nou, peste un an sau doi, ca sa va relatez iarasi despre fenomenologia intalnirii cu celalalt. 47 lei, 14,5%, 83pct

2013. Mircea a fost mereu un baiat bun. Aproape de fiecare data este tratat condescendent, prin asemanare cu Prince Matei, ceea ce este nedrept, pentru ca aceasta eticheta din portofoliul Vinarte are propriul sau destin. Usor brusturos, iubitor de aer pentru a se deschide, cu indicii amarui, la confluenta dintre cerneluri si cirese amare, cu taninuri prezente, gustativ cu magiun si fructe rosii de padure, cu buna persistenta. Un lucru insa imparte cu fratele sau: abilitatea de a evolua, cel putin pe termen mediu. 

Fata de 2012 mi s-a parut  mult mai asezat, mult mai amabil, nivelul de alcool este mai jos si mult mai bine integrat, lemnul si-a facut mai bine treaba, rezultand un vin cu o jovialitate eleganta.  47 lei (btw merita sa aruncati un ochi la unvinpezi.ro, unde azi are un pret special), 13,5%, 86pct.

Vinarte Cuvee d'Excellence Riesling 2014

Dupa ce am gustat vinul, mi-am zis ca albele de la Vinarte sunt pe nedrept umbrite de mult mai celebrele exemplare rosii din Merlot si Cabernet. Si ca Rieslingul italian nu e deloc un soi de umplutura. 

Acest vin se plaseaza intr-o liga superioara celei a pretului cerut. Vine intr-o aparitie aurie cu tuse verzui, cu arome minerale, citrice, cu un gust echilibrat, elegant, citric, dar foarte prietenos. E si nitel lemn pe acolo, care imblanzeste bestia si ii confera o tusa de miere de salcam. Remanenta dulce-amaruie, de grepfrut. 

Recomand cu tarie. Ă, lasati taria, mai bine cu niste pește sau fructe de mare!

DOC Mehedinti-Starmina. 12,5%, 35 lei. 87 pct. A se cumpara in doua sau mai multe exemplare.

PS: Imi place de Vinarte ca din cand in cand rupe gura targului cu cate ceva neasteptat. Dupa ani in care aceasta gama s-a pierdut prin marasmul noutatilor autohtone, iata ca cei de la Vinarte au intrat in studio si a iesit ceva sincer, ritmat, fresh, dar old-school. 

Cam ca albumul din 2015 (Crosseyed Heart) al nemuritorului Keith Richards (chitaristul de la The Rolling Stones), om de 73 de ani, care nu are probleme cu pensia, cu artrita sau cu abonamentul RATB. De pe care va propun o mica piesa, numita pilduitor Trouble. Rock 'n' roll!

Un supravietuitor: Red Paradox Merlot 2005 de la Vinarte

"Red Paradox" ? Sunt sigur ca exista o explicatie pentru denumirea acestui merlot de Zoresti. Dar sa n-o cautam prea tare, intrucat paradoxul a fost rezolvat printr-o metoda infailibila: desfiintarea.

De fapt, (putina lume stie!) acest Red Paradox este adevaratul frate al lui Prince Matei (thriller, soc si groaza). I-a ramas doar ce nu a luat celalalt, trista viata. Înăbuș din fașă (iata, tot chestiune de maternitate!) pista telenovelistica. pentru ca nu-i asa?,  la vinuri toate astea chiar functioneaza si nu se supara nimeni, fratele mai oropsit nu devine un crunt interlop, geamanul rau etc. Paradoxul (precum urmasul sau din prezent- Merlot Villa Zorilor) e produs din strugurii sau din vinuri care nu intra in componenta varfului de lance de la Vinarte. Ca sa inchidem paranteza, sa zicem ca 2005 a fost singurul an in care Red Paradox a fost stapan pe situatie. Fratele mai mare nu s-a produs, din pricina unui recolte nu prea generoase si care nu a satisfacut standardele de calitate ale producatorului.  Tocmai de aceea, in acest caz, ezit sa spun ca avem de-a face cu un vin de clasa B. 

In fine sa nu cerem prea mult de la 18 lei, cat costa acest vin in Metro, unde se gasesc simultan- 2005 si 2008. Stiind ca a stat, oho!, mult si bine in rafurile respectivului hypermaket, nu eram insa pregatit sa abandonez speranta si bine am facut, pentru ca acest vin de 8 ani s-a dovedit o frumoasa expresie  de anduranta si caracter. E daca vreti ca o gran reserva spaniola gasibila in Kaufland si care a cauzat placute surprize blogosferei. Si e un exemplu ca, fie problemele de cash-flow ameliorate, si producatorii romani ar putea arunca pe piata vinuri maturate, un segment de piata aproape in totalitate lipsa. Si nu vorbim de pseudo-vinurile de colectie, naclaite cu praf si in mare parte de nebaut, vinuri cumparate de niste smecheri la un pret de nimic din vagaunile statiunilor de cercetari si puse pe piata la preturi care cauzeaza zambete, mai putin celor care il cumpara pentru ziua de nastere "a lu' dom' director".

Asadar, un vin de un rosu rubiniu frumos, stralucitor, cu o aromatica conforma cu asteptarile, de foaie de tutun, fructe rosii coapte, pielarie si carne uscata. Un gust suculent, cu nuante de cirese, tuse vagi vanilate, afine rosii, ciocolata, dar si un caracter usor ierbos, aromatic si  diafan, mai ales pe final. Inca viu, cu acea baubilitate ridficata a vinurilor rosii polisate de timp. 6 luni in baric, 13 % alcool. 

In concluzie, as zice ca pe piata exista mai multe astfel de vinuri romanesti cu rezistenta medie la timp si intemperiile specifice statului ani de zile vertical, sub lumina becurilor, in raft. Doar ca identificarea unui astfel exemplar tine mai mult de noroc decat de stiinta. Sigur, trebuie sa te uiti un pic la el, sa compari nivelul de lichid fata de alte exemplare, sa incerci sa identifici culoarea, ceea ce nu-i usor, prin cromatica inchisa a sticlelor. 83 pct. 

Tribulatiile unui magnum de Prince Matei 2001

Sticla am primit-o in urma acestei intalniri memorabile. Si a stat cuminte, departe de ochii lumii, vreun an si jumatate. Abia dupa recensamantul datorat pregatirii pentru curatenie am ajuns sa revad unele sticle adanc ascunse in meandrele de 1,5 pe 1 ale luxuriantei pivnite din imensul meu chateau de la etajul 1. Si cand ma uit mai bine ma cutremur- ceara sparta si o mica urma de scurgere. Soc si oroare! Adica va dati seama, pana la urma vorbim de o sticla de vin care sa tot faca vreo 400 de lei. Asa ca seara, in exil (pentru ca ne-am mutat in alta parte cat armatele de mesteri vor mutila viscerele apartamentului), a trebuit sa desfac sticla, pentru ca nu puteam trai cu ideea ca fiecare secunda care trece nu face decat sa deterioreze licoarea! 

Si pentru ca tirbusoanele, pompele de vidare si toate ustensilele au fost ultima mea grija in zilele cat am impachetat, infoliat, mutat mobile etc, m-am gasit in ingrata postura de a incerca sa scot un dop cu evidente probleme utilizand un tirbuson cu brate si sfredel cam scurt. Rezultatul? Alt dezastru. Pe langa faptul ca dopul avea consistenta unei paste, se mai si faramata in 1000 de bucati si pana la urma cam o treime a cazut in lichid. Cheama smurdul, descarcerarea, scoate strecuratoarea de ceai, scoate petul de borsec si palnia si gal-gal- o macro oxigenare pe cinste...

Stiu ca unii sunt deja oripilati, dar asta-i treaba- asta avem, cu asta defilam. Pana la urma am trecut o mare parte din vin in sticla de plastic. Bun, pahare de vin? Pasabahce de 180 ml? Vai de mine...Ma uit in vitrina si vad doua pahare de bere silva, in forma de lalea mai supla, care aduc oarecum cu cele de vin. Torn scuturat de emotie, ma uit la culoare- rosie rubinie, chiar frumoasa! Mi s-a incarcat instant bateria de speranta cu vreo 20%. Mirosim si...sa vezi ca-i bun, domnule!  Si gustul mi-a confirmat faptul ca am descoperit la timp germenele dezastrului, sunt bune si curateniile astea la ceva. Mi s-a parut foarte asemanator cu descrierea din decembrie 2011, semn ca previziunea de inca 10 ani pentru varianta magnum se poate adeveri. Tot pamantos, cu ciuperci uscate, un pic de baton cu rom, in rest fructe cat cuprinde-afine, coacaze, visine, condimentat pe final, cu o senzatie minerala puternica, in fapt, zic eu un mix de senzatii la intrepatrunderea intre aciditate si alcool. Foarte bun!

Dupa toate aceste peripetii, pot zice si ca sunt cateva invataminte de tras. Una ar fi ca in lipsa conditiilor pentru o pastrare corespunzatoare, fara variatii de temperatura si umiditate, vinul trebuie luat pentru a fi baut in viitorul apropiat, altfel iti bati joc de el si/sau de banii tai. A doua ar fi ca in ciuda precaritatii uneltelor un vin bun se poate savura cu succes si fara sapte mii de accesorii. Se poate si fara decantor si fara pahare cu forma perfecta. Nu acelasi lucru l-as spune despre tirbuson. Fara unul competent s-ar putea sa nu poti aprecia lichidul. Desi, ca sa duc absurdul pana la capat, mai bine apasam dopul in sticla decat sa ma chinui atat, macar nu se spargea in milioane de bucati.  Il treceam repede in alt recipient si era mai bine...Cat traieste omu'nvata, nu? Mda, pacat pentru acest minunat merlot de Zoresti ca a servit drept material didactic...

Oda notei de subsol cu Davino Rezerva 2011 si Sirena Dunarii 2001

Mi-e foarte greu sa mai inteleg exhibitia care se numeste jurnal. Mai ales daca avem un jurnal de idei. Gasesc intreaga chestiune futila, ca un soi de zburdalnicie de copil scapat de la scoala. Ai idei? Scrie un tratat, o carte, un eseu! Sa le arunci intr-un jurnal seamana cu risipa unui om beat care comanda in carciuma numai bauturi scumpe, desi nu le mai poate aprecia. Nu spun ce anume mi-a cauzat aceasta reactie, in fond e vorba de un om pe care-l pretuiesc, dar nu pot intelege prea bine de ce se lasa purtat atat de usor spre frivolitati de peste 200 de pagini. 

Imi dau seama ca unii pot fi fermecati de stilul mundan, pe intelesul multora, melancolic, dar nelinistitor, al unor astfel de scrieri. E ca si cum bestia intelectuala s-a domesticit. Nu mai trebuie sa ai o buna cultura filosofica prealabila ca sa intelegi ce se intampla. Nu mai trebuie sa te aventurezi in teritorii nefamiliare ca sa surprinzi monstrul. Iti vine singur la usa, docil, incorsetat in adezivul care tine paginile laolalta. Eu cred ca in domeniul ideilor, mai ales cu marca scrierilor contemporane in care originalitatea sistemica nu mai atat de accesibila, adevarata epopee spirituala sta in notele de subsol si in referinte. Cartile de filosofie de azi seamana cu un teren de skateboard in care relieful poate inalta obstacole la impactul cu care sa-ti pierzi echilibrul si sa cazi, sau- dupa abilitatea sportivului- sa le transforme in trambuline cauzatoare de imponderabile salturi. Exista, si niciunul dintre cei care au studiat filosofia nu m-ar putea contrazice, un parcurs miraculos, o cadere si o inaltare prin toate aceste glose, excursuri si referinte bibliografice, un univers vechi si nou in egala masura care se naste intre parcurgerea distantei de la simbolul notei si pana la subsolul unde se cimentuieste ideea. In fond, nota de subsol, justificarea prin citare din autoritate, este fundatia constructiei ideatice. Sunt foarte putine scrieri din contemporaneitate care au rezistat timpului in lipsa acestor borne kilometrice. 

Hai sa culisam discutia spre vin. O sa va dau doua exemple de vin romanesc care vor rezista, pun pariu, testului posteritatii. Ambele sunt albe si mai mult- ambele sunt produse 100% unul, majoritar celalalt, dintr-o varietate care nu apare pe coperta tratatelor de specialitate, anume rieslingul italian. Ambele imi amintesc de cartile eseistilor contemporani francezi- cum ar fi Pascal Bruckner, Alain Finkielkraut sau Alain Comte-Sponville- autori care nu au vreo problema in a-si pune fundatiile rationamentului (valoros, de altfel) pe texte inedite, de tipul manifestelor politice, articolelor anonime de ziar sau altele si mai nastrusnice.

Cu toate rezervele cele doua vinuri de astazi isi trag seva din acest strugure subestimat, si el un soi de nota de subsol in tratatele de specialitate.

Sirena Dunarii 2001 este un vin dulce produs de Vinarte, din struguri botritizati din Golul Drancei, jud. Mehedinti. Reperele organoleptice spun astfel: culoare de un chihlimbariu deschis, arome intense de fructe confiate, cimbru, liliac, capucino, caramel. Dens, cremos, fără a-i lipsi totuşi oarecare prospeţime, în ciuda vârstei şi metodei de producere, se pune în valoare cu tonuri de miere, smochine, gutuie şi dulceţuri din coaja de portocală. Intens, lung, delicios, vin cu 230 grame zahar rezidual si inca un bun potential de pastrare. 91 pct.

Cu titlu de frumoasa promisiune remarcam Rezerva Alb 2011, produs de DAVINO, in Dealu Mare, un cupaj cu riesling majoritar si ceva sauvignon blanc. Aici avem de-a face cu un rezultat ceva mai subtil, cum de altfel vinificarea in sec obliga. Arome delicate, florale si minerale, calcaroase, piersici, aroma citrica fina, un usor iz vanilat si de mosc. Gustativ pare echilibrat, cu buna aciditate, cu un joc magistral condus intre dulce si amarui, ca pulpa de grapefruit sau gutuie coapta. Desi vorbim de un vin cu intensitate si persistenta, ceea ce ramane in urma e o senzatie de finete si de fruct placut, delicat, neintruziv, ceea ce e de apreciat mai ales in conditiile maturarii pe depozit de drojdie si a pastrarii in butoaie de stejar.  Nu am dubii ca-l vom aprecia- e drept cu alte repere datorate invechirii- si peste 10 ani. 90 pct.

Dupa cum se vede mai ales din cele doua exemple de mai sus, un autor virtuos poate crea lucruri bune si din materiale considerate (poate pe nedrept) inferioare. Eu va invit sa le incercati si sa constatati pe propriile papile (sau circumvoluntiuni, dupa caz) acest interesant paradox.

Surprins în stare de sirenătate într-o zi cu Soare

La Dobroteasa, pe malul Oltului, peste deal de Simburesti si impartind (oenologic vorbind) acelasi DOC, sta "Bolovanu" celor de la Vinarte, stabiliment de secol 19, cu o frumoasa si boltita crama subterana. Aici e patria cabernetului prim din portofoliul producatorului amintit, Soare pe numele lui, dar si a fratelui mai mic- Castel Bolovanu.

Primirea, turul, materialul didactic si subiectul ne-au fost puse la dispozitie de Ion Treanta, Sergio Faleschini, Costel Canaimisir, Iustin Urucu (foto, de la stanga la dreapta) si somelierul Stelian Stefan (care a reusit aproape in totalitate sa asocieze fiecarui vin un preparat care sa puna cat mai bine in valoare licoarea din pahare). 

Iar ca sa puna predicatul in propozitie au fost chemati oameni din zona scriitoriceasca si jurnalistica a vinului (printre care George Stanca, Mihail Galatanu, Valentin Ceafalau, Dan Micuda etc), dar si muzicala (Cosmin Tudoran). Speram sa facem acordul corect in cele ce urmeaza:

Cuvee d'Excellence Sauvignon Blanc 2012. Daca in editiile anterioare exista un delay in punerea pe piata a vinurilor albe din aceasta gama de top, intarziere cauzata de un complex de factori fie ei oenologici (fiind baricate intr-o oarecare masura si maturate), fie de marketing, iata ca acum s-a incercat o abordare mai practica,  mai varateca si mai de succes, as zice. Desi e lemn si aici, dar e mai istet. Sauvignonul 2012, DOC Mehedinti- Starmina, este produs pe ideea de prospetime si aduce arome specifice soiului- soc, iarba, piersici albe care se transmit si in gustul robust si usor gliceric, cu un final dominat de un iz acrisor-amarui, amintind de gutuie si de prunele cu gat. Se remarca printr-un bun echilibru si o prospetime reconfortanta. 84-85.

Nedeea 2011- cupajul original de negru de Dragasani, novac si feteasca neagra, toate fermentate patriotic impreuna- nu si-a domolit culoarea tinereasca rosie-purpurie. In rest, l-am gasit usor diferit fata de lansarea din toamna lui 2012. Presupun ca e interesanta lectura comparativa a notelor de degustare. Olfactiv si-a dezvoltat o tusa de ciocolata cu lapte si stafide usor de recunoscut si o fateta vegetala evidenta. In gust e plin, agreabil, cu tuse de ardei capia copt, si nuante pamantoase, vegetale. Destul de picant, piperat de final. 83 pct. 

Soare Cabernet Sauvignon 2007. Tot cu ocazia amintita (din 2012) s-a lansat si Soare 2007. Atunci parea nitel presat de impactul lemnului. Din fericire lunile scurse de atunci au estompat acest aspect si acum dpdv aromatic vorbim de esenta de rom, cerneala, pielarie, boia. Are un corp bun, cu taninuri care mai au nevoie de timp pentru "polisare"- in rest coacaze, afine, etc- cabernet serios, old-school. Am degustat in trecut 2005 si 2006. Pentru mine 2007 este superior. 87-89 pct. 

Au urmat cateva probe direct din baric, in ambientul frumoasei crame subterane. Eu unul, din experientele anterioare, ma feresc sa trag concluzii asupra acestora, deoarece vinul evoluaza diferit in functie de baric, iar rezultatul final e de obicei un monocepage, adica un amestec de vin din diferite baricuri. Un posibil Soare 2011 s-a prezentat frumos, poti simti cum se infiripa aromatica serioasa, dar e inca prea puternic, alcoolul nabadaios. Poate se va "roade", poate ca nu. Un Soare 2012 a parut si mai promitator, dpdv al puritatii fructului si al echilibrului. Pare insa ca va fi ceva mai light (sub aspectul taninurilor), ceva mai prietenos mai de jovial decat 2007.  Tot din baric am gustat un Castel Bolovanu 2011, tot un cabernet, tot din aceleasi vii, dar pe un stil mai adordabil, mai juicy, cu aromatica evidenta de cirese, afine, dar inca "patat" de influenta lemnului. Valoare buna, asa cum ne-a obisnuit. Ca un inside info, va zic sa fiti atenti la 2010. Deoarece nu va exista Soare, e posibil ca Bolovanu sa fie mai bun, tocmai din pricina "necazului" fratelui mai mare :) Chiar o sa-l caut si o sa-l iau la intrebari.

Reveniti la suprafata am fost bine tratati cu Prince Matei 2009, minunat asociat unui fraged muschiulet de porc insiropat (ca nu prea i-as zice marinat), iar tusele dulci, molatece, ale merlotului de Zoresti, cu pastise de ciocolata calda, poate capucino, corpul rotund, dens, dulceag si balsamic, cu fruct de pruna uscata visine si afine, s-au imbinat foarte bine cu asocierea propusa de Stelian Stefan.  Consider ca i-am interpretat corect ecografia in decembrie 2011, pe cand era in luna a 8-a:)  88-89 pct.

Finalul apoteotic ne-a adus in fata unui pahar de Sirena Dunarii 2001, un riesling italian de desert, din Golul Drancei, aproape de Dunare, produs din struguri botritizati, un vin cu 230 grame zahar pe litru care se tine in continuare bine, cu notele sale alchimice de fructe confiate lichide, uleioase, dar si finalul puternic, cu picanterii de cofetarie, ierburi aromatice si gutuie coapta. Peste 90 pct. 

Nici asocierea cu foie gras si dulceata de struguri n-a fost rea deloc! Si nici tortul aniversar (15 ani de Vinarte! La multi ani!) cu crema de zahar ars. Un vin special, cu aliura licoroasa, numai bun sa incheie o degustare reusita, si sa te puna- in umbra cramei fata de arsita de afara- intr-o stare de serenitate (indusa si lui Dan, dupa cum marturiseste). Sa o numim- atat cat o sa mai reziste stocurile- stare de "sirenătate".

Pe post de precizari "extrasportive" as mai zice ca e placut sa observi directie si concentrare. Fara milioane de etichete, fara figuri de ultra, mega premium cu vinuri din plante de 3 ani care sa coste 20 de euro, fara balbaieli pline de subintelesuri si de aroma strugurilor cumparati din Vrancea.

PS: La dus, in cele 7 ore pe drumuri, am fost in stare de sobrietate. In cele 7 de la intors, cum ziceam, in stare de sirenatate. Ultima e mai placuta, sincer!

Filmele de la Oscar 2013 vazute la un pahar de vin romanesc

Amour

Film francez, cu trama deprimanta, despre senilitatea si decrepitudinea unei doamne in varsta si eforturile cosortului de a administra si suporta situatia. Pana la urma Haneke nu a gresit titlul: este un film de dragoste adevarat, dar nu dragostea pe care suntem  obisnuiti s-o vedem expusa pe marele ecran. Chiar daca nu a castigat marele premiu, regizorul austriac nu a plecat acasa cu mana goala, ci tinand in ea statueta pentru cel mai bun film strain. 

Cred ca se potriveste cu un vin dificil, dar nu foarte machiat cu tuse de baric, liniar dar consistent si cu un twist in poveste, la final. Pentru mine acest vin este Syrah Nachbil 2009, de la crama lui Johann Brutler. De fapt, e doar syrah Nachbil, pentru ca aspectul particular al acestei etichete e ca in fiecare editie existe subtile si interesante deosebiri. Film de autor- vin de autor. 

Silver Linings Playbook

Ramanem la dragoste, dar asta e una clasic hollywoodiana. As zice ca un film romantios, zgaltait bine de momentele de stranietate date de crizele de nervi ale personajului jucat de Bradley Cooper (pe care, apropos, nu-l banuiam de atata sensibilitate). Pana la urma e cu happy-end, in ciuda vicisitudinilor, iubirea (cu Jennifer Lawrence, asa da! Printre altele- oscarul pentru rol principal feminin) invinge et cetera. Totusi e un sentiment bine intretinut de fragilitate care ne inconjoara urmarind filmul si care eleveaza mult pelicula, dupa mine. 

Ce sa fie, ce sa fie? Eu cred ca ceva viu, spumos, dar si usor nevrotic:). Sigur, aici variantele sunt multiple dar as merge pe…mai multe vinuri. Tamaioasa Romaneasca 2011 Sec de la Budureasca, Muscat Ottonel Ana 2011 sec de la Jidvei, si…mai putin aromatul, dar poate mai adecvatul in speta: Aligote Gramma 2011.  Pe rosu, incepem cu mai sumbrul Ceptura 2009, de la Unicom, continuam cu feteasca neagra 2010 de la Recas si incheiem optimist cu Nedeea 2011 de la Vinarte. 

Beasts of the Southern Wild

Acesta a fost cel mai “pricajit” film al selectiei. Film independent, cu buget mic mic mic, cu actori necunoscuti, etc. Si cu toate astea, dintr-o lume deprimanta, muribunda,  iese in evidenta un caracter puternic, care culmea, e al unei fetite de 6 ani. Filmul nu era clar printre marii favoriti, dar e un exemplu de ce pot face niste minti dibace cu un scenariu bun.

Vinul potrivit: Merlot 2007 Wine Princess. O crama care nu face valuri prea mari, nu lanseaza cu pompa diverse vinuri, etc., dar care reuseste din cand in cand sa surprinda foarte placut. E tot un vin de buget redus (pentru Oscar, se intelege), dar ce revelatie, ce structura si pana la urma asemeni filmului- ce caracter! In alb, as zice ca lumea inundata se potriveste bine cu Trei Pesti 2011, de la DDM Urlati. Alta mica revelatie.

Zero Dark Thirty

Iata un film bine facut, dar nitel cinic. Ni se arata ca tortura e legitima, daca scopul o cere- anume apararea neamului american. Filmul e si bine jucat, centrat in jurul rolului analistei CIA jucata de Jessica Chastain. De fapt asta ridica filmul, care e de fapt povestea tenacitatii unei femei si nu un documentar pe History Channel.  In final, dupa cum stie toata planeta, reusesc sa-l localizeze si sa-l asasineze pe Osama Bin Laden. Problemele lumii au fost rezolvate. Cinic, cum spuneam, dar eu nu sunt american si nu in tara mea s-au intamplat atatea atentate.

Si aici e dificil, pentru ca orice vin as mentiona ar fi incarcat de rezervele mele de cinefil.  Cuvee IX 2009 de la Lacerta e un vin bine strunit de oenologul Mihai Banita, la fel cum povestea filmului e competent dusa la capat de Kathryn Bigelow. Dar e prea mare, big&bold, incat pare aproape supraomenesc sa obtii ceva atat de bun din vite atat de tinere. Oricum, vin bun si dur, precum filmul, oarecum.  La revizionare prefer vinul, insa.

Django Unchained

Un alt film tarantinesc, un fel de pseudo-tribut dupa un spaghetti western cu subiect sensibil- sclavia. Filmul e distractiv si indraznet, nimic de zis, dar ce distanta intre el si Pulp Fiction sau Reservoir Dogs…Parca s-a mai tocit maestrul. E evident ca mania recenta de a face filme epice si eterogene vine dintr-o oarecare clasicizare, pana la urma. Oscar pentru scenariu, ca nu era sa plece Quentin complet batut acasa...:) N-am prea inteles de ce, dar cum nu sunt specialist in vinuri, cu patalamale, etc, tot asa nu sunt unatc-ist. 

Dupa ce m-am manifestat oarecum critic fata de film, a nu se intelege ca vinul ce mi se pare adecvat e la fel.  Ci doar ca e mai mult PR si legenda  peste simpla realitate.  Solo Quinta este un astfel de vin, care atat prin calitatea sa intrinseca, dar mai ales prin calitatea de comunicare a producatorului a reusit sa se propuna ca vin foarte hip, aproape cult, daca be uitam in jur. Eterogen? Pai cum altfel la un cupaj din 5 soiuri dintre care unul rosu vinificat in alb? Cum-necum, e genul de vin care se intampla  precum filmul: daca il prinzi in reluare de la 12 noaptea- o sa stai invariabil pana la 3 ca sa-l vezi. 

Les Misérables

Mda, marturisesc ca nu l-am vazut pana la capat. Am incercat, credeti-ma, dar dupa 15 minute am pus punct. Si n-am inteles nici acum de ce titlul e in franceza. Musical-urile nu sunt pentru mine, sunt o manie americana, si combinatia de Victor Hugo si dansuri sincron mi se pare insuportabila. Dar…productie mare, actori mari, inghesuiti in acelasi generic, costume, muzica, imagine maiastra, etc, etc.  In concluzie, foarte bun, dar nu pentru mine:)

Ei, n-o sa devin prea popular, dar vinul care mi se sugereaza e Otarnita Pinot Noir 2010 de la Petrovaselo.  A lua un roman legendar, si a-l  transpune intr-un musical american semana  cu incercarea celor din Banat de a produce un pinot bun, cu struguri trimisi in Italia, vinificati acolo de un renumit enolog si intors la termen in patria mama pentru a fi lansat ca vin de vin de buget mare- (80-100 lei). Unora le-a placut, observ, deci ma aflu in aceeasi situatie cu filmul. Pentru mine Jean Valjean e Jean Gabin. Pentru altii poate fi australianul Hugh Jackman. Care canta si danseaza. 

Life of Pi

Iata un film cu imagine, regie, montaj, toate chestiunile tehnice, la nivel maxim. Vizual e splendid, bravos Ang Lee!, si marturisesc ca aceasta poveste a unui naufragiat captiv intr-o barca de salvare impreuna cu un tigru bengalez, a fost cel mai bun film din toate, pentru mine, si pentru ca mi-a asigurat acel mix de placere estetica plus un mic debuseu teologico-filosofic pe final, cat sa-mi retina atentia. Am iesit din sala de cinema, dintr-un multiplex, intrand in mall, prin buluc de lume, invaluit de o puternica senzatie de fictiune care ma separa de realul artificial din jur si a durat ceva pana m-am integrat la loc in realitatea imediata. Si asta-i de bine, din punctul meu de vedere, inseamna ca actul artistic a ajuns unde trebuia.

Care vin? Well, nu stiu daca e intr-adevar cel mai bun vin romanesc pe care l-am gustat, dar ambientul degustarii, lichidul insusi si toate celea, ma fac sa cred ca Prince Matei 2001, merlotul etalon al celor de la Vinarte. O realizare tehnica de exceptie, drept urmare rezistenta in fata timpului, dar si cu un reziduu atat elevat, cat si epic. Altfel, pe alb, indubitabil Revelatio 2009, cupajul maiastru de la Davino, s-ar potrivi cel mai bine.

Lincoln

Din multe puncte de vedere, Lincoln a fost cel mai bun film al anului. Realizarea, plecand de la scenariu, trecand prin regia lui Spielberg, si terminand cu rolul foarte bine jucat de Daniel-Day Lewis, este magistrala. Nici nu arata personajul la dimensiuni gigantice, nici nu-l  coboara prea jos, pe pamant. Dar totusi e un film patriotic, facut foarte bine, cu multa inteligenta si tact, dar patruns de usor iz de artificial pe care-l emana filmele din aceasta categorie. Sunt cateva momente atat de specifice filmului patriotic (cum e cea in care Lincoln vorbeste cu cativa soldati de culoare), de care noi, astia trecuti de 30 de ani suntem satui, incat nu cred ca voi revedea filmul acesta vreodata. 

Mi-a amintit de Domaine Ceptura Rouge, sa zic 2009. Un vin foarte bine realizat, dar care in degustare a exprimat la un moment dat ceva care nu prea imi place, precum oamenii care vor sa placa cu tot dinadinsul si devin enervanti tot incercand.  Dar poate am eu piticii mei.  Oricum, buna alaturare, nu? Icon la Icon :)

Argo
Filmul care a si castigat marele premiu, e o poveste despre “evadarea” unui grup de diplomati americani din Iranul revolutionar, in 1979. Desi cu final previzibil, filmul e bine construit, si se concentreaza nu pe "daca", ci pe singurul lucru mai putin cunoscut, si anume "cum". In orice caz, chiar daca Ben Affleck a dovedit din nou ca e un tip inteligent,  nu e genul de pelicula care va deveni “cult”, sau clasica. Dar, daca e s-o luam pe aia dreapta, cate filme devin asa ceva...Iar cele care devin au arareori recunoastere instant de la oscar sau chiar din partea publicului, prin incasari.
Vinul adecvat, dupa cum vad eu lucrurile, este...de fapt am cateva in minte, dar nu sunt alaturari perfecte. Asa ca va cer, respectos cum ma stiti:), ajutorul.

Noile vinuri destinate Horeca de la Vinarte

Mise-en-place. Motivul pentru care Vinarte a ales sa lanseze o noua gama destinata Horeca este simplu: se pare ca segmentul de 40-50 de lei (pret de restaurant) este noul hotspot, iar producatorul amintit nu avea in portofoliu nimic cu care sa incarce segmentul. 

Locul ales a fost restaurantul Neptunus, din Piata Sfantul Stefan, loc cunoscut pentru bucataria mediteraneeana, datorata experientei in "cizma" a proprietarului/chef Daniel Anca. Si da, recunosc, am gustat niste lighioane marine, cu aceasta ocazie, in combinatii si forme nemaintalnite (sa amintesc o caracatita data prin feliator). 

credit foto: vinul.ro

Vinurile, prezentate competent de somelierul Stelian Stefan, sunt un soi de Castel Starmina updatat si cu ceva ram in plus. Pana la urma pretul lor de plecare este  de 22 si 25 de lei.  Pret pe care vecina de masa Christy Canterbury si-l imagina mai mare. In aceasta ordine de idei a fost instructiv sa conversez o buna parte din seara cu un Master of Wine. E prima oara cand mi se intampla, si tin sa-i multumesc pe aceasta cale lui Sandy care a incurcat suficiente zboruri spre New York incat sa ne bucuram de prezenta unui "cavaler Jedi al vinului"  la acest eveniment.

In rest prezenta a fost formata din Vinul.ro, somelieri, diversi prieteni ai producatorului, dar si nelipsita pesta numita bloggeri de vin:).

Vinul. Riesling 2011- pe langa tuse dulcege de sulf, aduce ceva uleios, neutru, de altfel cu buna tipicitate. Apar carcei de vita, calcar, seminte de floarea soarelui, rotunjor dar cu finis foarte rapid trecator (si curgator). 76
Sauvignon Blanc 2011 a parut prin contrast mult mai expresiv, cu note asteptate de soc si citrice, dar si un caracter tropical, prietenos care confera o tenta agreabila, de "dulce". 79
Rose 2012, un rose produs din nu mai putin de patru varietati (cab, merlot, negru de Dragasani, feteasca neagra), e un rose "romanesc", adica mai plin si mai greu decat rudele provensale, cu tuse de cirese si nelipsitele fructe rosii, dar si un zbucium interior care ne face nitel zbuciumat. Inca cateva saptamani si sunt sigur ca se va linisti. 78.

credit foto: vinul.ro

Merlotul si Feteasca Neagra vor avea sigur publicul lor, ambele sunt vinuri cu buna tipicitate, cu sira spinarii dreapta, cu fruct  si o buna aciditate. 78-80.
Negru de Dragasani 2011- pare cu o clasa peste, nas serios, cu fructe galgaind, cerneluri scortisoara, dar si stejar cam strident pe final. Un negru de dragasani new-world! :) 81-82.
Nedeia 2011 este un cupaj rosu de negru, feteasca si novac in proportii aproximativ egale. E un vin juicy, cu tuse de ciocolata, coacaze, afine, prune uscate, cu taninuri dulci si final dulce-picant. 85.
....

Soare Cabernet Sauvignon 2007- un cabernet tipic, care pare inca tinerel, mai ales prin fructele plesnind de coapte(coacaze, cirese negre, prune). Totusi denota o adancime a gustului si o eleganta evidenta de la prima inghititura. Vin de structura, cu bun echilibru. Totusi un pic cam insemnat de lemn, dar cateva luni de asteptare sau cateva ore de aerare pot rezolva problema. 88-90 pct.

Impresia artistica. Sunt vinuri pe care nu le-as refuza la pretul lor, mai ales avand in vedere concurenta din acelasi zona. Etichetele arata bine, chiar daca sunt cam monotone. Exista pe fiecare un element grafic care le individualizeaza dupa origine (Starmina sau Dealu Mare- Zoresti).  Nedeea sau Nedeia (ramane inca de stabilit, pana la urma e vorba de un obicei popular), adica cupajul rosu din soiuri romanesti, mi se pare cu o clasa peste celelalte, si asta la doar cativa lei in plus. Iar de Cabernetul Soare 2007 numai de bine, doar ca va rog sa luati aminte ca are nevoie de 1,5-2 ore pentru a se adancii si pentru a scapa de roba cam stridenta de baric, cum spuneam. Odată intreprinsa chestiunea, Soare 2007 ramane un etalon al cabernetului romanesc, la fel cum Prince Matei e un etalon al merlotului in tarisoara noastra. Stiu ca nu ar obtine doc-ul (pentru ca podgoriile de unde provin sunt diferite), dar chiar n-ar fi nimeni interesat de un "bordeaux romanesc" (deja ilustrul cab+merlot+feteasca neagra) produs din vinurile de top de la Vinarte? Eu da. 

Apoi, sa mai zic ca s-au ridicat intrebari privind utilitatea acestei game cata vreme exista Castel Starmina, dar replica cea mai pertinenta a fost ca patronii de restaurante nu doresc in liste vinuri de mare retail, expunandu-si astfel clientului (care isi face si el cumparaturile ici-colo si mai retine un pret), adaosul comercial. Right, de parca are cineva iluzii ca vreun carciumar pune mai putin de 100% adaos comercial la o sticla de vin. Cu toate astea cred ca acesta este motivul principal, tocmai pentru ca traim in Romania si stim ca ineptiile rostite iar si iar tind sa devina litera de lege. Dar, din fericire, cum spuneam, avem de-a face cu vinuri demne de pretul lor.

Prince Mircea 2009 Vinarte (dubla 1)

Cunoscutul merlot de Vanju Mare a fost un pic altfel decat 2008, sau poate aceasta sticla a fost altfel decat celelalte.

 Rubiniul intens, cu tuse purpurii este standard, dar un iz de conserva de porumb, treaba specifica mai degraba vinurilor  trecute prin viata si prin raft. Sub acest iz dulce laptos se ascund asteptatele arome de visine, vanilie si caramel. Gustul este viguros, cu tanini nu foarte agresivi, ba chiar cu o moliciune curgatoare, tot nitel suspecta avand in vedere impresiile lasate de recoltele anterioare. Apar tonuri de cirese amare, usor iute-acrisor (coaja de lamaie imi trece prin minte). Finalul atrage ceva astringenta, iar efectele picante, lasate de aciditate, ma fac sa cred ca in conditii optime de pastrare vinul s-ar exprima mai bine dupa ceva ani. Dar banuiesc politicos, pentru ca acesta experienta sta la marginea celor 80 pct. O sa-l mai incerc si va raportez rezultatul.  

Doua vinuri de la Vinarte cumparate de la Cramele Recas

Nu e o gluma. In Piata Centrala din Galati exista o vinarie "Cramele Recas" care vinde si vinuri produse de Vinarte, dar si divinuri si spumante moldovenesti.  Am cumparat de acolo un sauvignon blanc Castel Starmina 2011 (16 lei) si un Riesling Cuvee D'Excellence 2009 (29).

Primul vin a fost o placuta surpriza, un "soc-vignon blanc", ca sa zic asa, cu arome dominante de soc, care se repercuteaza si in atac, unde creaza un melanj agreabil cu limeta si zarzara, ca tot e sezonul ei. Intens, crocant si acid, cu plinatate surprinzatoare si cu o astringenta usor rustica, tartrica, lasand in gura o impresie ca o imbucatura de merisor varatec. Finalul se inscrie pe o tenta mai fina, citric-dulce, de persistenta medie, imbietoare. 82 pct. Merge ca uns cu peste fript, neos, de râu. Un balansoar si o melodie naiva, cantata de 5 insi la un singur (unul si acelasi!) instrument. 126 de milioane de vizualizari! Intra aici sa vezi de ce:) Nu-i asa ca tipul barbos are o contributie incomensurabila?

Urmatorul prag de calitate din portofoliul Vinarte, aduce si un caz aparte. Vreau sa spun voit aparte, pentru ca vechituri lansate pe piata gata moarte sau gran rezerva maturate in hipermarket avem destule, sa dam si chinezilor (de fapt, cam asta facem). E unic pentru ca e unul din singurele exponate alb sec lansate pe piata dupa 2 ani de la recolta, de fapt aproape 3 in curand. Deci vorbim de vinuri mature, care se bazeaza pe altceva decat exuberanta juvenila. Citeam impresia lui Mihai Oprea, foarte aproape de lansare (noiembrie 2011). Acum dupa 8 luni, vinul se infatiseaza usor diferit. Profilul aromatic este mult mai discret, cu tuse de polen, adieri de flori albe, mar, citrica usor deshidratata, si o senzatie salina interesanta. In gura este corpolent, peculiar, cu o structura robusta, rigida, care face ca vinul sa ofere placere chiar si la temperatura camerei, ceea ce mai ales in aceste timpuri nu este usor. Marul copt, mandarina, caisa si retronazal piersica, intrunesc prezenta a jumatate plus unu din electori. Restul e format din tuse minerale si vegetale, cu un final mai "lichid", citronat. Ca sa fiu sincer acest riesling  mi s-a parut mai teuton decat italian. Cred ca mai poate fi pastrat cativa ani. 84

Ei, aici, la asocieri, simt nevoia sa-mi pun casca de speolog al sufletului omenesc, si sa va propun acest scurt poem care m-a obsedat o vreme. L-am gasit candva prin liceu, intr-un volum din seria "sa invatam engleza fara profesor". E scris de Carl Sandburg in 1878 si zice asa: 

The fog comes

on little cat feet.

It sits looking over

the harbour and city

on silent haunches,

and then moves on.

Castel Starmina Rose demisec 2011 si o intrebare despre alt rose

E un DOC CMD Mehedinti-Starmina, roze somon, cu intensitate aromatica din zona destul de previzibila a fructelor rosii- capsune, fragi, cirese, merisoare. Pe masura ce ia aer, si se incalzeste putin devine mai greu, in gura cu atat mai mult, pe fondul zaharului rezidual. E bine construit, popular, dar nu e campion la capitolul baubilitate. 78 pct. 20 lei, 12,5% alc. Are la baza un cupaj de pinot noir, merlot, cabernet si feteasca neagra. Nu prea inteleg de ce e etichetat "sortiment de vin rosu", dar nu e un capat de tara. In fond HG 769/2010 asimileaza ici-colo vinul rose cu vinul rosu. Nu la etichetare, dar nu e important oricum.

Dar...daca tot veni vorba de normele metodologice ale Legii Viei si Vinului, am o curiozitate: Domeniile Sahateni au in linia "Aurelia Visinescu" un rose, Karakter pe numele sau, care e obtinut din Merlot si Pinot Gris. Ultima oara cand am verificat pinot gris era considerat un strugure alb (de catre legislatie, ca aspectul pielitei este spre roze, cum stiti), iar HG-ul amintit zice la art. 39 3 (ii) ca nu este permisa cupajarea vinurilor albe cu cele rosii. Dar cum vinul rose este si nu este vin rosu, iar interdictia nu pare sa se intinda si asupra musturilor, ce legea nu interzice este permis, right? 

Nu ca ar avea vreo importanta, repet, inteleg  ca vinul este interesant si deosebit, si chiar nu prea inteleg de unde vine aceasta interdictie, daca are vreun fundament legat de sanatate sau alte asemenea minuni, dar as vrea sa stiu pentru cultura mea generala cum sta treaba...

Raportul Recoltei 2011: Oltenia

Din acesta parte de tara avem trei marturii despre anul 2011.  Acestea sunt diverse, atat in continut cat si forma, si arata interesanta diversitate a acestei regiuni vinicole, dar si a producatorilor din regiune. Asa cum au venit, tot asa vi le dau si voua.

Crama Oprisor (aka Carl Reh Winery). (Oprisor, Plaiurile Drancei, Dealurile Olteniei). Informatiile ne-au parvenit de la d-l Gabriel Roceanu, Director General. Sunt destul de detaliate. Puteti sa le folositi la lucrarea de licenta, nicio problema:)

" 1. Consideratii Generale

a)Pozitive

a. In Oprisor, Sezonul 2011 poate fi considerat favorabil productiei de struguri de calitate pentru vin

b. Ninsori abundente in 14 Ianuarie si 3 Martie, cu acumulare de zapada, care a generat, implicit, rezerva suficienta de apa in sol pentru perioada de inmuguririe si preflorala. 

c. Primavara racoroasa, cu temperaturi usor sub media perioadei, care a intarziat inmugurirea cu cca 7-10 zile, fara insa a influneta procesul fenologic al plantelor. Precipitatii constante si la intervale regulate, alternate cu zile insorite, fara vanturi puternice.

d. Inceput de vara calduros, cu inflorirea Chardonnay-ului in 4Iunie, cu 5 zile mai tarziu decat in 2010. 

e. Iunie si Iulie generoase in soare, cu precipitatii regulate, fara grindina sau ploi torentiale masive, care sa determine exces de umiditate sau eroziuni. Ploile au alternat cu zile uscate si vant domol, ajutand la aerisirea viei si eliberarea umditatii din zona fructifera.

f. In sezonul primavara-vara s-au monitorizat aprox 1250 ore de insolatie la nivelul masei foliare. 

g. Plantele s-au dezvoltat echilibrat, cu lastari verzi, sanatosi, vigurosi, si ciorchini constant distribuiti pe coardele roditoare. 

h. La 28Julie a fost ultima ploaie semnificativa a sezonului (26mm), urmata de o perioada de seceta totala pana pe 15Octombrie. 

i. Inceputul coacerii a fost in jurul datei de 6August, primele acumulari semnificative de zahar fiind dupa 10August (in fctie de fiecare soi in particular)

b) Negative

j. Datorita secetei prelungite, dupa 30zile, rezerva de apa din sol a inceput sa se epuizeze, astfel, plantele si-au adaptat metabolismul, intensificand ritmul de maturare si coacere al fructului.

k. Comparativ cu evaluarea productiei in 31 Julie, greutatea per ciorchine la momentul recoltarii a scazut in medie cu cca 20grame.

l. Campania 2011 a fost complet uscata, fara precipitatii. Favorabila calitatii strugurilor, dezavantajoasa la volumele de must obtinute, precum si la procesul tehnologic zilnic de recoltare. 

m. Comparativ cu 2010 :

i. 2010 recolta a inceput pe 01Sept si s-a finalizat pe 02Nov

ii. 2011 recolta a inceput pe 05Sept si s-a finalizat pe 08Oct 

iii. 2010 s-au recoltat in medie 20-25Tone /zi

iv. 2011 s-au recoltat in medie 60-85Tone/zi

v. 2010 a permis organizarea recoltarii si procesarii unui singur soi/zi

vi. 2011 a fost nevoie de organizare pentru recoltare si procesare a 2-3 soiuri/zi

Concluzie : 

Campania de vinificatie 2011 a fost mai buna din punct de vedere calitativ decat 2010, dar mai slaba cantitativ decat 2010, ceea ce poate genera anumite dezechilibre cu repercursiuni in costuri si in bugetul de volume alocate pentru fiecare categorie de vinuri (segmente/paliere)

2. Consideratii Individuale / Soi

- SAUVIGNON BLANC – 22ha 

o Cules intre 05Sept – 14Sept ; 

o productie medie/ha = 6250kg ; Estimare la 01Aug = 7500kg/ha ; 

o Recoltare manuala 100%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru vinurile Premium

o 9200kg/ha ptr entry-level ; 4100kg/ha pentru Premium

o Nivel zahar in must – intre 217 si 240 gr/Litru (potential alc : 12,76 – 14,11%)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 7,0 si 5,3

o Calitate buna a mustului, superioara celui obtinut in 2010, arome tipice, floral, citric, echilibrat. Rezultat datorat temperaturilor optime, insolatiei constante precum si managementului masei foliare dupa inceputul coacerii (desfruzit in zona fructului pe latura Estica si protectia lastarilor pe Vest)

- PINOT GRIGIO – 60ha

o Cules intre 06Sept – 06Oct ;

o Vin destinat in proportie de 95% pietelor west-Europene, unde PinotGrigio-dry este foarte apreciat, avand trendul crescator, comparativ cu alte soiuri albe de notorietate.

o productie medie/ha = 9100kg ; Estimare la 01Aug = 10500kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual  40% / 60%; numai 5ha selectionate pentru piata Rom = partener de cupaj ptr vinurile Premium (6200kg/ha)

o Nivel zahar in must – intre 215 si 250 gr/Litru (potential alc : 12,64 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 7,2 si 4,8

o Calitate foarte buna in must, similara cu 2010, tipicitate deplina PinotGrigio, aciditate buna, fructozitate, corp, persistenta. 

- CHARDONNAY – 25ha

o Cules intre 09Sept-12Sept ;

o Productie medie/ha = 4750kg ; Estimare la 01Aug = 5500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 10% destinatie partener cupaj vinuri entry ; 90% ptr Premium.

o Nivel zahar in must – intre 225 si 245 gr/Litru (potential alc : 13,2 – 14,4 %)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 5,3 si 6,3

o Calitate excelenta in must, tipic CH, onctuos, catifelat, banana, ananas, corp.

- TAMAIOASA ROMANEASCA – 2,5ha

o Cules intre 16Sept-17Sept ;

o Productie medie/ha = 6450kg ; Estimare la 01Aug = 5300kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; destinate ptr vinuri Premium.

o Nivel zahar in must – 231 gr/Litru (potential alc : 13,58 %)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 5,2

o Calitate buna in must, cu potential, se simte tineretea (plantatie 2007 si 2009); arome personale Tamaiosa, floral, fagure, miere, echilibrat, moale

- RHEIN RIESLING – 3,5ha

o Cules pe 26Sept ;

o Prima recolta (plantatie 2009)

o Productie /ha = 8100kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 210 gr/Litru (potential alc : 12,35 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 6,6

o Calitate buna in must, echilibrat in arome primare si secundare, citric, elegant, crispy. Inca foarte tinara plantatia, acomodare buna ptr podisul Oltenesc.

- ZINFANDEL – 1ha

o Cules pe 04Oct ; 

o Productie /ha = 6300kg ; Estimare la 01Aug = 6500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 223 gr/Litru (potential alc : 13,12 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 7,0

o Calitate foarte buna in must, prospetime, echilibru, consistent, arome discrete de flori de camp, grapefruit.

- PINOT NOIR – 21ha

o Cules intre 12Sept - 22Sept ; 

o productie medie/ha = 7600kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 13% / 87%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8200kg/ha ptr entry-level si 4600kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 223 si 245 gr/Litru (potential alc : 13,11 – 14,41%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 7,2 si 5,4

o Calitate foarte buna a mustului, concetrare de antociani in pielita, intensitate in culoare, extract, fructos, catifelat, personalitate distincta a Pinot Noir, tanini copti, bine asezate toate componentele de arome, gust, structura. 

- MERLOT – 45ha

o Cules intre 13Sept – 30Sept ; 

o productie medie/ha = 8900kg ; Estimare la 01Aug = 9300kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 50% / 50%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (9500kg/ha ptr entry-level si 5800kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 217 si 250 gr/Litru (potential alc : 12,76 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 6,2 si 5,1

o Calitate foarte buna a mustului, complex, elegant, floral, aromele primare si secundare bine integrate, samburii copti, tanini moi. Potential pentru maturare.

- DORNFELDER – 1ha

o Cules pe 17Sept ;

o Productie /ha = 8500kg ; Estimare la 01Aug = 8800kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 

o Nivel zahar in must – 223 gr/Litru (potential alc : 13,11 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 4,3

o Calitate excelenta in must, puternic in culoare rosu-violaceu, tanini foarte discreti, intens floral + fructe rosii. Atipic fata de Dornfelderul din Germania si Austria. Terroir-ul Oprisor determina o concetrare f puternica in compusi de arome, altfel decat in plantatiile “mentinatorului”, avand in vedere ca productia uzuala a acestui soi in Germania este de 20-25To/ha. Partener excellent in cupaje Premium.

- FETEASCA NEAGRA – 30ha

o Cules intre 17Sept - 26Sept ; 

o productie medie/ha = 7100kg ; Estimare la 01Aug = 7300kg/ha ; 

o Recoltare manuala 100% din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8300kg/ha ptr entry-level si 5600kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 216 si 242 gr/Litru (potential alc : 12,7 – 14,23%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 5,6 si 4,25

o Calitate buna a mustului, moale, bogat in arome, prietenos, tanini copti, pielita deplin maturata care a permis extractul de culoare in 6-8 zile de macerare-fermentare.

- CABERNET SAUVIGNON – 37ha

o Cules intre 26Sept – 08Oct ; 

o productie medie/ha = 7300kg ; Estimare la 01Aug = 7800kg/ha ; 

o Recoltare mecanizat/manual 43% / 57%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8600kg/ha ptr entry-level si 5400kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 230 si 250 gr/Litru (potential alc : 13,5 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 6,4 si 4,00

o Calitate excelenta a mustului, puternic, tipic CabSauv, generos, plin, corpolent, tanini moi, floral, condimentat, culoare rosu sangeriu intens.

- SHIRAZ – 5,8ha

o Cules intre 17Sept – 30Sept ; 

o productie /ha = 7500kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ; 

o Recoltare manual 100% (s-a facut o preselectie in Iunie, prin reducerea fructului la max 12ciorchini/planta)

o Nivel zahar in must – intre 212 si 240 gr/Litru (potential alc : 12,47 – 14,11%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 5,6 si 4,3

o Calitate excelenta a mustului, superioara fata de recolta 2010, datorita insolatiei constante si maturarii depline a simburilor si pielitei. Arome purernic condimentate, ciocolata,cafea ; culoare tipica Shiraz, armonios; promitator ptr maturare.

Struguri achizitonati de la producatori si procesati la Crama Oprisor :

- Muscat Otonel

- Feteasca regala

o Struguri sanatosi, curati, copti la maturitate, cu arome tipice ale soiului, dupa macerare la rece 5-10 ore, a rezultat un must elegant, floral, potrivit vinurilor tinere, lejere dar bine structurate, cu echilibru aciditate-zahar-alcool."

Putem observa  ca 2011 e considerat mai bun calitativ si mai slab cantitativ decat 2010. Apoi ca desi anul in sine a fost favorabil mai tuturor varietatilor par a se desprinde in castigatoare chardonnay-ul la albe,  cabernetul sauvignon si shiraz-ul la vinuri rosii. 

De la Agricola Stribey  (podgoria Dragasani) ne-a parvenit urmatorul raport, de la d-na Raluca Bauer:

"Un an normal, spre dificil [s.n.]. Seceta in stagii importante ale coacerii, 8 saptamani fara ploaie, care a condus la o coacere neuniforma. Selectia la recolta a fost absolut necesara. Seceta a condus si la un nivel ridicat de zahar = vinuri cu alcool mai ridicat. A fost un an mai dificil pentru soiurile care se coc mai tarziu.

Cantitativ, o recolta mai mica - aprox 2/3 dintr-o recolta normala".

Vinarte (plantatii in Samburesti si in SV, langa Dunare). De aici avem informatii de la d-l  Iustin Urucu, inginer oenolog.

"Referitor la recolta 2011, anul agricol a debutat bine pentru vita de vie prin temperaturile normale din timpul iernii dar si prin cantitatile de precipitatii din perioada iarna - primavara. pantele au avut cresteri echilibrate ale suprafetei foliare si au putut sustine productia de struguri din punct de vedere calitativ.

Vara a debutat cu precipitatii reduse si s-a incheiat pe un fond de seceta prelungita pana la sfarsitul toamnei, in acest interval de crestere si acumulare a strugurilor au aparut avantaje pentru unele soiuri dar si dezavantaje pentru altele de mentionat  ca pentru soiurile cu o maturitate preoce am fost nevoiti sa demaram recoltatul cu cca. 10 zile mai devreme decat in anii obisnuiti si de aici o serie de mici nesincronizari cu furnizorii de produse oenologice, etc.

Cu toate acestea campania de vinificatie a decurs in conditii bune si s-au obtinut vinuri bune si foarte bune, la soiurile albe avem nu plus de structura a vinurilor dar care este bine contrabalansata de aciditatea conservata prin demararea recoltei anticipat, lucruri bune pentru unii sau mai putin placulte pentru altii."

La vinurile obtinute din varietati albe ar trebui sa stam cu ochii pe Sauvignon Blanc, Riesling Italian si Rktiteli (o noutate, interesant!). 

La soiurile rosii se pare insa ca rezultatele sunt extraordinare, si ca vinurile din Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra, Negru de Dragasani si Novac (alta noutate!) sunt in 2011 la un nivel superior anilor trecuti. 

"In concluzie", ne-a spus Iustin Urucu,  "nu a fost un an usor, dar se intrevad cateva vinuri de exceptie".

Ca sa rezumam ce am aflat, as zice ca aici, in Oltenia, vremea a fost la fel de capricioasa si schimbatoare precum locuitorii, dar se pare ca mari vinuri pot aparea in acest an.

Te-ar putea interesa si:
Raportul Recoltei 2011: Dobrogea
Raportul Recoltei 2011: Transilvania

PS: vrei sa ne impartasesti si tu din experienta anului 2011? Trimite un e-mail la agmitea@gmail.com sau publica direct un comentariu mai jos.